Timisoara a imbracat haina de sarbatoare!

Daca n-ati ajuns inca in Timisoara sau poate nici nu veti ajunge de sarbatori in oras, am postat cateva imagini cu zona centrala a Timisoarei. 

Este superb!

Fiecare oras impodobit arata deosebit, la fel si orasul in care locuiesc de aproape 30 de ani.

Invitate de onoare la summit-ul G20!

Sa fii fost spioane?

16 noiembrie!

Dupa zilele de weekend, de fiecare data cand ajung la birou ma uit in calendar si imi fixex fila pentru saptamana care imi sta in fata. Suntem in 16 noiembrie..."deja", si ma uit cu o oarecare ingrijorare cand vad ritmul alert cu care trece timpul. 

 Privesc in urma si vad ce intorsatura au luat toate lucrurile, nu in viata mea, ma refer la nivel national, in tara noastra,  si in special la nivel mondial. As putea spune chiar, de la o zi la alta...este altceva. Se intampla lucruri care altadata le priveam din fotoliu pe ecranul tv sau la cinema rontaind pop-corn. 

Astazi sunt reale...chiar FOARTE REALE!

Suntem preocupati de ce se intampla si incercam sa deslusim, dar fara succes.

Oare, ce va aduce ziua de maine....?

Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat, ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea?...

 Eclesiastul 9:1-3

Speranta moare ultima....

Am citit un raport referitor la sistemul corupt din tara. Cred ca imaginea spune totul..

Cam asa au mers lucrurile la noi. Ma intreb si eu ca tot omul, pe viitor se va schimba ceva...?

Traim cu speranta si speranta moare ultima!

Doi ardeleni in fruntea natiunii!

Daca pana azi se faceau tot felul de speculatii si ipoteze in ceea ce priveste viitorul tarii, acum in prag de sarbatori si prag de iarna, iata ca nu este asa in momentul de fata.

In urma cu cateva ore presedintele tarii KLAUS IOHANNIS a desemnat noul prim ministru care-l va succede pe Victoras Ponta, numele lui este DACIAN CIOLOS.

Cu acesti oameni, care nu au facut parte din acest sistem ticalosit care ne-au condus  pana acum, imi place sa cred ca tara noastra intra pe fagasul normal.

M-am uitat sa vad cine este acest  DACIAN CIOLOS...

 Intr-adevar am gasit un CV impresionant, gratie Wikipediei.

Dacian Cioloș s-a născut la data de 27 iulie 1969, în orașul Zalau. O parte a copilăriei a petrecut-o la Pericei, comuna din care este originară mama sa. După absolvirea în 1987 a studiilor medii la Liceul agroindustrial din Simleul Silvaniei, specializarea Horticultură și Viticultură, a urmat cursurile Facultății de Horticultură din cadrulUniversitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj (1989-1994), obținând diploma de inginer horticultor.
A urmat apoi studii de agronomie aprofundată, specializarea "Sisteme de producție și Dezvoltare rurală" la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes, Franța, beneficiind de o bursă guvernamentală franceză (1995-1996) și un master științific (DEA) în "Economia dezvoltării agricole, agro-alimentare și rurale" la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAM) și Université Montpellier I (1996-1997). Începând din anul 2000, este doctorand în economia dezvoltării agricole, agroalimentare și rurale la Institutul Național de Cercetări Agronomice (INRA) din cadrul École Nationale Supérieure Agronomique Montpellier (ENSAM).
În perioada studenției a fost reprezentant al studenților în senatul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară și în consiliul de administrație al Facultății de Horticultură din Cluj (1990-1995), coordonator al programului de stagii pentru studenții USAMV Cluj în ferme agricole din Franța (1992-1995) și inițiator și membru fondator al asociației profesionale AGROECOLOGIA (1995). În anul 2000 a devenit membru al Grupului din Bruges, grup european independent de analize și propuneri privind politica agricolă comună a Uniunii Europene.
A urmat stagii practice totalizând 13 luni în ferme de agricultură ecologică sub egida Federației Regionale a Agricultorilor Ecologici din Bretagne - Franța (1991-1996), studiind administrarea fermelor agricole familiale, principiile agriculturii durabile, organizarea interprofesională a agriculturii ecologice în Franța. A activat la Centrul Internațional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă - CICDA Paris - Montreuil, Franța (august - septembrie 1995) ocupându-se de pregătirea unui proiect de cooperare descentralizată Savoia – Arges pentru dezvoltare rurală, proiect de a carui implementare s-a si ocupat timp de doi ani. A activat in calitate de inginer stagiar la Camera Județeană de Agricultură Aveyron - Franța (februarie - septembrie 1997), ocupându-se cu elaborarea lucrării de diplomă DAA "Analiza și evaluarea experienței de dezvoltare agricolă și rurală în Nord Aveyron"

 

De mentionat ca nu face parte din nici un partid si este privit ca un tehnocrat.

Pentru a-l cunoaste mai bine recomand un articol interesant despre  noul prim ministru ardelean. 

 Povestea de viaţă a comisarului Dacian Cioloş, omul care face agricultura Europei

Speram si ne rugam Domnului pentru acesti doi oameni care sunt acum in fruntea tarii, Dumnezeu sa le dea multa intelepciune ca tare mult este de munca in tara aceasta.

Si pentru ca-si cunosc graiul amandoi, 

”no amu dragii mei...la treaba!!!”

Dacian Cioloş s-a născut la Zalău, în 27 iulie 1969. Studiile liceale şi le-a făcut la Liceul Agricol din Şimleu Silvaniei (actualul iceu Tehnologic ”Ioan Ossian”), după care a fost admis la Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, pe care a absolvit-o în 1994, devenind inginer horticultor. După absolvirea facultăţii a făcut studii de agronomie aprofundată, specializarea „Sisteme de producţie şi Dezvoltare rurală” la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes, Franţa, iar apoi a făcut şi un master ştiinţific în „Economia dezvoltării agricole, agro-alimentare şi rurale” la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAM) şi Université Montpellier I. După absolvirea masteratului, a lucrat ca agroeconomist stagiar la Comisia Europeană de la Bruxelles, în cadrul Diviziei de Dezvoltare rurală a Direcţiei Generale de Agricultură, iar apoi devine coordonator al programelor de cooperare franco-române în dezvoltare agricolă şi rurală la Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă – CICDA în cooperare cu Asociaţia Naţionala de Dezvoltare Agricolă – ANDA, Franţa. În administraţia centrală din România intră în ianuarie 2005, când este angajat pe postul de consilier al ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Gheorghe Fluture. În 2007 este numit subsecretar de stat pentru Afaceri Europene pentru ca, după câteva luni, să devină ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În februarie 2010, intră în echipa Comisiei Europene conduse de Jose Manuel Baroso în calitatea de comisar pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Şi-a încheiat mandatul în noiembrie 2014, de atunci fiind consilier special al preşedintelui Comisiei Europene pe probleme de siguranţă alimentară.

