Hrana ta zilnica!

18 MAI
Luca 8.40-56
Iair, un fruntaş al sinagogii, a cărui unică fiică era pe moarte, II roagă pe Isus să vină la el acasă. El nu are atâta credinţă ca sutaşul din capitolul 7, care ştia că şi numai un cuvânt al Domnului era suficient pentru a-1 vindeca pe robul lui, chiar de la distanţă. In timp ce Se află pe drum, Isus este atins clandestin de această femeie care până atunci consultase în zadar un mare număr de doctori. Odată cu vindecarea însă, Domnul vrea să-i dea siguranţa păcii: de aceea şi obligaţia de a se face cunoscută.
Continuându-Şi drumul împreună cu tatăl neliniştit, Isus are „limba unui învăţat", susţinându-1 cu un cuvânt (v. 50; comp. cu cap. 7.13 şi cu Isaia 50.4). Atunci are loc un lucru extraordinar: la chemarea „Domnului vieţii" (Fapte 3.15), fetiţa se ridică imediat. Isus însă ştie că ea are acum nevoie de hrană şi, cu o atenţie plină de tandreţe, Se îngrijeşte ca aceasta să-i fie asigurată.
Prin aceste două împrejurări, vedem cum dragostea Domnului se manifestă şi după izbăvire: faţă de femeie, pentru a o aduce într-o relaţie personală cu El şi a o face să dea o mărturie publică, şi faţă de fetiţă, pentru a o hrăni şi a o întări.

Cuvantul Domnului este DA si AMIN!

In ultima vreme tot mai des si tot mai mult  ne instinteaza Domnul prin glasul proorocilor, sa strangem randurile si sa stam in unitate, pentru ca vin vremuri grele, si tot mai rele.
Nu este ceva nou si chiar sunt vizibile aceste lucrari cum se implinesc tot mai mult.
 Ne mai ramane decat sa ne incurajam intre noi in vremuri ca acestea si totodata sa nu uitam ca altii inaintea noastra, cei amintiti in Evrei cap 11..."in credinta au murit toti acestia fara sa fi capatat lucrurile fagaduite......marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant"(vers13) .

Scriptura ne spune ca inainte de venirea Imparatiei trebuie sa fie necaz.(Fapte14:22).Imparatia va veni cu siguranta ...fara rabdare vine atipirea....si nu numai.....caderea....dar pentru multi va veni lepadarea.

Singura noastra rabdare este in Isus,in Imparatie nu intram pentru ca credem sau prin concurs....ci intram calcand pe urmele lui Isus si de asemenea urmand exemplele inaintasilor nostri.

Suntem frati si surori? Atunci suntem partasi ca si cei de dinaintea noastra la Imparatie si la rabdare....

Cati sunt "tari" din punct de vedere spiritual pentru a-L intalni pe Domnul?
Multi vorbesc de venirea Lui...insa de "a fi tare spiritual", nu vorbeste nimeni...de ce ? Probabil ca nu suntem....

Nu sunt multi copiii ai lui Dumnezeu  care inteleg gresit "insulele Patmos" din vietile lor care au fost randuite de Dumnezeu.
Ioan a ajuns acolo datorita credinciosiei lui si totodata a marturiei lui Isus.....in acele imprejurari i s-a aratat Domnul Isus.....reinoindu-i increderea, ca si la Moise in pustie, ca si lui Pavel in lanturi..... 

Calcand pe urmele acestor oameni si amintindu-ne de ei si de credinta lor....vom inainta si noi spre Imparatie insotiti de rabdare....sa ne amintim ca nu au fost singuri....ci cu Hristos cel glorios.....

Cum privesti suferinta din viata ta?

O lectie fundamentala si cateva principii pe care trebuie sa le luam in considerare in umblarea cu Dumnezeu si cred ca aceasta lectie este foarte neglijata, pentru ca orice studii am avea sau scoli inalte, in calatoria cu Dumnezeu nu te ajuta, aici lucrurile functioneaza diferit, nu sunt de folos asa cum spune Pavel:

"de-acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Hristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta"2Corinteni 5:16) de cand alegi sa umbli cu Hristos(de acum incolo), nimeni sa  nu sara peste "calea zdrobirii": 
cu cat esti zdrobit mai mult cu atat devii mai sensibil, mai eficient, cu atat ai mai mult de dat.
Cu cat accepti sa fii disciplinat mai mult, cu atat discerni mai mult...lumea spirituala.
Calea binecuvantarii este stropita cu sange, unii ori sunt fricosi ori prea precauti, insa Dumnezeu ne spune clar ca El este cu cei cu "duhul zdrobit'(Isaia57:15;61:1;Ps51:17;34:18) pentru ca EL a instaurat aceasta scoala si conditiile ei si nici o alta, nu va functiona spre...Imparatia Lui!!!

De aceea este atata confuzie...cei mai multi nu reusesc sa deosebeasca, sa discearna intre ceea ce este de la Domnul si ceea ce este din firea pamanteasca.... Galateni 5:16,24...de aceea nu putini sunt insensibili, superficiali si neputinciosi....si atunci daca principiile fundamentale instituite de Domnul sunt omise...incalcate....nu ne privam noi singuri de sensibilitate si resurse spirituale? 

Ne miram de ce unele raspunsuri intarzie....sunt suspendate?

Doamne ajuta-ne sa devenim oameni de incredere, pregatiti, calificati....sa devenim instrumente in Mana Ta!!!!!!!

Hrana ta zilnica!

17 MAI
Luca 8.26-39
Puterea divină, pe care Domnul Isus tocmai Şi-o manifestase potolind furtuna, se află acum faţă-n faţă cu o putere înfiorător de violentă, cea a lui Satan. O oştire de demoni pusese complet stăpânire pe voinţa unui nefericit gadarinean. Oamenii au încercat zadarnic să-1 lege cu lanţuri şi cu fiare, imagine a inutilelor eforturi ale societăţii de a înfrâna patimile. Locuind în morminte, acel posedat de demoni era deja, din punct de vedere moral, mort. Era gol; cu alte cuvinte, era incapabil, ca şi Adam, să-şi ascundă de Dumnezeu starea sa. Ce tablou al decăderii morale a creaturii!

 Dar şi ce schimbare, atunci când Domnul aduce eliberarea (citiţi Efeseni 2.1-6)! Oamenii din cetate nu pot decât să constate. Ei îl găsesc pe acest om „şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte". Răscumpăratul găseşte în sfârşit pace şi odihnă alături de Mântuitorul lui; Dumnezeu îl îmbracă în neprihănire şi îi dă înţelepciune ca să-L cunoască.
Dar - ce lucru trist! - prezenţa lui Dumnezeu nelinişteşte şi deranjează în primul rând lumea dominată de diavol.
Demonizatul vindecat doreşte să-L urmeze pe Isus (comp. CU Filipeni 1.23). Domnul însă îi desemnează un alt câmp de lucru: propria lui casă şi cetate, unde trebuie să istorisească tot ce a făcut Isus pentru el (Psalmul 66.16).

Botez ELIM!

Cu ajutorul Domnului, astazi vom avea botez in Casa Domnului.

Va invit sa fiti partasi la aceasta sarbatoate urmarind serviciul live pe site-ul bisericii

http://www.elim.ro/

Hrana ta zilnica!

16 MAI
Luca 8.7-25
Nimănui, după ce a aprins o lampă, nu i-ar veni ideea s-o ascundă într-un vas sau sub pat. Fiind „copii ai luminii", rostul nostru aici pe pământ este să facem să strălucească, în întunericul acestei lumi, virtuţile Aceluia care este lumină (v. 16; Matei 5.14; 1 Petru 2.9).
Cu ocazia venirii mamei şi a fraţilor Săi, Domnul a vorbit încă o dată despre „cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-1 împlinesc" (v. 21; cap. 6.47): numai aceştia pot să ceară ceva în contul relaţiei cu El.
Aţipirea Domnului Isus în corabie ni-L înfăţişează ca un Om ostenit după o zi de muncă. Dar, peste numai câteva clipe, E1 porunceşte vântului şi valurilor, facându-Se cunoscut ca Dumnezeul suveran. Cuprinşi de teamă, ucenicii au strigat: „Cine este acesta ...?" (v. 25). De multe ori am auzit şi noi această întrebare (cap. 5.21; 7.49). Odinioară, Agur întrebase: „Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a legat apele într-o manta?..." (Proverbe 30.4). Cel care porunceşte „chiar şi vânturilor şi apei" şi care îşi descoperă puterea înaintea ucenicilor lipsiţi de credinţă este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul. Astăzi El are aceeaşi putere. In ce fel o vede însă credinţa noastră?

Agenda pentru unitate a Antihristului: Reperele Fiarei.

Stiti care-i lucrul cel mai important?

 Fiecare om cauta ceva.....Cautarile unora se rezuma la lucrurile materiale, pamantesti pe cand altii sunt intr-o permanenta cautare a implinirii nevoilor spirituale(drept este ca numarul acestora e mai mic).
Necredinciosii savureaza in general tot ceea ce li se ofera si tot ceea ce isi pot permite.

Astfel ca  sufletul incetul cu incetul  li se otraveste, sigur.

