Cum ar fi societatea azi, daca...?

Citisem un articol despre intamplarea unui grup de tineri ortodoxi din zona Maramuresului, intamplare petrecuta in metroul din Bucuresti.

------------------------------------

Am sa o redau mai jos:

La începutul lunii septembrie, Bucureștiul a fost Capitala tinerilor ortodocși din toată lumea. Peste 2.000 de tineri au venit în Capitala României pentru a discuta și analiza viața Bisericii în perioada contemporană.

În timpul evenimentului, tinerii din provincie și din străinătate au profitat de ocazie și au colindat Capitala, vizitând cele mai importante obiective culturale ale Bucureștilor.

În weekendul respectiv a avut loc însă și o întâmplare care putea să lase un gust amar participanților la ITO 2016. Astfel, într-o dimineață, un grup de 50 de tineri au intrat în grabă într-o stație din metroul bucureștean, și a început să cânte melodii ortodoxe. Tinerii, care păreau să fie din Maramureș, au avut însă în șoc, în momentul în care s-au trezit față în față cu doi dintre paznicii companiei angajate de Metrorex să se ocupe de ordinea în metrou.

"Încetați cu cântatul. Unde vă credeți aici?"

Tinerii, majoritatea neînțelegând ce a vrut să spună omul de ordine, au continuat să cânte, dar oamenii de ordine s-au răstit și mai tare la cei 50 de tineri, amenințându-i că vor fi dați jos din tren dacă nu se opresc. Timorați, aceștia au întrerupt cântecul, dar în acel moment au intervenit o parte din călători, urmând un schimb de replici între aceștia și paznici:

„- Dar ce ai domnule cu ei? Cu ce te deranjează?

- Aici este metrou, nu loc pentru concerte!

-  De ce nu vă faceți voi treaba când intră în metrou hoții de buzunare și cerșetorii care se bagă în sufletul nostru? Acum, când tinerii aceștia cântă așa de frumos, acum v-ați găsit de treabă?

- Doamnă, să cânte la biserică, nu aici. Aici nu-i biserică".

Când discuția părea încheiată, o femeie mai în vârstă s-a ridicat și privindu-i în ochi pe cei paznici,  „a zis tare și apăsat”, arătând cu degetul către podeaua vagonului: „Aici este biserica. Aici este biserica!” 

Simțind că majoritatea călătorilor susțin această poziție, gardienii au coborât la proxima stație, iar tinerii au continuat de unde fuseseră întrerupți.
sursa:http://www.activenews.ro/

-------------------------------------------

Ce pot sa spun...decat ca mi-a placut atitudinea oamenilor, in special a doamnei care a concluzionat:

 „Aici este biserica. Aici este biserica!” 

Ne-am obisnuit ca biserica este cladirea in care ne adunam o data pe saptamana si doar atat.

Biserica suntem noi !!!

Indiferent de locul in care ne gasim, acolo unde este chemat Numele Meu, spune Domnul si Eu voi fi prezent.

 Ma intreb...daca oamenii ar lua atitudine si pozitie de fiecare data atunci cand se incearca ca bunele valori sa fie reduse la tacere, oare cum ar fi societatea azi?

 

Nu iubi banii!

Suna oarecum ciudat sa spui ” nu iubi banii”, cand stim ca ei  sunt un element din viata noastra fara de care nu ne putem descurca si sunt modul prin care obtinem cele necesare traiului nostru de zi cu zi.

 Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

Eclesiastul 5:10

Banul este preocuparea zilelor noastre care ne rapeste atata timp si atat de multa energie.

Toti avem nevoie de bani pentru a supravietui, insa atunci cand traiesti doar pentru a face bani, atunci exista o mare problema in viata noastra.

Banii sunt pricina tuturor relelor, spune Biblia, dar cu toate acestea multi se lupta sa-i aibe in posesie din abundenta. Pe de alta parte stim ca toate lucrurile acestea trecatoare pentru care trudim din greu sa le obtinem, nu aduc fericire si nici bucurie, chiar daca uneori credem ca ei ne dau fericirea reala a vietii. 

Cine iubeste”banul” nu se mai satura de bani...spune Cuvantul.

Sa fie oare chiar asa? Eu cred ca da si Cuvantul nu minte.

Zilele trecute am auzit atatea vesti rele din viata unor oameni apropiati mie, incat mi-am pus mari semne de intrebare in legatura cu acest verset.

Sa fie atat de mare atractia pentru bani, incat sa iti sacrifici casnicia pentru ei? Sa iti sacrifici copiii, sa iti sacrifici toata osteneala de a realiza ceva in viata ta, in familia ta, incat sa dai cu piciorul in toate si in toti, doar pentru bani?

Sa-l sacrifici pe Dumnezeu?

Cred ca sacrificiul este prea mare, doar pentru a strange niste bani nenorociti stiind ca nu-ti vor aduce fericirea. 

Daca ne uitam mai jos in capitolul 5 si recomand a fi citit, gasim ca nici macar somnul celor care au bogatii nu este dulce, fara a lua in calcul ca de pe pamant vor merge cu mana goala...

Si-atunci pentru ce....?

Comoara cea mai de pret spune Cuvantul este comoara pe care o strangem pentru cer

• Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le  sapă, nici nu le fură.
•  Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
• Matei 6:19-21

Urari de inceput de an scolar!