Citeste mai mult: adev.ro/nxlxi3

Dacian Cioloş s-a născut la Zalău, în 27 iulie 1969. Studiile liceale şi le-a făcut la Liceul Agricol din Şimleu Silvaniei (actualul iceu Tehnologic ”Ioan Ossian”), după care a fost admis la Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, pe care a absolvit-o în 1994, devenind inginer horticultor. După absolvirea facultăţii a făcut studii de agronomie aprofundată, specializarea „Sisteme de producţie şi Dezvoltare rurală” la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes, Franţa, iar apoi a făcut şi un master ştiinţific în „Economia dezvoltării agricole, agro-alimentare şi rurale” la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAM) şi Université Montpellier I. După absolvirea masteratului, a lucrat ca agroeconomist stagiar la Comisia Europeană de la Bruxelles, în cadrul Diviziei de Dezvoltare rurală a Direcţiei Generale de Agricultură, iar apoi devine coordonator al programelor de cooperare franco-române în dezvoltare agricolă şi rurală la Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă – CICDA în cooperare cu Asociaţia Naţionala de Dezvoltare Agricolă – ANDA, Franţa. În administraţia centrală din România intră în ianuarie 2005, când este angajat pe postul de consilier al ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Gheorghe Fluture. În 2007 este numit subsecretar de stat pentru Afaceri Europene pentru ca, după câteva luni, să devină ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În februarie 2010, intră în echipa Comisiei Europene conduse de Jose Manuel Baroso în calitatea de comisar pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Şi-a încheiat mandatul în noiembrie 2014, de atunci fiind consilier special al preşedintelui Comisiei Europene pe probleme de siguranţă alimentară.

Citeste mai mult: adev.ro/nxlxi3

Dacian Cioloş s-a născut la Zalău, în 27 iulie 1969. Studiile liceale şi le-a făcut la Liceul Agricol din Şimleu Silvaniei (actualul iceu Tehnologic ”Ioan Ossian”), după care a fost admis la Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, pe care a absolvit-o în 1994, devenind inginer horticultor. După absolvirea facultăţii a făcut studii de agronomie aprofundată, specializarea „Sisteme de producţie şi Dezvoltare rurală” la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes, Franţa, iar apoi a făcut şi un master ştiinţific în „Economia dezvoltării agricole, agro-alimentare şi rurale” la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAM) şi Université Montpellier I. După absolvirea masteratului, a lucrat ca agroeconomist stagiar la Comisia Europeană de la Bruxelles, în cadrul Diviziei de Dezvoltare rurală a Direcţiei Generale de Agricultură, iar apoi devine coordonator al programelor de cooperare franco-române în dezvoltare agricolă şi rurală la Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă – CICDA în cooperare cu Asociaţia Naţionala de Dezvoltare Agricolă – ANDA, Franţa. În administraţia centrală din România intră în ianuarie 2005, când este angajat pe postul de consilier al ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Gheorghe Fluture. În 2007 este numit subsecretar de stat pentru Afaceri Europene pentru ca, după câteva luni, să devină ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. În februarie 2010, intră în echipa Comisiei Europene conduse de Jose Manuel Baroso în calitatea de comisar pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Şi-a încheiat mandatul în noiembrie 2014, de atunci fiind consilier special al preşedintelui Comisiei Europene pe probleme de siguranţă alimentară.

Citeste mai mult: adev.ro/nxlxi3

Aleg nu doar sa cred...ci sa ma si incred!

Citesc o cate acum scrisa de Natanel Costea.Cartea este si sub forma de CD, il am si in acest format si e foarte util celor care calatoresc pe distante mari, insa pentru mine care circul pe distante scurte nu este recomandat deoarece pierd fierul. Asa ca am luat cartea in mana si am pornit in aceasta calatorie de 40 de ani si 40 de zile.

Pe masura ce incep sa citesc in ea, constat cu stupoare ca am multe lucruri in viata mea cu ”minus”

Cartea incepe cu acest mare ”minus” al meu, ”CREDINTA”. 

Oare chiar cred pe deplin in EL?

Cunosc Scriptura, cunosc ceea ce imi cere Domnul dar cum se face ca nu reusesc sa pun in practica acest lucru? La nivel declarativ, toti (ma refer crestinii)credem in Isus, insa a crede in El inseamna sa ma si incred. Daca a promis ca se va ingrijii de toate nevoile mele....oare de ce nu-L cred? De ce ma ingrijorez ce voi face maine, sau peste o saptamana? 

De ce in momentele de criza din viata mea...incep sa ma scufund?

Cred ca nu intamplator am luat azi din biblioteca cartea acesta.... 

...la urma urmei, ce as putea face in aceste situatii decat sa aleg sa ma incred pe deplin!

Si cred ca nu vreau doar o credinta cat un graunte de mustar, vreau mai mult...

Care este atitudinea noastra ca parinti crestini?

Citisem un articol care m-a ingrozit. Pur si simplu m-a ingrozit....

Ca sa nu vorbesc in necunostinta de cauza, am accesat site-ul cu pricina, fiind vorba de un site dedicat copiilor si am intrat sa vad ce hrana ofera acesta copiilor  nostri care s-ar putea sa acceseze oricand acest site cu dedicatie lor.
 Intr-adevar, din ce am putut vedea fara sa imi creez cont sau sa ma loghez, am observat o multime de sfaturi, curiozitati si invataturi pentru pitici, care mai de care mai deocheate. De remarcat faptul ca site-ul este accesat de mii de copii, cu varste cat mai fragede.
Articolul despre care citeam arata cum acest portal invata, incurajeaza si ofera informatii despre sexulitate, dar...”fara perdea”

