Versetul zilei

15 septembrie 2012

Retine...


Esti unic...!!!  Niciodată nu-ti compromite valorile şi crezurile tale, nu cauta niciodata sa te compari cu altii, incearca sa fii tu insuti si incearca sa fi loial fata de tine insuti.
Ai primit in dar o viata, traieste-ţi propria viata cu folos si nu da voie nimanui  sa ia hotarari pentru tine. Nu lasa pe nimeni sa decida in locul tau. Singurul care  are drept de decizie asupra ta este DUMNEZEU !
In viata nu te increde in oamenii ale caror sentimente se schimba dupa cum se schimba vremea.
Crede in schimb in acele persoane, a caror sentimente raman neschimbate, chiar daca vremurile se schimba.
Daca ti-ai propus sa escaladezi  muntii si  viitorul pare ca se intinde in departare…nu te consola ca ai suficient timp pentru tot ceea ce vrei sa faci,
  tot ceea ce conteaza acum, este dealul pe care il ai de urcat azi.
Nu uita...."viitorul are obiceiul de a veni neanuntat."
O seara cat mai placuta alaturi de cei dragi !

Inca un an....!

 Stiu ca trecerea anilor este ceva firesc si totodata ceva ireversibil. Privesc in urma...stiu cati ani au trecut...dar nu stiu cati ani mai am in fata...
 Tot ceea ce imi doresc, este ca fiecare clipa care imi este daruita de Domnul, sa o traiesc cu folos, sa ma bucur de tot ceea ce am, de tot ceea ce imi ofera Dumnezeu zilnic, si multumirea sa fie totdeauna pe buzele mele.
In acest moment cuvintele imi sunt prea sarace sa pot sa Ii multumesc pentru tot ceea ce mi-a daruit...si totusi, alt cuvant nu pot rosti decat:
MULTUMESC  TATA, pentru anul binecuvantat pe care mi l-ai daruit  si-ti multumesc pentru binecuvantarile si incercarile care vor urma in viata mea ! 

Hrana ta zilnica !

15 Septembrie Numeri28.1-10:29.1-16
În capitolele 28 şi 29, jertfele nu sunt clasificate după semnificaţia lor, ci în funcţie de situaţiile în care trebuia aduse. Să exersăm, iubiţi copii ai lui Dumnezeu, ca să facem din orice împrejurare o ocazie de a aduce mulţumiri (1 Tesaloniceni 5.18).
Capitolul 29 se ocupă cu jertfele din luna a şaptea şi, începând cu v. 12, constatăm din zi în zi o diminuare a numărului taurilor aduşi ca jertfă. Aceasta sugerează perioadele din viaţa noastră în timpul cărora persoana lui Isus, dacă nu suntem atenţi, îşi poate pierde, puţin câte puţin, valoarea pe care o are pentru sufletele noastre. Capitolul 29 îşi va avea împlinirea profetică în timpul împărăţiei de o mie de ani. Atunci mulţi se vor supune de nevoie autorităţii Domnului Isus Hristos (Psalmul 18.44), astfel că declinul general al aprecierii gloriilor lui Hristos va culmina cu revolta finală a lui Gog şi a lui Magog (Apocalipsa 20.7 ...).
Să observăm contrastul dintre locul ocupat de arderea de tot (treisprezece tauri, paisprezece miei ...) şi cel al jertfei pentru păcat: un singur ţap. 
Accentul este pus de fapt pe deplina şi necontenita satisfacţie pe care Dumnezeu o găseşte în Hristos: El este jertfa Lui, pâinea lui, mireasma plăcută Lui (28.2).

14 septembrie 2012

Pot totul....dar numai cu Hristos !