Daca ar fi sa intrebam: care este cel mai important lucru pentru d-voastra?

O intrebare care ii preocupa pe multi, iar raspunsul cel mai frecvent se limiteaza la un orizont limitat, adica cel al dorintelor, al nevoilor actuale materiale.

Nu sunt multi cei care ar spune ceva de Imparatia lui Dumnezeu.

Daca pentru celelalte lucruri oamenii se trudesc, se framanta  mult si fac uneori sacrificii mari pentru a dobandi bunuri  materiale, pentru Dumnezeu si Imparatia Lui nu ai nevoie de truda fizica, ci doar de o hotarare de a scapa de otrava.

Aceasta nu presupune a renunta la nevoile zilnice ci doar a da importanta calitatii  unei alte vieti.

Lumea aceasta se bazeaza pe "a face", o alta viata pe care o ofera Dumnezeu se bazeaza pe a muri si a invia impreuna cu Domnul Isus!

Intelegerea intelectuala a acestei lumii este mult mai binevenita si acceptata, de aceea si esecurile si infrangerile decurg la tot pasul in viata omului.

A avea biruinta si nu infrangere in viata inseamna schimbare, inseamna identificare cu Dumnezeu. Inseamna a nu te baza pe puterile tale,ci pe puterea LUI, EL intotdeauna va purta bataliile alesilor Lui.

E bine sa stim care este cel mai important si benefic : 
"Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu ...."(Matei 6:33).

Hrana ta zilnica!

15 MAI
Luca 8.1-6
Împreună cu ucenicii, câteva femei devotate îl urmau pe Domnul şi „îi slujeau din bunurile lor" (v. 3). Ceea ce ele au făcut pentru Isus este menţionat după ce mai întâi se spune ceea ce El a făcut pentru ele (v. 2).
In versetele 4-15 este prezentată parabola semănătorului şi semnificaţia ei. Trei lucruri fac pământul să fie neroditor: pasările, imagine a diavolului (v. 12), stânca, imagine a inimii tari, de nepătruns la toate acţiunile profunde şi durabile, şi, de asemenea, spinii, care ne vorbesc despre lume, cu preocupările, bogăţiile şi plăcerile ei (v. 14). În acelaşi timp, cel mai bun pământ trebuie mai întâi lucrat. Operaţie dureroasă! Solul trebuie sfărâmat, brazdele întoarse, pentru ca sămânţa să poată pătrunde şi răsări. Aşa lucrează Dumnezeu (deseori prin încercări) în conştiinţele celor care urmează să primească Cuvântul.
Însă această lucrare nu se execută pe primele trei terenuri. Este inutil să ari un drum circulat încontinuu şi este imposibil să ari pe o stâncă; în ce priveşte spinii, aceştia trebuie mai întâi scoşi, iar lumea are adesea rădăcini adânc înfipte în inimă. 

Să audă Cuvântul este o caracteristică a tuturor „terenurilor", dar să-1 primească şi să rodească cu răbdare este numai a pământului bun (v. 15).

Toiagul Pastorului!

In aceasta lume, chiar si cele mai frumoase lucruri au un timp masurat.Groaza si pericolele se afla la tot pasul.

Cand avem parte de lucruri bune pe pamant ne dorim:

"de-ar ramane tot asa", cand avem parte de lucruri rele ne plangem si spunem : "cand se va sfarsi odata".

Cred ca ne regasim fiecare in aceste descrieri. 

Dar ce zice omul ? Macar am dreptul sa visez.!

Nu costa nimic in... a visa, iar visele exprima faptul ca nu avem un anumit lucru pe care ni-l dorim.

De multe ori aceste vise iti dau impresia si motivatia ca mergi inainte, insa sa nu uitam....raman doar vise!

Cine vrea sa treaca cu bine prin aceasta lume trebuie sa-si deschida bine ochii!

In lume sunt multe momelii, laturi si curse. Ce va aduce ziua de maine?

Eu nu stiu, insa este Cineva care stie si care imi spune din inima:

"nu te teme de nici un rau caci Eu sunt cu tine..."(Ps 23:4)

Toiagul pastorului, este o arma de putere, de autoritate si de aparare. Toiagul permite pastorului sa exercite un real control asupra tuturor situatiilor. 

Ce poate fi mai linistitor sa stii ca apartii turmei Pastorului cel bun?

Hrana ta zilnica!

14 MAI
Luca 7.36-50
Deşi mult diferită de cea a lui Levi (cap. 5.29), şi Simon fariseul II invită pe Domnul la masă. Se gândea probabil că va fi onorat prin aceasta, dar Isus îi va da o lecţie a umilinţei. Iată că în casă este introdusă o femeie cunoscută prin viaţa ei destrăbălată. Ea răspândeşte pe picioarele lui Isus, împreună cu omagiul parfumului ei, multe lacrimi de pocăinţă. Tocmai această păcătoasă, şi nu Simon fariseul, este cea care împrospătează şi revigorează inima Mântuitorului, pentru că ea conştientizează marea datorie pe care o are faţă de Dumnezeu şi se înfăţişează înaintea lui Isus cu singura atitudine cuvenită: cea a unei inimi zdrobite şi smerite (Psalmul 51.17). Înainte de a-i spune acestei femei cuvântul de har pe care ea îl aştepta, Domnul are să-i spună ceva lui Simon, căruia i-a citit gândurile tainice. De câte ori nu am putea auzi numele nostru în locul celui al lui Simon! „Am să-ţi spun ceva" şi ţie, - Se adresează Mântuitorul unuia dintre noi - care poate te compari cu unii care n-au ca tine o educaţie creştină: să ştii că ceea ce contează în ochii Mei este dragostea pentru Mine şi dovezile ei!
Să învăţăm să estimăm mai bine cât de multe ne-au fost iertate, pentru a-L iubi şi noi mai înfocat pe Mântuitorul nostru!

Hrana ta zilnica!

13 MAI
Luca 7.18-35
Din temniţa în care îl închisese Irod (cap. 3.20), Ioan Botezătorul trimite la Isus doi dintre ucenicii săi, ca să se intereseze cu privire la El. Din întrebarea pusă de Ioan se vedeau lămurit îndoiala şi descurajarea lui.

 El vestise împărăţia şi iată că obţine închisoarea. Era, într-adevăr, cu putinţă ca Isus să fie „Cel care vine"?
Multe persoane, văzând starea actuală a Bisericii, persecuţiile la care sunt supuşi cei credincioşi în multe ţări şi indiferenţa lumii faţă de Evanghelie, ajung să se îndoiască de puterea Domnului şi de împărăţia Lui. 

Dar împărăţia nu va veni înainte de răpirea Bisericii şi de împlinirea evenimentelor profetice.
Lucrările lui Isus! - acestea sunt conţinutul răspunsului la întrebarea celor doi trimişi.
Ioan dăduse mărturie despre Domnul. Acum este rândul Domnului ca, înaintea aceleiaşi mulţimi, să dea mărturie despre Ioan. Şi El arată cu tristeţe cum a întâmpinat „această generaţie" privilegiată (v. 31) slujba precursorului Său şi slujba Sa. Nici chemările lui loan la pocăinţă, nici veştile bune aduse de Mântuitorul, care ar fi trebuit să producă bucurie şi laudă, nu au găsit ecou în masa poporului, nici la conducătorii acestora.

Iesiti-i in intampinare!

    Imi amintesc ca undeva in 2014, in calendarul zilnic, Samanta Buna era o marturisire a unui pastor.

     „Datorită activităţii mele de predicator, eram urmărit tot timpul. Din nou urma să fiu întemniţat şi am fost obligat să mă ascund pentru un timp de poliţie în munţi. Era iarna. Câteodată se arătau şi lupi; dar de aceştia mă temeam mai puţin decât de oamenii, care erau pe urmele mele. Într-o noapte a fost foarte rece. Eram complet epuizat şi m-am rugat: Doamne, trimite-mi o pătură, altfel voi îngheţa de frig! Apoi am adormit. De frig, n-am mai simţit nimic. Ştiţi de ce? Când m-am trezit dimineaţa, era încă întuneric beznă. M-am mişcat şi am vrut să mă ridic. Atunci s-a ridicat chiar de lângă mine un animal şi a dispărut printre copaci. A fost un câine? Sau un pui de lup? Nu ştiu. Dar animalul a petrecut întreaga noapte aproape de mine ţinându-mi de cald.

     Dumnezeu este incomparabil in marimea si bunatatea Sa. El nu mi-ar fi putut trimite o patura mai calduroasa"

    Citind aceasta marturisire m-a facut sa ma gandesc ca primii crestini nu erau doar cei din vremea Domnului Isus, ci mai traiesc inca si printre noi.  Este atat de fascinant sa citesti istoria primilor crestini si undeva in adancul inimii tanjesc sa am o viata ca a lor, sa am in jurul meu oameni ca si ei, sa fim toti una, insa din pacate ramanem in suflet cu durerea, pentruca nici macar noi, nu suntem cum ar trebui sa fim, daramite sa mai avem pretentii de la altii..Diferenta este izbitoare dintre ceea ce au trait ei si ceea ce traim noi astazi. Daca astazi in odaia noastra lumineaza candelabrele luxoase, in odaita primilor crestini lumina flacara Duhului Sfant. Daca noi simtim din plin ca traim pe pamant, fie datorita confortului, fie datorita bolilor sau datorita suferintelor, ei simteau ca sunt in cer. Astazi candela noastra nu mai arde, unde si unde mai palpaie o flacara. Astazi inima noastra nu mai tanjeste dupa Cel care vine. Bajbaim prin intunericul lumii acesteia, ne luptam sa ducem inainte doar o forma de religie, incercand sa impresionam de prea multe ori cu piosenia noastra, cu programele noastre, cu faptele noastre caritabile. 