”A venit o asistenta, care ne-a vorbit despre relatiile dintre noi adolescentii, ne-a vorbit de....stii tu...organele de la fete si baieti....si ne-a spus ca indiferent ce sentimente avem si indiferent pentru cine sunt, fie ca este fata, fie ca este baiat, sa nu ne rusinam sa le marturisim, cu curaj.
 E voie sa iubim pe oricine...si n-avem voie sa ne batem joc de copiii care isi declara iubirea”
 Mentionez ca este un tânc de nici 13 ani, dar copilul este la curent deja cu uraciunea care a inundat omenirea. Ca parinte m-am straduit sa-i prezint situatia asa cum prezinta Scriptura, nicidecum asa cum incearca societatea sa mi-l educe. Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu cativa ani ca vom ajunge aici.....as fi spus ca e nebun. Astazi insa se pare ca traim intr-o societate nebuna...nebuna....care se complace in pacat, care numeste raul bine, ba chiar il sustine si-l practica.
Citind si articolul cu pricina....http://www.activenews.ro/stiri-social/Un-site-accesat-de-mii-de-minori-romani-ii-invata-pe-copii-sa-se-masturbeze-ca-sexul-anal-este-un-joc-si-ca-homosexualitatea-este-normala.-Siteul-este-patronat-de-americanii-care-detin-si-ziare.com-125596
ma intreb....oare ce-ar trebui sa fac eu ca parinte. Unde sa il duc la scoala...?
Are oare nevoie de o scoala care este mult mai mult preocupata ca nu cumva copiii cu alte orientari sexuale sa fie discriminati?
Ce este de facut si cum ma pot opune ca acesti pervertiti sa nu murdareasca si mintea copilului meu?
Ce atitudine luam noi ca si crestini? 

Va rog sa vizionati acest documentar

Vreau sa ma pocaiesc...

Cu cateva zile in urma am primit o inregistrare pe WhatsApp si am ascultat-o, apoi am avut inima mahnita de ceea ce am auzit. Am trimis-o la cati mai multi sa fie auzita. Ba mai mult, o prietena a scris-o si a listat-o, incercand sa fie data si acelor persoane care nu se bucura de tehnica aceasta moderna. Astazi, gratie unui frate din SUA, am primit-o si sub alta forma. M-am bucurat caci asa poate fi distribuita si ascultata de cati mai multi crestini.

Vedenia aceasta poate fi ignorata sau poate fi luata in seama. Fiecare este liber sa decida in dreptul sau, insa daca ne punem in lumina Cuvantului, trebuie sa fim prea ipocriti si sa nu recunoastem in ce stare suntem noi ca si crestini, in ce stare sunt bisericile din care facem parte.Ipocriti sa nu recunoastem ca si noi facem parte din personajele aceste vedenii.

Este jalnic !

 Traim doar o forma de evlavie, dar Ii ignoram puterea. Facem spectacole sa ii facem pe oameni sa se simta bine, insa nimic din ceea ce facem nu este primit inaintea Domnului, si asta pentru ca avem mainile manjite de pacat. Cochetam si cu lumea si cu Dumnezeu. Ne mintim singuri, amagindu-ne ca suntem mantuiti. Vorbim oamenilor cat este de bun Dumnezeu, dar nu le spunem ca El este  sfant si ca uraste pacatul in care traiesc. Folosim cuvinte doar care gadila urechile, pentru a avea cantitate in biserici si nu calitate. Mergem la cercuri de rugaciune si suntem amagiti de prorooci spunandu-ne ca suntem bine si cat suntem de binecuvantati, insa in realitate noi stim ca viata noastra nu este dupa voia lui Dumnezeu.

Traim o pocainta ieftina, insa asteptam rapirea.

FALS! DUMNEZEU NU RAPESTE IPOCRITI SI FATARNICI.

In biserica suntem sfinti si de luni pana sambata suntem....ipocriti.

Ne jucam de-a pocainta si ne amagim. Nici nu ne traim viata, dar nici cu Dumnezeu nu vom fi. Cautam scuze si justificari pentru toate pacatele noastre. Uneori ne complacem in aceasta stare caldicica si aceasta este pentru ca iubim pacatul...

 Nu stiu, poate ca voi nu sunteti asa si Domnul sa va binecuvinteze....insa eu ma simt mizerabil pentru ca stiu ca inca am lucruri in viata mea in care Dumnezeu nu-si gaseste placerea, dar....vreau cerul.

Nu, nu voi vedea cerul pentru ca nu implinesc Cuvantul si poruncile LUI. Nu voi vedea cerul pentru ca nu iubesc asa cum imi cere El. Nu ma va duce in cer pentru ca inima mea nu este predata 100% Domnului. Mai am unghere ale inimi care stau ferecate cu lacat pentru ca nu vreau ca Domnul sa cunoasca tot. Nu voi vedea cerul pentru ca nu sunt desavarsita, si lui Dumnezeu nu-i plac jumatatile de masura. M-am saturat sa Il intristez mereu, m-am saturat sa-I fac atatea promisiuni si sa nu ma tin de cuvant....m-am saturat...

M-am saturat sa-L trisez mereu crezand ca n-a vazut sau ca n-a auzit....

 M-am saturat...

Doamne vreau o schimbare si nu Te voi lasa pana nu-mi aduci schimbarea in viata mea, schimbarea de care am nevoie. Chiar daca toti  cei din jur vor spune ca am inebunit, mai bine nebuna pentru Tine decat placuta pentru oameni. Nu mai vreau nimic din ce este pamantesc in mine, vreau din Tine tot mai mult, vreau gandul Tau sa fie si gandul meu, vreau chipul Tau sa se vada pe chipul meu, vreau ca inchinarea mea sa fie facuta in duh si adevar. Stiu ca pentru a ajunge aici, va trebui sa fiu zdrobita, firea mea va trebui sa capituleze, orgoliul meu sa se franga, incapatanarea mea sa cedeze, va trebui....sa imi recunosc infrangerea.

.....si recunosc ca m-ai infrant, Doamne!

 Doamne ai mila si indurare...Daca pana astazi ai ingaduit sa traiesc, inseamna ca inca ma mai iubesti, inseamna ca inca mai vrei sa-mi dai o sansa. Vreau sa profit si sa fructific aceasta sansa. Vreau sa cresc spiritual mai mult si crescand sa aduc roada. Roada buna pentru Tine si Imparatia Ta.

Doamne Iti multumesc!

Emotii pentru 15 septembrie!