 Datorita actiunilor noastre de zi cu zi, uneori pierdem notiunea timpului, dar cu toate acestea realitatea este realitate si se pare ca si anul acesta a trecut  in graba si nu stiu daca am realizat. Iata-ne ajunsi in pragul toamnei, la inceputul anului scolar, un nou an plin de provocari pentru fiecare, atat pentru noi ca parinti, dar si pentru copiii nostri. 

Eu personal o sa am un an greu, ne gasim din nou in fata unor alegeri cu "mezinul" meu, suntem in anul in care decidem spre ce anume ne orientam...desi lucrul asta a inceput inca din anii trecuti, insa se pare ca timpul ne schimba atat pe noi cat  alegerile noastre sau mai bine zis ale lor.

Oricum ar fi, noi ca parinti trebuie sa decoperim impreuna ce este mai bine pentru ei, pentru viitorul lor, sa-i ajutam sa faca alegeri bune, sa-i ajutam sa-si mentina un echilibru intr-o lume atat de dezechilibrata din toate punctele de vedere, dar toate acestea doar impreuna cu Dumnezeu si sub calauzirea Lui.

Trebuie sa stim atat noi, dar si copiii nostri ca un viitor fara Dumnezeu nu este posibil. 

Orice am face, oricat de inteligenti ne credem, intelepciunea care vine de Sus este desavarsita, de-aceea acum la inceputul acestui an scolar imi doresc mie, copilului meu, dar si voua dragii mei parinti cititorii acestor randuri, doresc ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune in cresterea si educarea copiilor nostri, iar lor le doresc intelepciune in toate lucrurile si mai mult...ma rog ca in viata lor sa fie un duh de ascultare fata de profesori si fata de parinti.

 

sursa:http://modersmal.skolverket.se

Carui Dumnezeu aduci inchinare?

• Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
• Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
•  Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale!
• Psalmii 86: 6-8

Ne place ca Dumnezeul  in care ne-am pus increderea sa ia aminte la rugaciunea noastra, dar intrebarea mea este: ” ne rugam la Dumnezeul care este Atotputernic, Dumnezeul cel viu” sau ne rugam si ne inchinam unui dumnezeu fals?

Discutand adineauri cu sotul la telefon si imi relata o intamplare petrecuta cu cateva ore in urma undeva, intr-o parcare din Germania si vazand scena, efectiv i-a lasat un gust amar.

Erau trei baieti musulmani impreuna cu sotiile sau poate surorile lor, in apropiere de locul unde statea el. La un moment dat, cei trei si-au aprins tigarea si au fumat linistit, (desi curios pentru religia lor)  iar mai apoi femeile au scos  un covoras unde au ingenunchiat toti si baieti si fete inaltand rugaciuni dumnezeului lor. 

Intamplarea a facut sa fie musulmani, dar tot la fel de bine puteau fi...alta nationalitate. Atata timp cat in viata ta faci ce vrei si nu tii cont de invataturile Bibliei, cred ca inchinarea este in zadar, cu atat mai mult inchinarea adusa unui dumnezeu mort care nu are urechi sa auda si nici putere sa raspunda.

Tu, carui Dumnezeu te inchini?

In cine ti-ai pus tu increderea?

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea.

Psalmii 84:5

Te intreb iarasi:

in cine ti-ai pus tu increderea?

Am vazut multi oameni care si-au pus increderea in diferite lucruri, mai putin in Dumnezeu. 

Si-au pus increderea in oameni si-n bani. Si-au facut relatii, iar acestea le confera”un nume”...este prieten cu”X”, cred ca cunoasteti expresia.

Faptul ca, la un moment dat au ajuns bogati si se invart in cercuri ”inalte”, lucrul acesta le da o stare de siguranta, de confort, o stare de ”inaltare” a lor, mai presus de cei din jurul lor.

Cu toate acestea vine o vreme si peste acestia cand vor trece prin valea plangerii. Si oamenii bogati dau de necaz, ajung pe patul de suferinta, se imbolnavesc de cancer sau alte boli in fata carora sunt neputinciosi.
Asculta-ma bine. banii, cariera, prietenii sau alte lucruri pe care poate pui atata pret...nu te vor putea ajuta in ziua necazului tau.

Cuvantul care sta scris in Biblie este cat se poate de clar si adevarat:

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea. Cand strabat acestia Valea Plangerii o prefac intr-un loc plin de izvoare si ploaia timpurie o acopera cu binecuvantari. Ei merg din putere in putere si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.

Psalmii 84:5-7

Pune-ti increderea in Cel care te-a creat. Doar cu El vei putea fi biruitor!

Mai pasim noi pe drumul slavei?

Mai pasim noi pe drumul slavei sau pasim ca oameni de rand pe un drum comun...fara destinatie?

In timp ce unii chiar cred ca Dumnezeu nu mai este interesat de popor, nu vede ce se intampla, nu se implinesc profetiile, totusi noi spunem si gandim in mijlocul incercarilor: 

’Nu esti Tu esti acelasi ieri azi si in veci’?

Pentru ca toti stim ca a ‘fi acelasi’ pentru noi e convenabil ca Domnul sa nu se schimbe dar aceasta in cazul nostru presupune statornicie, sfintenie, inseamna ca ce altii au voie, eu nu am.

