Hrana ta zilnica!

28 OCTOMBRIE
Romani 6.1-14
Este cât se poate de uşor - spun unii! Pentru că harul prisoseşte, iar nedreptăţile noastre fac ca harul să strălucească şi mai mult, atunci să profităm de el şi să ne lăsăm duşi de toate capriciile voinţei cărnii (v. 1,15). Insă ni-1 putem imagina oare pe fiul risipitor, după ce a văzut ce primire i-a făcut tatăl, să mai dorească să se întoarcă în ţara îndepărtată, spunându-şi: «Acum ştiu că voi fi primit acasă oricând îmi va plăcea să mă întorc»? Nu, un astfel de raţionament nu poate fi niciodată al unui adevărat copil al lui Dumnezeu!

 In primul rând, pentru că el ştie că acest har L-a costat pe Mântuitorul lui şi se teme să-L întristeze; în al doilea rând, pentru că păcatul nu mai este atrăgător pentru el. In adevăr, un cadavru nu mai poate fi ispitit prin plăceri şi tentaţii. Moartea mea cu Hristos (v. 6) i-a luat păcatului toată puterea şi autoritatea asupra mea. Şi aceasta este o eliberare minunată!
Capitolul 3.13-18 constata că toate mădularele omului: limba lui, picioarele lui, ochii lui... erau unelte ale nelegiuiri în slujba păcatului (6.13). Ei bine! odată cu întoarcerea mea la Dumnezeu, chiar aceste mădulare îşi schimbă proprietarul. Ele devin „unelte ale dreptăţii", la dispoziţia Celui care are toate drepturile asupra mea.

Fără Isus toate sunt amăgire..!

 Câtă vreme-a trecut? Câtă vreme-a rămas?
Între noapte şi zi, între drum şi popas..
Ne minţim zi de zi, că am fost, că vom fi
Şi uităm mult prea des să mai fim..
Însă vrem cât mai mult
Ca şi cum n-am mai ştii,
Ce săraci lumea vom părăsi..

 Refren:

 Spune de ce tot alergi..!
Spune ce vrei să culegi..!
Pierzi rătăcind ani întregi în neştire..!
Mâine la capăt de drum
Tu vei afla că oricum
Fără Isus toate sunt amăgire..!

 Ce iluzii s-au dus? Ce iluzii mai sunt?
Clipe care ne trec ca o umbră pe drum
Alergăm după nori, alergăm după vânt
Şi deschidem târziu pumnii goi..
Vrem un nou început,
Însă timpul pierdut
Nu se întoarce nicicând înapoi..!

„Nici un evreu nu va fi lasat in viata...”

Gruparea terorista „Statul islamic” a postat pentru prima data in mediul on-line un videoclip in limba ebraica, adresat publicului israelian. In film, un militant mascat imbracat in uniforma militara si vorbind in ebraica cu un accent arab, a adresat urmatoarea avertizare: „Nici un evreu nu va fi lasat (in viata) dupa ce luptatorii nostri vor cuceri Iordania si vor ajunge la granita Israelului. In curand vom stapani Ierusalimul si intregul Israel, relateaza Times of Israel.
Adevaratul razboi inca nu a inceput si tot ceea ce s-a intamplat pana acum a fost o joacă de copil. Nimic nu se compara cu ceea ce va urma si inca destul de repede, Inshallah (cu voia lui Dumnezeu).
Va promit ca foarte curand nici un evreu...continuarea AICI

Interesanta este incheierea acestui mesaj: ”vom veni peste tine de pretutindeni...”

In Ezechiel 38 sta scris:

Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: 

 «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză şi care toţi mânuiesc sabia; împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif:
Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine!
  Pregăteşte-te dar, fii gata, tu şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor!   După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii, dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale şi multe popoare cu tine.» 

Iar in capitolul 39:

‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului!
   Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei şi te voi aduce pe munţii lui Israel. Îţi voi doborî arcul din mâna stângă şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă.
Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi şi fiarelor câmpului.
  Vei cădea pe faţa câmpului, căci Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Voi pune foc Magogului şi celor ce locuiesc liniştiţi în ostroave, ca să ştie că Eu sunt Domnul. Îmi voi face cunoscut Numele Meu cel sfânt în mijlocul poporului Meu Israel şi nu-i voi mai lăsa să-Mi pângărească** Numele Meu cel sfânt, ci vor şti† neamurile că Eu sunt Domnul, Sfântul lui Israel! Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul, Dumnezeu!

 Aceasta este ziua despre care am vorbit.
 

Sa fie oare aceasta ziua despre care ne-a instintat Domnul?
Sa nu uitam...TOATE lucrurile sunt in controlul lui Dumnezeu, slava LUI!

 

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE
Romani 5.12-21
Pentru un credincios întors la Dumnezeu pe patul de moarte, epistola ar fi putut să se încheie cu versetul 11. Problema păcatelor sale a fost reglată; el este bun pentru gloria lui Dumnezeu. Pentru cel care continuă însă să trăiască pe pământ, o problemă dureroasă se pune de acum înainte: el are încă în el natura veche, păcat care nu poate produce decât roade rele (alterate, corupte, stricate). Riscă el deci să-şi piardă mântuirea? Ceea ce urmează, de la capitolul 5.12 până la capitolul 8, ne învaţă cum S-a îngrijit Dumnezeu de aceasta: El a condamnat nu numai faptele, ci şi voinţa rea din care au luat ele naştere, pe omul „cel vechi" (cap. 6.6), absolut după asemănarea lui Adam, strămoşul său. Să ne imaginăm că un tipograf neglijent, în timp ce pregăteşte clişeul pentru o carte, a lăsat să-i scape grave greşeli care falsifică total ideea autorului. Aceste greşeli se vor reproduce în tot atâtea exemplare câte va scoate. Cea mai înaltă tehnică de a le lega nu va schimba cu nimic conţinutul. Pentru a avea un text fidel, scriitorul va trebui să scoată o nouă ediţie, după un alt clişeu.
Primul Adam este ca acest clişeu rău. Câţi oameni, atâţia păcătoşi! Dumnezeu însă nu a căutat să îmbunătăţească rasa adamică. El a dat naştere unui Om nou, Hristos, şi ne-a dat viaţa Lui.

Hrana ta zilnica!

26 OCTOMBRIE
Romani 5.1-11
Odată achitat, îndreptăţit, cel credincios lasă să strălucească bucuria lui (v. 1). Pacea cu Dumnezeu este de acum partea sa cea mai preţioasă. Este împăcat cu Judecătorul suprem tocmai prin fapta care ar îi trebuit să atragă asupra lui mânia pentru totdeauna: „noartea Fiului Său" (v. 10)! Într-adevăr, iubirea lui Dumnezeu nu se poate compara cu niciuna alta. Este „propria Lui dragoste" (v. 8), ea găsindu-şi toate motivaţiile în Sine însuşi. El a iubit sărmane fiinţe, care nu aveau nimic vrednic de iubit, mai înainte ca acestea să fi făcut un cel de mic pas către El, pe când erau încă fåra putere, nelegiuite (sau neevlavioase: v. 6),
păcătoase (v. 8) şi vrăjmaşe (v. 10; 1 loan 4.10,19). 

Şi această dragoste este acum turnată în inimile noastre (v. 5).
In faţa lumii care se făleşte cu avantaje prezente şi trecătoare, cel credincios, departe de a fi ruşinat („speranţa nu înşală": v. 5), se poate folosi de acest drept al său, de viitorul lui extraordinar: gloria lui Dumnezeu (v. 2). În plus, el este capabil să găsească bucuria în necazurile prezente. Pentru că acestea produc roade preţioase (v. 3,4) care dau speranţei sale cu atât mai multă viaţă şi înflăcărare! 

