Somati sa aduca predicile la control!

Primăria din Houston, Texas, a emis în luna mai o ordonanță pentru protejarea drepturilor homosexualilor, care s-a lovit de o puternică opoziție din partea bisericii. Mai bine de 400 de pastori au început o campanie de strângere de semnături pentru o Petiție împotriva ordonanței și au făcut plângere la tribunal pentru suspendarea acesteia.

În apărarea sa, Primăria a solicitat în instanță ca cinci dintre pastori să prezinte în instanță, printre alte documente, și predicile ținute în bisericile lor. 
 Mai exact, citațiile vorbesc despre „toate discursurile, prezentările, predicile legate de HERO (numele ordonanței - n.r.), Petiție, primarul Annise Parker, homosexualitate sau identitate de gen, pregătite de, susținute de, corectate de sau aprobate de dvs. sau aflate în posesia dvs.”

Annise si sotul ei !!!! 

Annise Parker, o lesbiană declarată, este primul primar al unui mare oraș din Statele Unite care și-a recunoscut public orientarea homosexuală, potrivit Religion News Service.

Citeste mai multe pe:http://www.evz.ro/

Hrana ta zilnica!

23 OCTOMBRIE
Ieremia 39.1-18
Asistăm la tragica cucerire a Ierusalimului. Zedechia şi războinicii lui fug „pe calea grădinii" (v. 4). Prea târziu! Sunt prinşi, puşi în lanţuri şi duşi înaintea împăratului Babilonului. Cu unsprezece ani în urmă, însuşi Nebucadneţar îl pusese pe Zedechia pe tronul lui Iuda, făcându-1 să depună un jurământ de credinţă, jurând pe Dumnezeu (2 Cronici 36.13; Ezechiel 17.18-20). Cerând sprijin Egiptului (37.7), Zedechia se revoltă şi îşi calcă cuvântul, arătând astfel vrăjmaşilor lui Israel cât de puţin conta pentru el numele Domnului, Nume căruia Nebucadneţar, dimpotrivă, îi dăduse importanţă - de aici şi cruda pedeapsă abătută asupra împăratului laş şi care şi-a călcat jurământul.
Versetele 15-18 cuprind un cuvânt adresat personal lui Ebed-Melec. Dumnezeu îi cunoştea temerile (v. 17) - aşa cum cunoaşte şi toate neliniştile noastre - şi nu le condamnă. Însă, în timp ce temerile lui Zedechia l-au determinat să se sprijine pe oameni pentru a scăpa de alţi oameni, spaima îndurată de Ebed-Melec 1-a aruncat în braţele Domnului. „Te-ai încrezut în Mine" îi spune Domnul. 

Ce frumoasă mărturie care îi deschide acestui rob străin accesul la promisiunile harului din cap. 17.7,8 (comp. cu Psalmul 37.3,39,40 şi cu Rut 2.12)!

Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă!

 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Marcu 13:37 

Spun si eu acelasi lucru ca si ap. Marcu: veghere!

Cred ca inainte de toate cererile pe care le aducem inaintea lui Dumnezeu este foarte important sa cerem un DUH DE VEGHERE. Ne uitam in jurul nostru si vedem cat de mult am coborat  noi crestinii stacheta. Lucruri care odata au fost considerate pacat, treptat am ajuns sa le acceptam, ba chiar sa le si facem considerand ca...nu este chiar asa de mare pacat, poate chiar deloc.

Minciuna, imoralitatea, hotia, barfa, invidia, lacomia, infidelitatea sunt doar cateva pacate care amprenteaza viata "credinciosilor" de azi.Toate acestea nu si-au fi pus amprenta daca aveam un duh de veghere.

Din cauza nevegherii prima data diavolul ataca mintea cu tot felul de ganduri, tot felul de dorinte, de pofte, iar de la gand toate acestea pornesc spre inima. Odata instalate in inima noastra nu mai este decat un pas pana la fapte, pana la vorba si-apoi pana la infaptuirea pacatului. Daca nu veghem si nu ne umplem inima cu Cuvantul Domnului, atunci are grija diavolul sa strecoare in inima noastra primele ganduri rele. Insist atat de mult pe studierea Scripturii, pentru ca doar cunoscand Cuvantul nu ne ratacim. David spune:

Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea, dar pentru ca citesc Cuvantul, imi vad starea in care sunt si numai asa ma pot cerceta.

Citind psalmul 119 azi de dimineata, efectiv  am gasit o placere deosebita  si desfatare in acest psalm.

Incepe asa  frumos psalmistul:

Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! 

 Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!...

 

Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.   Sunt si pentru noi desfatare cuvintele Domnului asa cum sunt pentru psalmist?

Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău. 

Este un psalm deosebit si va recomand sa il cititi, chiar daca l-ati citit de atatea ori, pentru ca citind si adancindu-ne in Cuvantul Sau vom ajunge sa spunem si noi ca psalmistul:

Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă.
 
 
 

Hrana ta zilnica!

22 OCTOMBRIE
Ieremia 38.14-28
Sărmanul Zedechia!

 Chinuit de griji şi de nesiguranţă, îl cheamă din nou în secret pe Ieremia. Acesta îl îndeamnă să meargă „de bunăvoie" la căpeteniile caldeenilor şi să se pre-dea. De asemenea, îl previne cu privire la ceea ce avea să i se întâmple dacă nu s-ar fi supus: era în primejdie să i se afunde picioarele „în noroi" (v. 22). Cu siguranţă, profetul spunea acestea gândindu-se şi la recenta lui experienţă, dar ce mare diferenţă era între cei doi! Deşi cunoştea bine care era voia lui Dumnezeu, Zedechia nu avea puterea s-o împlinească, pentru că era stăpânit de teama de oameni: teama de caldeeni, teama de căpetenii (v. 5 şi v. 25), teama de evreii deja strămutaţi (v. 19; vezi Proverbe 29.25).

 Numai adevărata teamă, cea faţă de Dumnezeu, părea să lipsească din gândurile sale. 

In adevăr, ce mare contrast se aşterne între teama lui Zedechia şi siguranţa pe care credinţa i-o dădea lui Ieremia! 

Întrevederea lor ne poartă cu gândul înspre scena din Fapte 26, în care îl vedem pe întemniţatul Pavel înfăţişându-se înaintea împăratului Agripa şi vorbindu-i „cu îndrăzneală" (v. 26), încheind cu cuvintele: „Să dea Dumnezeu ... în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri" (v. 29). Să ni se dea şi nouă harul de a fi ca Pavel şi ca Ieremia, întotdeauna plini de curaj înaintea oamenilor, pentru că Domnul este cu noi (Evrei 13.6)!