Ceea ce ucenicii puteau face, Domnul nu a facut. Opusul sfiinteniei este un trai de rand.

Cerintele lui Dumnezeu sunt precise: daca cineva nu da la o parte propriile lui sentimente nu poate sluji Domnului.

Cei care slujesc Domnului sunt sub disciplina ca sa poata discerne intre ce este sfant si ce este obisnuit, intre ce este curat si ce este necurat.

Confuzia e mare pentru ca disciplina e mica.

Vrem sa fim placuti Domnului,sa ne deosebim de multime? 

Suna frumos…insa de la minte la inima e o distanta pe care putini o strabat, vointa are un rol important.

Cam ce am jertfit noi pentru Domnul in ultima vreme?

Ca sa mai putem spune:’Doamne nu esti Tu acelasi’? Sa nu ne amagim singuri.

Toti vrem sa pasim pe drumul slavei care nu este determinat de timp si spatiu, adica de circumstantele in care te afli.

Dar noi vrem sa-l parcurgem cu…ocolisuri si gandind ca El nu vede…oare?

Sa citim Ezechiel 7:4;9;8:18;…nu numai ca vede dar actioneaza dincolo de ratiunea umana …slava Lui tocmai parasea templul…si sa nu uitam ‘El este acelasi ieri, azi si in veci’…asa cum a pedepsit neascultarea atunci asa o va face in orice vreme.

Cred ca trebuie sa stim si sa cunoastem toate laturile acestui verset cand il rostim.

Hrana ta zilnica!

3 SEPTEMBRIE

Coloseni 3.8-17

Ceea ce a dezbrăcat omul cel vechi se compune din triste zdrenţe, desemnate în versetele 8 şi 9: mânie, răutate, defăimare. .. Să ne fie ruşine să ne înfăţişăm astfel! Să îmbrăcăm mai degrabă veşmintele luminoase ale omului nou, căruia Hristos îi este Modelul desăvârşit (v. 10). Podoabele Sale sunt descrise: milă..., smerenie, blândeţe, îndelungărăbdare, iertare... Iar mai presus de toate, să ne acoperim cu dragostea, care este însăşi natura Sa, pentru că dragostea ne va face recunoscuţi ca ucenici ai lui Isus (loan 13.35).

Starea noastră lăuntrică nu este de mai mică importanţă, în noi trebuie să locuiască: Hristos care este totul (v. 11b), pacea Sa (v. 15), Cuvântul Său (v. 16). Doar a avea Biblia acasă sau chiar la căpătâi nu ne va face nici cel mai mic bine. Bucatele cele mai tonice nu ne hrănesc câtă vreme rămân în farfurie. Cuvântul trebuie să locuiască în noi din belşug (Romani 10.8). Un alt mijloc la care încă nu ne gândim, pentru a fi învăţaţi şi îndemnaţi, sunt cântările cântate lui Dumnezeu de inimile noastre (Psalmul 119.54). Să nu-L privăm de acestea nici pe El, nici pe noi. In fine, pentru fiecare dintre cuvintele sau faptele noastre, o dublă întrebare va servi ca piatră de încercare. Pot eu spune sau face aceasta în Numele Domnului Isus?

Pot eu să-I aduc mulţumiri pentru aceasta lui Dumnezeu Tatăl?

Mai exista o sansa...!: ASCULTAREA - o prioritate !

Mai exista o sansa...!: ASCULTAREA - o prioritate !:  Doua porunci pe care ucenicii le-au primit, iar EI... AU ASCULTAT. Fapte 1: 4 " Pa cand se afla cu ei , le-a poruncit sa nu se de...

Ce este pentru fiecare dintre noi Domnul Isus?

Esti rob a lui Hristos?

Atunci inseamna ca ti-ai pierdut libertatea,pur si simplu ai devenit posesiunea Lui.

Cat suntem de constienti sau nu de acest lucru  se reflecta in viata noastra a fiecaruia.

Mult prea multa vreme crestinii au trait si inca traiesc’in spatele liniilor’, traiesc mult sub jertfa Domnului Isus, majoritatea o privesc ca pe un simplu simbol care sugereaza o stare sufleteasca si care inlocuieste o realitate, o redare exacta a unei vieti schimbate. 

Cati nu prefera ‘simbolul’ in schimbul intalnirii reale cu EL?

De ce se intampla asa?

Pentru ca ne lipseste sinceritatea, iar acesta ‘inlocuire’ ne este la indemana, ne este comoda.

Unde este Biserica(noi)? Parca a disparut complet, s-a indepartat de sursa si aceasta o face anormala.

Viata de inviere, fiecare credincios trebuie sa o apuce…daca a INVIAT din morti,dupa cum cred si afirma unii, insa este simbol sau realitate?

Daca este un simbol ce impact poate avea pe taramul spiritual?

Ce impact are rugaciunea in acest caz?

Cine va pierde si cine va castiga?

Desigur in fata acestei intrebari cu toti vom sta in fata scaunului de judecata, lucrarea va arde sau va trece proba focului in functie de cat de bine a reusit sa implineasca fiecare voia lui Dumnezeu.

Daca nu suntem nascuti din nou, putem crede ca avem comuniune si relatie cu Dumnezeu?

