BICIUL DE FOC AL PAPEI !

Intr-adevar mesajul Papei un adevarat bici !

Predică uluitoare a noului Suveran Pontif. Aşa ceva nu s-a mai auzit la Vatican!

Autor: Adrian Patrusca, publicat in Evenimentul Zilei

La 24 de ore după ce a fost ales, în aceeaşi Capelă Sixtină, noul Papă a condus o slujbă în faţa cardinalilor, în care a trasat liniile de forţă ale pontificatului. Momentul-cheie a fost predica, rostită într-o italiana foarte simplă şi accesibilă. Un document cu atât mai important, cu cât Papa a transmis un semnal puternic, refuzând să citească textul pregătit de secretarul de Stat.

Este prima predică rostită în calitate de Suveran Pontif şi de aceea trebuie considerată ca fiind piatra de temelie pe care Papa Francisc îşi va construi pontificatul. Cu atât mai mult cu cât ea a fost una spontană.
Evident, apreciază observatorii de la Vatican, va trebui să aşteptăm, pentru confirmarea primelor impresii, predica de la marea mesă a întronizării sale, care va avea loc marţi, în Piaţa San Pietro. Sunt însă câteva impresii puternice lăsate de prima predică. Noul Papă a impus un stil nou şi direct.

 
Ca  un simplu preot   Primul element - FORMA: Papa nu a rostit predica din scaunul de Episcop al Romei, un loc care simbolizează puterea sa, aflat chiar în centrul Capelei Sixtine, ci din amvon, ca un simplu preot.

Pe FOND, mesajul său a fost unul drastic, notează observatorii. Prima temă a fost cea a "mişcării" care caracterizează Biserica. Noul Papă vede trei direcţii: "a călători" (caminare), "a zidi" şi "a mărturisi".
"Viaţa noastră este un drum", a spus el. "Dacă ne oprim, ceva nu e în regulă. Trebuie deci să mergem mereu, alături de Dumnezeu şi în lumina Lui".
Apoi, e nevoie de "a edifica" Biserica. Dar "cu pietre vii, cu pietre unse cu Duhul Sfânt". Şi nu oriunde, ci "pe piatra din capul unghiului, care este Hristos".
Vine etapa de "a mărturisi credinţa". Şi aici a fost momentul cel mai încărcat al predicii: "Putem să străbatem câte drumuri dorim, putem să construim mii de lucruri, dacă nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, ceva nu merge". În italiană, "qualcosa non va", argentinianul apăsând, cu vocea sa gravă, pe "non va".
"Vom deveni un ONG religios (ONG pietosa), dar nu Biserica, mireasa lui Hristos", a decretat Papa, continuând: "Ce se va întâmpla dacă nu construim pe piatră? Ni se va întâmpla ce li se întâmplă copiilor pe plajă, când ridică castele de nisip: totul se surpă, fără consistenţă".
Liniștea grea a cardinalilor
Papa, foarte calm, stăpân pe sine, ciudat de odihnit şi senin după aceste alegeri-surpriză, a rostit apoi aceste vorbe teribile al unui mare scriitor francez: "Când nu-L mărturisim pe Iisus Hristos, îmi vine în minte fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă Diavolului. Şi când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim mundanitatea, lumescu Diavolului!"
O linişte grea s-a lăsat în Capela Sixtină. Mulţi cardinali păreau că-i sorb aceste vorbe, atât de obişnuite în bisericile ortodoxe româneşti, dar atât de puţin diplomatice, pentru urechile occidentale, obişuite cu prudenţa oratorică a textelor care i se dau Papei să le citească.
Iar Francisc a continuat: "Asta nu este uşor". Când trebuie construit ceva se produc "cutremure, mişcări, care încearcă să ne întoarcă din drum. Pentru că nu aparţin Crucii".
Pentru noul Papă, fiecare drum trebuie ducă spre Cruce: "Când călătorim fără Cruce, când zidim fără Cruce, când mărturisim cu Hristos, dar fără Cruce, nu suntem oamenii lui Dumnezeu. Suntem lumeşti. Suntem episcopi, preoţi, cardinali, papi, totul, dar nu suntem oamenii lui Dumnezeu".
Uluitor! O critică tăioasă a anumitor comportamente bisericeşti, care viza pe toţi, de la preoţii simpli la Papa însuşi! Aşa ceva nu s-a mai văzut niciodată, nu s-a auzit niciodată din gura unui Suveran Pontif, în faţa întregului cortegiu al cardinalilor!
Încheierea a fost la fel de biciuitoare: "Aş vrea ca noi toţi, după aceste zile de graţie, să avem curajul, da!, curajul, de a călători împreună cu Dumnezeu, purtând Crucea lui Dumnezeu, şi să zidim Biserica pe sângele lui Hristos vărsat pe Cruce, şi să mărturisim slava unică a lui Hristos răstignit!. Numai aşa Biserica poate avansa!"