Marturiseste-ti pacatul si vei fi iertat!

 Orice pacat este invins daca este adus la lumina.
Marturisirea pacatelor este ogorul in care creste iertarea lui Dumnezeu.
 El da iertare si celui mai mare pacatos, insa fiecare trebuie sa-si recunosca pacatul si sa-l paraseasca.
Pana nu si-a marturisit David pacatul, nu a avut liniste si pace.
 Psalmi 32:5

Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” 

Simtea apasarea mainii lui Dumnezeu asupra sa, simtea ca se usuca pe picioare, simtea ca se usuca toata vlaga din el, atunci a luat hotararea sa-si marturiseasca vina si Domnul l-a primit si l-a iertat.
 Dumnezeu este un Dumnezeu milos, asa stim si asa spun multi, chiar si cei care nu-L cunosc cu adevarat, insa mila si indurarea Lui este aratata noua doar atunci cand marturisim si cerem iertare pentru faradelegile noastre. Nu exista om fara de pacat, doar Unul este Sfant, si Acela este Fiul Sau ISUS HRISTOS. Putem fi morali, putem fi buni la suflet, putem face acte de caritate si de milostenie in fiecare zi, insa sfinti si desavarsiti, nu suntem. Fiecare pacatuim inaintea lui Dumnezeu, prin vorba, prin gand, prin fapte, pacatuim cu voia sau fara voia noastra, pacatuim cu buna stiinta sau din nestiinta, insa oricum am fi, avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu.
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire.Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.
 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!

Ps.32

VREDNIC ESTE MIELUL!

Ebola, inundatii, grindina, calamitati, cutremure si mari dezastre!

Daca doresti sa afli secretul fericirii, hai si tu cu noi!

Un nou mesaj, o noua cercetare, un nou motiv de a ne ruga la Domnul pentru aceasta intalnire, si fie ca biruinta sa fie doar a LUI.

Chiar daca nu esti la prima tinerete, ai toate motivele sa afli

 SECRETUL FERICIRII, asa ca...hai si tu!

O zi binecuvantata!

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

 S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.
Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul? 

 Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. 

 Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul. 

 O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… 

Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.

Ps.14 

Hrana ta zilnica!

21 OCTOMBRIE
Ieremia 38.1-13
Căpeteniile, exasperate, se ridică împotriva lui Ieremia, acuzându-l că a ţinut discursuri exagerate, menite să slăbească rezistenţa morală a poporului, şi obţin de la împărat aprobarea de care au nevoie pentru a-1 arunca într-o groapă unde îşi propuseseră să-1 lase să moară.

 Ce cumplită este mizeria omului lui Dumnezeu în această fântână murdară şi mocirloasă! 

El însă II cheamă pe Domnul şi primeşte acest răspuns preţios: Nu te teme" (citiţi Plângeri 3.52-57). Scăparea este pregătită. Dumnezeu Se îngrijise de instrumentul pentru aceasta: cineva care nu făcea parte din popor, un slujitor negru de la palat, pe nume Ebed-Melec (el ne face să ne gândim la tânărul de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-1 salva pe Pavel: Fapte 23.16). Cum Zedechia era influenţabil şi spre bine şi spre rău, el se lasă înduplecat, iar acum asistăm la operaţiunea dificilă de a-1 scoate pe Ieremia din groapa cea întunecoasă, faptă care scoate în evidenţă devotamentul lui Ebed-Melec.
Acuzat pe nedrept, bătut şi aruncat în groapă, Ieremia este în special aici o imagine a Domnului Isus. Sfârşitul v. 6 ne poartă cu gândul la Psalmul 69.2: „Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de pus piciorul..." - imagine a suferinţelor şi a morţii Domnului Hristos", în timp ce v. 13 poate fi asemănat cu începutul Psalmul 40, privind învierea Lui: „M-a scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlei...".

Ospat nu din cauza mesei, ci din cauza inimii tale multumitoare!

 Ne aflam intr-o perioada a anului in care majoritatea serbeaza ziua roadelor sau ziua multumirii, fie in biserici, fie o sarbatoare a orasului.

Nu stiu de ce trebuie sarbatorita o zi anume, deoarece multumire si recunostinta trebuie  sa Ii aratam in fiecare zi lui Dumnezeu, nu doar intr-o zi anume, dar cred ca pe tema aceasta se poate vorbi mult.

Multumirea! 

Vorbim de o sarbatoare pentru care se face atata fast, insa nu stiu cati avem aceasta sarbatoare in suflet, cati sarbatorim  cu adevarat dintr-o inima curata? Intr-o lume atat de nemultumita, organizam totusi ziua multumirii. Oare multumirea aratata lui Dumnezeu doar in cele 2-3 ore in care este organizat acest eveniment, este indeajuns?

Organizam o zi a multumirii, dar oare chiar suntem multumiti?

Zilnic aducem tot felul de comentarii si epitete la adresa alesilor din fruntea tarii, cartim despre situatia economica a tarii in care ne aflam, cartim de salariul pe care il avem, suntem nemultumiti de masina cu care circulam, nu ne mai ajunge spatiul in care locuim, cartim la durerea de spate sau de stomac pe care o avem, suntem nemultumiti ca vecinul are... si noi nu, suntem nemultumiti de comportamentul copiilor, al sotiei, poate al sotului, al soacrei, al norei, s.a.m.d., insa cu toate acestea sarbatorim ziua multumirii si ne prefacem ca suntem multumiti.
 Oare nu suntem farisei uneori?

Nu vorbesc in dreptul nimanui, imi vorbesc in primul rand mie. Nu judec pe nimeni, insa ma judec si ma cercetez eu insumi, iar daca fiecare am privi in interiorul nostru si ne-am face o cercetare a ultimei luni, poate chiar saptamani, am gasi cel putin 2-3 nemultumiri in inima noastra, daca nu chiar mai multe.
Pavel spune:

"Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos". Facem acest lucru?

Multumim Domnului si-atunci cand  durerea din trup ne apasa uneori? Multumim si-atunci cand masina da semne de oboseala, o duci la service iar cei de-acolo iti spun o suma ca nu mai sti sa gasesti nici macar iesirea? Multumim noi oare cand vine seful si ne-anunta ca suntem pe lista disponibilizatiilor...? Multumim noi oare si cand ne taie seful cateva sute din salar? Multumim noi oare si-atunci cand vecinul isi ridica o casa impunatoare langa noi?