Chiar nu ne mai putem face o evaluare? L-am luat vreodata in serios?

Ce trist ca asa zisi credinciosi nu cred Cuvantul lui Dumnezeu si astfel nu numai ca ratacesc fara scop dar vor fi cumplit de amagiti, pentru ca ceea ce a spus Dumnezeu:este simplitatea Cuvantului Sau.

Chiar in primul capitol ’Dumnezeu a spus’ ca scopul crearii omului este: ’Sa stapaneasca…’

Cum sa stapaneasca daca jertfa Domnului Isus este un simbol nu o realitate?

Cum sa stapanesti cand nu crezi…cand privesti spre un simbol…spre un tablou, ca la o icoana, dar esti crestin?

Sa nu uitam ca in timp ce oamenii hoinaresc, ratacesc, se insoara, mananca si beau….Dumnezeu Isi implineste lucrarea Sa, EL apreciaza si binecuvinteaza ceea ce a facut deja prin jertfa Domnului Si-a  ISPRAVIT lucrarea.

De ce nu este o realitate ci doar un simbol in vietile multora???

Buna intrebare!!!

Dar in acelasi timp trista…

Suntem sau nu...?

• Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând...

Daca spunem ca suntem copiii lui Dumnezeu avem noi oare aceleasi simtaminte, aceleasi ganduri?
Iubim pe cei din jur asa cum ne invata Hristos?
Din ceea ce am citit inteleg ca nu exista cale de mijloc. Daca viata noastra nu se incadreaza in aceste tipare trasate de Hristos...inseamna ca nu suntem copiii  lui Dumnezeu.
Dragostea celor mai multi s-a racit. S-a racit dragostea dintre frati, atat in biserica cat si in familie. Oamenii au devenit tot mai egoisti iar sentimentul pentru cel de langa noi, pentru cel care este in nevoie...a disparut. Multi traiesc intr-o casa, dar gandesc separat...si totusi fiecare continua sa creada ca este copilul lui Dumnezeu.
Cata amagire...!
Ce este de facut...?

•  Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.

Tari in Domnul!

  Viata de zi cu zi ne cere sa fim puternici si chiar este o vorba prin popor, 
”doar cei puternici razbesc in viata”.
Nu stiu cat este de adevarata sau nu aceasta vorba, insa stiu un singur lucru: fara Domnul nu putem fi puternici.

 Cred ca fiecare dintre noi ne dorim sa avem aceasta calitate, dar din pacate nu toti suntem la fel.
A fi puternic inseamna a fi tare, iar cand rostim cuvantul tarie, ne gandim la ceva falnic, voinic, viguros, maret, mare, puternic, rezistent.
Citind acest verset mi-am dat seama ca oricat as vrea sau mi-as dori, eu personal nu am aceasta calitate fara de Domnul.
 ”Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10)
Au fost momente in viata cand am avut nevoie sa fiu foarte puternica datorita situatiei in care ma gaseam si slava Domnului ca atunci cand am avut nevoie, El mi-a dat tarie.
E nevoie sa fim puternici la aflarea  unei vesti, puternici in suferinta, puternici in boala, puternici in fata unor pierderi, fie pierderea unei fiinte dragi, fie pierderea unor lucruri pamantesti de care ne-am atasat mult, puternici in fata unui diagnostic crunt, puternici in fata ispitelor, puternici in fata tentatiilor si puternici in credinta.
Taria noastra insa nu vine de la noi, nu de la oameni, nu de la medici, nu din medicamente sau alte stimulente, ci de la Domnul.

• Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
• De la Tine vin bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta sunt tăria şi puterea şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.
• 1 Cronici 29:11-12
• Poate ca ai nevoie astazi sa fii puternic, ce faci...?
• La cine cauti ajutor, la oameni sau la Domnul?
•  Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, spune David. 
• Tentatia noastra ca oameni este sa cautam ajutor la oameni, fie ca sunt medici sau orice alta persoana ”autorizata” in problema pe care o avem, insa Singurul care este autorizat in TOATE problemele este doar Domnul. EL este taria noastra si in puterea tariei Lui noi putem fi intariti.

Ce ceri, ce cauti si pentru ce bati?

• M-am pus sa citesc un indemn din Scriptura si ochii mi s-au abatut asupra acestui text din Matei,
• Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
•  Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
•  Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?
•  Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
•  Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
•  Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.
• Matei 7:7-12

Cred ca ne place tuturor promisiunea pe care am primit-o de la Domnul Isus in acest text din Matei, sa ceri si sa primesti, sa cauti si sa gasesti, sa bati si sa ti se deschida.

Doamne cat de minunat este...!

 Nu este specificat in acest text care este domeniul la care se refera Domnul Isus si poate ca ne intrebam care este, cereri pe plan pamantesc sau cereri pe plan spiritual?

De vreme ce nu este specificat domeniul eu cred ca promisiunea este valabila atat pe plan pamantesc, cat si pe plan spiritual, dar atata timp cat cererea, cautarea si insistenta noastra la Tronul lui Dumnezeu este dupa voia Lui.

Cele trei verbe: a cere, a cauta si a bate implica insistenta si perseverenta.

Cere si vei capata!