„Şi nu numai atât..." (v. 11): noi avem dreptul să ne lăudăm în aceste daruri, însă înainte de toate în Acela care ni le dă: în Dumnezeu însuşi, devenit Dumnezeul nostru prin Domnul nostru Isus Hristos.

Specificul vremurilor din urma - partea 4

Hrana ta zilnica!

25 OCTOMBRIE
Romani 4.13-25
Dacă Dumnezeu este puternic să împlinească ce a promis (v. 21), omul, de partea lui, este total neputincios să împlinească propriile sale obligaţii. De aceea, promisiunile făcute lui Avraam (şi creştinului) nu conţin nicio condiţie... este suficient să crezi. Toate înfăţişările exterioare păreau să contrazică ceea ce Dumnezeu îl asigurase pe Avraam. Acesta însă „nu s-a îndoit,... fiind deplin convins" (v. 20,21). De unde îi venea lui această credinţă neclătinabilă? Din aceea că II cunoştea pe Cel care îi făcuse promisiunile şi Lui îi acorda o încredere deplină. Semnătura cuiva pe care-1 respectăm are mai multă valoare pentru noi decât cea a unui necunoscut şi ea garantează angajamentele sale.
Credinţa crede promisiunile, deoarece ea îl crede pe Dumnezeul care le-a făcut (v. 17 şi 3; comp. cu 2 Timotei 1.12). Ea îşi însuşeşte marile adevăruri afirmate prin Cuvântul Său: moartea Domnului Isus pentru ispăşirea păcatelor noastre şi învierea Lui pentru îndreptăţirea noastră (v. 25).

 Drag prieten, ajuns aici cu lectura, poţi spune oare împreună cu toţi cei cre-dincioşi: «Am această credinţa care aduce mântuirea. Pentru păcatele mele a fost dat Isus; pentru îndreptăţirea mea L-a înviat Dumnezeu»?

Specificul vremurilor din urma - partea 3

Am inceput sa postez in urma cu doua zile un mesaj al fratelui Luigi Mitoi, care ne este de folos tuturor. Ca sa il putem intelege este recomandat sa ascultam toate cele patru parti, care deja au fost publicate. Poate ca vor fi si altele, nu stiu, daca vor fi, le voi publica. Astazi am postat partea a treia. 

In multe biserici nu se vorbeste despre aceste lucruri. Multe biserici inca propavaduiesc amintiri cu sfintii care au trecut la Domnul, experiente cu Dumnezeu care au avut loc... candva de mult, propavaduiesc pescuirea minunata, vindecarea leprosului sau pilda tanarului bogat. Nimic nu este rau, toate sunt adevarate si Isus a facut toate aceste minuni si ne-a lasat aceste pilde drept invatatura pentru noi, insa cred ca este momentul sa traim noi experiente cu Dumnezeu nu doar sa vorbim de ceva care ”a fost”, ceva din trecut. Este momentul ca biserica sa fie pregatita pentru zilele grele care ne stau in fata, este timpul sa lasam laptele duhovnicesc si sa ne hranim cu hrana tare.

Slava Domnului ca avem la indemana noastra si sunt atatea oportunitati unde  putem asculta aceste mesaje. Slava Domnului ca sunt  slujitori care aduc inca invataturi curate din Cuvantul lui Dumnezeu.

Recomand predicile fratelui  Aurel Gheorghe, Luigi Mitoi, Nelu Brie, Beniamin Faragau, Dorin Druhora, Cristian Ionescu, Florin Ianovici, Vladimir Pustan, Gabi Zagrean, Petru Lascau, Lazar Gog, Gabi Iszak, Virgil Neagu, Iosif Berce, Emil Bartos, Paul Negrut si multi altii. Sunt mesaje foarte bune care sunt traduse si se pot urmari:

Paul Washer, John Piper, Ravi Zacharias, Max Lucado, Zac Poonen, etc.

Pe langa mesaje avem si literatura foarte bogata,  de-aceea, nici o scuza nu vom avea ca n-am auzit sau ca n-am stiut. 

Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune pentru a stii sa ne chivernisim timpul cu folos.

Nu vrei si tu sa fii inviorat, intelept si vesel?

E weekend si inca de aseara mi-am propus sa dorm astazi.....cat ma tine patul, numai ca nu m-a tinut mult. Faptul ca organismul si-a facut un program n-am putut dormi mai mult decat intr-o zi obisnuita de munca. Asa ca, acest timp este numai bun pentru meditatie si ce altceva merita, daca nu Cuvantul dat de Dumnezeu...restul orice altceva este pierdere de vreme sau umplere de timp.

 Psalmul 19 este atat de frumos si in el descoperim o mare comoara de adevar.

In Cuvantul care este insuflat de Duhul Sfant, adica  in ”BIBLIA”, gasim atatea motive minunate pentru care merita sa investim timp.

Cuvintele din ea invioreaza sufletul nostru zbuciumat, ne da tuturor intelepciune, chiar si celor nestiutori, inveseleste inima intristata, ne lumineaza ochii mintii, si este mai presus decat orice bogatie, mai presus decat aurul. In EA gasim cuvinte de incurajare care sunt mai dulci ca mierea. Citind si meditand la Cuvant vom avea o rasplata mare daca pazim invataturile EI.

 

Caruia nu-i place sa aibe sufletul inviorat in fiecare zi?

Care nu-si doreste sa devina mai intelept?

Caruia dintre noi ii  place sa aibe o inima intristata sau sa aibe ochii, dar sa nu  poata vedea?

E cineva care nu-si doreste sa fie bogat ? Sau...buzele voastre nu vor sa simta gustul mierii?

Caruia nu-i place sa urce pe podium si sa primeasca premiul.....?

 
Toate acestea sunt la indemana mea si a ta, trebuie doar sa intindem mana si sa deschidem CARTEA CARTILOR, CUVANTUL CARE ESTE VESNIC, CUVANTUL CARE ESTE DATATOR DE VIATA, iar toate promisiunile din Cuvant, ne vor insoti. 

  Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
  O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:   răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.  Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
   Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
  Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

Hrana ta zilnica!

24 OCTOMBRIE
Romani 4.1-12
Când o scară este prea scurtă pentru a ajunge la un obiect aflat la înălţime, un om suit pe ultima treaptă nu mai poate pune mâna cu uşurinţă pe cele care sunt dedesubtul lui. „Nu este deosebire", am citit în capitolul 3.22; nici iudeul, nici grecul (iudeul cu nimic în plus faţă de grec) nu ajung la gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajunge acolo pe scara propriei dreptăţi; ea se va dovedi întotdeauna prea scurtă. O dovadă în acest sens este că nici Avraam (v. 3) şi nici David (v. 6), cei care într-un mod incontestabil au fost cel mai sus pe scara faptelor, nu s-au folosit de ea pentru a fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă ei nu au facut-o, cine ar putea pretinde asta? Pentru a demonstra mai bine că mântuirea prin har nu are nimic comun cu pretenţiile fireşti şi cu lăudăroşia poporului iudeu (cap. 3.27), versetele 9 şi 10 ne amintesc ca patriarhul Avraam a primit îndreptăţirea prin credinţă înainte de a primi semnul circumciziei (Geneza 15.6; 17.24).

 În momentul când Dumnezeu 1-a socotit drept, el încă mai era ca păgânii.
Pentru a fi mântuit, trebuie mai întâi să recunoşti că eşti vinovat, cu alte cuvinte, să te declari de acord cu sentinţa divină din capitolul precedent. Cel neevlavios (sau nelegiuit), şi numai el, este îndreptăţit de Dumnezeu (v. 5; comp. cu Matei 9.12).

Specificul vremurilor din urma - partea 2

Hrana ta zilnica!