Exemplele ar putea continua, insa cu cat le-as scrie mai mult, cu-atat mai mult am realiza ca sarbatoarea multumirii a devenit doar o rutina si nu este o virtute a noastra.
Sunt momente in care viata noastra o ia razna, cand parca toate corabiile se ineaca, cand nu merge bine nici un lucru, si totusi suntem indemnati de  Scriptura sa fim multumitori.
De ce sa fim multumitori?
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.(1 Tes.5:18) 
Iata de ce trebuie sa fim multumitori in toate, pentru ca este voia lui Dumnezeu!
 Cred ca, multumirea din inima noastra este semnul recunostintei fata de bunatatea lui Dumnezeu.
Faptul ca avem cele de trebuinta si intotdeauna, mai mult decat cele necesare este o binecuvantare a lui Dumnezeu si pentru asta trebuie sa fim multumitori.
Deseori ma surprind eu singura( pe mine) avand o privire incruntata. Ma intreb, daca s-ar uita cineva in acel moment la mine, expresia fetei mele arata multumire? Cu siguranta, NU!
Nu putem vorbi de recunostinta si de multumire avand  o fata posomorata. Incotro te uiti si iti intorci privirea vezi oameni care, mai de care tristi, incruntati si suparati, ori expresia fetei arata ca nu ne incredem pe deplin in Dumnezeu.
La urma urmei a fi multumitor nu este un dar de la Domnul ci este o alegere a mea personala.
Aleg sa ma incred in EL, si sa-I fiu multumitor in toate. De ce? Pentru ca stiu ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu, si mai mult de-atat stiu ca aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la viata mea, fie ca sunt in belsug, fie ca sunt in saracie.
Dar pot oare sa accept acest lucru?  Da!
Chiar daca este greu, este un lucru pe care trebuie sa il invat sa-l fac, iar in acest sens trebuie ca fiecare din noi sa ne autodisciplinam.
Cand vom reusi sa facem acest lucru, atunci rezultatul  si efectul multumirii va fi vazut de cei din jurul nostru.

Multumirea nu este o stare a sufletului care trebuie declarata, ci este o stare a sufletului manifestata. Cand sunt multumitor, sunt bucuros, si asta se poate vedea pe chipul meu, se poate vedea prin tot ceea ce fac. Si...mai este un mod prin care putem recunoaste un om multumitor, "cantecul".

Un om care este multumitor, acela Il lauda pe Domnul neincetat. 

"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte! 

Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

 

"....dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat"

Ospat, nu din cauza mesei, ci ospat din cauza inimii mele multumitoare!

Hrana ta zilnica!

20 OCTOMBRIE
Ieremia 37.1-21
Capitolul 37 ne readuce în vremea lui Zedechia. Mai bine intenţionat, dar cu mult mai slab decât predecesorul său, acest împărat rămâne la fel de surd la toate cuvintele Domnului. Aceasta însă nu îl împiedică (ca în cap. 21) să-1 consulte pe Ieremia şi să ceară mijlocirea lui. Prea adesea suntem înclinaţi mai degrabă să aducem cereri Domnului, în loc să ascultăm ceea ce El doreşte să ne spună, dar, dacă dorim ca El să răspundă la rugăciunile noastre, pentru aceasta trebuie să începem prin a-L asculta

 (loan 15.7).
Pentru moment, evenimentele păreau să infirme cele vestite de profet. In loc să ia Ierusalimul, caldeenii, ameninţaţi de armata egipteană, ridică asediul şi pleacă. Cetatea părea salvată, dar Domnul îi aminteşte lui Ieremia că aceasta era doar o situaţie provizorie. 

Profetul doreşte să profite de situaţie pentru a părăsi cetatea condamnată, dar este recunoscut şi adus înaintea căpeteniilor sub acuzaţie de trădare. Pe vremea lui Ioiachim, căpeteniile păreau mai bine intenţionate decât împăratul (cap. 36.19); sub Zedechia a fost însă invers: în timp ce căpeteniile l-au bătut şi l-au întemniţat pe Ieremia, împăratul se îngrijeşte să aibă o întâlnire secretă cu el şi apoi îi uşurează condiţiile captivităţii sale.

Bucurie, atat in cer cat si pe pamant!

Indiferent de vremurile pe care le traim, iata ca Dumnezeu lucreaza si astazi si mantuieste, iarta si elibereaza suflete.

Astazi, alaturi de noi s-a bucurat cerul intreg pentru ca 68 de suflete au incheiat legamant cu Domnul, din care 4 persoane au fost botezati acasa, din motive de sanatate.

Ca o concluzie la ceea ce am vazut azi, pot spune ca botezul de astazi a fost o reintregire a multor familii. Acolo unde au fost mantuiti doar copiii, astazi Domnul a adus si parintii pe acelasi drum, acolo unde au fost parintii pe cale, azi au venit si copiii. Au fost botezati frati  si surori de corp impreuna si Dumnezeu a schimbat multe vietii. Nu pot decat sa-I multumesc Domnului si mai mult de atat, ma rog ca El sa-i tina sub protectia Sa si sa le dea biruinta in toate luptele pe care le vor avea de dus de acum incolo. 

Hrana ta zilnica!

19 OCTOMBRIE
Ieremia 36.16-32
L-am lăsat pe Baruc şezând în mijlocul căpeteniilor lui Iuda, citindu-le cuvintele Domnului. Înspăimântaţi, aceşti oameni „s-au uitat unul la altul" (v. 16). Problema le părea prea gravă, încât să nu-i vorbească despre ea împăratului. Acesta, ţinut la curent, porunceşte să i se citească şi lui acel sul înspăimântător. 

Remarcăm că nu ni se face cunoscut conţinutul sulului nici în timpul scrierii lui, nici cu ocazia celor trei citiri ale sale, dar putem să ne gândim că din el făcea parte cap. 25 al acestei cărţi (comp. v. 1 şi 29 din cap. 36 cu v. 1 şi 9 din cap. 25).
După ce ascultase un timp, cu mânie crescândă, împăratul pune mâna pe sul, îl taie şi îl aruncă în foc. Aşa înţelegea el, în nebunia lui, să scape de judecată, dar, odată cu sulul, el nu a putut distruge nici măcar un singur cuvânt din cele scrise în el, pentru că, la porunca Domnului, un altul urmează să-1 înlocuiască pe acesta, în care sunt adăugate încă „multe cuvinte asemenea lor" (v. 32). 

Împăratul şi-a atras însă asupra capului său, prin aceasta, o pedeapsă suplimentară

 (v. 30,31; Proverbe 13.13).
Şi cât de multe persoane nu dispreţuiesc astăzi Cuvântul lui Dumnezeu, fără să mai fie necesar să imite gestul peste măsură de îndrăzneţ al lui Ioiachim...! (Psalmul 50.17; 1 Ioan 4.6).