Nimeni nu cere ceva fara sa aibe nevoie de acel lucru. Daca ceri Domnului mantuirea copiilor tai, cu siguranta constientizezi nevoia lor de Dumnezeu, constientizezi ca fara El ei nu vor putea avea izbanda in nimic, nu vor avea parte de mantuire, cu alte cuvinte viata lor nu are sens fara Hristos. 

Tu poti cere si un milion de dolari, insa daca acel milion il ceri cu scopul de a risipi si acel milion nu-L va onora pe Dumnezeu, atunci sa fii sigur ca nu-l vei primi.

Cautati si veti gasi!

Fiecare pamantean cauta ceva, iar cautarea noastra este permanenta. Omul cauta faima, cauta avere, cauta fericire, cauta liniste si multe alte lucruri.

Daca ne uitam in Matei 6 vers. 33, Cuvantul spune:

”Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

Cautarea noastra trebuie sa aibe o prioritate, intai Voia lui Dumnezeu si pe urma restul. 

Dar de ce sa caut eu restul, daca Dumnezeu imi garanteaza ca voi primi celelalte lucruri ca bonus?

Nu ne ramane decat sa cautam sa ramanem in voia Lui, sa ramanem in ascultare, sa pazim poruncile date de El, iar de celelate lucruri se va ocupa Hristos.

Accepta omul aceasta oferta...? NU! Nu toti!

Nu, pentru ca omul nu este multumit cu cat ofera Dumnezeu ”celelate lucruri”.

Intr-adevar El ofera atat cat stie ca avem nevoie, iar daca ne ofera uneori mai mult sa nu o luam ca pe un merit deosebit, ci mai degraba ca pe un test. Ne da mai mult si urmareste  ce vom face cu acest belsug, ce vom face cu surplusul pe care il avem.

Problema este ca testul este picat de foarte multi, dar si cei care nu sunt in examen...tot  raman corigenti la acest capitol, asta pentru ca nu sunt multumiti cu oferta lui Dumnezeu si alearga dupa mai mult. Mai mult si mai mult...dar nu mai mult dupa Imparatie ci dupa lucruri fara de valoare in Imparatie. Poate ca Dumnezeu hotaraste ca ai destul o bicicleta sau o Dacia, tu in schimb vrei BMW. Dumnezeu nu onoreaza pretentiile noastre cu ”fite”, El onoreaza nevoile.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

Bateti si vi se va deschide!

Atunci cand vrei ceva si  mergi la cineva, cu siguranta nu bati o data si pleci de la usa si nici nu bati incet incat sa nu te auda, cu siguranta bati insistent si bati tare.

La usa Tronului lui Dumnezeu mergem cu nevoile noastre. Nu intotdeauna se deschide usa la prima bataie si asta inseamna ca nu primim raspunsul imediat, de-aceea e nevoie de insistenta.

Sa nu ne imaginam ca in spatele Tronului este un ”batranel surd care abia mai misca” si nu aude bataile noastre...Nicidecum!

Dumnezeu este Suveran si sta pe Tron, este Acelasi din vesnicie in vesnicie si nu este schimbator.

 El aude glasul strigatului nostru dar El hotaraste cand ne raspunde si daca ne raspunde. Uneori chiar si prin faptul ca nu ne raspunde...este tot un raspuns. De-atatea ori am vazut cat de bine a fost ca nu mi-a raspuns Dumnezeu la toate cererile mele...si nu pot decat sa-I multumesc ca asa a gasit cu cale.

Cere, cauta si bate si daca toate acestea sunt dupa Voia lui Dumnezeu, cu siguranta vei primi raspuns.

O dupa-amiaza binecuvantata cu Domnul!

Daca simti ca esti bolnav, Medicul te asteapta!

Astazi cand am citit acest verset mi-am dat seama cat de mult gresesc uneori. Nu este o noutate ca uneori suntem dezamagiti  si descurajati de ceea ce vedem ca se intampla in multe biserici sau ceea ce primim de la cei care se numesc ”fratii nostri”...sau poate ca numai eu am avut dezamagiri? Posibil...

Insa citind acest verset mi-am dat seama ca daca as fi citit Cuvantul cu atentie, n-as fi avut momente de descurajare uneori, deoarece Biblia ne-a avertizat.

2 Timotei 2:20

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Ai copii, toti traiesc intr-o casa, pe toti ii inveti aceleasi invataturi, pentru toti esti acelasi parinte si totusi nu toti sunt la fel. Sunt copii care iti aduc cinste si te bucuri de ei, insa sunt si copii care te fac sa suferi, te intristeaza si-ti aduc rusine. Tot asa este si in locul unde se aduna credinciosii, de fapt locul unde se aduna este un loc in care vin cei bolnavi (SPIRITUAL) ca sa fie vindecati. Este asemenea unui spital indraznesc sa-i spun asa, deoarece in locul acela primesti tratament pentru sufletul tau. Acum, haideti sa ne gandim cum este in spital...sa ne gandim la tipul de pacienti. Pe langa faptul ca si spitalele sunt diferite si pacientii sunt diferiti. Pacienti cu diagnostice diferite, cu stadii ale bolii diferite, pacienti care asculta indicatiile doctorului, urmeaza tratamentul si se vindeca, dar sunt si pacienti care isi doresc vindecarea, insa fara sa asculte nimic din ce-i spune medicul, nu urmeaza tratament, nu urmeaza regimul indicat, nu fac nimic din ceea ce i-ar putea ajuta pentru a fi vindecati. Spitalul insa ii gazduieste si pe unii si pe altii.

