Hrana ta zilnica!

29 Aprilie Exod 19:1-15

După pustiul Şur (15.22) şi cel din Sin (16.1), poporul ajunge în pustiul Sinai. Purtaţi „pe aripi de vultur" (simbol al puterii; v.4), sosesc acum la locul unde Domnul le va face descoperiri şi îi va învăţa cum doreşte El să fie slujit (10.26). Cum am văzut, în Egipt închinarea era imposibilă. 

În contrast cu Egiptul, de îndată ce s-a împlinit răscumpărarea şi

Dumnezeu i-a pus deoparte pe ai Săi, El aşteaptă de la ei slujba laudei. „îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi naţiune sfântă", declară El în v.6. „Ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată ...", completează 1 Petru 2.9.

Cu capitolul acesta începe o nouă parte a cărţii. Până aici am văzut ceea ce a făcut Domnul în har pentru poporul Său. Începând de aici vom vedea ce aşteaptă El în schimb de la ai Săi. Dumnezeu începe întotdeauna prin a dărui, înainte de a cere. 

Vai! Bietul popor nu ajunsese să se cunoască pe sine, în ciuda evenimentelor de la Masa şi de la Meriba (17.7). Ei răspund printr-o promisiune nebunească, pe care Dumnezeu nu le-o ceruse: „Vom face tot ce a zis Domnul!" (v.8). Nu peste mult timp se va vedea incapacitatea lor de a respecta acest angajament.

Tu cat esti dispus sa dai...?

    Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin. 

 O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

"E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?"   

Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba: "Cati bani ai?"   

Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.

  "Ajung?" intreba ea cu mandrie. "Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei."   

   Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.    

 "Ia-o", spuse el fetitei. "Si du-o cu grija."

   Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati.

 Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:    "Colierul acesta a fost cumparat de aici?"   

"Da, domnisoara."   

"Si cat a costat?"   

"Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine."   

"Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!"

"Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.  

  "Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: 

a dat tot ceea ce avea."

Daca plec.....?????