Intotdeauna luna septembrie, cel putin pentru mine este încarcată de emotii. Încă din primii ani de viata sau mai bine zis de scoala, așteptam cu nerabdare 15 septembrie. Cu mama de manuta, an de an...mergeam la scoala. Asteptam din doua motive 15 septembrie,  unul...ca ma faceam mai mare si cresteam cu inca un an, si-apoi primeam cadouri, iar al doilea motiv...mai urcam inca o clasa in scoala. Anii au trecut, m-am casatorit, la randul meu am devenit mamica, am fost binecuvantata cu copii pe care la randu-mi i-am luat de manuta si i-am dus la scoala. Apoi...s-au facut mari, au trecut la clasele mari de gimnaziu, apoi la liceu si manuta mea... incet, incet le-a devenit inutila, cel putin in aceasta privinta. Au devenit si ei la randul lor oameni mari, oameni maturi. Asa ca... am ramas doar cu emotia, ca mai imbatranesc cu un an.
Astazi insa am retrait emotii...dar mult mai mari, parca mai mari la nepoti, decat la copii.
Candva...cu ani in urma...aceasta zi mi se parea...undeva peste ani si ani....dar iata ca a venit si ziua cand mi-am condus nepotelul la scoala.
Incredibil....!
 Asta ma face sa constientizez....ca nu mai sunt chiar asa tanara. Eh....dar nici nu ma simt batrana. Sunt tot eu...aceeasi, asa cum eram la scoala....dar cu ani de viata plini de experiente, si bune si rele.
Dis de dimineata, m-am indreptat  spre casa copiilor sa apuc sa-i pun eu hainutele de scoala si ghiozdanul in spate. 

Dupa ce l-am ajutat la imbracat, in timp ce imi beam cafeaua, facuta de ginerica...am avut o surpriza, aceeasi pe care am avut-o si cu mezinul meu in prima zi de scoala. Cu toate ca ghiozdanul era pregatit...pe furis si-a strecurat in buzunarel si o ....masinuta. Cand l-am intrebat....ce are in buzunar...cumva rusinat mi-a zis....

"eh, cred ca a ajuns in buzunar din greseala..." A lasat-o la jucarii, numai ca tot pe ascuns i-am pus eu in ghiozdanel...tot o jucarie. Ce sa-i faci...mai coboram si noi la mintea lor.

Nici nepotica nu s-a lasat mai prejos. Cu gentuta de eleva, clasa 0, a pasit si ea bucuroasa in aceeasi incinta alaturi de fratele ei.

Asa ca... de astazi m-am reintors la aceleasi emotii pentru 15 septembrie. 

Imi doresc ca bunul Dumnezeu sa-i daruiasca multa intelepciune pentru a fi cap si nu coada, sanatate si succes in viata de elev.

Acelasi lucru  doresc tuturor copiilor care astazi au pasit in noul an scolar!

Primim crestini sau musulmani?

Stau si urmaresc cu mare atentie  ceea ce se intampla in toata Europa, ma refer la imigrantii din Siria, Libia, si Afganistan, veniti in Europa cu sutele de mii. Doar intr-o singura noapte, 7000 de imigranti au patruns in Serbia, asta dupa ce Macedonia a cedat presiunilor de la granita ei. 

Comisia Europeana a propus tuturor statelor din Uniune, sa se faca redistribuirea imigrantilor care fug din calea razboiului si a foametei. Doar in cursul anului 2015 numarul lor a fost de 340 000 mii,  dublu fata de aceeasi perioada a anului 2014. Intr-adevar sunt familii care si-au pierdut tot, poate chiar pe cel drag de langa el si pe deasupra mai suiera si gloantele pe la urechea ta.Nu-i placut deloc....!

Pe de alta parte acest moment este foarte prielnic, ca printre cei " oropsiti" care cer azil in mai toate tarile Europei, este momentul prielnic de a se infiltra tocmai persoane de care tocmai "ei"  fug.

 Dar cine-i poate cunoaste...? Cine garanteaza ca nu...?

Mi-am amintit despre Turnul Babel...

Exodul cu care ne confruntam azi, nu stiu daca nu se aseamana ceva cu....Turnul Babel , in Europa si nu numai...

Pe de alta parte citeam despre Slovacia care a hotarat cine sa-i calce pragul. Fiind o tara preponderent crestina, aceasta tara accepta imigranti doar crestini, motivand ca in tara lor sunt doar crestini si pe deasupra nu au nici moschee.

Mi-a venit fulger in minte o intrebare...

"oare daca d-nul prim-ministru a dat unda verde pentru cea mai mare moschee...la noi vor veni doar musulmani...?"

Viata dupa 40 de ani...!

Motivata fiind de un articol pe care l-am citit ieri, aseara doream sa scriu gandurile care mi-au trecut prin cap, insa era foarte tarziu si fiindca aveam la mine  nepoteii mei scumpi, am vrut sa petrec mai mult timp cu ei, asa ca am abandonat ideea. Numai ca azi de dimineata, in timp ce ei inca dormeau, ascultam la radio Vocea Evangheliei o emisiune care este in fiecare sambata cu prezbiterul Ioan Asaftei si culmea.....acelasi subiect de ieri, ”Toamna Vietii”.

Asa ca de data asta nu mai abandonez, las la o parte totul si o sa imi astern gandurile.

Pornind de la intrebarea pe care si-o punea autorul acelui articol, 

”Cum sa-mi petrec urmatorii ani pe care ii mai am de trait?”.

Daca pana in urma cu cativa ani eram convinsa, de altfel si conform studiilor se spune ca varsta a doua incepe la 55 de ani, astazi nu mai am aceeasi convingere. Bineinteles studiul era cu ceva ani buni in urma, cand speranta de viata era mult mai lunga, insa la cum stau lucrurile  cred ca si aceasta varsta s-a diminuat. Cand aveam 35-37 de ani, cei mai mari ca mine imi spuneau....ai sa vezi dupa 40-45....viata e altfel.Nu credeam, dar se pare ca au avut dreptate. Pot spune ca incepe un alt ciclu al vietii. Cum spunea fr. Asaftei, intram in toamna vietii, intram in perioada in care strangem recolta. Multora nu le place  acest anotimp, la propriu vorbind, insa este cel mai frumos anotimp, pentru ca in aceasta perioada te bucuri de tot ce ai semanat, de tot ce ai muncit, de toata alergarea din timpul primaverii si verii si in aceasta perioada a anului, toamna, iti umpli hambarele.Cu alte cuvinte iti faci provizii pentru iarna.

Tot asa este si in viata de zi cu zi. Daca pana cu ceva ani in urma munceam ca sa strang, sa imi fac, astazi anii ma fac sa imi schimb gandirea. Poate ca nu as vrea...dar primesc semnale ca trebuie.