Citiţi mai mult: BICIUL DE FOC AL PAPEI. Predică uluitoare a noului Suveran Pontif. Aşa ceva nu s-a mai auzit la Vatican! - Religie > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/biciul-de-foc-al-papei-predica-uluitoare-a-noului-suveran-pontif-asa-ceva-nu-s-a-mai-auz-1028320.html#ixzz2NeLtLmxR
EVZ.ro

Hrana ta zilnica !

16 Martie
1 Samuel 19.1-18
Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul!
Dacă îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).
Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată!

 Chiar în momentul în care David este ocupat să-1 învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmăreşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psalmului 59).. Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire curajoasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare.
David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

Sufletul tau mai are bucurie ?

"Da-mi iarasi bucuria", e mesajul unei cantari care se canta in adunarile noastre.

De obicei in rugaciunile noastre aducem inaintea Domnului multe cereri. Cerem Domnului sanatate, cerem sa ne mareasca credinta, cerem sa ne poarte de grija atat noua cat si copiilor nostri, cerem mantuirea celor dragi, cerem iertare...si multe alte dorinte avem, dar prea putine rugaciuni, chiar foarte rare, in care safi auzit ca se cere " Doamne da-ne, BUCURIE".

Stateam si ma gandeam azi la acest lucru si la importanta bucuriei din inima.

Nimic nu este mai minunat decat sa traiesti cu aceasta bucurie in inima si sa simti multumirea in suflet.Discutam de dimineata  cu cineva la telefon si printre altele, spuneam cat de important este sa fii bucuros.

Dar cum sa fii bucuros intr-o lume atat de trista si plina de probleme?

Avem atatea lucruri in jurul nostru, avem de toate si totusi fata multora e schimonosita de tristete si suferinta sufleteasca. Avem case mari si nu mai reusim sa ne bucuram de ele, avem copii scolarizati la tot felul de facultati, si nu ne bucuram de ei, avem confort si nu gasim fericire in el, avem bani si  nici macar acestia nu ne aduc satifactii, avem de toate si nu suntem impliniti.

Este importanta bucuria....?

O, da ! Prefer o camaruta dar sa fiu bucuroasa, prefer o salata in locul unei bucati de carne, dar sa am liniste in familie, prefer o bluza poate mai demodata, dar sa fiu fericita, prefer mai saraca, dar sa fiu cu Domnul.

Cunosc cazuri in care financiar o duc mai bine, dar sufletul lor plange, pamanteste sunt impliniti, dar inima le este zdrobita.

Bucuria este una din binecuvantarile Domnului, dar ca sa beneficiem de aceasta binecuvantare trebuie sa implinim una din conditii:

• "Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire şi anii în bucurie"

 Iov  36:11

Domnul poate sa redea bucuria acolo unde a disparut.

• "Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura"

 Psalmii 51:8

Acolo unde este bucurie, slujirea si inchinarea noastra fata de El va fi facuta tot cu bucurie.

• "Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui"  

Psalmii 100:2

NU este nimic mai minunat, decat sa ai bucurie in suflet, si doresc ca Domnul sa dea tuturor pace, liniste si bucurie!

Hrana ta zilnica !