   Traim sub aceasta falsa eticheta de crestin, insa uitam ca exista Unul care ne cunoaste inima si gandurile. De El nu ne putem ascunde si pe El nu-L putem impresiona. Inaltam rugaciuni reci, fara pasiune, fara lacrimi, fara esenta. Inaltam rugaciuni doar de cerere, “Doamne da-mi, Doamne fa-mi, Doamne ajuta-ma, Doamne vindeca-ma, Doamne da-mi un job, Doamne da-mi o nevasta, un barbat”… si as putea continua inca o fila intreaga si spun asta pentru ca vad biletele care sunt trimise la slujitori pentru rugaciune. 

   Uitam insa sa mai trimitem un bilet in care sa-I cerem Domnului Sa-si implineasca planul Lui, sa se faca voia Lui, sa ne arate calea Lui? Cati mai simtim durere in suflet pentru cel de langa noi care este in incercare?  Cand suntem noi bolnavi…se cutremura zidurile bisericii, am ajuns la capatul lumii, cand e vecinul de langa noi…abia deschidem gura si ne gandim..."asta-i viata".

    Daca mai e si o sora sau un frate pentru care avem un “cui” in inima…atunci uitam si care-i motivatia rugaciunii. Trebuie sa ne recunoastem starea si sa vedem ca daca Domnul ar veni la noapte s-au azi, putini...am fi gata de plecare.

    S-au schimbat atat de multe lucruri, de-atunci si pana acum, iar daca astazi suntem in viata, sa-i multumim Domnului. A mai ramas atat de putin timp si tot ce ne-a ramas este doar indurarea lui Isus. Sa aprindem focul in inima noastra, sa luam ulei in candela si sa iesim in intampinarea Mirelui nostru drag, pentru ca El se apropie!

Mesajul din vis-ISUS REVINE!

Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer?Acest Isus care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer!

Fapte 1:11

Trezindu-ma de dimineata sa-mi conduc sotul care pleca in delegatie, am hotarat sa nu mai adorm, ci sa citesc in Biblie. Nu stiu de ce am ales cartea Faptele Apostolilor, pentru ca sunt cu cititul in Vechiul Testament, dar citind acest verset am tresarit deoarece m-a facut sa imi amintesc o imagine din visul pe care l-am avut azi noapte. De fapt nu stiu daca am visat sau nu, dar stiu clar imaginea pe care am vazut-o si care a ramas in mintea mea.

Parca aveam deschis laptopul, iar  jos pe bara, in coltul stang unde avem iconita cu "start", punand mouse-ul  pe ea, mi-a aparut o imagine destul de marisoara in acel colt. In imagine era Domnul Isus imbracat intr-o manta alba stralucitoare avand bratele deschise, iar in jurul Lui erau doar raze stralucitoare. La capatul razelor statea scris ceva in multe limbi. Singurele cuvinte scrise in partea de jos a imaginii pe care le-am retinut si care erau scrise in limba romana,  au fost "ISUS REVINE". 

Am stat si m-am gandit daca a urmat ceva dupa aceasta imagine. Absolut nimic, este tot ce am retinut, si poate daca nu citeam acest verset, nici macar nu mi-as fi amintit.

Multe lucruri au promis oamenii si nu s-au tinut de cuvant, multe prognoze si hotarari s-au  facut si s-au luat, dar n-au fost duse la indeplinire. Tocmai din acest motiv oamenii au inceput sa fie mai precauti si  exista acest  procentaj de nesiguranta, care ne face sa fim cu "arma in mana",  sa fim  vegheatori si sa nu ne bazam suta la suta ca tot ce se spune se si implineste.

Bineinteles aceasta este valabil in privinta oamenilor, insa cand e vorba de Scriptura lucrurile stau total diferit. Biblia este Singura Carte credibila care a ramas si peste mii de ani neschimbata, avand aceeasi valoare care nu poate fi tagaduita de nimeni.

Fiecare cuvant s-a implinit si se va implini in totalitate. Eu cred lucrul acesta cu tarie si nimeni, si nimic nu ma va face sa imi schimb parerea si crezul.

De-aceea, cand Domnul Isus s-a inaltat la cer si cei doi barbati imbracati s-au aratat multimii care privea inmarmurita cu  capul ridicat spre cer, la Domnul Isus, cuvintele lor ne fac sa dam crezare la ceea ce au spus.

ISUS CARE S-A INALTAT VA REVENI IN ACELASI FEL ASA CUM UCENICII L-AU VAZUT RIDICANDU-SE LA CER!

Cand...? Nu stim si nu este treaba noastra, dar avem certitudinea  suta la suta ca 

EL VINE.

De-aceea sa ne rugam Domnului sa avem un duh de veghere in permanenta si sa nu obosim pe cale, pentru ca vremea este aproape.

Hrana ta zilnica!

12 MAI
Luca 7.1-17
Ce nobile sentimente întâlnim la centurionul din Capernaum: afecţiune puternică pentru un simplu rob; bunăvoinţă faţă de Israel; smerenie („nu sunt vrednic...", declară el; comp. cu v. 4); simţul datoriei şi supunere faţă de autorităţi, căpătate în viaţa militară (v. 8)! Dar nu aceste calităţi morale au fost cele pe care le-a admirat Domnul, ci credinţa acestui străin. Isus i-o citează ca exemplu. Credinţa există numai prin obiectul pe care ea îl acceptă: aici, atotputernicia Domnului. Cu cât obiectul va fi recunoscut în grandoarea sa, cu atât mai măreaţă va fi credinţa. Fie ca Hristos să fie mare pentru inima noastră!
Apropiindu-Se de Nain, Domnul şi mulţimea care-L însoţea întâlnesc un alt cortegiu; este unul de înmormântare, ca cele pe care le putem vedea pe străzi (Eclesiastul 12.5b: amintire tragică a faptului că moartea este plata păcatului). Acesta însă este unul deosebit de trist, pentru că era vorba de unicul fiu al unei văduve. Mişcat de milă, Isus mai întâi o mângâie pe sărmana mamă, apoi atinge sicriul (aşa cum îl atinsese pe lepros în cap. 5.13, făra a deveni necurat; comp. cu Numeri 19.11). Şi iată că mortul se scoală şi începe să vorbească!
Să nu uităm că mărturia verbală este o dovadă necesară a vieţii care este în noi (Romani 10.9).

Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!``

Cand imi mergea bine ziceam: "Doamne, nu ma voi clatina niciodata..."

Sa sune oare aceste cuvinte a mandrie...?
Oare, nu am fost si noi cuprinsi niciodata de acest pacat....?

Ma uit la David, cat de sincer este cu Dumnezeu si recunoaste starea care l-a cuprins.

Nu cumva si noi ne asemanam cu acei pauni care-si umfla penele frumos colorate?

Traversam in viata diferite perioade.Cand urcam pe munte, cand  ne gasim in vale, dar atitudinea noastra fata de Dumnezeu difera atat de mult....si este atat de schimbatoare.

Rar vezi oameni care sa aibe aceeasi atitudine de multumire si de smerenie atunci cand sunt pe munte.
Cand suntem in perioada de glorii, cand totul ne merge bine, cand situatia financiara ne ofera parca mai multa siguranta, atunci....incepe undeva in inima noastra sa vina un duh de mare siguranta (asta sa nu zic ca  e un duh de mandrie), siguranta, dar nu in Dumnezeu, ci in fortele noastre proprii.Ori, este cea mai mare greseala posibila.
Si David era pe munte si zicea in sinea lui: "Doamne, nu ma voi clatina niciodata...", desi in versetul de mai jos recunoaste ca doar prin bunavointa Domnului a ajuns unde a ajuns, dar cu toate acestea, credea ca de-acolo...nimic nu il va dobori. Iata ca Domnul a ingaduit sa urce pe munte, insa ....si-a intors fata de la el.
"...dar Ti-ai intors fata de la mine si m-ai tulburat"

Atunci cand atitudinea noastra nu este placuta inaintea Domnului, avem neplacuta experienta in care Domnul isi  intoarce fata de la noi, si sunt atata motive care-L pot face pe Dumnezeu sa-si intoarca fata de la noi.
Nu numai mandria Il face pe Dumnezeu sa-si intoarca fata, ci o multime de atitudini, de sentimente, de vorbe, de ganduri murdare, pacate ascunse, toate aceste adunate pun o bariera intre noi si Dumnezeu.
Poate ca unii dintre noi am trecut sau trecem printr-o asemenea stare, in care simtim ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi, ca nu ne mai raspunde la rugaciuni, ca nu ne mai asculta. Ce e de facut?
David a facut ceva, (v.8): Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului.
Acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi, sa strigam si sa ne rugam Domnului:
"Sa-si intoarca fata iarasi spre noi"

Psalmul 30
Te înalţ, Doamne, căci m'ai ridicat, şi n'ai lăsat pe vrăjmaşii mei să se bucure de mine.
 Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m'ai vindecat.
Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m'ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă.Cîntaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!
Căci mînia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia.
  Cînd îmi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!``
  Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m'am turburat.
  Doamne, eu am strigat către tine, şi m'am rugat Domnului, zicînd:
,,Ce vei cîştiga dacă-mi verşi sîngele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărîna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?
  Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!`` -
  Şi mi-ai prefăcut tînguirile în veselie, mi-ai deslegat sacul de jale, şi m'ai încins cu bucurie, pentruca inima mea să-Ţi cînte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!