23 OCTOMBRIE
Romani 3.19-31
In faţa tribunalului lui Dumnezeu, orice gură este acum închisă. Cei acuzaţi, fără excepţie, sunt recunoscuţi vinovaţi, condamnaţi de lege pentru pedeapsa cu moartea (v. 19). „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria (sau: nu ajung la gloria) lui Dumnezeu" (v. 23). Din acest motiv, sentinţa teribilă „vei muri negreşit", anunţată deja de Dumnezeu înainte de căderea omului (Geneza 2.17), va fi confirmată: „plata păcatului este moartea" (cap. 6.23). Pentru cel necredincios, fie el dintre naţiuni sau iudeu, această sentinţă este definitivă, iar tribunalul înaintea căruia toţi vom fi citaţi într-o zi este o realitate înspăimântătoare (Apocalipsa 20.11...). Iată-L însă pe Avocatul care intervine în favoarea acelora care, fie iudei, fie dintre naţiuni, L-au ales prin credinţă. El nu caută să minimalizeze faptele comise, cum fac avocaţii înaintea instanţelor omeneşti. El pledează, din contră, spunând: Sentinţa este dreaptă, dar ea a fost deja executată; datoria este plătită; o moarte, a Mea, a achitat plata înspăimântătoare a păcatelor lor.
Da, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, pentru că o crimă care a fost ispăşită nu poate deveni din nou cap de acuzare. Şi, după cum Dumnezeu este drept condamnând păcatul, El este la fel de drept îndreptăţindu-1 pe păcătosul „care este din credinţa în Isus" (v. 26).

Specificul vremurilor din urma - partea 1

HRANA TA ZILNICA!

22 OCTOMBRIE
Romani 3.1-18
Cine are dreptate? Dumnezeu, care condamnă? Sau acuzatul, care se apără?
„Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos" strigă apostolul (v. 4). Cuvântul lui Dumnezeu nu este desfiinţat pe motiv că nu a fost crezut de iudei, depozitarii lui (v. 3; Evrei 4.2). Cu cea mai mare inconsecvenţă, iudeii se mândreau că posedă legea (cap. 2.17), deşi ea dă mărturie împotriva lor. Este ca un criminal care, în timp ce-şi susţine nevinovăţia, aduce el însuşi poliţiei documentul convingător stabilind vinovăţia lui. Astfel Duhul lui Dumnezeu, asemeni unui procuror într-un tribunal, dă citire înaintea acuzatului iudeu unei serii întregi de versete de necombătut scoase din propriile sale Scripturi (v. 10-18).
Un alt argument ar putea fi însă adus de către acuzat: Nu neg nedreptatea mea, însă ea scoate în relief dreptatea lui Dumnezeu (v. 5) - cu alte cuvinte, nedreptatea mea II slujeşte pe El. 

Ce înspăimântătoare rea-credinţă! Dacă ar fi aşa, atunci Dumnezeu ar trebui să renunţe la a mai judeca lumea (v. 6) şi ar trebui să-i fie recunoscător lumii pentru răutatea ei care, prin contrast, accentuează sfinţenia Sa. El însă ar înceta atunc să mai fie drept şi S-ar tăgădui pe Sine însuşi (2 Timotei 2.13) 

Înainte de verdictul final, Dumnezeu îndepărtează şi ultimele raţionamente în dosul cărora creatura Sa caută întotdeauna să se ascundă.

Ce cale urmam....?

 E liniste la birou...si am putin timp sa reflectez la ceea ce vrea Dumnezeu de la mine, la ceea ce doreste pentru mine...dar si la ceea ce sunt eu. Unde ma gasesc...

Traim o viata tare zbuciumata, trecem dintr-o extrema in alta si adeseori nu stim cum sa ne raportam la situatiile in care ne gasim.

 Avem momente in care parca satui de toate ne punem "traista in bat" si o intindem cat vedem cu ochii. Incercam si noi ce incearca lumea, cautam sa gasim fericirea  focalizandu-ne toata atentia, toata puterea, toate finantele pe cele pamantesti, incercand parca sa fugim de ceva...

Interesant este ca "acel ceva"  ne urmareste peste tot si oricat am incerca sa ne gasim"menirea" in alta parte...nu se intampla nimic, ba din contra simti un gol si-atunci revii acolo unde stii sau unde simti ca ti-e locul.
Dar care ti-este locul? Esti in locul potrivit? De unde ai convingerea ca "AICI" sau "ACOLO" unde esti este locul potrivit?

Locul tau este acolo unde te-a asezat Dumnezeu!
Poate ca nu este cel mai confortabil loc asa cum ai sperat, insa Dumnezeu stie ce este mai bine pentru tine, de-aceea ramai in locul in care te-a asezat.
Dar, poate locul in care stai este prea comod si tu stii acest lucru. Stii ca a-L urma pe Hristos, necesita un risc. Nu te poti astepta sa ai o viata presarata cu trandafiri pe cale. Hristos a suferit ocara, a suferit pedeapsa, Si-a pierdut chiar viata, dar tu....?
Esti gata sa suferi pentru El? Esti dispus sa pierzi ceea ce ai, de dragul Lui?
Poate ca va trebui sa te jertfesti cu viata. Esti gata ?
 Calcati pe urmele LUI!
Insa calea pe care a calcat Isus, nu sunt nici pe departe confortul cu care ne-am obisnuit noi. Ne-am obisnuit sa nu fim deranjati si scosi din ritmul si stilul nostru de viata, insa calea lui Isus, trebuie urmata intru totul si din toata inima, chiar daca asta inseamna sa intalnim pe drum  ploaie, viscol, arsita sau furtuna.
Ascultam de dimineata cantarea "Ce mare esti" in limba germana si ma gandeam cat Este de maret!
 A-L urma pe El, inseamna a-I cunoaste pe deplin maretia si frumusetea, a-L urma din dragoste pentru ceea ce este EL.
Intalnim pe paginile sfintei Scripturi oameni care L-au urmat pe Isus. Unii au pornit cu El, insa pe parcursul vietii s-au departat si mai apoi s-au ratacit, altii au urmat calea LUI intru totul.
In ce categorie ne gasim noi....?
Am avut un inceput bun, dar ne-am abatut pe traseu si am inceput sa urmam calea lui Baal?
...sau suntem un Caleb care urmeaza calea Domnului intru totul?
Fiecare sa ne cercetam dar in lumina Cuvantului si sa ne intoarcem pe calea Domnului, pana inca mai avem Har din partea Domnului. Va veni o zi cand va fi prea tarziu...





  

Wie gross bist du !

In aceasta dimineata, in timp ce serviti cafeaua, va recomand o piesa minunata.

Maretia lui Dumnezeu poate fi vazuta de oricine, de oriunde, oricand, indiferent ce limba vorbim.

Ce mare esti....!

Hrana ta zilnica!

21 OCTOMBRIE
Romani 2.17-29
Aceste capitole ne poartă cu gândul la o şedinţă a unui tribunal. Unul după altul, cei acuzaţi se înfăţişează înaintea Judecătorului suprem. După condamnarea barbarului, a omului necivilizat (cap. 1), apoi a omului moral şi civilizat (începutul cap. 2), este rândul iudeului să fie chemat la bară. El se prezintă cu capul sus. Numele său de iudeu, legea pe care se odihneşte, Dumnezeul adevărat pe care pretinde că-L cunoaşte şi-L slujeşte (v. 17...), toate acestea, cu siguranţă, îi vor stabili superioritatea faţă de ceilalţi acuzaţi şi-1 vor achita. - Ce-i răspunde însă Demnitarul suprem?
- Nu te voi judeca nici după titlurile tale (v. 17), nici după cunoştinţa ta (v. 18), nici după cuvintele tale (v. 21), ci după faptele tale. „Tu deci, care înveţi pe alţii... tu, care predici... tu, care zici...", ceea ce Mă interesează pe Mine este ceea ce faci... şi, de asemenea, ceea ce nu faci (Matei 23.3). 