15 Martie
1Samuel 18.10-30
Pe cât de profundă era dragostea lui Ionatan pentru David, pe atât de violentă era ura lui Saul împotriva lui. Această ură a început cu mânie (v.8) însoţită de gelozie, apoi dorinţa de a-1 ucide pe David vine să locuiască în inima lui, după care urmează fapta: încercarea de a-1 omorî pe David, care va fi urmată de multe altele în capitolele viitoare. Acestea reprezintă exact ceea ce Scriptura numeşte „calea lui Cain" (Iuda 11). El a început prin a se „mânia foarte tare" (Geneza 4.5) ... şi a sfârşit prin a-şi omorî fratele. Mânia şi gelozia nu sunt decât primii doi paşi pe acest drum îngrozitor 

(Iacov 3.14; 4.1).
Împăratul o promisese pe fiica lui aceluia care îl va înfrânge pe filistean (1 Sam. 17.25). Nu-şi ţine cuvântul. Apoi se foloseşte de sora mai mică a acesteia, Mical, pentru a încerca să-1 facă pe David să piară prin mâna vrăjmaşului. Probabil că se îndoia că învingătorul lui Goliat va triumfa din nou asupra filistenilor, care se arătaseră mai puţin redutabili decât David (v. 17, 30). Pe lângă aceasta, Saul nu ignoră secretul puterii lui David şi, cu siguranţă, acesta este ceea ce-1 face să se teamă: „Domnul era cu el” (v. 12, 14, 28). „Nu mă tem de nici un rău: pentru că „Tu eşti cu mine", va confirma David în Psalmul 23.4.
Cunoaştem noi acest secret şi am experimentat noi curajul pe care numai Domnul ni-1 poate da 

(2 Tim. 4.17)?

Oare chiar suntem o tara de crestini ?

Citeam cu cateva clipe in urma o stire care m-a lasat fara cuvinte. Se tot discuta pe seama modificarii Constitutiei.Una din modificarile propuse, este aceea de a trece numele lui Dumnezeu in Constitutie.

Pareri si pareri, propuneri peste propuneri, dar declaratia primarului din Iasi este urmatoarea, "Gheorghe Nichita afirmă că este un om credincios, dar nu crede că noţiunea de Dumnezeu trebuie inclusă în Constituţie: "Nu pentru asta ne-am propus noi să modificăm Constituţia (...). Dumnezeu, dacă-l ai în suflet şi dacă ştii să mergi la biserică, să-l regăseşti şi acolo şi dacă eşti creştin, nu trebuie să fie neapărat trecut în Constituţie. Credeţi că dacă o să trecem în Constituţie pe Dumnezeu, ceilalţi o să se oprească fiecare pe stradă, să-şi facă cruce, să fie mai pioşi sau să fie mai smeriţi? Eu cred că poporul, dacă-l lăsăm liber să aleagă singur şi să meargă la biserică, aşa cum a fost şi până acum, merge mai bine şi mai liniştit decât dacă i se cere".

"Suntem creştini în majoritate, în totalitate, aproape, dar nu poţi să-i ceri altuia care are o anumită opţiune să nu aibă", declara Gheorghe Nichita, vicepresedintele PSD.

Suntem o tara de crestini....!

Ce declaratie frumoasa, dar daca ar fi si reala ar fi si mai frumoasa.

Ma intreb ce inseamna pentru unii, a fi crestin? Intr-adevar am primit dreptul de a fi Copii ai Lui, si observam din versetul 12 din Ev. dupa Ioan cap.1, "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu".

Le-a dat dreptul celor ce cred, dar asta nu inseamna ca si suntem copii ai LUI. Exista o  diferenta intre a avea un drept, si a fi in drept.

Sa presupunem ca parintii mei imi da o casa, imi da dreptul sa devin proprietar, dar ma opresc aici. Daca nu inaintez toate actele si nu urmez toate demersurile necesare  pe la , notar,cartea funciara si in alte locuri necesare, oare sunt eu proprietar...? Parintii mi-au dat dreptul, dar daca nu continui toate demersurile, niciodata eu nu voi fi proprietar pe aceea casa.