Zilele trecute vorbeam cu unul din sefii mei, care este de aceeasi varsta cu mine, tocmai venea de la medic. Daca pana acum era ”ca un tractor”, astazi e ca un tractor care face pana la fiecare iesire pe camp. Incep analizele, constati ca ai tensiune, ai colesterol, ficatul e marit, inima isi schimba turatia, glicemia crescuta, trigliceride ...multe la numar, artrita te avertizeaza ca trebuie sa tragi pe dreapta pentru o mica pauza....iata ca clopotelul organismului te avertizeaza...intri intr-o alta etapa.

Ce facem in aceasta situatie....?

Personal nu m-am confruntat inca cu ”mecanicul organismului”(doctor), insa nu este exclus sa trec sa vad ce mai face....dar cu toate acestea, cheful pe care il aveam...s-a diminuat. Daca dimineata ma trezeam si nu vedeam rasaritul soarelui asa cum trebuie prin geamul de la bucatarie, luam solutia de geam in mana, un servetel si automat curatam geamul de praf, chiar daca era 7 dimineata. Acuma....incep sa accept sa vad rasaritul si mai in ceata. Daca munceam 5 zile pe saptamana la birou, aveam grija sa fac in asa fel incat toate hainele  sa fie imbracate si sa ajunga la rand. Astazi...e suficient doua randuri, unul pe mine si unul in dulap.Si-atunci ma intreb....de ce atata amar de kg de haine.....? De ce nu mai gasesc un loc in dulap...? Oricum am constatat ca multe ma incurca, asa ca tot la 2-3 saptamani....le mai spun adio la inca vreo 2-3  rochite, fustite, bluzite si ce-or mai fi...

Si iar in vine in minte intrebarea....de ce m-oi fi spetit sa muncesc si sa-mi cumpar atatea? Cu banii aceea puteam cumpara o bluzita  sau o rochita la un copilas orfan....

Eh, tarziu mi-a venit in gand...

Vine o vreme cand incepem sa gandim altfel, nu ca...la 30-32 n-am gandi, insa incepem acum sa gandim ”ALTFEL”, si cred ca la 60 voi gandi ”si mai altfel”.

Problema este...ce trebuie sa fac in continuare...? Sa ma lupt cu mine insami sau sa accept cursul vietii ?

Cartea Eclesiastul ne da multe sfaturi in acest sens si cred ca trebuie aprofundata mult dupa 45 de ani. Bine este si inainte, ca sa stim sa fim cumpatati.

Solomon spune:

 Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”. Ecles.12:1

Vine o vreme cand indiferent ce vrem noi, vom face doar  ceea ce putem. Fiecare lucru isi are vremea lui, de-accea trebuie sa fim intelepti si sa nu ne trezim in toamna vietii, ca am muncit primavara si vara degeaba.
 Sa fim intelepti si sa facem provizii (spirituale) pentru iarna care bate la usa oricui indiferent de varsta. 
Aici pe pamant nu suntem decat niste pasari migratoare, care la vremea hotarata ne indreptam spre Patria cereasca. Suntem ca o frunza purtata de vant, insa oricat de puternic ar fi vantul exista frunze care care nu cad, si asta doar pentru ca suntem ancorati in Domnul.
Este ca si in viata de zi cu zi. Uitati-va ce temperaturi am avut pana saptamana trecuta...ne topeam... si iata brusc mi-am scos din dulap haine groase, incaltari adecvate, pentru ca toamna a venit brusc.Tot la fel ma pot trezi intr-o dimineata si cu fulgi de zapada in geam....

Putem stii noi...? 

Cantarea urmatoare are cuvinte extraordinare la care ar fi bine sa  meditam

Ca păsările migratoare
Şi noi emigranţi ne numim
Mereu, către ţara cu soare
Prin valuri şi vinturi plutim

 Refren:
 În urma-i furtuna, pentru totdeauna
'Nainte e ţara şi soarele cald
Cetatea de aur, cu porţi aurite
Cu străzi aurite, şi cer de smarald

Aicea lăsam colivia
Şi cuibul de vreascuri uscat
'Nainte privim veşnicia
Şi locul spre care-am plecat.

Şi nu ne vom pierde în larguri
Pe-oceanele pline cu nori
Că-n faţă se văd trei catarguri
E al mîntuiri vapor.

Credinţa, nadejdea, iubirea
Ne poarta cînd am obosit
Căci Domnul e totul, mărirea
Şi soarele făr-asfinţit.

 

De fapt, asta e lumea reala!

M-am nascut intr-un sat, intr-o familie...nu bogata, dar nici nu ne-a lipsit nimic, poate tocmai pentru ca parintii au trait prin credinta si Domnul ne-a purtat de grija, atat lor, atat mie cat si celor 4 frati ai mei.

 De ce spun toate acestea...? 

Vroiam sa subliniez faptul ca nu m-au plimbat parintii toata viata in masina, stiu ce inseamna mersul pe jos, asta pentru ca 4 ani am mers la scoala, in fiecare dimineata 1.5 km dus si 1.5 km intors, fie ploaie, fie zapada, fie soare, deoarece in sat la mine, nu era decat ciclul primar. Asa ca stiu ce inseamna mersul pe jos, stiu ce inseamna mersul cu bicicleta, de-asemenea stiu ce inseamna aglomeratia dintr-un autobuz de navetisti, poate plini de sudoare venind de la munca, pentru ca 4 ani de liceu am facut naveta la scoala, deci nu stiu sa merg doar cu masina, stiu sa ma reintorc la anii copilariei atunci cand este nevoie.

 Numai ca viata a fost mai buna si darnica cu mine. De fapt eu spun, ca Dumnezeu a fost cel bun, nu viata . Dupa ce mi-am intemeiat o familie, lucrurile s-au schimbat in viata mea, dar si la nivel de tara, si asa am ajuns ca, de peste 25 de ani sa merg doar cu masina. Nu e un lux, poate un confort mai bun, desi eu spun ca este o necesitate, insa cateodata e bine sa mai iesim din confortul in care ne gasim si sa mai coboram cu picioarele pe pamant.

Asa ca daca nu am facut-o de buna voie, am facut-o fortata de imprejurari. Facandu-mi ceva probleme masina, am dus-o la "doctor", si chiar daca nu mi-a cazut bine, spun asta din criza de timp pe care o am, aceasta situatie automat m-a facut sa-mi amintesc ca..."nu m-a facut mama in masina".

Asa ca, cateva zile am scaldat-o... ba cu troleibuz-ul, ba cu taxi, ba cu tramvaiul, ba cu "obositele mele picioare". Insa in fiecare mijloc de transport am avut multe a vedea.....