Hrana ta zilnica!

 11 MAI
Luca 6.39-49
Dacă un mic corp străin se depune pe lentila unui microscop, atunci prin el nu se mai poate vedea nimic. La noi însă, în mod ciudat, se petrece un fenomen invers: cu cât este mai mare „bârna" pe care o avem în ochi, cu atât vedem mai bine „paiul" din ochiul fratelui nostru.
În versetul 46, Domnul Isus ne pune o întrebare la care trebuie să reflectăm: „Pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce spun?".

 Nu suntem adesea prea uşuratici şi prea inconsecvenţi când pronunţăm Numele Domnului Isus în rugăciunile noastre? 

Nu avem dreptul să-L numim astfel, dacă nu suntem dispuşi să facem voia Lui în toate privinţele (1 loan 2.4). Mulţi copii din părinţi creştini L-au primit, prin har, pe Isus Hristos ca Mântuitor al lor; dar, dacă nu-L recunosc şi în autoritatea Lui ca Domn, putem oare spune despre aceştia că s-au întors cu adevărat la El? Adevăratul creştinism constă în a nu mai trăi pentru noi înşine, ci pentru Acela care a murit pentru noi, în a-I sluji şi în a-L aştepta (1 Tesaloniceni 1.9,10; 2 Corinteni 5.15).
A zidi speranţele „pe pământ" înseamnă a merge spre o mare ruină (v. 49). Cât despre noi, să mergem cu hotărâre la Isus, să-I ascultăm cuvintele şi să le punem în practică (v. 47)!

O zi binecuvantata!

Cat de placute sunt locasurile Tale Doamne al Ostirilor!

Sufletul meu suspina si tanjeste de dor dupa curtile Domnului, inima si carnea mea striga dupa Dumnezeul cel viu.

Ferice de cei ce locuiesc in Casa Ta! Caci ei inca mai pot sa te laude!

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea!

Caci mai mult face o zi in CurtileTale decat o mie in alta parte.

Domnul este un soare si un scut, Domnul da indurare si slava si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana!

O zi binecuvantata de Domnul!

Hrana ta zilnica!

10 MAI

Luca 6.20-38

De câte ori nu ne simţim sufocaţi de aceste învăţături ale Stăpânului... Să le lăsăm să ne pătrundă în inimi şi în special să le trăim! 

Cea mai mare parte a acestor cuvinte se regăsesc în Matei 5-7; aici însă ele sunt mai personale - nu se spune: „ferice de aceia...", ci „ferice de voi...".

Versetul 31 constituie un rezumat al îndemnurilor adresate „vouă, care ascultaţi" (v. 27): „Cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel" (v. 31). Să ne purtăm bine cu semenii noştri, dacă vrem să dăm ascultare acestui cuvânt!

Toate aceste trăsături de caracter sunt străine de firea noastră orgolioasă, egoistă şi nerăbdătoare. Domnul subliniază că ele sunt ale lui Dumnezeu însuşi şi că prin ele vom fi recunoscuţi că suntem copiii Tatălui ceresc ... pe pământ (v. 35b, 36). În cer, într-adevăr, nu vom mai avea ocazia de a le manifesta, pentru că acolo nu vor mai fi nici vrăjmaşi de iubit, nici nedreptăţi de îndurat, nici necăjiţi de mângâiat. Avem responsabilitatea şi privilegiul ca aici, pe pământ, să semănăm cu Isus, să reflectăm blândeţea, dragostea, smerenia şi răbdarea acestui Model desăvârşit care, când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, iar când era chinuit, nu ameninţa (1 Petru 2.21,23).

Hrana ta zilnica!

9 MAI

Luca 6:1-19

Domnul Isus venise pentru a introduce o nouă ordine, însă Israel considera ca fiind mai bun vechiul regim al legii (comp. cu cap. 5.39). Acesta este omul; el preferă poruncile, pentru că, împlinindu-le într-o cât de mică măsură, se poate mândri cu ele, în timp ce harul îl umileşte, făcându-1 să se considere pierdut. Pentru acest motiv, iudeii ţineau foarte mult la sabat; Domnul însă le dă fariseilor două lecţii în legătură cu acest subiect: una din Scripturi şi din istoria lui Israel (v. 3,4), iar cealaltă din propriul Său exemplu de dragoste (v. 9,10). Singurul efect asupra inimilor lor a fost însă să-i facă să urzească planuri pentru a scăpa de El.

Apoi învăţătorul îşi desemnează apostolii; dar, mai înainte de a o face, El Se roagă o noapte întreagă. Ce importanţă avea această alegere pentru lucrarea care trebuia împlinită apoi! Domnul Isus cunoştea caracterul natural al fiecăruia dintre ucenicii Săi, ce trebuia să dobândească şi ce să lepede fiecare ... îi cunoştea, dar îi iubea, aşa cum vă cunoaşte şi vă iubeşte şi pe voi (loan 10.14,27).

In plus, Cel care ştia toate lucrurile a trebuit să-1 ia cu Sine pe trădătorul Iuda. Dar acolo din nou triumfa supunerea Lui deplină: Isus venise să împlinească Scripturile.

"Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă!"

Rugaciune sau cafea?

Fa-ma sa aud de dis-de-dimineata bunatatea Ta, caci ma incred in Tine. Arata-mi calea pe care trebuie sa umblu caci la Tine imi inalt sufletul!

Psalmul 143:8

Dis-de dimineata...!

De multe ori am gasit in Scriptura acest cuvant dis-de dimineata si daca ne uitam bine in fiecare text, acest moment al zilei, are o foarte mare importanta.

Ma uit la fiul meu, cand se apropie caietul la una din materii de final, abia asteapta sa inceapa unul nou. Atunci il liniaza frumos, scrie atent si curat, intr-adevar ti-e mai mare dragul sa te uiti pe el.

Cam in aceeasi situatie suntem si noi, fiecare dimineata este un nou inceput, o noua fila in caietul vietii noastre. Fila de astazi este goala si zorii zilei  stau in fata noastra, insa depinde foarte mult cum incepem ziua. Nu am sa ma refer la cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu, pentru ca acolo prioritatiile sunt cu totul altele, cel  alcoolic cauta prima data o gura de alcool, cel care fumeaza cauta prima data o tigara, cel curvar isi cauta o femeie si exemplele pot continua, dar am sa ma refer la noi, cei care spunem ca suntem Copiii Lui.

Sunt cateva lucruri care le putem face cu prioritate dimineata: fie un dush, o cafea sau...poate un telefon. Niciunul din toate acestea nu este rau sau pacat, dar cred ca prioritatea noastra trebuie sa fie RUGACIUNEA sau firul de legatura cu Domnul.

Pagina zilei este alba si imaculata, dar atunci cand primul cuvant in ea Il scrie Dumnezeu, atunci avem siguranta ca intreaga zi suntem sub calauzirea Lui. Atunci am certitudinea ca Dumnezeu este in  controlul tuturor lucrurilor si nu ma tem de nimic.

"Nu te teme, Eu voi fi cu Tine", avem aceasta promisiune din partea Lui, insa pentru ca sa fim siguri ca El este cu noi trebuie sa-L chemam, trebuie sa stam de vorba cu El, trebuie sa-L invitam sa-Si ia locul de cinste in viata noastra. 

Mergem noi undeva neinvitati?

Eu una nu plec in vizita la nimeni daca nu primesc invitatia de a-i vizita, ori la fel ma gandesc ca si Hristos, nu vine daca nu-L chemam. 

Da, El este suveran peste intreg pamant si detine tot controlul universului si al oamenilor, insa e una sa stiu ca mi-am predat viata intreaga zi si toate zile vietii mele sunt in Mana Lui.

Grijile zilei vin peste noi, problemele apar, insa inainte de a ne napadi toate aceste lucruri este foarte important sa I le incredintam Domnului. Tot ce apare si tot ce vine peste noi, incercari, ispite, nevoi, durere, boala si orice alte probleme sa le incredintam in Bratul Lui.