Botez Elim Timisoara

Maine, 19.10.2014, incepand cu ora 8.30 cand incepe ceasul de rugaciune iar apoi continuand cu botezul Noului-Testamental, sunteti asteptati sa luati parte la acest serviciu de inchinare.

Serviciul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/

Va asteptam cu drag!

Unul trist, unul bucuros! Tu cum esti?

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

„Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
  Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

 Marcu 10:17, 21-22  

 Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”

Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut.

 În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie....

Fapte 8:30-39   

Iata doua texte care relateaza despre doi oameni care L-au intalnit pe Dumnezeu. Mi-a venit acum in minte serviciile de evanghelizare care se tin fie la biserica, fie in diferite locatii.Nu mai departe acum cateva ore auzeam un promo la Radio Vocea Evangheliei, care anunta in aceasta dupa-amiaza un serviciu de evanghelizare in aer liber, avand  drept scop  "multumire" pentru toate roadele pe care Dumnezeu ni le-a daruit, insa de data aceasta biserica a iesit dintre ziduri si a ales acest serviciu de evanghelizare in aer liber, in P-ta Traian, pentru cei care cunoasteti Timisoara. 

Este o ocazie minunata pentru noi crestinii, de a-L prezenta pe Isus in fata acelor oameni care nu agreeaza  ideea de a intra intr-o biserica, si mai mult de atat este o ocazie minunata si pentru acesti oameni de a-L intalni pe Hristos.

Si tanarul bogat, si famenul etiopean au avut aceasta ocazie, insa daca ne uitam atenti la text vedem doua atitudini diferite.

Tanarul era de altfel un om foarte religios care  tinea si pazea toate poruncile, si nu cred ca i-a trecut vreodata in minte ca s-ar putea sa nu aibe parte de viata vesnica. Din contra, cred ca era foarte convins ca va mosteni viata vesnica si de fapt cred ca intrebarea lui catre Isus a fost mai mult din dorinta de a-i confirma si Isus, ca el a implinit tot ce i s-a cerut.Insa  cred ca raspunsul lui Isus a fost socant pentru el, 

"iti lipseste un singur lucru".

Cum...? Mie care pazesc din pruncie toate poruncile, eu care le cunosc de mic copil...? Mie..?

Da, zice Isus. Tie iti lipseste un singur lucru. Chiar daca cunosti, chiar daca le pazesti, nu este suficient. Du-te vinde tot, da la saraci si-apoi vino si urmeaza-ma!

Ori acest lucru l-a intristat foarte mult. Inima lui era legata de bogatiile pe care le-a strans si nu putea face acest lucru. Cuvantul ne spune: "mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot"

S-a intalnit cu Hristos...dar a plecat intristat.

 In cel de-al doilea text, il avem pe famenul care a plecat si el in cautarea lui Hristos, a venit pana la Ierusalim sa se inchine. Nu stiu ce a gasit acolo, nu stiu ce a simtit cand s-a inchinat, insa cred ca starea sufleteasca a lui era la fel si la intoarcerea spre casa, asta pana s-a intalnit cu Filip.

A fost atat de dornic sa afle mai mult, incat l-a chemat pe Filip in carul sau si i-a cerut sa ii explice ceea ce citea.  Famenul acesta a ascultat si a inteles ca are nevoie de mantuire ca asa va putea mosteni viata vesnica. Crezand ceea ce i-a spus Filip, a cerut sa fie botezat. Cuvantul ne spune:

"famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie...."

Doi oameni cu acelasi scop, insa atitudini diferite.

Unul intristat, unul bucuros!

Amandoi l-au intalnit pe Hristos, insa doar unul a plecat cu Hristos in inima.

Poate ca si tu dragul meu, ai avut aceasta ocazie sa-l intalnesti pe Hristos, fie ai fost chemat la o seara de evanghelizare, fie ca ai avut ocazia sa citesti o carte despre El, poate chiar in acest moment, pe acest blog citesti despre Isus Hristos, pentru ca, prin ceea ce scriu eu aici am acest scop, de a-L prezenta pe ISUS HRISTOS ca FIUL lui DUMNEZEU, si cine crede acest lucru va avea viata vesnica impreuna cu El.

Cuvantul spune:

Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
Romani 3:23-24

In aceasta categorie intri si tu dragul meu, si tu ai pacatuit, de-aceea ai nevoie de mantuire.

Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.

Fapte 10:42-43

Crezi tu aceste cuvinte?
"Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” 

 Ioan 3:36

Care este atitudinea ta in fata acestor cuvinte?

Hrana ta zilnica!

18 OCTOMBRIE
Ieremia 36.1-15
L-am cunoscut deja pe Baruc, secretarul şi prietenul credincios al lui Ieremia (cap. 32.12). Numele lui înseamnă „binecuvântat". Deşi provenea dintr-o familie nobiliară - fratele lui, Seraia, „era mai-mare peste locul de odihnă al împăratului" (lit. „prinţ al odihnei"; cap. 51.59) - el alesese mai degrabă tovărăşia profetului întemniţat, urât şi dispreţuit, în locul celei a prinţilor, la care avea drept prin naştere. 

El ne face să ne gândim la Onisifor, fratele devotat care 1-a vizitat pe Pavel în închisoarea din Roma, cu privire la care apostolul avea să-i scrie lui Timotei: „deseori m-a înviorat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu - şi tu ştii mai bine decât alţii cât de mult a slujit el în Efes" (2 Timotei 1.16-18). Baruc a fost şi el întotdeauna gata să slujească, cu toate riscurile pe care le implica aceasta. Să admirăm şi noi - şi totodată să dorim să avem - acest zel minunat al dragostei, deopotrivă pentru Dumnezeu, pentru slujitorul Lui, cât şi pentru poporul Lui. Aici este vorba de a scrie, după dictarea întemniţatului Ieremia, înseşi cuvintele lui Dumnezeu (comp. cu Romani 16.22), apoi de a le citi, în ziua de post, în auzul întregului Iuda. 

Un ascultător numit Mica, deosebit de atent, s-a grăbit să le înştiinţeze pe căpetenii, iar acestea l-au convocat pe Baruc pentru a le oferi şi lor o audiţie specială a conţinutului acelui sul.

Zidul despartirii!

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!

Isaia 59:1-2 

 Mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă strigatul si rugaciunea noastra, si totusi...multe din rugaciunile noastre nu-si gasesc raspunsul. Sunt convinsa ca de foarte multe ori ne-am intrebat, "de ce"?

Multe ar putea fi cauzele pentru care intarzie raspunsul Domnului, insa una din cauzele pentru care nu primim raspuns, putem fi chiar "noi".