In masina e simplu...mergi, daca vrei pui muzica, daca nu...nu, daca vrei sa vorbesti la telefon, vorbesti, daca nu...nu, insa de cele mai multe ori....esti doar tu....si lumea ta.

Pe mijloacele de transport nu-i asa. Vezi tot felul de situatii, intalnesti tot felul de oameni, acolo nu mai esti in lumea ta....acolo esti in LUMEA REALA, si Doamne cat e de....nu-mi gasesc cuvantul potrivit, poate "diversificata".

Oricum dupa cate le vezi...parca sti mult mai precis ce sa-i ceri Domnului si pentru ce sa-i multumesti.

Daca nu am multumit destul ca sunt sanatoasa, acum am s-o fac. Daca nu am multumit destul ca am o minte sanatoasa, acum am sa-I multumesc. Daca n-am fost destul de multumitoare, acum Dumnezeu mi-a aratat ca TREBUIE sa fiu, dar cel mai insistent cred ca ar trebui sa invat sa ma rog ca Dumnezeu sa-mi tina mintea curata pana la capat.

Am intalnit fete tinere cu diferite probleme, femei in floarea varstei doborate de stres si probleme, acestea fiind vizibile chiar pe fata lor si in comportamentul lor. Am intalnit oameni mutilati, lipsindu-le un madular, am intalnit de-altfel si oameni fara intelepciune, dar asta au aratat-o doar pentru ca au vrut ei sa atraga atentia asupra lor, devenind astfel "vedete in trafic". Oricum au fost multe de vazut, dar oricum ar fi....aceasta este lumea reala in care traim, lumea cu tot felul de probleme si neajunsuri, lumea cu boli si cu handicap.

Atunci cand esti doar tu...problemele tale ti se par cele mai grele, cele mai mari, atunci crezi ca tu esti cel mai neindreptatit, tu esti cel care meriti poate mai mult....

Atunci crezi ca ar trebui sa ti se cuvina mai multa cinste, atunci crezi...multeeeee.

Insa cand vezi ca altii sunt cu probleme mai multe, mai grele, mai mari, mai....mai decat ale tale, nu poti decat sa spui, 

"Slava Tie Doamne ca sunt un om binecuvantat mai mult decat cel pe care l-am vazut, desi am tot atatea merite ca si el si nu sunt cu nimic mai bun decat altii".

 Noi n-avem vreun merit mai deosebit, daca avem ceva bun in noi este pentru ca El s-a indurat de noi si El a pus ceva bun, desi spun si eu ca 

ap. Pavel, "nimic bun nu locuieste in mine". Poate ca ceva mai bun locuieste in altii, dar eu recunosc ca, daca sunt in viata si sunt binecuvantata poate mai mult decat altii, e doar Harul lui Hristos.

Lumea reala...nu este ca si lumea mea, lumea reala...nu este ca si lumea ta. 

Acolo printre oameni putem vedea cat de binecuvantati suntem, iar pentru aceste binecuvantari suntem datori sa-I multumim!

Precizare!

Pentru cei care au fost deranjati de muzica, am oprit-o!

Vroiam sa fac doar o mica precizare. Nu fratele Aurel a predicat pe fond muzical, ci muzica este pe blog si a pornit automat cand ati deschis blogul, se putea opri ca sa ascultati in liniste mesajul.

 De-aceea, pentru ca nu toti sunt familiarizati cu lucrurile acestea marunte, am hotarat sa opresc pornirea automata. Daca doriti sa ascultati si muzica in timpul cat lecturati pe blog, puteti face acest lucru chiar dumneavoastra. In partea de sus a blogului este o bara cu cateva comenzi, un click pe comanda "play" si aveti si muzica.

Fiti binecuvantati si va doresc o zi frumoasa de weekend!

Daca ai uitat unde ai fost acum o luna, nu-i nimic, "Goagal" iti aminteste!

Daca ne spunea cineva cu ani de zile in urma ca vom da un simplu click si computerul ne va spune unde am fost si  cat timp am stat, n-am fi crezut. 

Ei astazi m-am convins....!

Stim fiecare ca pe masura ce  telefonul este mai performant avem mai multe avantaje, dar...avem si o multime de  dezavantaje, si astazi m-am convins. Citeam un articol care ne informa ce stie Google sau "Goagal", vorba lui Vanghelie, despre noi si cat de urmariti suntem.Eu cel putin am vazut....

Accesand un link si fiind conectat la contul tau google, vei afla ....si ce-ai mancat aseara(vorba vine). Am aflat unde am fost acum 1-2 luni in urma, pe zile, pe ore, cat am stat, etc....

Doamne ca m-am infiorat...nu ca asa avea ceva de ascuns...ca in afara de servici, biserica si hipermarket la  cumparaturi...n-am umblat, insa ideea ca deschid computerul si imi spune...in ziua "X", de la ora ...pana la ora...ati fost in parcul Rozelor...sau pe strada cutare, ori la servici, asta-i prea de tot.

Iata ce a ajuns tehnica in ziua de azi!

Printr-o nouă funcţie inovatoare intitulată Your Timeline, Google Maps îţi arată traseele tale din ultimii ani.

Dacă la un moment dat a mai existat o fărâmă de speranţă în faptul că Google nu îţi monitorizează fiecare pas şi fiecare aventură offline sau online, gigantul din Mountain View s-a decis să o spulbere printr-o nouă funcţie. Aţi folosit vreodată Google Maps în ultimii ani sau v-aţi urcat vreo imagine pe Google Photos? Nu vă aduceţi aminte? O să vă amintească Google imediat prin Your Timeline.

O nouă secţiune din Google Maps, disponibilă doar vouă şi celor de la Google este în egală măsură uimitoare, atractivă şi şocantă. Printr-un click pe acest link vi se va afişa pe ecran o hartă cu câteva puncte roşii. Un click pe orice dintre ele vă va afişa întregul traseu pe care l-aţi urmat într-o anumită dată, fie desprins din utilizarea Google Maps ca soluţie de navigaţie la momentul respectiv, fie decriptat din informaţiile de geotagging ale imaginilor urcate vreodată pe Google Photos sau orice alt serviciu Google. ,,Your Timeline îţi permite să vizualizezi rutinele tale din lumea reală, să vezi călătoriile pe care le-ai făcut şi să-ţi faci o părere despre locaţiile în care îţi petreci timpul.”

sursa: http://playtech.ro/

Mai vrea cineva sa stea in Romania?

