Hrana ta zilnica !

12 Martie
1 Samuel 17.31-40
David se prezintă înaintea lui Saul şi îi face cunoscută intenţia sa. «Nu eşti în stare» - este primul răspuns al lui Saul. Impresionat totuşi de hotărârea şi de credinţa fermă a tânărului, se declară gata să-1 ajute, astfel că îi împrumută lui David armura sa. 

Însă acesta, împiedicat, paralizat în mişcările sale, nu se poate folosi de ea. Nu, ci armele lui vor fi instrumentele umile ale păstorului. Fără vreo valoare în ochii oamenilor, ele vor arăta puterea Domnului mai clar decât ar face-o armura.
Armura lui Saul vorbeşte despre întregul suport şi despre măsurile de precauţie pe care le foloseşte înţelepciunea omenească, însă pe care credinţa le vede numai ca pe un impediment!
Format de Dumnezeu în secret pentru serviciul pentru care era destinat (asemenea multora dintre slujitorii Domnului şi a lui Isus însuşi la Nazaret), David se înfăţişează acum în public, gata de luptă. Şi, pentru a demonstra puterea Domnului, el relatează o experienţă din această „şcoală a deşertului". Ucisese un leu şi un urs, fără să-1 fi văzut cineva, pentru a scăpa câte o oaie din gura lor. Aceasta ne face să ne gândim la un alt Păstor, dându-Şi viaţa pentru oile Sale ca să le scape de crudul vrăjmaş (Ioan 10.11; 17.12 şi 18.8, 9).

 Ce preţ de nespus are chiar şi un singur miel pentru inima acestui bun Păstor!

Hrana ta zilnica !

11 Martie
1 Samuel 17.17-30
Trimis de tatăl său (asemenea lui Iosif odinioară -Geneza 37.13) ca să afle ştiri despre fraţii săi, David este aici tipul Aceluia care a părăsit cerul pentru a vizita lumea prin har. Astfel David aude provocarea zilnică, insultele aruncate în faţă israeliţilor de către uriaşul filistean. Consternat, întreabă ce se întâmplă. Eliab îl aude şi-1 apostrofează pentru curiozitatea lui. Tot aşa, cei vârstnici din adunări îi pot critica pe fraţii şi pe surorile mai tinere în mod nedrept şi fără consideraţie pentru sentimentele lor.
Deşi fusese prezent la ungerea lui David, Eliab nu-1 ia în serios. El ne aminteşte de fraţii lui Isus care nici ei „nu credeau în El" (Ioan 7.5).
Au trecut patruzeci de zile. Patruzeci este, în Scriptură, numărul care corespunde unei perioade complete de încercare. Dar, vai, realitatea lucrurilor trebuie întâmpinată: în faţa filistenilor nu iese nici o persoană!

 Nimeni care să-1 scape pe Israel!

 Nici Eliab, cu toată statura lui înaltă (16.7) - el ar fi putut să se ruşineze de laşitatea sa înaintea lui David - nici chiar Saul (acela care era mai înalt decât oricine din poporul său şi învestit ca protector al lor), pentru că Domnul îl abandonase! Dar, pentru credinţa lui David, Goliat nu este decât un filistean ca ceilalţi, deja învins, deoarece a îndrăznit să insulte ostile Dumnezeului celui viu (Isaia 37.23, 28).

Isus te asteapta !

Daca cerul pare ca s-a intunecat deasupra ta, daca drumul pe care mergi ti se pare ca nu duce nicaieri, daca in fiecare dimineata te trezesti si esti singur, daca problemele te apasa din greu, daca speranta nu mai ai si credinta ta a slabit, exista Cineva care priveste spre tine de sus. Chiar daca tu nu Il vezi, El te vede pe tine. Isus vede problema ta cunoaste starea ta si El iti vine in ajutor.
Cauta-l, striga-l, iar El  iti va raspunde !
Nu cauta ajutor la oameni.....ca nu vei gasi,
nu astepta  ca altul sa se implice in rezolvarea problemei tale...ca nu o va face nimeni, nu astepta...ca astepti in zadar,
Singurul care poate si vrea sa te ajute este Isus, pune-l la incercare.
Nu stiu care este problema din viata ta, dar stiu ca Dumnezeu a vrut ca tu sa auzi acest mesaj.

Eu n-am sa te las !

Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu,
Atunci când Mă chemi în dureri,
"Eu vin", a promis Dumnezeu.
Cheamă-Mă-n ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni,
Atunci, eu te voi ajută,
Iar tu-n gând mă vei proslăvi.

Când ziua s-a dus, e târziu
Şi singur în noapte rămâi,
În jurul tău, totu-i pustiu
Şi-o piatră de-ţi pui căpătâi.
Cheamă-Mă şi am să vin,
Şi-o scară la Cer voi 'nalta,
În noapte, sub cerul senin,
Cu ţine de vorba voi sta.

Te simţi de furtuni clătinat
Şi valul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci.
Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Când valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta,
Furtună privind liniştit

Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Şi-aud când Mă strigi din necaz,
Căci Eu văd din Cer chinul tău
Şi lacrimă pe-al tău obraz.
Crede şi nu te-ndoi,
Aşteaptă-n tăcere ajutor,
Căci Eu lângă ţine voi fi,
Şi chinul va fi mai uşor. 

Grupul Harul si Samuel Cocan

Si iata, inca o seara binecuvantata pe care o puteti petrece in Casa lui Dumnezeu, bucurandu-va alaturi de noi si invitatii Bisericii noastre.