"Doamne, preia Tu intreg controlul vietii mele. Pun totul in Mana Ta, ma pun la dispozitia Ta, eu si intreaga mea familie. Te invit sa scrii prima litera in fila zilei de azi si Te rog sa ma inveti calea Ta. Sfinteste-ma si curateste-ma sa pot fi mai alba decat zapada. Doresc sa-mi arati calea pe care trebuie sa umblu, sa ma inveti sa cunosc care este  voia Ta, s-o accept si s-o implinesc. Hraneste-mi sufletul insetat din Cuvantul Tau, invioreaza-mi sufletul, pune bucurie si pace in mine. Revarsa Duhul Tau in fiinta mea si fa ca din mine sa curga rauri de apa vie. Fii stanca si ajutorul meu in vreme de nevoie. 

Strig catre Tine caci Tu esti scutul si taria mea, Tu esti pricina laudelor mele. Credinciosia si bunatatea Ta sa se innoiasca si astazi fata de mine si familia mea.

 Vreau sa-ti raman credincioasa pana la capat, vreau sa traiesc dupa cum doresti Tu si nu dupa cum vreau eu, vreau sa raman in ascultare. Vreau ca voia Ta sa se faca in viata mea.

Vreau sa fac din Tine bucuria mea iar gura mea sa-Ti inalte cantari de lauda.

Doamne eu Iti cer ajutorul si dimineata rugaciunea mea se inalta catre Tine!"

Nu vrei ca si viata ta sa fie incredintata in Mana Domnului? Dar, cine nu ar vrea sa se stie in siguranta...?

Attunci fa prioritate in viata ta si inainte de orice, stai cu Domnul de vorba.

El este Singurul care iti ofera sprijinul si ajutorul.

Oamenilor le poti spune necazul tau, ei te asculta, insa nu te pot ajuta si nu te pot binecuvanta.

ISUS HRISTOS este ajutorul nostru!

E poate ultima chemare!

De cate ori nu spunem ca si Iov....'Ma asteptam la fericire si cand colo, nenorocirea a venit peste mine...'(Iov30:26).

Aceasta nu inseamna decat ca trebuie  sa fim in alerta spirituala si orice moment pregatiti!

Cu toate evenimentele care ne inconjoara....omul... doar la nefericirea lui poate medita, la siguranta, la speranta.

Dar cine poate da raspunsuri in aceasta lume? Psihologia?

 Stiinta care sta in fata unei mari necunoscute...omul vesnic nemultumit, plin de ganduri ascunse, nefericit....Doar Cel ce ne-a creat stie cum putem functiona...in dependenta de El.

Numai Dumnezeu ne poate ajuta, doar El vede ceea ce noi nu putem, cele mai tainice unghere ale omului.

El a pregatit o cale de scapare din labirintul acestei lumii!

Sa nu ne inselam singuri!

Evenimentele ne arata cat  suntem  de neputinciosi  si limitati pentru ca suntem trecatori ...."Tu intorci pe oameni in tarana...sunt ca un vis, ca iarba care incolteste iarasi: infloreste dimineata si creste, iar seara este taiata si se usuca.'(Ps 90:3-6).

OMULE, opreste-te si asculta vremelnicia evenimentelor care te inconjoara!!!!!

 Te cheama-acum sa vii la EL,

 Primeste-L nu refuza, nu amana

 E poate ultima chemare!

Hrana ta zilnica!

8 MAI

Luca 5.27-39

Levi (numit şi Matei: Matei 9.9) era la slujba sa atunci când vocea lui Isus îl cheamă. Pe dată el părăseşte totul, se scoală şi îl urmează. Apoi îl primeşte la el pe Domnul, împreună cu vechii lui colegi, cărora vrea să le ofere o ocazie de a-L întâlni pe Mesia. (Fie ca şi invitaţiile noastre să aibă acelaşi motiv!) Aceşti vameşi (perceptori de taxe) erau urâţi de ceilalţi iudei, pentru că ei se îmbogăţeau pe seama lor, profitând de stăpânirea romană. De aici şi indignarea cărturarilor şi a fariseilor, când L-au văzut pe Isus împreună cu ucenicii Lui în tovărăşia unor asemenea renegaţi... Ce mulţi oameni sunt mai curând dornici să-i evite pe păcătoşi, decât să evite păcatul! Ca răspuns la cârtirile lor, Isus Se face cunoscut ca marele medic al sufletelor. Aşa cum doctorul nu se duce la cei sănătoşi (sau care se cred aşa), tot astfel nici Domnul nu Se ocupă decât de cei care îşi recunosc vinovăţia.

Apoi cărturarii şi fariseii ridică problema postului. Isus le răspunde că această marcă a întristării nu se potriveşte cât timp El, Mirele, Se află în mijlocul lor. Iar robia faţă de lege şi porunci nu se potriveşte cu libertatea şi bucuria pe care le aduce harul (v. 36,37)

Hrana ta zilnica!

7 MAI

Luca 5.12-26

Un biet lepros vine la Isus, Căruia îi recunoaşte puterea. El este vindecat prin voia dragostei Sale.

In versetul 16 ne este dezvăluit încă o dată secretul acestui Om desăvârşit: viaţa Lui de rugăciune. Perfecţiunea omului constă în a fi total dependent de Dumnezeu, iar această dependenţă îşi găseşte expresia în rugăciune. De aceea, Luca ni-L arată de multe ori pe Modelul nostru incomparabil în această atitudine binecuvântată (cap. 3.21; 5.16; 6.12; 9.18,29; 11.1; 22.32,44).

Vedem apoi eforturile considerabile depuse de câţiva oameni pentru a pune un sărman paralitic în contact cu Isus. Fie ca acest zel şi această perseverenţă a credinţei să ne servească drept încurajare! Şi noi îi putem aduce înaintea Domnului (în rugăciune) pe cei a căror convertire ne stă pe inimă şi să-i invităm să ne însoţească acolo unde El a promis prezenţa Sa.

În capitolele 4 şi 5, păcatul ne este prezentat sub diferite aspecte: ca putere a lui Satan, în cei posedaţi de demoni (cap. 4.33,41); sub forma mizeriei, în cel lepros; ca o stare de moarte faţă de Dumnezeu, în cazul paraliticului. Isus a venit Să răspundă acestor trei caractere: El este Cel care eliberează, care curăţă şi care-1 readuce pe om în deplinătatea facultăţilor sale, pentru Dumnezeu.

Mai vrea cineva sa stea in Romania?

Majoritatea scrierilor de pe acest blog au un caracter crestin.Insa astazi am sa intru in alta sfera. Citeam un titlu al unei stiri, "benzina se apropie cu pasi repezi de 6 lei" (asta inseamna 1.36 EUR la un curs de 4.4 la casa de schimb valutar)

Nu poti sa nu fi revoltat cand vezi cum " alesii nostri dragi, guvernantii... ", cei care au cersit ca milogi votul meu si al tau, astazi isi bat joc de noi,  si de mine si de tine votand legi peste legi care mai de care mai aberante.

Daca astazi a ajuns Romania in situatia in care se gaseste, este doar datorita acestor incompetenti care au ajuns la guvernare si care nu sunt preocupati doar de "adunat" in folosul lor.

Sincer va spun, mi-am facut un pacat duminica la ora de rugaciune cand am fost indemnati sa multumim Domnului ca ne-am nascut in Romania, am pacatuit cu gandul. Dar ma gandesc si sunt convinsa ca fratele care a dat indemnul s-a referit la libertatea religioasa din Romania, la pacea care este "inca" peste tara noastra, nicidecum la situatia economica in care se gaseste aceasta tara.

Nu stiu cat mai pot rabda bietii romani...

Daca facem un calcul scurt vedem cam ce trai fericit are un roman.

Sa nu uitam ca in jur de 30-33% au salariul minim pe economie de 950 lei, adica 215 EUR, iar un salar mediu este in jur de 1500, adica 350 EUR, dar mai exista si o buna parte care nu au nici un venit, traiesc doar din ajutorul social, undeva in jurul a 450 lei/luna, adica 102 EUR (o familie de 4 persoane, mama+tata+2 copii) sau alocatiile  copiilor, dar aici este o alta mizerie si mai mare. Suma alocatiilor care imi este data sa imi cresc copilul este de 42 lei, adica 9.54 EUR. Vedeti totul transform in euro, avand in vedere ca in curand guvernul vrea sa trecem la aceasta moneda.

Dar am sa fac si o mica trecere in revista a alocatiilor in UE:

Romania-9.54 EUR, indiferent ca ai 1 sau 3 copii

Italia-137 EUR/ familie cu 1 copil, 258/fam. cu 2 copii, 375/fam cu 3 copii

Spania-24 euro

Belgia-83 Euro-1 copil, 154 Euro-2 copii, 230 Euro 3 sau mai ulti copii

Germania-164- 1 sau 2 copii, 170-3 copii, 195- 4 copii

Suedia-98 Euro

Danemarca-101 Euro

Olanda intre 65 si 93 de Euro, in functie de varsta

Irlanda intre 166 si 204 Euro, in functie de varsta

Franta intre 124-441 Euro, in functie de varsta

Dar, sa nu mai vorbim de Luxemburg careajunge la 800 Euro pentru familia cu mai multi copii. Aici vorbind si de un salar minim pe economie de 1922.96 Euro in ianuarie 2015

Ma opresc insa aici, n-am sa merg mai departe, pentru ca oricat as cauta...Romania detine recordul "negativ"

Deci sa recapitulam traiul unei familii cu 2 copii:

venit 950 lei x 2/pers. (430 euro)+84 lei alocatia(19.09 Euro)

Total 449.09 EURO

Cele mai mari salarii minime lunare sunt plătite în Luxemburg (1.923 euro), Olanda (1502 euro), Belgia (1502 euro), Germania (1473 euro), Irlanda (1.462 euro), Franţa (1.458 euro) şi

 Marea Britanie (1.379 euro), dar iata o lista completa.

sursa:http://cursdeguvernare.ro

Aici avem o comparatie de preturi intre Italia, Germania si Romania

 

sursa: http://activenews.ro/

Ma opresc aici, dar am o intrebare:

ne intrebam de ce romanii fug din tara lor?