    Filip, tatal lui Alexandru Macedon, invatase pe servitorul sau sa ii spuna in fiecare dimineata cateva cuvinte:
"Domnul meu, adu-ti aminte ca vei muri !" Aceleasi cuvinte le spunea stapanului sau si seara la culcare.
   Ciudat mesaj asa-i....???  Dar, asta il facea sa traiasca permanenta cu bagare de seama.
   Sa fim sinceri, cum ar fi  sa auzim in fiecare zi ....ba mai mult de doua ori pe zi...."ai grija ca vei  muri"....adevarul ca nu ar fi placut deloc, dar poate asta ne-ar face sa constientizam cat suntem de  trecatori.
  Acum doua zile am participat la o inmormantare si din pacate azi mai  am parte de inca una. Pentru cei ramasi  este dureroasa despartirea....pentru cel care a parasit pamantul si este copil al lui Dumnezeu este cea mai mare bucurie.
  Atunci cand traiesti o viata dupa voia lui Dumnezeu, atunci cand viata ta a fost un exemplu pentru cei din jur, atunci cand toata viata ai incurajat  si ai fost un sprijin pentru pentru cei care aveau nevoie, raman in urma ta  o multime de aprecieri si de ganduri bune.Raman amintirile placute,dar cel mai mult ramane ce este mai important....raman urmele pasilor tai....ramane un exemplu demn de urmat .Tot asa poate ramane  si un exemplu negativ de care nimeni sa nu mai vrea sa isi aminteasca. Din fericire, sora care a plecat acasa, a fost un exemplu pentru toti.Poate spune: "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de-acum ma asteapta cununa....."
2 Timotei 4: 7
   Toata viata aici pe pamant este o alergare continua si o lupta pemanenta cu ispita, cu diavolul. Important este sa alergam continuu si sa luptam nu doar o zi, nu  doua .... nu zece ani....NU....ci toata viata, ca sa si ispravim alergarea. Credinta pe care am primit-o sa o pastram pana la capat neschimbata si neadaptata modernizarii acestui veac , pentru caci numai asa vom putea primii cununa cereasca din mana TATALUI.Auzim de multe ori...."oh,aceeia sunt prea conservatori,biserica e prea conservatoare", dar cred ca insasi Cuvantul lui Dumnezeu este conservator. ISUS este acelasi ieri, azi si in veci . 
Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!  ne spune  Ioan in Apocalipsa 2: 25
   Sincer ma bucur cand un copil de a lui Dumnezeu ajunge ACASA la DOMNUL, un copil care a fost exemplu,si asta putem vedea dupa roadele sale.
  Ce poate fi mai frumos decat intalnirea aceea mareata !!!!!!
  Acum doua zile a plecat sora, a plecat si Radu  Muresan si am auzit cu toti despre trista veste, si Domnul stie pe cati i-a chemat acasa in aceste zile.Azi mai particip la inca una......Acesti oameni si-au terminat maratonul.Fiecare pleaca cu ceea ce a facut pentru Domnul.
   Noi inca suntem pe pista de alergare, dar maine s-ar putea sa  trecem  si noi linia finala.
   Ce ramane in urma noastra?
   Care sunt urmele pasilor nostri ?
   Ce exemplu ramane dupa noi ?
   Vom primi cununa ?
   Ne vom intalni cu IMPARATUL ?
   Sunt zeci de intrebari care ar trebuie sa ne de-a de gandit si sa nu ne lase sa dormim noaptea.
   Doamne, indura-te de noi si nu ne lasa sa plecam de aici pana nu suntem in relatii bune cu Tine.Nu ne lasa sa traim dupa voia noastra ci dupa voia Ta.Vrem sa fim un exemplu pentru cei din jur si pentru cei care vor ramane dupa noi. Vrem sa ne intalnim cu Tine.Vrem sa vedem locul pe care  te-ai dus sa ni-l pregatesti.
  Da-ne intelepciune sa vedem cat suntem de trecatori.Suntem  un abur care acum se inalta si in cateva secunde dispare. Si o spun din experienta pe care am avut-o cu decesul sotului meu.Intr-o clipita dintr-un om care nu dadea semne ca are absolut nimic......in secunda urmatoare a fost secerat fara veste.....si este cumplit.
 Spunea cineva care a avut un accident acum nu demult,dar care din fericire nu a patit absolut nimic,desi si-a vazut moartea cu ochii, imi spunea....:"crede-ma ,nu ai timp sa spui nici macar, DOAMNE IARTA-MA"....
   Nu este cumplit sa fii luat asa pe nepregatite....?  Sa fii neimpacat cu sotia, cu sotul, cu vecinul etc.....? Sa traiesti o viata dubla crezand ca esti tanar si mai ai timp pana mori ?
Multi traim cu acest gand, Dumnezeu e bun si ne iarta pentru ca suntem copii LUI.
   GRESIT , FALS !
Dumnezeu  e bun si ne iarta atata timp cat venim si cadem zdrobiti la picioarele LUI cerandu-ne iertare aici cat suntem in viata. Dupa moarte nu mai putem schimba nimic.
Nu poti sa traiesti cu acelasi pacat, rugandu-te sa te ierte azi si maine il faci din nou desi stii ca ESTE PACAT.
Un om nascut din nou, este o faptura noua si nu traieste EL, ci HRISTOS traieste in el.
  Domnul este bun si are o indelunga rabdare,dar in acelasi timp sa nu uitam: "Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme" Psalmii  7: 11
  Vegheati dar, ca nu stiti nici ziua si nici ceasul cand vom pleca de aici de pe pamant!

      Daca plec....unde plec.....???

Hrana ta zilnica!

28 Aprilie Exod 18:13-27

Ietro l-a îndemnat pe Moise să încredinţeze altora o parte din lucrarea sa. A fost un sfat aparent înţelept, dar Ietro nu înţelegea puterea Duhului lui Dumnezeu! Acesta este unul dintre principiile care au stat la baza instituirii clerului: oameni sunt desemnaţi şi investiţi cu autoritate de către alţi oameni, după o ierarhie, ca intermediari între Dumnezeu şi simplii «credincioşi». Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu recunoaşte în Biserică decât un singur Cap, care este perfect capabil să Se ocupe de tot ceea ce îi priveşte pe ai Săi (Efeseni 4.5). Şi Isus nu Se ocupă numai cu „lucrurile grele", ci cu orice lucru care ne priveşte, pentru că nici unul nu este fără însemnătate pentru El. Să nu ne fie niciodată teamă să contăm direct pe El (1 Petru 5.7).

Sub aspect profetic, acest capitol arată că administrarea împărăţiei (Matei 19.28) nu va fi înfăptuită de Hristos singur. Când El va veni în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, se va instaura o guvernare cu diverse responsabilităţi, în totul spre gloria lui Dumnezeu.