Isaia spune ca, nu Dumnezeu este Cel care nu aude sau nu poate, ci noi, pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si El. Cu alte cuvinte exista un zid care ne separa.Acum nu trebuie sa fim mari constructori sa stim ca un zid se ridica caramida, cu caramida. Zidul despartirii dintre noi si Dumnezeu, este zidul pe care l-am construit chiar noi. Insa nici un zid nu se ridica peste noapte, ci caramida, cu caramida. La fel am construit si zidul din pacate, pacat peste pacat.

Dar unde a inceput constructia acestui zid? Ne-am pus intrebarea fiecare?

Cu siguranta cand am pus "prima caramida a pacatului", nu ne-am gandit nici o clipa ca din ea se va ridica un zid, insa ca-n fiecare constructie este greu doar inceputul.

Nici Adam si Eva nu s-au gandit ca simpla muscatura dintr-un fruct, va aduce asemenea dezastru. La urma,  urmei, nu era decat un fruct, insa nu fructul in sine a fost pacat, ci neascultarea fata de porunca Domnului. 

Acel pacat a fost prima caramida prin care creatia lui Dumnezeu a inceput sa construiasca zidul despartirii.

In urma cu doua zile am avut parte de o discutie de cateva ore cu mezinul meu, Robert.

Bineinteles totul a plecat de la o fapta aparent minora si as putea spune chiar banala, dar pentru ca nu a avut taria sa recunoasca, a incercat cumva cosmetizarea faptei, adica salvarea lui, insa printr-o minciuna. Bineinteles ca a urmat o intreaga discutie, care de-a dreptul este demna de un roman. Cert este ca la un moment dat, era foarte suparat pe Adam si Eva, ca datorita pacatului lor, si noi suntem, supusi azi pacatului.Ca si cum, Adam si Eva sunt de vina ca el a mintit.

Bineinteles c-am incercat sa-l fac sa inteleaga ca nu Adam este de vina ca el a mintit, ci este alegerea lui. Nimeni nu l-a fortat, ci de buna voie a facut acest lucru. Dumnezeu ne-a lasat liberi sa alegem.

 Chiar daca prin ei a intrat pentru prima data pacatul in lume, astazi noi suntem mult mai binecuvantati ca Adam si Eva, prin faptul ca Sangele Domnului Isus ne poate spala aceste pacate.Este minunat sa stim ca, 

"si daca am pacatuit, Isus este Mijlocitor intre noi si Dumnezeu".

"Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi".

1 Ioan 2:1-2 

 Chiar daca, fara sa constientizam, ca zi de zi lucram ca zidul despartirii noastre de Dumnezeu, este timpul sa ne oprim.Sa nu mai punem caramida, peste caramida, pentru ca zidul va deveni atat de mare, atat de gros, incat Dumnezeu nu va mai auzi strigatul nostru. Rugaciunile noastre nu mai au puterea de a strapunge acest zid. Oricat am striga, oricat am cere ajutorul, pacatele noastre stau ca o bariera intre noi si Dumnezeu.

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Iacov 5:16  

Dumnezeu raspunde, ofera ajutorul, insa depinde de noi daca intr-adevar dorim acest lucru.

Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.

Ps.40:1

Hrana ta zilnica!

17 OCTOMBRIE
Ieremia 35.12-19
Fiii lui Recab ar fi putut motiva cu uşurinţă că, de vreme ce se scurseseră mai bine de două sute cincizeci de ani de când strămoşul lor le dăduse acele învăţături, ele nu mai erau de actualitate, ei trebuind să trăiască în spiritul epocii, sau că un comportament exterior nu are valoare, importantă fiind numai starea de inimă. Mulţi invocă astăzi asemenea pretexte, cu scopul de «a lărgi» calea. Dumnezeu însuşi găseşte plăcere în a remarca cum „fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, au împlinit porunca tatălui lor" (v. 16). Din generaţie în generaţie, ei au respectat cu hotărâre linia de comportament trasată de înaintaşul lor, fără a face caz de aceasta (deşi, cu siguranţă, nu fără ruşine şi nu fără suferinţă). Sub domniile cele mai odioase, ale lui Ahaz, Manase şi Amon, ei se număraseră printre credincioşii ascunşi, pe care Domnul îi cunoştea, asemeni celor şapte mii din vremea lui Ilie (1 Impăraţi 19.18). 

Noi n-am fi ştiut nimic despre această familie, dacă Dumnezeu n-ar fi dorit s-o folosească pentru a da o mărturie publică în întreg Iuda. Aşa cum exemplul recabiţilor scotea atunci în evidenţă neascultarea poporului din Ierusalim... tot aşa, astăzi, modul de viaţă al creştinilor ar trebui, prin contrast, să condamne o lume răzvrătită împotriva lui Dumnezeu şi să se adreseze conştiinţei ei.

Daca trebuie sa pleci....unde mergi?

Zilele trecute apucasem sa citesc despre un tanar care murise intr-un accident.

Accesand un site de stiri locale si fiind vorba de un accident cu bicicleta am accesat stirea. Era vorba despre un baiat de 23 de ani care murise chiar in satul sau natal. Fiind in vizita la prietena sa, primise un telefon sa mearga acasa, pentru ca tocmai sosise tatal sau care era plecat la munca in Germania.Dupa numai cateva sute de metri de la casa prietenei sale, remorca unui camion l-a agatat si a trecut peste el. Dus de urgenta la spital, tanarul nu a mai rezistat si a murit.

A plecat cu dorinta de a-si revedea tatal, insa nu a mai apucat.

Traim intr-un ritm atat de alert si toti suntem intr-o miscare continua. Miscare continua atat aici pe pamant, dar si in calatoria noastra spre Tara Cereasca.Aceasta intamplare trista a acestui tanar ne-arata inca o data ca,  nimeni nu ne cunoastem ceasul plecarii de pe pamant. Sunt convinsa ca i-au trecut o multime de ganduri acestui baiat, si-a facut o multime de vise, dar cu siguranta nu i-a trecut in cap acest lucru ca, nu va ajunge sa-si intalneasca tatal.

Viata in sine este trecatoare si uneori este ca un fulger pentru unii.

Isaia spune: „Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp".

Orice faptura..! Ori aici intra si tineri si varstnici.

Intrebarea este: cum plecam? Unde ajungem?

Uneori tinerii spun: mai este timp.

Batranii spun: ...prea tarziu.

Ori nimeni nu este nici prea tanar si nici prea batran pentru a se impaca cu Dumnezeu. 

La fiecare colt suntem panditi si se pot intampla atatea lucruri care ne pot curma viata, insa atunci cand doresti sa-L intalnesti pe  Dumnezeul Tau, prea putin mai conteaza cand se intampla.

Dragul meu, daca Domnul Isus iti spune ca trebuie sa-ti inchei socotelile aici pe pamant, esti pregatit?