Hrana ta zilnica!

6 MAI

Luca 5.1-11
Iată binecunoscuta istorisire a pescuirii minunate ... şi a unui eveniment încă mai minunat: convertirea lui Simon. Ce făcea acesta în timp ce învăţătorul divin vorbea mulţimilor de lângă El? 

Spăla năvoadele murdărite în urma lucrului fără rezultat din timpul nopţii precedente. Isus îl va obliga să-L asculte, cerându-I să iasă pe lac, pentru ca El să Se poată adresa din barcă poporului strâns pe mal... şi în acelaşi timp omului de lângă El. Apoi Domnul le va vorbi într-un alt fel lui Simon şi tovarăşilor lui. Umplându-le năvoadele, El Se va înfăţişa astfel ca Stăpânul universului care porunceşte peştilor mării, potrivit Psalmului 8.6,8, şi care poate totul acolo unde omul nu poate nimic. Cuprins de teamă, convins de păcat în prezenţa Domnului, Simon se aruncă în genunchi, strigând: „Pleacă de Ia mine..." (v. 8). Dar oare pentru a pleca de la el l-a căutat Domnul cel plin de dragoste pe păcătos?
Luca este singurul care ne relatează această întâlnire hotărâtoare a Domnului cu ucenicul Său, Petru. Cartea Fapte ne va arăta cum Petru, devenit pescar de oameni, va fi mijlocul unei pescuiri minunate, de aproximativ trei mii de suflete (Fapte 2.41).

Casa pe pamant sau casa in cer?

A avea sau nu a avea o casa este o problema majora a omenirii si fiecare din noi dorim sa avem o casa, iar daca se poate sa le asiguram si una copiilor nostri, e cat se poate de bine. 

 Nu e rau sa ai o casa, iar daca mostenesti  una sau mai multe, nu e vina ta, insa unii merg mult mai departe dorindu-si (arzator) chiar mai multe, iar pentru asta sunt in stare sa fac tot felul de siretlicuri, tot felul de compromisuri si toate acestea pentru un acoperis deasupra capului, pentru o casa pamanteasca care in fiecare clipa il poti pierde, iar cauzele pot fi multe: cutremure, calamitati sau alte catastrofe.

Exista insa o casa! 

O casa in cer pregatita de Mantuitor, iar aceasta este o casa vesnica pe care nimeni nu ne-o poate lua.

 

Lucrez intr-un domeniu unde zilnic nu aud decat subiecte de acest gen si vad cat de concentrati, cat de agitati si stresati sunt oamenii doar pentru a obtine sau a construi o casa. 

Planuri, tranzactii, notari, proiecte, arhitecti, autorizatii, materiale si multe alte...chestii de acest gen. Pur si simplu oamenii ajung sa fie sclavii acestor bunuri materiale care ii inconjoara si o sumedenie de lucruri secundare se pot pun in calea lor si le rapesc timp pretios de a invata ce spune Dumnezeu cu privire la acestea.

Avem o astfel de casa?

Pavel stia: "stim in adevar, ca daca se desface casa pamanteasca a cortului trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu care nu este facuta de mana, ci este vesnica"(2Corinteni 5:1)

  Mai mult de atat, observ cu cat interes  trateaza si credinciosii circumstantele vietii care sunt trecatoare.

 Au devenit nu numai grabiti, ocupati si plictisiti...dar cei mai multi si-au uitat tinta spre care se dirijeaza viata.

Tinta finala a vietii noastre este dincolo de pragul mortii....insa decizia trebuie luata aici pe pamant!

Ce fel de procupari ai?

Esti procupat de a avea o casa in cer? 

Spunem si noi ca Pavel...gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc?

2 Corinteni 5:1-10

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.
Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.
Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă.
  Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.
Da, suntem plini de încredere şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.
De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă.
Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
 

Hrana ta zilnica!

5 MAI
Luca 4.31-44
Dat afară din Nazaret, Domnul Isus îşi continuă slujba la Capernaum. El dă învăţături şi vindecă cu o autoritate care n-ar fi trebuit să-i uimească atât de mult pe oameni (v. 32,36), dacă ar fi vrut să recunoască în El pe Fiul lui Dumnezeu. In schimb, demonii nu se înşală în această privinţă.

 Iacov 2.19 ne declară că ei „cred şi tremură". Şi, în timp ce Domnul Se afla pe pământ, activitatea lor se intensifica pentru a I se împotrivi. El întâlnea aceste duhuri necurate până şi în sinagogă, dar nu le permitea să mărturisească despre El.
Versetele 38 şi 39 ne istorisesc despre vindecarea soacrei lui Simon. Isus Se apleacă cu tandreţe asupra bolnavei, pentru că nu de departe Se ocupă El de suferinţele noastre. Şi cum a folosit această femeie sănătatea pe care tocmai a recăpătat-o? Într-un mod foarte grăitor pentru toţi: „îndată ... ea le slujea".
Deşi străin de această lume, Domnul Isus nu era străin de durerile şi de necazurile ei. Nici chiar seara nu Şi-a întrerupt lucrarea neobosită, iar dimineaţa a fost iarăşi gata să-Şi reia activitatea, pentru că petrecuse câteva momente deoparte, singur cu Dumnezeu. Iar această dependenţă - lucrarea - nu se lasă oprită de mulţimile care caua să-L reţină.

Hrana ta zilnica!

4 MAI

Luca 4.16-30

Vedem lucrarea Domnului debutând la Nazaret, locul unde fusese crescut. Mărturia noastră începe în căminul nostru, între cunoscuţii noştri. Probabil că vom avea mai mult curaj pentru a-i evangheliza pe păgâni decât avem pentru a lua o poziţie înaintea celor care ne cunosc.

În sinagogă, învăţătorul divin citeşte pasajul din Isaia care II recomandă ca Mesagerul harului. El proclamă captivilor deschiderea închisorilor (Isaia 61.1 şi 42.7). Dacă celor din închisori li s-ar vesti amnistierea şi punerea în libertate, cum ne-am putea oare imagina ca unii să mai prefere captivitatea; ca alţii să îndrăznească să se bizuie mai degrabă pe nevinovăţia lor, aşteptând cumva să fie eliberaţi pe cale legală; ca mulţi, din contră, să spună: «aceasta nu-i pentru mine, sunt prea vinovat» şi, în sfârşit, ca mulţi să refuze să creadă vestea graţierii? Sunt atitudini nebuneşti, foarte nesigure ... şi totuşi frecvente la cei care refuză mântuirea. Dar unii dintre cei prinşi de Satan au primit cu bucurie oferta eliberării. Voi cu care dintre aceşti prizonieri vă asemănaţi? Tristul sfârşit al acestui episod ne prezintă în ce fel au răspuns acelor „veşti bune" locuitorii Nazaretului - exponenţi ai întregului popor.

Fara compromis!

Traim astazi o vreme in care  multi oameni si tot mai multi, fac compromis. Compromisuri de orice fel si in orice domeniu, se fac compromisuri  in societate, in biserica, la scoala, la servici, in guvern, in orice domeniu.
Daca nu  faci compromis in viata  e dificil de trait, daca faci si ai o constiinta treaza in tine, atunci e greu de suportat.
Dar... face omul compromis doar asa de dragul de a face?
Personal eu una, nu cred. Cred ca exista un motiv si sunt doua situatii in care suntem tentati de a accepta acest lucru, fie din frica, fie din dorinta. Frica de a pierde ceva sau dorinta de a castiga ceva. Asa e peste tot, in societate, in biserica, la scoala, la munca, acceptam si facem compromis poate pentru a nu fi  marginalizati si a pierde ceva sau poate pentru a obtine un avantaj. Daca in toate aceste domenii se face compromis, biserica  insa  este singura  care nu trebuie sa accepte acest lucru. In biserica adevarata a lui Hristos nu este loc de compromis, iar daca se intampla astfel de lucruri trebuie sa ne punem mari semne de intrebare, "este intr-adevar biserica lui Hristos?"
Ne-am obisnuit si parca a devenit ceva normal ca oameni sa faca si totodata sa accepte compromisul, insa este UNUL singur care nici nu face si nici nu accepta, si acesta este Isus Hristos.
Un lucru trebuie sa stim si sa-l retinem, Dumnezeu nu va face compromis cu nimeni si de dragul nimanui. "Fiti sfant, caci Eu sunt sfant"!
Ni se cere sfintenie, iar daca nu cautam sa ne sfintim, cu nici un chip nu vom intra in Imparatia LUI.