La fel este si cu acest drept de a fi Copiii lui Dumnezeu.El ne da acest drept, dar pentru a beneficia  de acest drept, trebuie sa si facem ceva.

Suntem creştini în majoritate, în totalitate? 

Ca sa poti afirma asa ceva trebuie sa te bazezi pe ceva.

Noi pe ce ne bazam? 

Pe o tara de crestini care a ajuns pe locul 3 in Europa in ce priveste numarul avorturilor numarul lor depasind 22 de milioane ?

O tara in care numarul violentei in familie depaseste numarul de 11.000 pe an ?

O tara de crestini care am ajuns pe locul 4 in Uniunea Europeana in ce priveste statistica persoanelor ucise?

O tara crestina in care  peste 40.000 de femei practica prostitutia, conform unei statistici a Organizatiei Mondiale a Sanatatii?

O tara in care de la an la an creste numarul consumatorilor de droguri?

.....si exemplele ar putea continua.

Asa sa arate o tara crestina, din punctul de vedere al celor care ne conduc tara?

Oare faptul ca declaram crezul in Dumnezeu este suficient? Si dracii cred si se infioara, la auzul numelui lui Dumnezeu. Nici macar apartenenta la o religie nu ne garanteaza acest drept, de a fi mantuiti, iar daca credem acest lucru este o adevarata nebunie.

Dar, ramane o intrebare: "ce trebuie sa facem ca sa devenim Copiii lui Dumnezeu? 

• SA FIM LUMINA !

Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire.1 Ioan 2:9-10

Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. 1 Ioan 1:7

• SA TRAIM IN DRAGOSTE!

Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu. Efeseni 5:2

• SA URMARIM PACEA!

Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Evrei 12:14

• SA CAUTAM SFINTIREA!

Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”. 1 Petru 1:16

• SA NE POCAIM!

Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare. Fapte 3:19

Domnul sa se indure de noi !

Hrana ta zilnica !

14 Martie
1 Samuel 17.55-58; 18.1-9
Victorios, David stă din nou înaintea împăratului, ţinând capul uriaşului în mână. Şi constatăm cu mirare că Saul nu mai ştie al cui fiu este David. O orbire similară se manifestă cu privire la Domnul Isus. Iudeii nu-L cunoşteau nici pe El, nici pe Tatăl Său (Ioan 8.19). La fel se întâmplă şi astăzi, chiar în ţările creştine, când mulţi nu-L recunosc pe Isus ca fiind cu adevărat Fiul lui Dumnezeu

 (1 Ioan 4.14, 15).
În schimb, pentru Ionatan, David nu ridică nici un semn de întrebare (20.13-15). Acela care tocmai îl scăpase pe Israel într-un fel atât de uimitor nu poate fi decât unsul Domnului. Şi sufletul său se leagă de al lui David, nu printr-o simplă recunoştinţă sau admiraţie, ci printr-o legătură de dragoste intimă şi personală. Ce exemplu frumos pentru credincios, care nu numai că se bucură în mântuirea sa, dar îl şi iubeşte pe Acela care 1-a salvat. Iar dragostea este un sentiment care se arată în afară. Ionatan îşi dezbracă insemnele puterii şi ale gloriei, pentru a i le oferi lui David, pe care-1 iubeşte. Suntem noi gata să dăm la fel de mult? îl recunoaştem oare pe Isus Mântuitorul nostru ca pe Acela Căruia I-am dat toate drepturile asupra inimii noastre şi asupra a tot ceea ce ne aparţine?

Domnul se gandeste la noi !

Imi este atata de drag si cred ca nu numai mie, sa stii ca cineva se gandeste la tine. Sincer eu ma simt bine, cand primesc un sms in care mi se spune..."ma gandesc la tine".

Ieri scriam un email unei prietene si surori dragi din Italia, si exact in timpul care ii scriam, in casuta de email primeam de la ea mesaj. "Cineva " se gandea la mine.Si este atat de minunat sa stii ca undeva, cineva se gandeste la tine, iti este alaturi indiferent de situatie. Suna extraordinar sa ti se spuna:

"iti sunt alaturi" sau " ma gandesc la tine", cu atat mai mult daca aceste cuvinte sunt si din partea celui  drag(a).