La fel este si in locul in care ne adunam toti laolalta, loc cunoscut de noi si numit, Biserica. 

Biserica de fapt nu este cladirea, ci biserica suntem noi oamenii care formam trupul lui Hristos. 

 Acolo este doar locul unde ne intalnim ca sa avem partasie unii cu altii si deseori suntem poate nemultumiti ca unii ”pacienti” adica ”frati” nu respecta ceea ce ne cere Medicul nostru suprem sau poate nu se comporta asa cum ar trebui sa aibe un comportament demn de locul in care se afla, si-atunci ne incearca un sentiment de ”dezgust” sau gasiti dumneavoastra alt termen.

Dar in locul unde ne adunam vin fel si fel de oameni, oameni cu probleme diferite, oameni cu nevoi diferite, unii au nevoie de eliberare si vindecare intr-un anumit domeniu al vietii lor, poate  unul e bolnav de ura, unul de mandrie, unul e robit de curvie, pe unul il robeste patima alcoolului, pe altul poate vorbirea de rau, altul e bolnav de lacomie, insa toti au nevoie de tratament.

Cuvantul spune:

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Dragul meu cititor, daca vreodata ti-a trect prin cap sa nu vii la partasie in Casa lui Dumnezeu pentru ca l-ai vazut pe ”X” nu stiu cum sau poate ai vazut-o pe sora ”Y” la fel de dezgustator, ia seama Dumnezeu a ingaduit si vase de cinste, si de ocara, laolalta.

Nu te poticnii in ei, si ei sunt bolnavi si au nevoie de tratament, intelege ca este doar o chestiune de timp pana vor fi vindecati.

Asadar, tu vino si cauta sa-ti tratezi boala ta.

Psalmistul David spune:

• Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
•  El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale
• Ps. 103: 2-3

Oferta!

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului...

Luca 4:5

Cuvintele acestea se gasesc in textul care face referire la ispitirea Domnului Isus.

Deseori ne necajim ca vine Satan si ne ispiteste si tot atat de des constatam ca nu suntem imbracati cu armatura Duhului despre care vorbeste Pavel celor din Efes, dar si noua:

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11) si din acest motiv suntem biruiti.

 Atunci cand te necajesti ca esti ispitit adu-ti aminte ca si Isus a fost ispitit, si daca a fost El ispitit, Fiu de Dumnezeu si diavolul n-a avut rusine sa-l ispiteasca, crezi  tu oare ca se va rusina de noi?

Se va rusina de mine sau de tine fiindca suntem urmasi ai lui Isus...?

 Nicidecum! 

Asa ca singura solutie este sa ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu ca sa-l putem birui.

Mai mult de atat, uitati-va cu ce ispita a venit: ”Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii...”Ce siret si viclean...!

 Prima data i le-a aratat, apoi i le-a promis.

Isus respinge oferta  si nu accepta aceasta imparatie pe care Satan i-o arata. In primul rand imparatiiile acestea sunt lumesti, Hristos n-a vrut o imparatie pentru Sine, ci una cereasca castigata prin suferinta, prin smerenie, prin blandete, prin dragoste.

Hristos a biruit, dar noi?

Cate oferte nu ti-a propus diavolul si tu le-ai acceptat?

Ti-a aratat imparatiile lumii, faima, bani, sex, cariera si pentru a beneficia de ele ai facut atata compromis...

Imparatiile castigate aici sunt trecatoare, imparatia promisa de Dumnezeu este vesnica, pe care o alegi?

Diavolul iti promite, dar nu uita...doar promite, de primit nu vei primi nimic. Hristos ceea ce a promis a si implinit. Pe cine vei crede si vei asculta?

Nu stiu ce oferta vei primi in aceasta saptamana, dar ia seama, ceea ce ofera diavolul este trecator, ceea ce ofera Hristos este vesnic.

Viata vesnica alaturi de Isus este promisiunea lui Dumnezeu!!!

Un sfat de la Solomon!

Atata goana pe capul omului in cautarea fericirii, incat este in stare de orice, numai sa fie fericit. Cauta, alearga, trudeste si face tot ce-i sta in putinta pentru a-si atinge acest tel.

Ma uitam in cartea Eclesiastul, si Solomon si-a facut la randu-i multe planuri si socoteli, la fel ca si noi.

Uitati-va in cap 2 al cartii Eclesiastul ce spune Solomon:

Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.  
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
  Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,  mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.  

Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. 

Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
  Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.   

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 

Un cautator de fericire l-as putea numi pe Solomon cand citesc ce indeletniciri avea, si el chiar a gasit ceea ce cauta, insa  nimic din toate acestea nu l-au putut face fericit. Chiar el face o constatare si declara:

am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 

 

Goneste omul din zori si pana in noapte, trudeste pana la epuizare, strange bani, cumpara terenuri si case, demoleaza si construieste, ca mai apoi sa demoleze iarasi si toate acestea platind un pret prea mare, sanatate distrusa, familie neglijata, sotie, sot, copii, nopti nedormite, etc si la final cand trage linie...pleaca gol asa cum a venit si pe deasupra si nefericit.