Duminica dimineata la Biserica Penticostala Elim in jur de 50 de persoane, tineri si varstnici vor declara public, in apa botezului ca sunt pregatiti pentru a-L intalni pe Dumnezeu.

Nu vrei sa spui si tu acest lucru?

Hrana ta zilnica!

16 OCTOMBRIE
Ieremia 35.1-11
De astă dată, Ieremia are înaintea lui o slujbă care se va arăta foarte încurajatoare: Dumnezeu 1-a împuternicit să invite membrii familiei recabiţilor în Casa Domnului, pentru a-i pune la încercare. Aveau ei să bea din vinul pe care li-1 va turna profetul? Cu fermitate, aceşti oameni refuză paharele care le sunt oferite şi fac cunoscut şi motivul refuzului: ca adevăraţi nazirei, ei sunt dedicaţi abţinerii de la ceea ce ilustrează bucuriile lumii (Numeri 6.1-3). Mai mult, înţelegând caracterul de străini pe un pământ pe care se aflau doar în călătorie (sf. v. 7), ei nu au semănat, nici nu şi-au construit case, ci au locuit doar în corturi. Tot acest mod de viaţă, afirmă ei, le fusese poruncit de strămoşul lor, Ionadab, acel om credincios care, după cum ne arată 2 Impăraţi 10.15..., luase cu hotărâre poziţie pentru Domnul.
Mulţi dintre noi au avut părinţi sau bunici care i-au învăţat, chiar dacă nu au înţeles întotdeauna, ce este despărţirea de lumea în care creştinul este un străin, ca şi Domnul lui. Mai mult ca oricând, această despărţire trebuie realizată în ajunul venirii Lui (Apocalipsa 22.11,12), însă El nu ne invită să ne abţinem de la bucuriile lumii fără ca mai întâi să avem în El „o bucurie de nespus şi glorioasă (lit: glorificată)" (1 Petru 1.8).

Ziua de ieri am mai invatat ceva!

Dupa cateva zile in care, din pacate nu am reusit sa scriu decat foarte putin pe blog, am sperat ca macar astazi sa pot scrie de la birou, insa ...nu am sanse, ptr. ca este aproape ora plecarii si iarasi nu am scris.

Dar ca si o concluzie a zilei de ieri (pentru mine), nu pot decat sa spun ca am un Dumnezeu MARET, si cred ca fiecare din noi Il putem avea ca Domn al nostru personal.

Atunci cand Dumnezeu vrea sa  dea izbanda in viata noastra, indiferent cat de mari sunt obstacolele, indiferent cat de multe sunt piedicile, indiferent de ce iti sta in cale, toate pier.

Cand ceri Domnului ajutorul in mod special in cauza care iti sta in fata, doar privesti cu ochii rezolvarea tuturor lucrurilor. Asta am vazut eu ieri.

Ceea ce nu am putut rezolva in 5 ani, am reusit ieri intr-o ora.

Trist insa, ca mi-au trebuit  5 ani sa inteleg ca rezolvarea unei probleme se face DOAR atunci cand aduci cauza in mod special inaintea Domnului. Nu pot spune ca nu m-am rugat in acesti ani, insa nu anume si nu "numita" cauza in mod special. Parea o cauza atat de minora, chiar...minora, si credeam ca daca cer Domnului ajutorul "la modul general" se va rezolva, insa Dumnezeu mi-a aratat ca indiferent cat de minora este, fara EL, sansele sunt "ZERO". Si mai ales ca fara rezolvarea aceea "minora", nu puteam duce la finish rezolvarea  problemei. Ieri am vazut pasii Domnului inainte mea, deschizand toate usile, am vazut cum aceeasi oameni care de 5 ani incoace erau inabordabili, ieri au fost doar un zambet, foarte draguti si chiar extraordinari de amabili si binevoitori in a-mi rezolva problema.

 Eu insumi, am admirat si am glorificat puterea lui Dumnezeu.

 Mergeam pe strada si-I spuneam Domnului cat este de maret si de puternic!

Nu pot decat sa-I multumesc si sa Ii dau slava.

 Ziua de ieri am mai invatat ceva!

Hrana ta zilnica!

15 OCTOMBRIE
Ieremia 34.1-22
În timpul asedierii Ierusalimului, Domnul îi dă lui Ieremia misiunea transmiterii unui mesaj personal către împăratul Zedechia (v. 2-6), fără-ndoială, celui la care face referire v. 3 din cap. 32. Dumnezeu îi promite împăratului că-1 cruţă şi că va avea parte de o moarte paşnică („în pace"). Din v. 8,9 aflăm că intenţiile împăratului nu fuseseră rele; el chiar era animat de o oarecare bunăvoinţă faţă de Ieremia (cap. 38.10,16), dar îi lipsea cu desăvârşire tăria de caracter. Nu avea puterea pe care credinţa i-o va da lui Neemia într-o situaţie similară (vezi Neemia 5).
După ce a decretat punerea în libertate a tuturor robilor evrei, Zedechia nu este în stare să respecte mult timp această hotărâre. Atunci Domnul îi aduce aminte care sunt, în această privinţă, instrucţiunile clare ale legii, de care părinţii lui nu ţinuseră deloc cont. Şi noi ne amintim de învăţăturile cu privire la robul care, din dragoste, nu voia să fie eliberat, frumos antetip al Domnului Isus (Exod 21.2-6).
Dumnezeu urma să Se folosească de acţiunea răutăcioasă a acestor oameni, pentru a le ilustra pedeapsa care-i aştepta. El va acţiona asemeni lor, altfel spus, retrăgăndu-le libertatea pe care le-o dăruise odinioară şi aservindu-i împăratului Babilonului (Luca 6.38).

Hrana ta zilnica!

14 OCTOMBRIE
Ieremia 33.1-26
Încă o dată Domnul Se adresează slujitorului Său aflat în închisoare, pentru că din nou are revelaţii preţioase pe care să i le facă, invitându-1 totodată să se roage pentru a le obţine (v. 3; Amos 3.7). Dumnezeu este întotdeauna dispus să ne înveţe lucruri mari şi ascunse, pe care nu le cunoaştem, dar mai întâi ne invită să I le cerem.
Ieremia urmează să audă vorbindu-i-se despre subiectul cel mai scump inimii lui: restaurarea poporului, după dezastrul ce se va abate asupra lui. În unele regiuni, în care pământul este arid, există sate întregi părăsite, ca urmare a depopulării zonelor rurale. Cu greu găseşti privelişti mai lugubre ... Cu cât mai sinistră trebuie să fi fost dezolarea unei cetăţi precum Ierusalimul, devastat şi ars după exilul locuitorilor ei! (v. 10; vezi Neemia 2.13,14). Promisiunile lui Dumnezeu sunt însă categorice: bucuria şi viaţa vor umple din nou oraşul. 