Deci, daca gasim placere in faptul ca o persoana se gandeste la noi, oare cum ne simtim  sa stim ca Dumnezeu se gandeste la noi in permanenta? Poate nu ne vine sa credem ca El face acest lucru, dar am gasit un verset in Psalmii in care spune acest lucru:

"Eu sunt sarac si lipsit, dar Domnul se gandeste la mine.Tu esti  ajutorul si izbavitorul meu"

Psalmii 40:17

Cei dragi ne sunt alaturi si se gandesc la noi, dar din pacate viata este trecatoare si omul de asemenea, sau poate sunt momente in care suntem uitati, dar exista un Dumnezeu care este vesnic, slava Lui, El se gandeste in permanenta la noi.Ma uitam astazi la versetul zilei care este scris in partea de sus a blogului:

" Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" Ioan 3;16
Cineva care se gandeste la tine...inseamna ca te iubeste!
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, asta arata cat de mult s-a gandit Dumnezeu la noi.
Si astazi, dupa 2000 de ani, Domnul se gandeste la mine, la tine...la toti.Se gandeste la problema ta, la neputinta ta, El cunoaste toate problemle noastre, si ce este minunat, faptul ca are solutie de rezolvare la toate aceste cauze.Nu ne ramane decat sa ii spunem problema, sa Il rugam sa o rezolve, si-apoi sa Ii multumim pentru modul minunat in care o va rezolva. 

Fa din El o prioritate !

De nenumarate ori ne gasim in  diferite situatii si diferite ipostaze, uneori chiar situatii limita, dar in toate aceste situatii dificile  cautam  alternative. Cautam alternative la  toate.

Daca nu ne ajung banii, cautam un jobs mai bun,  daca vrem mai multi...mai luam un jobs sau plecam  in alte tari unde suntem platiti mai bine, daca nu  ne convine singuri, cautam pereche, daca nu ne convine pereche, ne despartim si ramanem singuri, daca dorim copii...ii facem, daca nu ii dorim, facem avort, si exemplele ar putea continua. Am ajuns sa ne consideram atat de intelepti incat consideram ca nu mai avem nevoie de Dumnezeu, ne consideram stapanii propriei vieti. Uitam de fapt ca nu noi suntem stapanii, ci DUMNEZEU.Am ajuns sa gasim  alternative la toate situatiile in care ne gasim, insa ce este curios, sau nu stiu care ar fi cuvantul potrivit, atunci cand nu mai gasim alternative la toate aceste situatii, alergam la Dumnezeu si il luam ca o ultima solutie, zicand....."oricum nu mai am ce sa pierd"

Il luam ca pe o roata de rezerva. Cand e omul bolnav, fuge la medic.Face analize in Romania, daca nu sunt in regula trimite in Franta, si daca  se poate paralel mai trimite si in Germania. Incercam toate metodele cu putinta numai sa ne facem bine, dar uitam ca Medicul Suprem are ultimul cuvant.Daca nu reuseste medicina, abia atunci îngenunchem si cerem ajutorul.

Este atat de atotputernic, incat merita toata slava si cinstea. In foarte multe carti in Vechiul Testament, gasim scrise de foarte multe ori, una din cerintele Domnului, "cele dintai roade"

"Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru ca să facă să locuiască Numele Lui acolo. Acolo să aduceţi tot ce vă poruncesc: arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, cele dintâi roade şi darurile alese pe care le veţi face Domnului pentru împlinirea juruinţelor voastre" Deut.12:11

 Domnul vrea prioritate in toate lucrurile.Si-atunci de ce credem noi, ca Domnului ii place cand apelam la El doar ca o ultima solutie? Ajungem uneori cu problema noastra in fata lui si uneori nu primim rezolvare.Ne-am intrebat oare de ce? Poate pentru faptul ca am venit la El cautand o ultima alternativa la problema noastra. 
Incearca sa faci din El o prioritate si nu o necesitate !

Familiile popoarelor, dati Domnului, dati slava si cinste ! Psalmii 96:7