Ma intreb si eu ca Solomon...oare nu realizam ca totul este goana dupa vant?

 Nu realizam ca fericirea nu sta in lucrurile trecatoare?

Nu realizam ca lucrurile adunate nu ne vor fi de folos acolo unde vom merge?

 Solomon era  cel mai intelept om si prin scrierile sale a invatat si poporul din aceea vreme si ne invata si pe noi cu privire la aceste lucruri, depinde insa de noi daca luam seama la sfatul lui.

La finalul cartii el declara: totul este deşertăciune, insa ne mai da inca un sfat de care ar trebui sa tinem seama:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

 

 

 

 

Sunt un reper in intunericul acestei lumi?

Realmente traim o vreme de criza a adevaratei identitati crestine. Foarte multi poarta numele de pocait, insa prea putini dovedesc cu adevarat ca sunt pocaiti, si cand spun pocait nu ma refer la o anume confesiune ci la un om nascut din nou, nascut din Dumnezeu. 

Pavel in scrisoarea sa adresata celor din Roma le spunea in cap. 2  urmatoarele, si putem inlocui cuvantul iudeu cu ”pocait”

”Tu, care te numeşti iudeu (pocait), care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;

tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,

povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai  dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;

tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi?

Tu, care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?

Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

„Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris.

 Romani 2:17-24

Oare aceste versete, nu ne vorbesc nimic?

 De prea multe ori Numele Domnului este terfelit si injurat din cauza multor, ”asa zisi crestini”.

Sunt situatii in care trebuie sa plecam capul pentru ca nu avem argumente in fata celor care prezinta o situatie in care a avut de lucru cu un pocait. Portul, vorba, comportamentul si multe alte lucruri ar trebui sa ne deosebeasca de ”neamuri”, insa nimic din toate acestea nu ne mai reprezinta.

Multi crestini aduc argument ca Dumnezeu nu se uita la exterior ci la interior, si datorita acestei mentalitati ne-am invatat sa traim oricum.  Totul este ingaduit si nu mai exista nici o deosebire intre crestini si lume.

Stiu...sunt depasita, asa ar spune unii, insa Cartea mea spune altceva, Dumnezeu este Acelasi.

Ne amagim ca stim Scriptura, stim sa le vorbim si putem sa dam lectii altora, insa lectia o dam prin traire nu prin vorbe. Se intampla atatea  lucruri urate printre crestini incat atunci  cand le vorbesti celor din jurul tau despre Dumnezeu, vin si iti aduc argument pentru refuzul lor, ”decat ca el...mai bine ca mine”

Hristos a spus: ” Voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii”. Lumina in orice loc ascuns ai aseza-o ea va licari si in jurul ei intunericul dispare.

Suntem noi cu adevarat lumina acolo unde ne-a asezat Dumnezeu?

Nu cumva chiar prin atitudinea si faptele noastre suntem calcatori ai Legii si prin aceasta Il nesocotim pe Dumnezeu?

In dreptul meu sau al tau nimeni n-a zis ”decat ca el...mai bine ca mine?”

Nu cumva Numele Domnului este vorbit de rau din cauza mea sau a ta?

A-l vorbi pe Domnul de rau este un pacat, iar daca noi suntem un prilej prin care ii facem pe cei din jur sa pacatuiasca...atunci este grav.

Dar, mai tine cont cineva de acest lucru....?

Domnul sa ne vorbeasca fiecaruia si sa ne cerceteze.

 Noi suntem Fii ai luminii si Isus e Lumina lumii, asadar trebuie sa umblam in lumina, adica sa umblam ca si ISUS!

Doamne ajuta-ne!

Remediu pentru stres!

• Zilele trecute am luat aminte la cateva invataturi din Scriptura, invataturi care, daca am tine cont de ele...ar fi ferice de noi.
• In bisericuta in care am crescut, undeva la tara  pe malul Dunarii, in jud. Caras, era un frate care de foarte multe ori spunea de la amvonul bisericii, ” fratilor....teoria o stim foarte bine, dar practica ne omoara”. Cred ca de foarte multe ori am ramas corigenti la proba practica.
• Oare de cate ori n-am citit acest verset sau n-am auzit vorbindu-se din el, dar cu toate acestea am continuat cu incapatanare sa facem taman invers?
• Domnul Isus a spus: ”nu te ingrijora”! Facem noi acest lucru?
• Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
•  Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
• Luca 12: 25-26 
• De fapt ingrijorarea nu este altceva decat boala noastra moderna, a secolului in care traim- STRESUL.
• Am sa enumar cateva motive comune in viata noastra, pentru care ne ingrijoram fara rostbsi astfel devenim stresati. Spun fara rost pentru ca oricum lucrurile hotarate de Dumnezeu nu le putem schimba cu nimic.
• Ne ingrijoram si ne stresam gandindu-ne ce facem daca: ne-am pierde job-ul, griji pentru viitorul copiilor nostri, ce se intampla daca medicul ne descopera un cancer, grija pentru ziua de maine si in mod special griji multe din cauza banilor si cred ca motive de ingrijorare pot fi multe...
• Dar pe langa toate acestea o mare parte din stres ne-o cauzam singuri 
• si fara sens.
• DIFERENTA DINTRE CEEA CE SUNTEM SI CEEA CE DORIM SA FIM!
• -nu suntem multumiti de ceea ce suntem
• -avem asteptari nerealiste de la noi, dar si de la altii
• -traim sub impulsul concurentei in permanenta

DIFERENTA DINTRE CEEA CE SPUNEM SI CE FACEM!