Acestuia i se va da un nume nou: „Domnul, Dreptatea noastră" (v. 16), care ne aminteşte că nimeni nu va intra în cetatea cerească pe temeiul propriei lui dreptăţi. Totul se va baza acolo pe dreptatea lui Hristos. 

De asemeni, cele două familii prin care erau asigurate relaţiile poporului cu Dumnezeu, cea a împăraţilor şi cea a preoţilor, vor avea din nou reprezentanţi (v. 17,18).

O zi cu Domnul!

Astazi am avut o surpriza de proportii.

Cineva a incercat sa-mi sparga contul, ba mai mult la prima ora nu imi gaseam blogul. Cand scriam numele blogului ma directiona pe o pagina de bloguri sterse. Dupa incercari nenumarate si cu o multime de verificari, cei de la google mi-au dat acces din nou spre blog. 

Sunt suprinsa si nu stiu de ce, si pe cine am deranjat, dar multumesc Domnului ca am reusit sa intru din nou. Sincer cand am vazut ce mesaj se afiseaza:"blogul dumneavoastra nu este de gasit, cautati la bloguri sterse", am simtit ca am pierdut ceva din mine.

Vreau sa va urez o zi binecuvantata si fie ca umblarea noastra, pasii nostri si gandurile noastre sa fie sub calauzirea Domnului.

Binecuvantati pe Domnul, ingerii Lui, care sunteti tari in putere, care impliniti poruncile Lui si care ascultati de glasul Cuvantului Lui.

Binecuvantati pe Domnul, toate ostirile Lui, robii Lui, care faceti voia Lui!

Binecuvantati pe Domnul, toate lucrarile Lui, in toate locurile stapanirii Lui!

 Binecuvanta, suflete, pe Domnul!

Hrana ta zilnica!

13 OCTOMBRIE
Ieremia 32.16-44
Şi astăzi, când cineva cumpără un teren sau o casă, trebuie să îndeplinească o serie de formalităţi înaintea notarului şi a autorităţilor, în urma cărora noul cumpărător primeşte un act oficial, care dovedeşte calitatea lui de proprietar. Ieremia va păstra cu grijă actele sale de proprietate asupra ogorului (v. 14). Prin „Cuvântul harului Său", Dumnezeu garantează copiilor Săi „moştenirea între toţi cei sfinţiţi" (Fapte 20.32). Şi noi putem afirma împreună cu Pavel: „Sunt convins că El poate să păzească ce I-am încredinţat pentru ziua aceea" (2 Timotei 1.12). De altfel, acest sfârşit al împărăţiei lui Iuda seamănă destul de bine cu imaginea din zilele celei de-a doua Epistole către Timotei. In mijlocul ruinei, Ieremia, singur şi întemniţat, asemeni apostolului, ştie în Cine a crezut şi către Domnul se înalţă rugăciunea lui (v. 16-25). El pune în antiteză necazul prezent cu binecuvântările de altădată, cunoscând puterea cea mare a Domnului (v. 17), îndurarea Lui (v. 18) şi măreţia sfatului Său (v. 19; comp. cu 2 Timotei 1.7). „Pentru Tine nimic nu este prea greu" - poate spune el (v. 17). Aceasta este ceea ce, în frumosul Său răspuns, Dumnezeu îi confirmă profetului - şi, de asemeni, ne confirmă nouă (v. 27; comp. cu Matei 19.26).

Dumnezeu priveste dincolo de aparente!

Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” „De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.”

Ioan 1:47-50

Natanael, omul pe care il vede Dumnezeu as putea spune.

Sunt convinsa ca prietenii lui Natanael nu aveau aceeasi impresie despre el, asa cum o avea Isus, poate nici macar el insusi nu stia despre el lucrurile acestea despre care spunea Isus, insa Dumnezeu a vazut in el ceea ce altii n-au vazut.

Deseori "scanam" pe cel de langa noi si avem obiceiul a-l pune intr-o anumita categorie sau a-l eticheta intr-un anume fel.

Ne-am gandit vreodata ca imaginea pe care o avem despre o anume persoana, nu este aceeasi cu cea pe care o are Dumnezeu? Chiar noi ne catalogam uneori, si din pacate unii chiar se subestimeaza, altii se supraestimeaza, insa parerea lui Dumnezeu este tot ce conteaza.

Natanael era privit de cei de langa el intr-un anume fel, el insusi se cunostea intr-un anume fel pe el, insa doar Dumnezeu a vazut ceea ce este el cu adevarat, doar El l-a cunoscut asa cum era.

 Oare, spre ce era orientata gandirea lui Natanael, spre ceea ce vedeau oamenii, sau ceea ce vedea Isus?

Sa stiti ca mare impact poate avea asupra noastra acest lucru. Daca ne concentram la ceea ce vad oamenii in noi, devenim robul lor, si tot timpul cautam sa le facem lucrurile in asa fel incat sa fim pe placul lor, insa daca ne concentram atentia a ceea ce vede Domnul in  noi si gasim ca bune toate aceste lucruri pe care le facem, atunci atentia noastra creste in acest sens si tot timpul vom cauta ca inainte de toate lucrurile, sa-i fim plac LUI.

Colegii poate vad ce am fost noi in trecut, prietenii de-asemenea, insa Domnul se uita la ceea ce putem fi noi in viitor. 

Priveste la tine insuti si incearca sa vezi in tine ceea ce vede Isus, si-atunci cu siguranta vei si deveni aceasta persoana.

Hrana ta zilnica!

12 OCTOMBRIE
Ieremia 32.1-15
Capitolul 32 se deschide prin prezentarea unor evenimente în special critice. Ierusalimul, asediat de armata babiloniană, este preocupat să-şi trăiască cele din urmă zile ale independenţei sale. 

Pentru a-1 face pe Ieremia să tacă, sub acuzarea că subminează curajul asediaţilor, împăratul are grijă să-1 închidă în închisoarea palatului. Captivitatea profetului însă nu împiedică Cuvântul Domnului de a ajunge până la el şi, de asemenea, nici pe profet nu-1 împiedică, conform instrucţiunilor primite, să cumpere ogorul vărului său, Hanameel, prin intermediul credinciosului Baruc, menţionat aici pentru prima dată. Acest act capătă, într-un moment ca acesta, o semnificaţie remarcabilă: Cunoscând din Cuvântul Domnului că dezastrul este iminent şi inevitabil, Ieremia îşi manifestă în felul acesta, public, credinţa sa în Cuvântul divin, potrivit căruia restaurarea lui Israel îşi va găsi ulterior împlinirea cu tot atâta certitudine (cap. 31). Situaţia personală a profetului este fără perspectivă (şi la ce-i poate fi util un ogor unui întemniţat?), iar cea a poporului era disperată. Din punct de vedere omenesc, Ieremia nu mai putea aştepta nimic nici de la compatrioţii lui, nici de la inamicii caldeeni. El însă, împotriva oricărei speranţe, crede cu speranţă (vezi Romani 4.18), iar acest ogor pe care îl cumpără le dă tuturor o mărturie.