Departe de a te scuza, privilegiile tale îţi agravează vina.
Păcatul păgânilor este numit fărădelege (sau nelegiuire): o umblare fără lege şi fără frâu, după capriciile proprii (cap. 1.18; 1 Ioan 3.4). Păcatul iudeilor se numeşte călcare de lege (v. 23), altfel spus, neascultare faţă de poruncile divine Cunoscute. Şi cu cât mai responsabili sunt astăzi creştinii, câtă vreme ei au tot Cuvântul lui Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

20 OCTOMBRIE
Romani 2.1-16
Indiferent cât de jos ar fi căzut un om, el întotdeauna va găsi pe unul mai mizerabil decât el, faţă de care, comparându-se, ar ieşi în avantaj!

 Cel împătimit de jocuri de noroc îl dispreţuieşte pe bietul beţiv şi acesta, la rândul lui, se consideră superior unui răufăcător. In realitate, toate viciile se află în stadiu iniţial (în germene) în propria noastră inimă. Atunci când noi îi judecăm pe alţii (v. 1), facem dovada că ştim foarte bine să recunoaştem răul; arătăm deci că avem o conştiinţă. Şi această conştiinţă ne condamnă pe noi înşine atunci când, la rândul nostru, comitem fapte asemănătoare. Toţi oamenii au o conştiinţă (Geneza 3.22). In bunătatea Sa, Dumnezeu Se foloseşte de ea ca să-i împingă spre pocăinţă (v. 4), fără însă a autoriza pe cineva să-şi judece aproapele. Numai Unul singur are dreptul să judece: Isus Hristos (v. 16; loan 5.22; Fapte 10.42). El va pune într-o zi în lumină „lucrurile ascunse ale oamenilor", toate faptele lor şi intenţiile de nemărturisit, ascunse cu atâta grijă (Matei 10.26). Mărturisiţi-I Lui fără întârziere secretele voastre cele mai ruşinoase! 

Conştiinţa voastră nu este o voce duşmănoasă, ci un prieten care vine să vă spună: vorbeşte despre aceasta Domnului Isus; El va şti sa se ocupe de ea.

Hrana ta zilnica!

19 OCTOMBRIE
Romani 1.18-32
Înainte de a explica modul în care Dumnezeu îl îndreptăţeşte pe păcătos, fiecare trebuie să fie convins că este păcătos. De aceea, ca să spunem aşa, Dumnezeu va deschide aici proces omenirii în întregime. Am fi înclinaţi să gândim că păgânii sunt scuzaţi; ei nu au Cuvântul scris. Totuşi, ei au înaintea ochilor o altă carte mereu deschisă: cea a Creaţiei (Psalmul 19.1). Ei însă n-au vrut să-L recunoască şi să-L onoreze pe Autorul ei şi au neglijat să-I aducă mulţumiri (ceea ce este o datorie universală). Orice fiinţă omenească a primit o inteligenţă care-i permite să discearnă faptele evidente şi să tragă concluzia că există un Dumnezeu. Oamenii însă au folosit această facultate pentru a născoci idoli şi, facându-se robi forţelor răului, s-au dedat la cele mai rele pofte.
Este de o urâţenie de nesuportat portretul pe care-1 face aici Dumnezeu omului natural. Dumnezeu îi declară vinovaţi nu numai pe aceia care se dedau ei înşişi la asemenea vicii, ci şi pe toţi cei care îşi „găsesc plăcerea” în cei care le fac" (v. 32). A citi un roman care istoriseşte aceste lucruri imorale, a te complace în descrieri tulburi (murdare) şi nesănătoase înseamnă a te plasa sub aceeaşi Judecată dreaptă" (v. 32; Psalmul 50.18

Caut un om...! Esti tu?

  Azi, la ora de rugaciune a fost amintit la un moment dat acest verset din Psalmii 14: ”Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu” 

Am vrut sa ma odihnesc azi dupa masa putin, dar am stat si am meditat la acest verset si mi-a ramas chiar, ca si o tema de casa pentru aceasta saptamana.

Inteleg din aceste cuvinte, si nu sunt singurele din Scriptura care arata cat de mult este preocupat Dumnezeu de noi, de persoana mea si a ta. Ieri ascultam un mesaj la RVE, si la inceputul mesajului pastorul se adresa asa:

”Vrei ca Dumnezeu sa te lase in pace?”

Stim sau cel putin eu vorbesc in dreptul meu, stiu ca peste tot unde sunt, unde merg, fie ca vreau, fie ca nu vreau, ochii Domnului sunt cu mine oriunde merg.Poate ca unii au momente in viata in care ar dori ca Dumnezeu sa nu fie atat de vigilent si sa observe fiecare amanunt, in ceea ce-i priveste. Si eu am avut multe momente dintr-acestea in care mi-as fi dorit ca Dumnezeu sa treaca putin mai repede in dreptul persoanei mele, sa nu ma purifice atat de mult, numai ca ....n-a facut-o. N-a facut-o cu mine si n-o va face nici cu tine. 

Ochii Lui sunt peste tot si peste toti!

In momentele de ”derapare spirituala”, Dumnezeu intervine, iar interventia Lui difera de la om la om si difera in primul rand, in functie de modul nostru de ascultare si capitulare in fata maretiei Sale. Unii cedam mai usor, altii ne incapatanam mult si aici Dumnezeu are mult de prelucrat. Dar tocmai aici este marea noastra problema....am vrea ca Dumnezeu sa nu ne atentioneze, am vrea ca sa ne lase in pace, insa sa nu fim lasati in pace in toate, ci doar in ceea ce priveste disciplinarea noastra. Sa ne dea tot ceea ce avem nevoie....cu”tona” daca se poate, insa sa nu ne traga la raspundere. De fapt aici este partea neplacuta pentru noi. Dar, pentru ca El ne iubeste atat de mult....nu ne va lasa in nebunia noastra. Stim din Scriptura ca El  este un Dumnezeu gelos si ne doreste cu gelozie pentru El.

Care sot sau sotie isi lasa partenerul pe mana altuia avand in vedere ca intre ei este o dragoste sincera si curata? Eu una n-as ingadui...si nu cred ca dumneata ai face-o.

De-aceea ochii Lui sunt indreptati spre noi, spre creatia mainilor Sale. Este preocupat de noi, de preocuparile noastre, de dorintele noastre, de nevoiele noastre, intr-un cuvant Il intereseaza tot ceea ce facem. Sufera cu mine impreuna atunci cand sufar si se bucura impreuna cu mine atunci cand ma bucur, pentru ca asa simte un Tata cu copiii Sai.

Dar iata cand in larga Lui preocupare pentru noi oamenii, El sta si priveste sa vada daca printre noi, daca prin multimea de probleme cu care ne confruntam zi de zi, daca prin multimea de oferte care ne acapareaza tot mai mult, EXISTA oare cineva care sa Il caute din toata inima?

Exista vreun om care sa aibe aceasta pricepere? Pentru ca trebuie sa fii intelept, intr-o vreme ca aceasta cand diavolul se lupta sa ne oferteze tot mai mult, totusi....sa avem intelepciunea sa il refuzam categoric si sa continuam cautarea noastra avida dupa Dumnezeu.

Dragul meu, imi pun intrebarea mie si ti-o adresez si tie:

”suntem noi oamenii in dreptul carora se opreste Dumnezeu si striga - 

L-AM GASIT?”

ESTE AICI UN OM CARE MA CAUTA DIN TOATA INIMA!

 Esti tu acela? Sunt eu acela?

Doamne ajuta-ma sa fiu eu!

 

 

Hrana ta zilnica!