-vorbim prea usor, prea repede si prea mult

-uitam prea usor angajamentele luate

-ignoram consecintele cuvintelor noastre

DIFERENTA DINTRE CEEA CE AVEM SI CEEA CE VREM SA AVEM!

-am acceptat prea usor sistemul de valori al lumii

-am acceptat nemultumirea ca standard de viata

-am acceptat sa ne jertfim pe altarul invidiei

Daca e luam pe fiecare in parte s-ar putea discuta foarte mult si in mod deosebit la subiectul cu concurenta...chiar ar fi multe de spus. De fapt in realitate nu exista nici un fel de concurenta, nu concuram cu nimeni la nimic, este doar in imaginatia noastra. Tindem sa avem casa ca cea vecinului, tindem sa mergem in concediu ca si vecinul sau chiar ca si ”prietenul” sau daca se poate pe o insula mai frumoasa ca si el, jinduim la masina vecinului si uite asa nu ne mai bucuram de ceea ce avem pentru ca tot timpul ne luptam sa avem ceea ce au altii ssu daca se poate mai mult ca ei.
Oare nu este un stres fara sens?
De ce sa imi risipesc viata traind doar intr-o competitie imaginara?
De ce sa-mi traiesc viata dorind in permanenta altceva fara sa ma bucur de ceea ce am deja?
Eu nu stiu de ce te stresezi tu, dragul meu cititor, insa stiu  punctele unde sunt vulnerabila eu si asa cum mi-am evaluat eu starea, te sfatuiesc sa faci acelasi lucru.

Biblia ne da un REMEDIU PENTRU STRES!

LUCA 12:31
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

O viata fara stres !

• 
  
•  
• 
  

ADEVARUL LUI DUMNEZEU!

Poporul Israel a avut multe momente de sovaiala in umblarea lor cu Dumnezeu si datorita neascultarii lor au petrecut multi ani in robie.

Cred ca si in vremea noastra se intampla aievea. Trecem prin mari momente de "cumpana" si unii sovaiesc, altii s-au oprit deja din umblare, iar altii s-au intors de unde au plecat.

Daca vrem o trezire a constiintei noastre, trebuie ca poporul lui Dumnezeu sa se confrunte cu 

ADEVARUL LUI DUMNEZEU, pentru a reflecta mai mult asupra Legii lui Dumnezeu!

Doamne-ajuta-ne!

El te priveste! Ce imagine-i oferi?

Oridecate ori citesc acest verset imi pun iarasi intrebarea, 

"ce vede Domnul azi?"

Ce vede la mine, ce vede la tine, ce vede cand priveste pe pamant?

Cu siguranta ne scapa acest "amanunt" important, ca ochii Domnului privesc la noi in permanenta. Zic ca, ne scapa, deoarece multe fapte pe care le facem nu sunt placute inaintea Domnului.

Psalmii 113:5-6

Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru care locuieste atat de sus?

El isi pleaca privirile sa vada ce se face in ceruri si pe pamant!

Doamne....si multe se fac pe pamant!!!

Se fac multe pacate, unele se fac la vedere fara nici o rusine, altele se fac in ascuns, insa ochii Domnului vad totul. Intunericul este patruns de privirea Lui.

Se savarsesc crime, se fura, se minte, se curveste, se inchina la idoli straini, se uraste frate cu frate, sunt dezbinari, sunt certuri, se traieste in desfrau si Dumnezeu stie cate-or mai fi...

Dar pe pamant se mai face ceva...

Undeva intr-o camaruta, cativa genunchi sunt plecati inaintea sfinteniei Sale. Acesti oameni mijlocesc pentru natiune, pentru tara, pentru cetatea in care sunt asezati, pentru biserica, pentru pastori, pentru familii, pentru copii...

El isi pleaca privirile sa vada ce se face in ceruri si pe pamant!

Dragul meu, tu inca traiesti pe pamant. Ce vad ochii Domnului cand privesc la tine?

Gaseste Dumnezeu placere in ceea ce faci?

Poate ca Dumnezeu vrea sa-ti faca o provocare azi...

El te priveste! Ce imagine-i oferi?

Domnul vrea sinceritate!

'Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele'(1Imparati18:21)...spune Ilie intr-un  context de mare cadere a poporului Israel. 

Ca si atunci Domnul a avut o ramasita, are si azi si  va avea in orice vreme...era o vreme de trezire, cum este si azi.

Unde ne aflam noi?

Facem parte din ramasita care-L cauta pe Domnul din toata inima?

Daca nu ne purtam crucea, atunci sa nu mai vorbim  de jertfa Domnului Isus,

De foarte mult ori vrem binecuvantari, dar fara suferinta...

Dumnezeu nu va raspunde decat celor care cauta fata Sa, lucrarea Sa...ferice de cel care se va afla printre aceasta ramasita!

'Urmariti pacea si sfiintirea fara care nimeni nu va vedea pe Domnul'(Evrei12:14) deci sa trecem la a implini Cuvantul Lui!