Domnul este scutul meu si rasplata mea cea foarte mare.
Cu El nici nu pierd nici nu castig, pentru ca EL E TOTUL!

Hrana ta zilnica!

3 MAI

Luca 4.1-15

Domnul a fost ispitit în pustiu, locul unde Israel îşi înmulţise cârtirile şi poftele (Psalmul 106.14). Cel dintâi atac al vrăjmaşului este pentru Isus ocazia de a aminti acest adevăr fundamental: că omul are un suflet care cere să fie hrănit şi că singura hrană pentru omul lăuntric este Cuvântul lui Dumnezeu.

Apoi, acestui Om perfect dependent, Satan îi oferă toate împărăţiile lumii şi gloria lor. 

Câţi nu şi-au vândut sufletul pentru infinit mai puţin! Lumea face parte, într-adevăr, din moştenirea destinată Domnului Isus. Dar, fie că este vorba de întregul pământ, fie de o simplă bucată de pâine, Hristos nu vrea să le primească decât din mâna Tatălui Său (Psalmul 2.8).

Atunci Satan insinuează pentru a doua oară: „Dacă eşti Fiu al lui Dumnezeu ..." (v. 3 şi 9), ca şi cum lucrul acesta era de probat O asemenea probă ar fi fost exact punerea la îndoială a ceea ce Tatăl venise să-I proclame în mod solemn (cap. 3.22) sau, cu alte cuvinte, aceasta ar fi însemnat chiar ispitirea lui Dumnezeu.

Domnul Isus nu ar fi putut fi un model pentru noi dacă L-ar fi învins pe diavol în timp ce era îmbrăcat în puterea Lui divină. El însă triumfă prin armele puse la dispoziţia omului: O dependenţă totală de Dumnezeu, o ascultare deplină faţă de Cuvânt şi o încredere nezdruncinată în promisiunile Lui.

Dumnezeu nu este un munte si urci pe ce cale vrei tu...

Cu totii ne intersectam, ba chiar ne dorim acest lucru de a ne intalni cu persoane care nu-L cunosc pe Domnul, fie rude, apropiati unde cu ocazia anumitor evenimente participam sa le fim alaturi si nu mica ne este  mirarea cand constatam ca multi oameni cred ca toate religiile lumii se afla pe acelasi nivel, ca sunt doar diverse cai pe care oamenii vin la Dumnezeu. 

Unii isi imagineaza ca Dumnezeu locuieste pe varful unui munte inalt, iar oamenii se gasesc la poalele muntelui si incearca sa-l urce.

Interesant este ca ... toti doresc sa ajunga la Dumnezeu, dar .... pe caile lor....

Unii pe calea budismului, a hinduismului, a islamului, unii spun ca multele religii ii deruteaza, altii spun ca nu stiu care este Calea si le este teama sa nu greseasca, altii spun ca nici celelalte religii nu sunt rele, o paleta colorata si variata, dar mai au si acea rea-vointa de a nu iti da dreptul la replica, au o multime de argumente si motive .....culmea cate le aduce Satana aminte....

Majoritatea cred ca nu este important din ce parte se urca, iar candva toti se vor intalni in varf. Acelasi raspuns: ..."ne vom hotari pentru Dumnezeu mai tarziu".

Intr-adevar?

Sfanta Scriptura ne asigura ca nimeni nu va ajunge pe "varf"  la Dumnezeu pe cai alese de sine, adica dupa propria gandire si straduinta, indiferent din ce punct si-ar incepe urcarea...

"Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte"(Prov 16:25)

Nimeni nu poate veni la Dumnezeu decat prin Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, El este singura Cale pe care o accepta Dumnezeu!   

El a creat conditiile pentru ca omul pacatos sa poata veni la Dumnezeu!

Filozofiile acestei lumi au infectat constiinta oamenilor este foarte multa confuzie, acelasi raspuns la toate: eu nu pot, nu stiu!

Trist este ca la baza acestor oameni este rea-vointa si refuza orice argument.

Necredinta si impietrirea merg mana in mana!

Dar atentie....

 Dumnezeu spune ca...."nu tine seama de vremurile de nestiinta"...

(Fapte 17:30)....Asta da argument...dar care este ignorat!

Hrana ta zilnica!

2 MAI
Luca 3.15-38
Ioan îndemna poporul şi predica Evanghelia (v. 18). Mesager credincios, el a vorbit despre Hristos şi despre puterea Sa, după care este pus deoparte; misiunea sa a fost împlinită.
Ce frumos exemplu este el pentru noi, cei care dorim să slujim Domnului!
 Nu este în puterea noastră să convertim pe nimeni, orice-ar fi, însă viaţa şi cuvintele noastre trebuie să-i pregătească pe cei care ne cunosc, astfel încât să-L primească pe Domnul Isus. Pentru aceasta nu este suficient să chemăm la pocăinţă; trebuie să-L prezentăm pe Mântuitorul. Deci apare Isus. Prin har, El Se alătură celor din poporul Său încă de la primii lor paşi pe calea cea bună. Este botezat. Se roagă (fapt menţionat numai de Luca) şi, ca răspuns divin, Duhul Sfânt coboară peste El; în acelaşi timp, vocea Tatălui I se adresează Lui personal: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit: în Tine îmi găsesc plăcerea Mea!" (în Matei 3.17, cuvântul fusese spus pentru cei din jur). Fie ca şi noi să ne putem găsi în El toată plăcerea noastră!
Genealogia Domnului Isus în Evanghelia după Luca merge înapoi până la Adam şi până la Dumnezeu, atestând calitatea Lui de Fiu al Omului în acelaşi timp cu cea de Fiu al lui Dumnezeu. Matei 1.1-17 stabilea titlul Lui de Fiu al lui David şi al lui Avraam, moştenitor al promisiunilor divine făcute lui Israel.

Mi-asa de dor...

Cuvantul Lui este duh si viata!

Biblia, prin folosire isi dovedeste puterea ei vie!

Isus Hristos a comparat Cuvantul lui Dumnezeu cu o samanta care poarta

 in ea viata divina..."cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata"

(Ioan 6:63), dar cati stam in meditatie  ca acest cuvant sa patrunda in duhul nostru?

Astazi ....lumea aceasta ofera alte meditatii care toate sunt desarte, de aceea 

omul este agitat si intr-o continua cautare, intr-o continua alergare, pentru ca nu a gasit acolo ...unde credea el ca gaseste...si iarasi cauta, invartindu-se in caruselul desertaciunilor pentru ca oamenilor li s-a furat dragostea!

Oare chiar nu vedem, nu ne dam seama de amorteala care ne cuprinde tot mai mult ca o panza de paianjen, ne distrage de la faptul ca Isus Hristos ridica pretentii cu privire la noi, semnele din mainile Sale arata ca El este Acela care a murit pentru noi.

Are si motive de a ridica aceste pretentii, ISUS a murit pentru noi. 

El ne spune, intr-o lume nelinistita in care cu totii cautam odihna si pacea, El este singurul care poate  implini aceste promisiuni! (Ioan 4:27)

Nu exista nimeni altcineva care poate si care infaptuieste aceste lucruri. 

El iti poate da odihna si pacea mult cautata, de-aceea cauta-L din toata inima!

Lacomia un pacat care te face sclavul ei!

Citeam in Matei 6 cateva versete, si tare mult m-au lamurit intr-o dilema a mea. 

Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.

De ceva timp imi tot vine in minte o intrebare, "de ce inimile noastre nu mai bat cu aceeasi intensitate pentru Domnul si unde este puterea din noi?". Oridecateori citesc despre primii crestini raman uimita de dragostea pe care au avut-o atat pentru Domnul, dar si unitatea si dragostea pe care au avut-o unii pentru altii.

Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. Fapte 4:32-33

Cred ca versetul din Matei 6 aduce o mare lumina intrebarilor mele. Isus a spus: "nu va strangeti comori", dar noi facem exact opusul, strangem cat putem de mult si alergam toata ziulica doar pentru a ne implini acest tel, de fapt a devenit singurul tel pentru care-si traiesc unii viata.

 Parca mai mult ca niciodata lumea este inebunita pentru a-si agonisi cat mai mult, a-si strange cat mai multe posesiuni materiale, cu toate ca vedem cat de scurta este viata si cat de nesiguri suntem pe ziua de maine.

 Ori, cum sa mai bata inima pentru Domnul cand inima noastra este legata de ceea ce am agonisit si este concentrata la lucrurile de pe pamant? Cum sa mai avem har in lucrarea pe care o facem, cand toata atentia noastra este concentrata pentru a gasi noi si noi metode de a strange cat mai mult? Poate ca am vrea sa facem ceea ce spune Scriptura, insa ne-am legat si ne-am atasat atat de tare de aceste lucruri incat dorinta din fire este mai tare si acum ne-am trezit robi ai acestui pacat - lacomia.

Lacomia nu este un pacat doar al omului de rand sau al elitei din varf, ci este un pacat care a pus stapanire pe toti, fie robi sau imparati, fie mic sau mare, fie tanar sau batran. Pacatul lacomiei poate infecta pe oricine  care nu pazeste si nu vegheaza la cuvintele lui Isus.

Lacomia aduce pedeapsa sufletului, dar aduce si suferinta trupului.