18 OCTOMBRIE
Romani 1.1-17
Epistolele sunt scrisori adresate de apostoli unor adunări sau unor credincioşi şi în ele găsim prezentate adevărurile creştine. Epistola către Romani, deşi a fost scrisă după altele, a fost pe drept aşezată prima, pentru că subiectul ei este Evanghelia. Şi, înainte de a primi o învăţătură creştină, trebuie să începem prin a deveni creştini. Prieten cititor, ţi se oferă acest prilej, dacă până acum le-ai scăpat pe celelalte! 

Cere-I Domnului să atingă inima şi conştiinţa ta prin puterea singurului Cuvânt şi prin autoritatea Evangheliei, „puterea lui Dumnezeu spre mântuire, pentru oricine crede'''' (v. 16).
Această scrisoare a fost scrisă cu mult înaintea călătoriei dramatice relatate la sfârşitul cărţii Faptele Apostolilor. Pavel nu-i văzuse deci până acum niciodată pe romani. Dar ceea ce este obligatoriu pentru o lucrare utilă - el este plin de dragoste pentru ei şi, mai presus de toate, pentru Acela despre care le va vorbi: Isus Hristos. Numele Său umple cele dintâi versete. Nu este El, într-adevăr, conţinutul (substanţa) Evangheliei, fundamentul tuturor relaţiilor dintre Dumnezeu şi om? 

Pe de altă parte, faptul că Pavel era gata să vestească Evanghelia unora pe care deja îi numea preaiubiţi şi sfinţi (v. 15,7) ne confirmă că această veste bună nu se limitează numai la o simplă iertare de păcate.

 Ea cuprinde tot adevărul în Hristos.

Hrana ta zilnica!

17 OCTOMBRIE
Fapte 28.17-31
Abia ajuns la Roma, Pavel îi şi convoacă pe cei mai de seamă iudei, cărora le explică condiţiile întemniţării sale. Şi, departe de a purta ranchiună pe cei din poporul lui, pentru tot răul pe care 1-a suferit din partea lor, el le dă din nou şi întotdeauna cel dintâi loc în predicarea evangheliei. Neobosit, de dimineaţa până seara, le prezintă adevărul, până în momentul în care ei pleacă (v. 25,29; citiţi Evrei 10.38,39).
Pavel stă doi ani prizonier la Roma. Va putea însă constata că împrejurările prin care trecuse „s-au întors mai degrabă spre înaintarea Evangheliei" (Filipeni 1.12). Oare nu în perioada acestei captivităţi a scris el mai multe epistole, printre care cea către Efeseni, cea către Filipeni, cea către Coloseni...? 

Noi nu le-am fi avut, dacă el ar fi fost liber să viziteze aceste adunări.
De altfel, tocmai epistolele ne îngăduie să continuăm încă puţin călătoria prin istoria marelui apostol. Pentru că aici relatarea se întrerupe şi cartea Faptele Apostolilor nu are încheiere - ca pentru a ne arăta că lucrarea Duhului Sfânt aici, pe pământ, nu s-a încheiat! 

Ea continuă, cât timp Biserica este pe pământ, în viaţa fiecărui credincios.

Oswald Sattler - Vater unser

Prea multe nu stiu in germana, insa stiu ca indiferent de limba...toti avem un TATA in ceruri!

Hrana ta zilnica!

16 OCTOMBRIE
Fapte 28.1-16
Dumnezeu a pus sentimente de omenie în inimile păgânilor din insula Malta (cum pusese în capitolul precedent în cea a centurionului Iulius: v. 2; cap. 27.3). Ei îi primesc şi îi ajută pe naufragiaţi. În mijlocul acestora, Domnul găseşte plăcere să-1 facă cunoscut pe slujitorul Său prin intermediul unei minuni. Apostolul, care n-a socotit înjositor pentru demnitatea sa să strângă lemne pentru foc, este muşcat de o viperă şi nu suferă niciun rău. Acesta era unul dintre semnele care trebuia să-i „însoţească" pe ucenici. Un altul era vindecarea bolnavilor prin punerea mâinilor (Marcu 16.17,18). Bunăvoinţa „barbarilor" din Malta îşi găseşte repede răsplata. Toţi bolnavii din insulă, începând cu tatăl lui Publius, sunt vindecaţi prin puterea lui Dumnezeu. Şi ne-ar plăcea să credem că mulţi dintre acei oameni au găsit şi vindecarea sufletului. Astfel, împotrivirea vrăjmaşului nu va avea alt efect decât semănarea seminţei Evangheliei pe un pământ nou.
Călătoria lui Pavel se încheie înainte de a duce câte ceva fraţilor săi de la Roma, el însuşi este încurajat în comuniunea cu ei. Chiar şi cel mai tânăr credincios poate fi un prilej de bucurie şi de încurajare pentru un slujitor al lui Dumnezeu.

Din nou acasă...Povestea adevarata a unui fiu risipitor!

Hrana ta zilnica!

15 OCTOMBRIE
Fapte 27.18-44
Pavel este la fel de liniştit în mijlocul furtunii, ca şi înaintea guvernatorilor şi a împăraţilor. Uraganul nu-1 împiedică să audă vocea Dumnezeului Căruia Ii aparţine şi pe Care II slujeşte (v. 23). Deşi, când se află în încercare, oamenii manifestă adesea cel mai crunt egoism, el, apostolul mărinimos, se gândeşte la salvarea tovarăşilor săi de călătorie. Îi încurajează prin Cuvântul Dumnezeului său, după care îi îndeamnă să ia din mâncare, nu înainte de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu înaintea tuturor

 (1 Timotei 4.4,5).
După multe peripeţii şi pierderea navei, ei au ajuns toţi teferi şi nevătămaţi în portul dorit (citiţi Psalmul 107.25-30). Putem vedea în această corabie, jucărie la cheremul stihiilor, o imagine a Bisericii pe pământ. Plecată pe un timp favorabil, ea n-a întârziat să întâmpine vântul încercărilor şi al persecuţiilor pe care Satan 1-a stârnit împotriva ei. Lipsa de hrană, o perioadă de profund întuneric moral, recurgerea la tot felul de precauţii, toate acestea au survenit pentru că vocea apostolilor - prin Cuvânt - nu a fost ascultată. Se apropie ziua; odată cu ea, naufragiul final al creştinătăţii de nume (prefigurată de navă)! Domnul însă îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui din această Biserică care poartă Numele Său. Şi niciunul dintre cei pe care I i-a dat Tatăl nu va fi pierdut (2 Timotei 2.19; loan 17.12).

Cu alte cuvinte....BIBLIA are dreptate!

După decenii de săpături, arheologii sunt convinşi că au găsit în sfârşit ruinele oraşului biblic Sodoma.

Experţii investighează situl de la Tall el-Hamaam, în Iordania, despre care spun că sunt ruinele unui "monstruos" oraş din epoca bronzului, iar datele se potrivesc cu descrierea biblică a oraşului distrus de Dumnezeu, transmite Daily Mail.

Locul numai că a fost cel mai mare oraş din regiune, aşa cum de altfel este descris în Biblie, dar este situat şi la est de râul Iordan, datând din perioada 3.500 şi 1540 î.Hr. Cercetătorii cred că oraşul a fost abandonat dintr-o dată.

Majoritatea referinţelor făcute cu privire Sodoma şi Gomora apar în Cartea Genezei.Cele două au fost situate pe câmpiile râului Iordan, la nord de Marea Moartă. Oraşele sunt descrise în Biblie ca fiind prospere, dar depravate.

În special, Sodoma este unul dintre cele mai des menţionate orașe în Cartea Genezei şi Noul Testament. Acesta este descris ca fiind situat pe o rută comercială şi având în vedere dimensiunea sa, se spunea că este puternic fortificat, cu turnuri și ziduri înalte.