Intrebari finale !

Hrana ta zilnica!

11 OCTOMBRIE
Ieremia 31.27-40
Ieremia nu anunţă numai evenimente triste, ci are şi veşti bune pentru popor: „Iată, vin zile", spune el, când Domnul „va restabili" casa lui Israel şi pe cea a lui Iuda, în temeiul unui nou legământ. Cel vechi fusese „rupt" de către popor. Acesta se dovedise incapabil să facă faţă obligaţiilor rezumate în lege.

 Atunci Dumnezeu nu le va mai da alor Săi această lege pe table de piatră, ci o va pune înăuntrul lor (ei vor fi în felul acesta o imagine a Robului ascultător; vezi Psalmul 40.8): o va scrie direct pe inima lor reînnoită 

(v. 33; 2 Corinteni 3.3). 

Cu alte cuvinte, din dragoste, şi nu din teamă vor împlini ei voia Domnului. Nu este acesta, cu atât mai mult, măreţul argument care trebuie să-i aducă pe copiii lui Dumnezeu la ascultare de Tatăl lor ceresc? Cu siguranţă, de aceea să-L lăsăm pe Dumnezeu să graveze pe inima fiecăruia dintre noi învăţăturile Cuvântului Său!
„Toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor şi până la cel mai mare al lor..." (v. 34). Domnul doreşte să fie aşa în fiecare dintre familiile noastre.
Versetele 31-34, citate în Evrei 8.10-12, se încheie cu o promisiune care ne priveşte şi pe noi: „le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aminti de păcatul lor" (comp. cu Fapte 10.43), pentru că „sângele noului legământ" s-a vărsat şi pentru noi (Matei 26.28).

Când TU ești cu mine!

Aceasta este rugaciunea mea...!

Citesc Psalmul 84 si citind doar primul verset m-au napadit o sumedenie de intrebari.

Primele doua versete spun asa:

Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor! Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel Viu!

 

Ma intreb, cati mai putem spune astazi cu toata sinceritatea acest lucru ?

 

Cat de placute gasim locasurile in care mergem sa ne inchinam?

Nu cumva, nu mai gasim placerea in partasiile cu fratii? 

Nu cumva mergem acolo si in loc de a veni acasa intariti si incurajati pentru inca cateva zile in care trebuie sa avem biruinta asupra celui rau, venim mai goi si cu sufletul mai sarac decat am plecat, si asta doar datorita simtului critic si nemultumitor pe care il avem de multe ori?  

Sufletele noastre mai suspina, mai tanjesc atunci cand din motive obiective nu putem ajunge la Casa Domnului, fie ca este o seara de rugaciune, fie ca este doar un serviciu divin peste saptamana? 

Nu cumva constiinta noastra nu mai da nici macar un semnal de alarma atunci cand, chiar ne invocam noua insine un motiv pentru a nu merge? 

 Cat de placute sunt locasurile Tale...! Aceasta afirmatie o pot face doar cei care sunt atasati de Dumnezeu si gasesc placere in apropierea de El. Daca in viata de zi trupul are nevoie de apa si hrana care ajuta la mentinerea vietii noastre, tot asa si sufletul nostru are nevoie de ceea ce este vital pentru a ne mentine  viata spirituala. 

Ori ce este vital pentru suflet? Cuvantul spune:

„Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată" (Ioan 6:35) 

" „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:37-38)

Oricat de bine ne hranim azi, maine iarasi ne este foame, insa atunci cand am gustat din Dumnezeu, sufletul nostru Il cauta cu ardoare pe Cel care ne-a dat aceasta hrana si aceasta apa vie. Doar El ne poate satisface pe deplin.

Exista insa un surogat care incearca sa anhileze aceasta dorinta a multor crestini in ziua de astazi. Goana dupa lucrurile pamantesti dar trecatoare, placerile care sunt doar de o clipa si banii vor  incearca sa impiedice dorinta si nevoia sufletului, de-aceea trebuie sa ne rugam ca El sa  puna in noi aceasta dorinta dupa El, sa lase o sete arzatoare a sufletului nostru dupa Cuvantul Lui, dupa prezenta Lui.

Cartea Proverbe are un indemn minunat si o rugaciune de-altfel:

"...nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu"
Citind in continuare Psalmul 84 ajung la vers.8  dupa care scrie...oprire.

 Insa inainte de aceasta oprire scrie asa:

Doamne Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! 

Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!  

 

Aceasta este rugaciunea mea....!

Ce-ai simtit ultima data? Bucurie sau rusine?

Zilele trecute am fost binecuvantata in zorii zilei cu Psalmul  34, printr-un sms.

 Fiind o zi mai linistita la birou pentru ca este vineri, am dat iarasi de acest verset din Ps.34,

Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine!

Cand privim spre Domnul si stam inaintea Lui ce simtim?

Astazi de dimineata de exemplu, cand am ingenuncheat inaintea Lui, ce am simtit?

Ne-am bucurat noi oare ca avem din nou ocazia sa-I putem spune cat de mult Il iubim?

Am simtit fiorul acela pe care-l simtim oridecate ori stam in prezenta Lui si ne atinge prin Duhul Sau?

Sau...nu cumva ni s-a umplut fata de rusine cand am stat inaintea Lui din cauza pacatelor pe care le-am facut in ascuns?

Ca si urmasi ai lui Hristos trebuie sa ne insoteasca aceasta marturie:

Când îmi întorc privirile spre El, ma luminez de bucurie, şi nu mi se umple faţa de ruşine!

 Doamne ajuta-ne!

Lauda sau barfa?

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

Efeseni 5:19 

sursa foto: http://www.lovendal.ro/

Vreau sa ne facem o cercetare noi insine.

Cand am vorbit ultima oara cu un frate sau o sora in credinta, care a fost subiectul nostru de discutie?

A fost ceva care ne-a zidit, ne-am incurajat unii pe ceilalti sau am vorbit despre sora "X", nu cumva am vorbit de  fratele "Y"?

Orice discuție despre o a treia persoană, care nu este de față se numește  "BÂRFĂ"!

Doamne pune in gura mea doar laudele Tale !