Multi sunt cei care nu au odihna noaptea. Unii nu au din cauza bolilor si a suferintelor trupesti, insa alti din cauza suferintelor si bolilor sufletesti.

Sa ne amintim pilda bogatului din Luca 12, el era un om suferind de o boala sufleteasca. Va amintiti ce insomnii avea? Somnul este momentul in care trupul si sufletul se odihnesc, iar de somn are nevoie toata lumea, fie mic, fie mare, numai ca acest bogat nu avea parte de odihna, tocmai din aceasta cauza, lacomia care-l chinuia pana si noaptea. Era preocupat unde isi va pune el toate roadele pe care tocmai tarina lui le-a facut, dar asa multe batai de cap i-a dat bogatiile, incat nici somnul nu se lipea de el, si se gandea “ce va face acum, unde le va pune?”

Atunci cand ai mai mult decat iti trebuieste te gandesti cum sa le pastrezi cat  mai bine, cum sa faci sa le inmultesti, cum sa faci sa nu pierzi nimic, ori mintea ta nu se mai concentreaza la nimic altceva, cu-atat mai putin la suflet si atunci mintea devine rob al acestei procupari.Dar bogatul nu stia un lucru, “nebunule, chiar in noaptea aceasta ti se va cere sufletul….”

Sa ai o singura noapte la dispozitie si aceea noapte sa fii preocupat ce faci cu averea….asta-i buna.

S-o fi gandit oare bogatul ca era ultima lui noapte? Nici gand…

Dar oare cati dintre noi ne gandim ca ar putea fi ultima noastra noapte?

Dumnezeu ne-a ajutat sa avem poate o casa, o masina, desi noi ne credem stapanii acestor lucruri, insa ceea ce uitam noi, Dumnezeu nu ne-a dat sa fim stapani pe viata.

Cu toate acestea, desi suntem constienti ca nu suntem stapani pe viata noastra, traim viata ca si cum am fi noi stapanii si noi am fi cei care ne hotaram clipa plecarii. 

Bine, acum la drept vorbind, unii poate ca ar dori sa fie nemuritori aici pe pamant, nu de alta dar sa se poata bucura de toata agoniseala pe care au facut-o si pentru care au trudit (unii poate ca nu).

Si totusi ar putea fi ultima noastra noapte...cum suntem? Avem probleme cu insomnia din aceasta cauza sau nu?

Lacomia este pacatul care atrage dupa sine  alt pacat – nemultumirea. Nemultumiti cu cat avem, cu cat primim, nemultumiti de ce avem si asta naste in om dorinta de “mai mult”

Exista insa o singura rezolvare-cumpatare in toate lucrurile. Dumnezeu sa puna in inima noastra aceasta dorinta de a fi cumpatati si de a fi mutumitori pentru ceea ce avem si pentru cat avem.

Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in Hristos Isus.

Hrana ta zilnica!

1 MAI

Luca 3.1-14

Drumurile de odinioară erau, în general, atât de proaste, încât trebuiau reparate şi îndreptate de flecare dată când escorta unei înalte personalităţi avea să treacă pe acolo. Privită din punct de vedere moral, aceasta este lucrarea lui Ioan Botezătorul. Însărcinat să pregătească venirea lui Mesia, el i-a avertizat pe iudei că numai calitatea de fii ai lui Avraam nu era suficientă pentru a-i pune la adăpost de mânie. Ceea ce Dumnezeu cerea de la ei era pocăinţa însoţită de roade adevărate. Pocăinţa, sau mânie? Această alegere pe care trebuia să o facă atunci Israel este astăzi în dreptul oricăruia dintre noi.

Persoane din clase sociale diferite i se adresează lui Ioan rând pe rând şi el are pentru fiecare de spus câte ceva din partea lui Dumnezeu. Astfel, Cuvântul dă răspuns fiecăruia, potrivit stării şi împrejurării în care se află.

In urmă se prezintă oamenii de război. Aceştia se aşteptau probabil să fie înrolaţi sub steagul lui Mesia, într-o armată care să scuture jugul roman. Răspunsul lui Ioan pare să-i fi surprins (v. 14). Să nu ne gândim că Domnul are nevoie de noi pentru a împlini acţiunile Sale de răsunet.

 Ceea ce El aşteaptă de la noi este o mărturie cinstită, blândeţe şi mulţumirea cu situaţia în care ne aflăm (1 Corinteni 7.24).

Pe voi înşivă încercaţi-vă, dacă sunteţi în credinţă!

Hrana ta zilnica!

30 APRILIE

Luca 2.39-52

Acest pasaj are o importanţă deosebită: este, în adevăr, singura secvenţă din copilăria şi din tinereţea Domnului Isus pe care Dumnezeu găseşte cu cale să ne-o prezinte. Astfel avem aici, în special pentru tineri şi pentru copii, Modelul prin excelenţă. 

El este desăvârşit în relaţiile Sale cu Tatăl ceresc, ale Cărui chestiuni (v. 49: „cele ale Tatălui") au prioritate faţă de oricare altele. Ce desăvârşit este şi în raporturile cu învăţătorii din templu: deşi infinit mai înţelept decât ei toţi, El nu îi învaţă, ci îi ascultă şi îi întreabă, singura atitudine care se cuvenea vârstei Lui! Este desăvârşit şi în relaţiile cu părinţii: „le era supus" , precizează versetul 51, pentru a nu se născoci ideea că le-a scăpat prin nesupunere. El, care avea conştienta suveranităţii Sale de Fiu al lui Dumnezeu, S-a plecat într-o ascultare totală încă de la vârsta cea mai tânără, în casa părinţilor Lui.

Remarcăm râvna Copilului Isus în templu şi interesul Său precoce pentru adevărurile divine; nimic altceva nu L-a atras în vestita cetate a Ierusalimului, pe care, probabil, o vizita pentru prima oară. Care este însă preţul cu care noi evaluăm prezenţa Domnului şi învăţătura Lui?

Sunet de Trambita peste Europa

Hrana ta zilnica!

29 APRILIE

Luca 2.21-38

Pentru Copil s-a făcut tot ceea ce prevedea legea Domnului. (Acest nume, Domnul, este repetat de patru ori în versetele 22-24, ca pentru a confirma drepturile divinităţii asupra acestui Copil şi împlinirea chiar din leagăn a voii lui Dumnezeu cu privire la El.) Jertfa oferită în templu dă la iveală sărăcia lui Iosif şi a Mariei (citiţi Levitic 12.8). Şi de data aceasta, Eliberatorul lui Israel este înfăţişat nu mai-marilor poporului, ci unor bătrâni smeriţi şi evlavioşi, lui Simeon şi Anei. 

Pentru ce motiv le este lor acordată această favoare? Pentru că ei II aşteptau!

Duhul 1-a condus pe Simeon în templu şi i L-a arătat pe Cel care este ,Mângâierea lui Israel" (v. 25), Mântuirea lui (Dumnezeu, Lumina naţiunilor şi Gloria poporului. Îl vede cu ochii lui, îl ţine în braţe pe acest Copilaş şi aceasta este de ajuns pentru credinţa lui. Îi aduce glorie lui Dumnezeu şi apoi vesteşte că Isus va fi piatra de încercare pentru a descoperi starea inimii (Isaia 8.14); şi aceasta este El şi astăzi. La rândul ei, Ana, femeie a rugăciunii şi a mărturiei de credinţă, vine şi i se alătură în laudă. Nepărăsind templul, ea a împlinit versetul 4 din Psalmul 84. Din plinătatea inimii, ea vorbeşte despre El şi, în această privinţă, rămâne pentru noi un prea frumos exemplu!

Hrana ta zilnica!

28 APRILIE

Luca 2.1-20

La rândul său, împăratul August este unul dintre instrumentele de care Se foloseşte Dumnezeu pentru a-Şi înfăptui planurile minunate. Necunoscuţi de nimeni, Iosif şi Maria merg la Betleem şi acolo este locul naşterii Domnului Isus. Dar ce primire I s-a făcut aici, pe pământ, Fiului lui Dumnezeu! 

Priviţi-L culcat într-o iesle, pentru că la han nu era loc pentru El!

 Venirea Lui deranjează lumea. Câte inimi nu seamănă ca acest han: nu se găseşte aici loc pentru Domnul Isus!

Nu unora mari, ci câtorva umili păstori le este transmisă vestea bună: „Vi s-a născut un Mântuitor". S-a născut pentru ei şi pentru noi. In timp ce lumea este indiferentă faţă de naşterea Mântuitorului, cerul întreg celebrează această taină fără seamăn: „Dumnezeu S-a arătat în came, ... a fost văzut de îngeri" (1 Timotei 3.16). Intr-un cor minunat, ei L-au slăvit pe

Dumnezeu, anunţând pacea pe pământ şi buna plăcere a lui Dumnezeu în oameni (comp. cu Proverbe 8.31). Graţie semnelor care le-au fost date, păstorii găsesc Copilaşul. Ei comunică ceea ce au venit să vadă şi să audă şi, la rândul lor, îi dau glorie lui Dumnezeu (v. 20). Să ne alăturăm şi noi lor în recunoştinţă şi laudă.