Incepand cu ora 18, azi 10.03.2013, fr. Samuel Cocan va aduce un mesaj din partea Domnului, iar in inchinare prin cantare, ne va conduce grupul Harul din Hateg.

Dorim ca Dumnezeu sa se foloseasca de ei, si impreuna sa  ne inchinam Domnului in duh si adevar.

Sunteti invitati sa participati alaturi de noi la serviciul de evanghelizare al Bisericii Elim sau live pe http://www.elim.ro/

Hrana ta zilnica !

10 Martie
1 Samuel 17.1-16
Iată-i din nou pe filisteni strânşi împotriva lui Israel. De data aceasta ei joacă având un atu magistral: un campion extraordinar, cu o înălţime de peste trei metri, îmbrăcat cu o armură cântărind aproximativ 75 de kilograme; un colos formidabil, a cărui simplă arătare este suficientă ca să răspândească groaza în inimile duşmanilor lui. 

Acesta este Goliat! 

Plesnind de mândrie, înaintează între liniile de bătaie şi aruncă sfidarea asupra oştirii lui Israel, provocând pe oricine ar îndrăzni să-1 întâlnească singur în luptă. Şi nu numai că nu-i iese nimeni înainte, dar, ori de câte ori se înfăţişează, israeliţii fug dinaintea lui îngroziţi. De fiecare dată, uriaşului i se oferă şansa de a insulta oştirea Domnului şi, în consecinţă, pe Domnul însuşi. Goliat ne reaminteşte ce se spune despre leviatan. „Când se ridică el, vitejii se tem, îşi ies din fire de spaimă" (Iov 41.25). Şi, în mod special, ne duce cu gândul la „cel tare" despre care vorbeşte Domnul Isus (Marcu 3.27): Satan însuşi care, prin frica de moarte, exercită o dominaţie crudă asupra oamenilor, căutând să-i facă definitiv robii săi 

(v. 9).

In acest timp, David „se ducea şi se întorcea", de la turma lui la curtea împăratului, tot atât de liniştit şi de nestingherit aici ca şi acolo, imagine minunată a lui Isus în umilinţă şi în neobosită lepădare de Sine.

Doar azi......este azi !

Titlul unei stiri tragice, mi-a atras atentia in mod deosebit, cinci morti intr-un accident de masina.

Suna groaznic, toti pasagerii morti. Si daca sunt si tineri, este parca si mai tragic.

Intr-adevar, toti cei decedati erau cu varste cuprinse intre 35-50 de ani si se intorceau de la o cununie civila, parintii de la cununia fiicei lor, iar cu ei mai era  fratele miresei si sotia sa, adica fiul si nora si inca un verisor. Nu ii cunosc, este un accident petrecut cu doua zile in urma, dar ceea ce am vrut sa subliniez, este faptul ca pleci de acasa si  nu stii cand te intorci si daca te intorci.

Fiecare zi este unica si are ceva special in ea si sunt convinsa ca toti  suntem de acord cu aceasta afirmatie.Insa, cum petrecem fiecare zi?

Faptul ca fiecare zi pleaca  si nu se mai intoarce, ar trebui sa ne faca sa fim atenti si sa ne gandim la modul in care ne petrecem ziua.

 Fiecare raspuns bland, fiecare ajutor pe il putem da, fiecare fapta buna pe care avem ocazia sa o facem azi, si nu o facem....s-a dus, si nu ne vom mai intalni cu aceasta sansa.

In Psalmul 90:12, sta scris:"Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta". Doar cand invatam ca ziua de azi e unica si nu se va mai intoarce, doar cand  realizam ca fiecaruia ii este dat sa moara o singura data si nimeni nu stie cand ii este dat sa paraseasca acest pamant, atunci  vom sti sa pretuim fiecare zi la adevarata sa valoare, atunci devenim intelepti.Atunci vom sti sa traim fiecare zi, ca si cum ar fi ultima.

Imi permit sa il citez pe Octavian Paler, "Mai tarziu, devenea prea tarziu".

Doar astazi este.....este ziua de AZI !

Hrana ta zilnica !

9 Martie
1 Samuel 16. 14-23
Duhul lui Dumnezeu a venit peste David (v. 13), în timp ce, de la nefericitul Saul, se depărtase, făcând loc unui spirit rău care acum îl chinuia. Dumnezeu Se foloseşte de această situaţie pentru a-1 introduce la curte, în calitate de cântăreţ cu harfa, pe tânărul David, muzician iscusit, care va deveni mai târziu „cântăreţul plăcut al lui Israel" (2 Samuel 23.1). Şi, cu această ocazie, un slujbaş imperial depune pentru David o mărturie frumoasă (v. 18), arătând că la însăşi curtea împăratului se găseau unii care-1 cunoşteau pe unsul Domnului. Filipeni 4.22 ne relatează un fapt asemănător: că şi la casa Cezarului, cu alte cuvinte în anturajul imperatorului roman, se numărau creştini.

 Astfel Dumnezeu are grijă să-Şi pună martori în orice sferă socială.
Fiecare detaliu menţionat în v. 18 se raportează la Cel al cărui tip este David: Hristos, adevărata „Ramură din tulpina lui Isai". Despre El este scris: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, ... duh de cunoştinţă şi de temere de Domnul" (Isaia 11.1, 2).

 Noi ce mărturie dăm înaintea lumii pentru Preaiubitul nostru „Te-am luat din staul, dinapoia oilor, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel", va spune Domnul mai târziu

 (2 Samuel 7.8). 

Mergând cu oile, David a fost pregătit să „păstorească" cu credincioşie poporul Israel (vezi Psalmul 78.70-72).