În timp ce poporul lui Dumnezeu îşi urmează calea prin deşert (v. 27), Ietro se întoarce în ţara lui. Viaţa de credinţă, statutul de străin şi de călător nu-l atrag. 

Cât de mulţi creştini i se aseamănă!

Hrana ta zilnica!

27 Aprilie Exod 18:1-12

Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, într-o vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi II vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.

Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. In v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dumnezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? 

Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.ll: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Ii dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.

Hrana ta zilnica !

26 Aprilie Exod 17:8-16

Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Amalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui", credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Galateni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărţuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11).
Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată?
 Putem, într-adevăr!
La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi - El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câştigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi.
Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezultatul bătăliei nu depinde de forţele angajate în luptă, ci de credinţa şi de rugăciunile Domnului Isus.

In această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).

Locul dragostei divine !

   Traim intr-o perioada in care toata lumea este in viteza si este cuprinsa de o "febra" nebuna...nebuna.Incepand de luni si pana in weekend nu  reusim, si nu avem timp mai  de nimic...decat munca si iar munca.Abia duminica daca reusim sa lasam totul  in urma si sa respiram umpic,sa ne odihnim, si sa ne mai bucuram de cei dragi...cat despre cele spirituale...daca mai avem timp....

  Atunci cand esti stresat si epuizat cauti un loc unde sa te refaci.Cauti un loc unde sa te deconectezi si sa te eliberezi de toate problemele.Pentru multi dintre noi, locul cel mai potrivit pentru refacere si "leacul cel mai bun"este locul de nastere, mai ales daca acesta este undeva la tara, departe de agitatia orasului, departe de probleme, de telefoane stresante, departe de stirile care ne amarasc sufletul, departe de orele nesfarsite petrecute pe computer.....si tot ceea ce ne da batai de cap.

  Hai sa  fim sinceri, cati nu am dori acest lucru? 

Dar stim ca omului i-a fost dat sa isi castige cu sudoare painea si asta tot din cauza neascultarii. Si....la urma, urmei, chiar daca am reusi sa ne gasim leacul impotriva stresului, este doar o rezolvare de moment, pentru ca revenind .....revin si problemele.

  

  Traim intr-o societate in care dragostea noastra, "porunca .......iubiti-va unii pentru altii", a devenit o dragoste bolnava,o dragoste formala, interesata, o dragoste rece.
Toti suferim de aceeasi boala.

"Leacul cel mai bun" pentru dragostea crestinilor  este "LOCUL  DE  NASTERE  AL  DRAGOSTEI LUI  DUMNEZEU......GOLGOTA".

  Daca vrem o vindecare  completa a dragostei noastre slabite, daca vrem o eliberare si  nu doar o relaxare pentru un weekend sau o perioada scurta....trebuie sa cautam locul de nastere al  DRAGOSTEI DIVINE.

Hrana ta zilnica!

25 Aprilie Exod 16.32-36; 17.1-7

„Ia un ulcior şi pune în el un omer plin de mană..." (v.33). Era partea lui Dumnezeu. «Mana ascunsă, Hristos coborât din cer pentru a deveni om şi apoi înviat şi înălţat la cer într-un trup glorios, ţinea de plăcerea lui Dumnezeu»  - plăcere pe care o împărtăşeşte cu biruitorii (Apocalipsa 2.17).

După foame, setea este încă o ocazie pentru ca bietul popor să murmure. Ei bine, harul lui Dumnezeu se foloseşte şi de aceasta, ca să ne descopere o taină preţioasă, a cărei explicaţie o găsim în 1 Corinteni 10.4: „Toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că beau dintr-o stâncă spirituală care îi urma (şi stânca era Hristosul -  Ioan 7.37-39). 

Dar, pentru ca stânca să dea apă (viaţa din Duhul), ea trebuie să fie lovită, aşa cum Hristos a fost lovit pe cruce chiar de mâna lui Dumnezeu. Cu toate acestea, să observăm că păcatul poporului, murmurele lor, răzvrătirea lor, au impus ca stânca să fie lovită. „Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit", spune profetul (Isaia 53.8). Astfel, în timp ce mana este o imagine a Hristosului venit din cer, stânca lovită vorbeşte despre Hristos cel răstignit, iar apa vie reprezintă Duhul Sfânt, puterea vieţii noi pe care Mântuitorul mort şi înviat o dă tuturor celor care cred în El.