Distrugerea Sodomei şi Gomorei
Potrivit Bibliei, Sodoma a fost distrusă de Dumnezeu, după îngerii nu au reușit să găsească oameni neprihăniți în cetate. Distrugerea Sodomei şi Gomorei este menţionată de mai multe ori în Biblie, dar este consemnată şi de Coran. În vechiul Testament se spune că Dumnezeu a distrus "păcătoşii" din Sodoma cu foc şi pucioasă, dar i-a permis lui Lot să fugă împreună cu familia sa. Ambele oraşe sunt folosite drept metafore pentru viciu şi homosexualitate.
O catastrofă naturală, a cărei amintire dăinuie în timp, este interpretată ca o manifestare a maniei divine împotriva unor cetăţi a căror răutate avea să rămână proverbială. Ultima ticăloşie a locuitorilor Sodomei, care vor să-i violeze pe oaspeţii lui Lot, umple paharul. Vor fi salvaţi din cetate doar Lot şi familia sa. Episodul cu nevasta lui Lot prefăcută în stană de sare ar fi putut fi sugerat de formele din sare cristalizată aflate pe ţărmul Mării Moarte. Sensul este însă mai adânc: dacă părăseşti lumea păcatului, să nu priveşti înapoi!, scrie Jurnal Spiritual.

sursa:http://www.evz.ro/

Hrana ta zilnica!

14 OCTOMBRIE
Fapte 27.1-17
Pentru a împiedica răspândirea Evangheliei, vrăjmaşul a ridicat oameni împotriva lui Pavel. Acum se foloseşte de obstacole naturale pentru a-i bloca drumul.
Mulţi creştini se aseamănă cu o corabie, al cărei mers depinde de vântul care suflă. Dacă este cel „din sud", care adie blând, totul merge bine; ei ridică ancora plini de curaj (v. 13). Când însă se întoarce, devenind potrivnic, ei, iată, navighează „încet", „cu greu", nu mai sunt capabili să înainteze (v. 7,8) şi caută ici şi colo adăpostul oamenilor împotriva greutăţilor (v. 4). In fine, când suflă furtuna unei mari încercări, ei nu mai pot ţine drumul şi sunt duşi în derivă (v. 15). Vaporul însă îşi urmează ruta indiferent de vreme. Fie ca, mânaţi de o credinţa activă şi fermă, să înaintăm mereu spre ţintă, în ciuda tuturor furtunilor!
Deşi era binevoitor cu prizonierul său, totuşi centurionul s-a încrezut mai mult în proprietarul navei decât în ceea ce spusese Pavel (v. 11). Nu ni se întâmplă şi nouă adesea sa acordăm mai multă încredere sfaturilor şi părerilor oamenilor, decât îndrumărilor Cuvântului şi Duhului Sfânt? - iar aceasta, spre marea noastră pagubă (v. 10)!

Care este atitudinea noastra ca parinti crestini?

Citisem un articol care m-a ingrozit. Pur si simplu m-a ingrozit....

Ca sa nu vorbesc in necunostinta de cauza, am accesat site-ul cu pricina, fiind vorba de un site dedicat copiilor si am intrat sa vad ce hrana ofera acesta copiilor  nostri care s-ar putea sa acceseze oricand acest site cu dedicatie lor.
 Intr-adevar, din ce am putut vedea fara sa imi creez cont sau sa ma loghez, am observat o multime de sfaturi, curiozitati si invataturi pentru pitici, care mai de care mai deocheate. De remarcat faptul ca site-ul este accesat de mii de copii, cu varste cat mai fragede.
Articolul despre care citeam arata cum acest portal invata, incurajeaza si ofera informatii despre sexulitate, dar...”fara perdea”

”A venit o asistenta, care ne-a vorbit despre relatiile dintre noi adolescentii, ne-a vorbit de....stii tu...organele de la fete si baieti....si ne-a spus ca indiferent ce sentimente avem si indiferent pentru cine sunt, fie ca este fata, fie ca este baiat, sa nu ne rusinam sa le marturisim, cu curaj.
 E voie sa iubim pe oricine...si n-avem voie sa ne batem joc de copiii care isi declara iubirea”
 Mentionez ca este un tânc de nici 13 ani, dar copilul este la curent deja cu uraciunea care a inundat omenirea. Ca parinte m-am straduit sa-i prezint situatia asa cum prezinta Scriptura, nicidecum asa cum incearca societatea sa mi-l educe. Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu cativa ani ca vom ajunge aici.....as fi spus ca e nebun. Astazi insa se pare ca traim intr-o societate nebuna...nebuna....care se complace in pacat, care numeste raul bine, ba chiar il sustine si-l practica.
Citind si articolul cu pricina....http://www.activenews.ro/stiri-social/Un-site-accesat-de-mii-de-minori-romani-ii-invata-pe-copii-sa-se-masturbeze-ca-sexul-anal-este-un-joc-si-ca-homosexualitatea-este-normala.-Siteul-este-patronat-de-americanii-care-detin-si-ziare.com-125596
ma intreb....oare ce-ar trebui sa fac eu ca parinte. Unde sa il duc la scoala...?
Are oare nevoie de o scoala care este mult mai mult preocupata ca nu cumva copiii cu alte orientari sexuale sa fie discriminati?
Ce este de facut si cum ma pot opune ca acesti pervertiti sa nu murdareasca si mintea copilului meu?
Ce atitudine luam noi ca si crestini? 

Va rog sa vizionati acest documentar

Hrana ta zilnica!

13 OCTOMBRIE
Fapte 26.19-32
Chemat de Isus Hristos la o lucrare de excepţie printre naţiuni, Pavel nu a fost neascultător... (v. 19). Să nu fim nici noi, când este să împlinim slujbe mult mai modeste şi mai simple, pe care Domnul ni le-a încredinţat!
Pentru Festus, om fără nevoi spirituale, vorbele lui Pavel sunt adevărate nebunii (v. 24). într-adevăr, „omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el" (1 Corinteni 2.14). Atunci apostolul se adresează direct împăratului, plin de respect, dar în acelaşi i timp cu autoritatea pe care i-o dă Cuvântul (Psalmul 119.46). Agripa îşi ascunde stânjeneala, schimbând vorba (v. 28). Ce trist este că a fi aproape convins, aproape creştin, înseamnă totuşi a fi în totul pierduţi
Cine era de invidiat? Împăratul, sau sărmanul captiv? Conştient de înalta sa poziţie înaintea lui Dumnezeu, Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, nu se gândeşte la coroana omului dinaintea lui, ci la sufletul acelui om. Să nu ne oprim nici noi la înfăţişarea oamenilor, ci să ne gândim la soarta lor Veşnică!
Apostolul a apărut ca inculpat succesiv înaintea sinedriului, a lui Felix, a lui Festus şi a lui Agripa. Mai trebuie să se înfăţişeze înaintea Cezarului care, în această vreme, nu este altul decât sângerosul Nero.

Hrana ta zilnica!

12 OCTOMBRIE
Fapte 26.1-18
Pavel, chemat să dea mărturie înaintea împăratului Agripa, îşi întinde cu solemnitate braţele înlănţuite. Ca şi în capitolul 22, el istoriseşte întâlnirea lui cu Domnul şi condiţiile în care i-a fost încredinţată slujba pe care o avea. După ce i-au fost deschişi propriii săi ochi, el primeşte misiunea să-i deschidă pe cei ai oamenilor dintre naţiuni, pentru ca şi aceştia să aibă acces, prin credinţă, la lumina, libertatea, iertarea păcatelor şi partea cerească a sfinţilor (v. 18; comp. cu Coloseni 1.12,13).
Împrejurările întoarcerii la Dumnezeu diferă între ele. Petru era în barca sa când şi-a recunoscut starea de păcat; Levi era la biroul lui, iar Zacheu era într-un copac atunci când 1-a chemat Domnul (Luca 5.10,27; 19.5). Etiopianul s-a întors la Dumnezeu când era în carul lui, iar temnicerul, in închisoare, la miezul nopţii (cap. 8.27...; 16.29...). Pentru Pavel, dimpotrivă, era miezul zilei, în timp ce se afla pe drum (v. 13). Esenţial este că fiecare poate spune unde şi când L-a întâlnit pe Isus. Să nu ne sfiim, atunci când se iveşte ocazia, să povestim despre întoarcerea noastră la Dumnezeu; aceasta nu-i o laudă, din moment ce trebuie în acelaşi timp să vorbim despre starea tristă în care am fost găsiţi! Dimpotrivă, aceasta înseamnă să preamărim harul suveran care a vrut să ne smulgă de acolo.