Majoritatea scrierilor de pe acest blog au un caracter crestin.Insa astazi am sa intru in alta sfera. Citeam un titlu al unei stiri, "benzina se apropie cu pasi repezi de 6 lei" (asta inseamna 1.36 EUR la un curs de 4.4 la casa de schimb valutar)

Nu poti sa nu fi revoltat cand vezi cum " alesii nostri dragi, guvernantii... ", cei care au cersit ca milogi votul meu si al tau, astazi isi bat joc de noi,  si de mine si de tine votand legi peste legi care mai de care mai aberante.

Daca astazi a ajuns Romania in situatia in care se gaseste, este doar datorita acestor incompetenti care au ajuns la guvernare si care nu sunt preocupati doar de "adunat" in folosul lor.

Sincer va spun, mi-am facut un pacat duminica la ora de rugaciune cand am fost indemnati sa multumim Domnului ca ne-am nascut in Romania, am pacatuit cu gandul. Dar ma gandesc si sunt convinsa ca fratele care a dat indemnul s-a referit la libertatea religioasa din Romania, la pacea care este "inca" peste tara noastra, nicidecum la situatia economica in care se gaseste aceasta tara.

Nu stiu cat mai pot rabda bietii romani...

Daca facem un calcul scurt vedem cam ce trai fericit are un roman.

Sa nu uitam ca in jur de 30-33% au salariul minim pe economie de 950 lei, adica 215 EUR, iar un salar mediu este in jur de 1500, adica 350 EUR, dar mai exista si o buna parte care nu au nici un venit, traiesc doar din ajutorul social, undeva in jurul a 450 lei/luna, adica 102 EUR (o familie de 4 persoane, mama+tata+2 copii) sau alocatiile  copiilor, dar aici este o alta mizerie si mai mare. Suma alocatiilor care imi este data sa imi cresc copilul este de 42 lei, adica 9.54 EUR. Vedeti totul transform in euro, avand in vedere ca in curand guvernul vrea sa trecem la aceasta moneda.

Dar am sa fac si o mica trecere in revista a alocatiilor in UE:

Romania-9.54 EUR, indiferent ca ai 1 sau 3 copii

Italia-137 EUR/ familie cu 1 copil, 258/fam. cu 2 copii, 375/fam cu 3 copii

Spania-24 euro

Belgia-83 Euro-1 copil, 154 Euro-2 copii, 230 Euro 3 sau mai ulti copii

Germania-164- 1 sau 2 copii, 170-3 copii, 195- 4 copii

Suedia-98 Euro

Danemarca-101 Euro

Olanda intre 65 si 93 de Euro, in functie de varsta

Irlanda intre 166 si 204 Euro, in functie de varsta

Franta intre 124-441 Euro, in functie de varsta

Dar, sa nu mai vorbim de Luxemburg careajunge la 800 Euro pentru familia cu mai multi copii. Aici vorbind si de un salar minim pe economie de 1922.96 Euro in ianuarie 2015

Ma opresc insa aici, n-am sa merg mai departe, pentru ca oricat as cauta...Romania detine recordul "negativ"

Deci sa recapitulam traiul unei familii cu 2 copii:

venit 950 lei x 2/pers. (430 euro)+84 lei alocatia(19.09 Euro)

Total 449.09 EURO

Cele mai mari salarii minime lunare sunt plătite în Luxemburg (1.923 euro), Olanda (1502 euro), Belgia (1502 euro), Germania (1473 euro), Irlanda (1.462 euro), Franţa (1.458 euro) şi

 Marea Britanie (1.379 euro), dar iata o lista completa.

sursa:http://cursdeguvernare.ro

Aici avem o comparatie de preturi intre Italia, Germania si Romania

 

sursa: http://activenews.ro/

Ma opresc aici, dar am o intrebare:

ne intrebam de ce romanii fug din tara lor?

Chiar si patul de spital iti ofera experiente din care poti invata!

Sunt pe un pat de spital si privesc in jur.....ma uit si nu vad altceva decat durere, suferinta si iarasi durere.

Poate ca e bine sa ne mai trimita Domnul si-n acele locuri din cand in cand, poate asa ne amintim si de cei care sufera. 

Dis de dimineata ma trezeste mezinul si imi spune ca nu merge la scoala, acuzand dureri de burta. Cum  "stiu ce am la casa" avand o experienta de acest gen cu un an in urma, am crezut ca se repeta istoria. 

Am crezut ca are vreun test la scoala sau o fi facut vreo nazbatie ieri si evita sa dea ochii cu diriginta. Suparata foc si hotarata, ii comunic ca va merge  chiar si cu dureri. Au urmat cateva minute bune in care ii analizam starea, apoi a urmat un mic interogatoriu si totusi vad ca pruncul isi sustine punctul lui. Imi spune ca nu a facut nimic si nici test nu are, asa ca il iau de mana, il urc in masina si ii comunic ca mergem la urgenta, dar...daca medicul imi spune ca nu are nimic, si mai aflu ca are si vreo lucrare la scoala.... CHEL scrie pe capul lui (parul fiind comoara lui).Numai ca ajungem acolo si aflu un diagnostic, cel putin bizar, avand in vedere varsta pe care o are, "suspect pietre la rinichi". In fine, ne-am internat si  incepem toate investigatiile. Noi ne rugam sa nu fie decat o suspiciune dar  analizele ne vor confirma sau ne vor infirma  prezumtivul diagnostic.

Asa ca am timp de meditatie acum....

Sunt sute de copiii, dignostice care mai de care mai socante, tinand cont ca nu sunt decat niste copilasi. Am vazut salon special cu copii depresivi, copii cu diferite tumori la cap, infectii despre care nici nu am auzit, pur si simplu te ingrozesti. Ma uit in jurul meu...vad parinti disperati cum isi strang copiii in brate, vad  in special mame cu lacrimi in ochi, pentru ca cine ar putea mai bine sa inteleaga decat MAMA....? Dar vad si parinti iresponsabili, injurandu-si bietele odrasle, ii arunca cat colo pe pat nervoase, isi iau tigarile din sertar si pleaca  sa-si calmeze nervii. 

Copiii raman suspinand...Doamne cata durere...!!!

Uneori privesti si parca-ti vine sa spui ca nu-i drept. Femei care isi doresc copii, Dumnezeu nu le-a daruit, dar ma uit la aceste mame, de fapt nici macar nu le pot numi femei, daramite mame....lor le-a fost dat harul sa tina in pantec un copilas.

 De ce....oare?