 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
 Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
 Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.
Romani 7:18-23
Stim cu totii, ca unul din marii eroi ai credintei, a fost Pavel (Saul din Tars), cel care prigonea si tortura pe crestini. Dar iata ca a fost  pus deoparte si  ales ca sa-i slujeasca, si vedem din text, ca marele  Pavel a avut si el  momente in viata lui  de slujire, ca si noi. Au fost poate si din partea lui promisiuni si asigurari ca va pazi poruncile, ca nu se va abate de la calea LUI, si totusi, nu de fiecare data a avut puterea sa faca ceea ce a promis.Daca citim mai departe  toata istoria lui Pavel, vom vedea si nivelul  la care a ajuns Pavel spiritual. Cu siguranta a fost un proces mai lung, a trecut prin atatea experiente cu Dumnezeu, s-a lasat prelucrat si  abandonat in totalitate in mainile lui Isus Hristos, si iata ca cel care zicea:
" ....ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac", ajunge sa spuna:
"POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!"

Daca treci prin asemenea stari ca si Pavel, vrei sa faci binele, dar raul se tine de tine, singur luptand cu problemele tale, incercand tu sa fii cel care rezolvi totul, iata ca ajungi la final si vezi ca lucrurile nu sunt asa cum te-ai fi asteptat, ba mai mult au iesit chiar rau. 
Pana nu capitulam in fata lui Hristos, pana nu ne abandonam in totalitate, nu vom putea spune niciodata: POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE !
Lasa totul in mainile LUI, problemele tale, casa ta, familia ta, copiii tai, sotia ta, sotul tau, business-ul tau, si in final...abandoneaza-te tu complet, asa cum esti in bratul Sau, si vei vedea modul frumos prin care lucreaza Dumnezeu in toate lucrurile, si-atunci nimic nu-ti va parea prea greu. Vei putea spune oricand:
POT TOTUL IN HRISTOS....PENTRU CA DOAR EL MA INTARESTE !

O zi binecuvantata de Domnul !
 .

Hrana ta zilnica !


14 Septembrie Numeri 27.12-23
Domnul stă acum de vorbă cu slujitorul Său, Moise, aflat la sfârşitul carierei sale. Din cauza greşelii comise la apele Meriba, lui Moise nu i se va permite să ducă poporul în ţară. Ceea ce îl îngrijorează mai degrabă pe omul lui Dumnezeu este că Israel ar putea rămâne fără conducător. În loc să se gândească la sine, el mijloceşte încă o dată pentru popor, cerând ca ei să nu ajungă „ca nişte oi care n-au păstor" (v.17).
Acelaşi gând preocupa şi inima Domnului Isus. Îl vedem în Matei 9.36 încărcat de compasiune pentru mulţimile care-L înconjurau, „pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor". Totuşi, nu era în mijlocul lor chiar El, Bunul Păstor ... Dar ei nu L-au dorit.
Răspunzând cererii lui Moise, Domnul îl desemnează pe Iosua, „bărbat în care este Duhul" (v. 18). Din interiorul cortului, acesta a învăţat chiar din tinereţe să-L cunoască pe Domnul (Exod 33.11). A împlinit mai târziu cu credincioşie o misiune de mare încredere: cercetarea ţârii. În sfârşit, ca şi Moise, losua a fost format timp de patruzeci de ani în şcoala pustiei - lunga şcoală a răbdării. Numai atunci Dumnezeu 1-a chemat pentru slujba pe care i-o pregătise: introducerea poporului în Canaan.

13 septembrie 2012

Noi suntem ai lui HRISTOS !