Vreau sa ma pocaiesc...

Cu cateva zile in urma am primit o inregistrare pe WhatsApp si am ascultat-o, apoi am avut inima mahnita de ceea ce am auzit. Am trimis-o la cati mai multi sa fie auzita. Ba mai mult, o prietena a scris-o si a listat-o, incercand sa fie data si acelor persoane care nu se bucura de tehnica aceasta moderna. Astazi, gratie unui frate din SUA, am primit-o si sub alta forma. M-am bucurat caci asa poate fi distribuita si ascultata de cati mai multi crestini.

Vedenia aceasta poate fi ignorata sau poate fi luata in seama. Fiecare este liber sa decida in dreptul sau, insa daca ne punem in lumina Cuvantului, trebuie sa fim prea ipocriti si sa nu recunoastem in ce stare suntem noi ca si crestini, in ce stare sunt bisericile din care facem parte.Ipocriti sa nu recunoastem ca si noi facem parte din personajele aceste vedenii.

Este jalnic !

 Traim doar o forma de evlavie, dar Ii ignoram puterea. Facem spectacole sa ii facem pe oameni sa se simta bine, insa nimic din ceea ce facem nu este primit inaintea Domnului, si asta pentru ca avem mainile manjite de pacat. Cochetam si cu lumea si cu Dumnezeu. Ne mintim singuri, amagindu-ne ca suntem mantuiti. Vorbim oamenilor cat este de bun Dumnezeu, dar nu le spunem ca El este  sfant si ca uraste pacatul in care traiesc. Folosim cuvinte doar care gadila urechile, pentru a avea cantitate in biserici si nu calitate. Mergem la cercuri de rugaciune si suntem amagiti de prorooci spunandu-ne ca suntem bine si cat suntem de binecuvantati, insa in realitate noi stim ca viata noastra nu este dupa voia lui Dumnezeu.

Traim o pocainta ieftina, insa asteptam rapirea.

FALS! DUMNEZEU NU RAPESTE IPOCRITI SI FATARNICI.

In biserica suntem sfinti si de luni pana sambata suntem....ipocriti.

Ne jucam de-a pocainta si ne amagim. Nici nu ne traim viata, dar nici cu Dumnezeu nu vom fi. Cautam scuze si justificari pentru toate pacatele noastre. Uneori ne complacem in aceasta stare caldicica si aceasta este pentru ca iubim pacatul...

 Nu stiu, poate ca voi nu sunteti asa si Domnul sa va binecuvinteze....insa eu ma simt mizerabil pentru ca stiu ca inca am lucruri in viata mea in care Dumnezeu nu-si gaseste placerea, dar....vreau cerul.

Nu, nu voi vedea cerul pentru ca nu implinesc Cuvantul si poruncile LUI. Nu voi vedea cerul pentru ca nu iubesc asa cum imi cere El. Nu ma va duce in cer pentru ca inima mea nu este predata 100% Domnului. Mai am unghere ale inimi care stau ferecate cu lacat pentru ca nu vreau ca Domnul sa cunoasca tot. Nu voi vedea cerul pentru ca nu sunt desavarsita, si lui Dumnezeu nu-i plac jumatatile de masura. M-am saturat sa Il intristez mereu, m-am saturat sa-I fac atatea promisiuni si sa nu ma tin de cuvant....m-am saturat...

M-am saturat sa-L trisez mereu crezand ca n-a vazut sau ca n-a auzit....

 M-am saturat...

Doamne vreau o schimbare si nu Te voi lasa pana nu-mi aduci schimbarea in viata mea, schimbarea de care am nevoie. Chiar daca toti  cei din jur vor spune ca am inebunit, mai bine nebuna pentru Tine decat placuta pentru oameni. Nu mai vreau nimic din ce este pamantesc in mine, vreau din Tine tot mai mult, vreau gandul Tau sa fie si gandul meu, vreau chipul Tau sa se vada pe chipul meu, vreau ca inchinarea mea sa fie facuta in duh si adevar. Stiu ca pentru a ajunge aici, va trebui sa fiu zdrobita, firea mea va trebui sa capituleze, orgoliul meu sa se franga, incapatanarea mea sa cedeze, va trebui....sa imi recunosc infrangerea.

.....si recunosc ca m-ai infrant, Doamne!

 Doamne ai mila si indurare...Daca pana astazi ai ingaduit sa traiesc, inseamna ca inca ma mai iubesti, inseamna ca inca mai vrei sa-mi dai o sansa. Vreau sa profit si sa fructific aceasta sansa. Vreau sa cresc spiritual mai mult si crescand sa aduc roada. Roada buna pentru Tine si Imparatia Ta.

Doamne Iti multumesc!

Hrana ta zilnica!

11 OCTOMBRIE
Fapte 25.13-27

Agripa şi Berenice (ca şi Drusila, soţia lui Felix — "Cap. 24.24) erau copiii lui Irod al 111-lea (cap. 12.1), constituind cea de-a patra generaţie a acestei dinastii criminale. Vizita de complezenţă pe care o fac noului guvernator va fi pentru ei 'ocazia de a afla despre ciudatul său întemniţat. Înţelegem, din felul în care Festus rezumă problema, puţinul interes pe care îl prezintă pentru el chestiunile religioase. Era vorba de „un oarecare Isus, mort..." (v. 19). Astăzi, Hristos nu este nimic mai mult pentru mulţime. Pavel însă afirma că Isus era viu şi exact aceasta era, într-adevăr, ceea ce făcea toată diferenţa.
Apostolul este deci introdus în mijlocul acestei curţi întrunite „cu mare fast". Potrivit cuvântului Domnului către Anania, el trebuia să fie „un vas ales", care să-I poarte Numele înaintea împăraţilor (cap. 9.15). El era însă ambasadorul unui împărat cu mult mai mare decât aceia înaintea cărora a fost chemat să se înfăţişeze, „un ambasador în lanţuri", cum se va numi el mai târziu, totuşi uzând de îndrăzneală pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu nu era legat (Efeseni 6.20; 2 Timotei 2.9).

Cuvinte despre trezire!

Ce vom face...?

    Știm ca fiecare secundă din viață noastră e monitorizată și supravegheată de "Cel care nu dormitează niciodată"?
     Știm că fiecare vorbă spusă e notată în Cartea lui Dumnezeu?
     Știm ca fiecare gând ascuns de cel de lângă noi, de soț sau de soție, de fratele sau vecinul de lângă noi....toate sunt înregistrate pe banda de înregistrare a a lui Dumnezeu?
     Știm noi oare sau mai bine zis, conștientizăm noi că fiecare faptă făcută cât mai în ascuns de oameni, Dumnezeu o vede, ba mai mult în ziua aceea vor fi expuse în fața  tuturor toate faptele, toate gândurile, tot ceea ce am crezut ca știm doar noi....va fi făcut public?
     Ne-am întrebat vreodată, ce vom face în ziua aceea? Gândul acesta nu te înfioară? Eu mă cutremur....
Psalmi, 130:3 "Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?"
    Dacă astăzi citim aceste rânduri, înseamnă ca Dumnezeu încă ne iubește și ne-a mai dăruit această zi să ne căim, să ne pocăim  și să ne întoarcem la El cu sinceritate și cu toată inimă. Doamne ajuta-ne!
 