Astazi m-am trezit de dimineata, cu gandul sa ajung mult mai repede la birou  decat colegii mei, si sa fac o "curatenie de toamna" prin hartii si toate cele.....
Numai ca, nu am mai ajuns, m-am apucat sa citesc un capitol din Biblie inainte sa plec...si chiar ceea ce am citit m-a facut sa ma gandesc mult la o situatie similara  zilelor noastre, asa ca  am ramas sa citesc...."si bine am facut".
Ap. Pavel a fost unul care si-a indeplinit menirea si a dus evanghelia tuturor. Printre cei vizitati au fost si corintenii. Si la ei, ca in multe locuri de-altfel, existau certuri.
In 1 Corinteni 1:11-12 ap .Pavel spune:"...am aflat despre voi de la ai Cloei, ca intre voi sunt certuri.Vreau sa spun ca fiecare din voi zice:
Eu sunt al lui Pavel, si eu sunt a lui Apolo, si eu sunt a lui Chifa, si eu sunt a lui Hristos"
Un verset, care m-a facut sa ma gandesc la ceva asemanator cu ceea ce se intampla in ziua de azi.
De prea multe ori intre cei crestini exista aceasta ...."nici nu stiu cum sa ii spun"...!!!....dar foarte des aud....
-Esti pocaita...?....ce esti....? ce religie ai...?...unde mergi...?
-Aaaa, esti baptist...!!....esti penticostal....!....oh....scuze, am crezut ca esti crestin dupa Evanghelie....am crezut  ca esti ortodocs...etc.....
Asemenea  discutii cred ca fiecare dintre noi am auzit de atatea ori ....
Pavel le spune corintenilor in vers.13:
"Hristos a fost impartit?
Pavel a fost rastignit pentru voi?
Sau in numele lui Pavel ati fost botezati?

Noi cei care am fost botezati in numele lui Isus Hristos, suntem ai lui Hristos.
Isus este REGELE tuturor celor care traiesc o viata in sfintenie si pazesc poruncile Sale, iar psalmistul David  in  Ps. 119:63 scrie: "Sunt prieten cu toti cei ce se tem de Tine, si cu toti cei ce pazesc poruncile Tale"
Cand  multimea a venit la Isus si i-a spus, "te cauta mama si fratii tai", Isus a raspuns;
"Caci oricine face voia lui Dumnezeu, acela imi este frate, sora, si mama" Marcu 3:35
Citind mai departe si cap.3, Pavel ii cearta spunandu-le: "Cand unul zice, eu sunt a lui Pavel, eu a lui Apolo...nu sunteti voi din lume?"
Toti am fost chemati impreuna sa slujim lui  Dumnezeu, indiferent carui cult apartinem. Unul  seamana, unul uda, dar Dumnezeu face sa creasca.
"...asa ca nici cel ce sadeste , nici cel care uda nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face sa creasca.Cel ce sadeste si cel ce uda sunt tot una, si fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala lui"
1 Corinteni 2: 7-8
Dumnezeu sa ne dea intelepciune de la El, sa fim slujitori impreuna, si evanghelia sa fie dusa pana la marginile pamantului, pentru ca multe suflete sa fie salvate de la pierzare.

Hrana ta zilnica !

13 Septembrie Numeri 27.1-11
Ieri am observat că în numărătoare erau incluşi numai bărbaţii. Iată totuşi câteva femei cărora li se dedică aici un întreg paragraf şi, mai apoi, întreg capitolul 36. Ce era atât de remarcabil la aceste cinci fiice ale lui Ţelofhad, ca să se spună atâta despre ele? Putem socoti că au fost foarte curajoase când au îndrăznit să se înfăţişeze înaintea lui Moise, a lui Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări pentru a reclama o parte de moştenire. Să fie oare murmure ca cele pe care le-am auzit adesea în mijlocul poporului? 
Cu siguranţă nu! 
Murmurele exprimau regretul pentru ceea ce a fost lăsat în urmă, Egipt, pe când cererea acestor femei era dictată de ataşamentul pentru ceea ce le stătea înainte: ţara promisiunii. De aceea însuşi Domnul le-o aprobă din toată inima. Răspunzându-i lui Moise, cel care „a adus cauza lor" înaintea Lui, El declară: „Fiicele lui Ţelofhad vorbesc drept" (v. 5, 6).
 Ce exemplu dau ele pentru  noi !
 Să ne întrebăm dacă „moştenirea părinţilor noştri", cea pe care generaţiile anterioare au aşteptat-o cu entuziasm, are aceeaşi atracţie şi acelaşi preţ pentru inima noastră
 ( 1 Impăraţi 21.3).