Hrana ta zilnica!

10 OCTOMBRIE
Fapte 24.22-27; 25.1-12
În ciuda nevinovăţiei evidente a lui Pavel şi a relei-credinţe a acuzatorilor săi, Felix, pentru a nu-i supăra pe aceştia, a amânat cu laşitate hotărârea (v. 22). Dar el va amâna o hotărâre de altfel mult mai importantă: cea cu privire la sufletul său. Chemat pentru a discuta „despre credinţa în Hristos" (v. 24), Pavel prezintă un aspect al adevărului la care Felix nu se aştepta (v. 25). Cuvântul - fără a-i pătrunde în inimă îi îngrozeşte conştiinţa împietrită prin iubirea de bani (v. 26). «Ne vom ocupa de acestea mai târziu», răspunde el evaziv (sau ocolind), lăsând să-i scape, poate pentru totdeauna, ocazia pe care i-o oferea Dumnezeu. In ciuda numelui său care înseamnă fericit, Felix a trecut deci pe lângă adevărata fericire. Să nu uităm niciodată că „vremea potrivită" este acum (2 Corinteni 6.2)!
Doi ani se scurg; apostolul este încă în închisoare. Ura iudeilor însă nu s-a potolit. De-abia a fost înlocuit Felix cu Festus, că un nou complot este urzit, din care Domnul îl va scăpa pe martorul Său. Ca şi la Felix (cap. 24.27) şi la Pilat odinioară (Marcu 15.15), grija de căpetenie a lui Festus era „să câştige favoarea iudeilor” (v. 9). Pavel se vede din nou obligat să invoce dreptul său de cetăţean roman, făcând apel la a fi judecat de împărat.

Un mare eveniment!

Asa cum ne-am obisnuit in biserica din care fac parte, in fiecare primavara si toamna  are loc un Botez Nou-Testamental. Si in aceasta luna, are loc un botez, in 18 octombrie si multumim Domnului pe aceasta cale ca inca oamenii au dorinta sa-L caute pe Dumnezeu si apoi constientizeaza ca trebuie sa faca si acest pas in apa botezului.

Dar pentru ca tot vorbim de botez, poate ca multi din cei care nu cunosc Scriptura se intreaba, 

”de ce trebuie sa fac acest lucru”?

Botezul este o porunca data de Domnul Isus si este o marturie publica a noastra ca-L urmam pe Hristos!

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, (Matei 28:19) 

 iar in Matei 3 avem exemplul Domnului Isus care a facut acest act al botezului,
Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 

 Apoi botezul este legamantul nostru cu Dumnezeu !(Evrei 9:15)

  Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

Prin botez ingropam omul cel vechi !

Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Romani 6:4

Prin botez marturisim un cuget curat inaintea Domnului!

 Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.(1 Petru 3:21)

Si mai este ceva ceea ce reprezinta botezul. 

O promisiune solemna in fata lui Dumnezeu prin care ne obligam sa facem ceva pentru EL!

Asadar, botezul nu este un spectacol, nu este un eveniment simplu, botezul este un mare act al responsabilitatii atat al celui care paseste in apa, dar si a celor care il oficiaza, pentru ca Isus a dat inca o porunca in ceea ce priveste botezul.

Duceţi-vă ....faceţi ucenici, botezati-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh si....

învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. 

Doamne binecuvinteaza-i pe toti cei care s-au hotarat sa te urmeze!

Hrana ta zilnica!

9 OCTOMBRIE
Fapte 24.1-21
Pavel se înfăţişează înaintea lui Felix în prezenţa acuzatorilor. Aceştia au nevoie de un avocat cu atât mai elocvent, cu cât cauza lor este mai rea. Ce contrast izbitor între linguşirile (v. 3), apoi calomniile impertinente (v. 5; comp. cu Luca 23.2) ale oratorului Terţul şi demnitatea lui Pavel în mărturisirea sa de credinţă însoţită de o prezentare sinceră a faptelor!
O sectă (v. 5 şi 14) este o grupare religioasă care face apel la un lider sau la o doctrină particulară, ori creştinul nu poate face apel decât la Hristos. Lumea religioasă însă etichetează ca fiind secte şi adunările copiilor lui Dumnezeu care s-au despărţit de ea, dând ascultare Cuvântului. Ce contează!? Această expresie (ca multe altele) face parte din ocara pentru Hristos (Evrei 11.26). Ca şi Pavel, credinciosul fidel are privilegiul de a fi asociat, în dispreţul lumii, cu Cel care a fost Nazarineanul (v. 5b). Spre deosebire de lume, ceea ce căuta apostolul - şi ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi - era să aibă întotdeauna „o conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni" (v. 16). El se gândea la ziua învierii, când avea să dea socoteală Domnului de umblarea şi de slujirea sa.
 Un adevăr cunoscut trebuie întotdeauna să aibă un efect moral. Cu cât mai impunător este motivul pe care-1 aduce perspectiva „scaunului de judecată al lui Hristos" (2 Corinteni 5.9,10)!

Un madular sufera. Simti?

Traim pe pamant si zilnic suntem conectati la toate sursele de informatie, fie ca vrem, fie ca nu vrem. Niciodata parca n-au fost atatea vesti ingrozitoare ca acum. Vorbim de lucruri care pana nu demult pareau ca ceva.....indeparat, ceva peste generatii mult dupa noi....Astazi sunt realitati!

Veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, spune in Evanghelia dupa Matei, ori noi nu auzim...noi chiar traim vremurile in care sunt razboaie, sunt boli, e foamete, sunt cutremure, e lipsa de raspect, neascultare, lepadare de credinta, faradelegea a ajuns la apogeu, minciuna, curvie, sodomie...de toate.

Vor fi boli cum n-au mai fost....si iata ca sunt. Azi de dimineata am fost rascolita  de o veste cumplita. Sotul unei prietene, dar si sora in Domnul, a primit o veste crunta, CANCER, dar nu orice fel de forma de cancer ci unul foarte rar. Are 47 de ani, un frate deosebit, foarte credincios, o blandete cum rar intalnesti, un binefacator care rar mai exista. Este omul care totdeauna sare sa-ti dea ajutor...neconditionat. 

47 de ani, o sotie, doi copii si un cancer de care nu se atinge nici macar un medic, toti refuza....prea riscant. Imi spunea astazi la telefon prietena mea disperata...."pe unde am fost, medicii citesc fisa medicala si apoi imi retruneaza banii de consultatie, nici o sansa" Si totusi eu stiu ca exista o sansa. MAI EXISTA O SANSA, iar sansa este doar la Domnul. Iar daca Domnul nu va da aceasta sansa, tot ne punem nadejdea in El, pentru ca stie El ce este mai bine pentru fiecare.

Nu am vrut sa fie scris un articol pe ziua de azi, nu vreau sa sune ca o poveste, ci vreau sa va cer ajutorul sa va rugati si pentru el. ADI merita o sansa, de altfel toti merita o sansa, toti cei care sufera de acesta boala.

Scriptura ne invata ca toti suntem madulare in Hristos. Astazi un madular sufera si e imposibil ca celelalte sa nu simta nimic.

Rugati-va pentru ADI! Dumnezeu aibe mila si indurare.

Un leac pentru bolnavi!

De 3 saptamani ma chinuie o raceala ingrozitoare. Am luat medicamente cat n-am luat intr-o viata intreaga, eu care nu sunt cu medicamentele si nici cu doctorii, dar de data asta umblu la birou dupa mine cu o traista plina cu leacuri. Se pare ca nimic nu ma ajuta.....

Dar...am gasit o cantare cu cuvinte minunate si parca....m-alina mai mult decat orice medicament.

Va las sa o ascultati si voi!