Sunt mii si mii de femei care isi traiesc viata departe de copiii lor si cand spun departe nu ma gandesc doar la acele femei care s-au dus sa-si castige painea departe de tara, dar sunt si femei care stau departe de copii, traindu-si viata, savurand tot ce se poate savura din cupa pacatului, si copiii tanjesc dupa mama lor. Indiferent cu cine stau, indiferent cine le inlocuieste, MAMA nu  poate fi inlocuita cu nimeni, asta doar in ideea ca MAMA-ESTE MAMA, si nu doar o femeie care s-a distrat, a adus pe lume un biet copil, si mai departe...Dumnezeu sa-l creasca mare.

Durere si iar durere...

Imi privesc copilul si multumesc Domnului si pentru acesta experienta prin care trec. Ii multumesc pentru copilasul meu care simte dragostea mamei.

Isi pleaca capul pe pieptul meu, ma priveste si ma strange, mai  tare...pe semne ca si lui ii prinde bine experienta aceasta. Se bucura ca sunt langa el...si-mi poate zice "mami meu".

Doamne, noi putem trece prin aceste saloane, dar numai Tu ii poti vindeca. Atinge-te si de acesti copii si fa ca dragostea ta sa le fie indeajuns.

Fiecare zi este o lectie!

Ma lupt de ceva vreme cu....cu mine insumi. Prin multe experiente m-a trecut Dumnezeu in viata si prin  fiecare experienta stiu ca singurul scop al LUI, a fost ca sa-I vad Atotputernicia si sa ma invete tot mai mult ce inseamna dependenta de EL. Nu intotdeauna experientele au fost pe placul meu, dar mi-au fost benefice.

Zi de zi ne trece Dumnezeu prin tot felul de situatii, bineinteles toate ingaduite de El.

 Multe dintre situatiile acestea sunt cu scop divin si ne este testata credinta noastra, dar totodata au rolul de a scoate la iveala adevaratul nostru caracter in momente mai dificile.
Am observat ca fiecare lucru cat de mic imi dezvaluie adevarata mea fire. Un telefon primit intr-un moment nepotrivit, o aglomeratie in trafic in timp ce sunt la volanul masinii, o criza financiara, un schimb de replici si discutii cu copilul sau orice lucru aparent banal, toate acestea ma fac sa ma deschid ca o carte, nu  inaintea Domnului, pentru ca El ma cunoaste in totalitate doar sunt creatura Mainilor Sale, insa pana si eu descopar despre mine lucruri care poate am crezut ca nu ma mai caracterizeaza.

De o perioada de timp am vazut ca in ciuda eforturilor si stradaniilor mele pe care le fac ca sa raman credincioasa si  pe placul Domnului, constat ca  aproape in fiecare situatie dau cu "batul in balta", cum e vorba la noi la romani.
 De sunt la volan si e un blocaj in trafic sau o strada in lucru, ce repede aflu ca furia si  mania, aceste fapte ale firii nu m-au parasit definitiv. De face copilul vreo pozna, constat cu stupoare ca imi lipseste rabdarea si imediat imi sare tandara. O cheltuiala neprevazuta care imi afecteaza bugetul de ma face sa intru in criza financiara  ma face sa vad ca mai am si alte pacate, apare nemultumirea, cartesc si ma vaicaresc ca un copil plangacios. Si numai Dumnezeu stie cate mai sunt....
Iata ca micile incidente de peste zi pe pot fi lectii din care putem invata tot mai mult.
Sunt lucruri marunte aparent, insa in fiecare zi nu am facut altceva decat le-am neglijat, le-am tratat cu indiferenta, le-am pus pe seama ca "toti suntem stresati" si acum nu fac decat constatari ...le-am descoperit, le stiu care sunt, insa aceste constatari nu m-ajuta la nimic daca nu  ma lupt in fiecare zi cu ele sa nu le mai fac. Nadajduiesc ca nu va aflati in aceeasi situatie ca mine, ci a-ti fost mult mai atenti si mai cu bagare de seama, altfel nu avem de facut altceva, decat sa ne pregatim de lupta.
Dar cum putea face fata acestor ispite care ne pandesc la tot coltul?
Numai prin post si rugaciune. Nu rugaciune de a fi scutiti de aceste situatii, ci putere de a iesi biruitori din ele.
Doamne ajuta-ne!

 

De-ale mele....

Si pentru ca incet, incet iarna isi strange mantaua si pleaca, urmatorul anotimp isi face loc sa intre pe usa inimii noastre.

Iubesc iarna, insa primavara imi aduce in suflet un chef de viata.

Imi doresc sa fiu in mijlocul naturii cat mai mult, imi doresc sa ascult fiecare fir de iarba cum creste, imi doresc sa ma plimb si sa calatoresc, imi doresc sa ma bucur de tot ceea ce a creat Dumnezeu pentru mine.

Am cateva "placeri", daca le pot spune asa, care ma fac sa-mi aduc aminte de copilarie.

Astazi una dintre ele mi-a amintit de copilarie. 

Trezindu-ma  dis de dimineata si fiind geamul deschis, in linistea noptii auzeam motorul masinilor care treceau rar pe sosea. Au un zgomot total diferit noaptea, fata de cum se aud ziua.

Imi amintesc, mica fiind, de fiecare data cand plecam mai departe cu mama si asteptam autobuzul dis de dimineata (trecea prin satul meu, undeva la 4.30 dimineata), in linistea aceea se auzea motorul autobuzului cu kilometri intregi inainte. Era bucuria plecarii.

Acel zgomot mi-a ramas si azi....

Este doar una din amintirile mele, insa mai am multe...si altele....spre exemplu sunetul trenului cand intra in gara...

Deh, fiecare om are cate o pasarica....asa ca si eu sunt om, si sunt doar un om.

Va doresc o zi minunata de primavara alaturi de cei dragi.

Domnul sa va binecuvinteze!

Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Am tot evitat aceste zile sa scriu pe blog despre acest subiect sau sa intru in vreo polemica cu cineva pe aceasta tema, "je suis charlie...sau nu " ?

In urma cu vreo doua ore am primit un mesaj prin care ni se cerea sa venim in rugaciune si sa mijlocim inaintea lui Dumnezeu pentru un mare oras  din Irak, unde sute de crestini, printre care femei si copii sunt in mare pericol. Grupul islamic radical a intrat in acest oras unde sunt foarte multi crestini, iar acestia sunt la un pas de a fi decapitati din cauza credintei lor.

Nu este pentru prima oara cand crestinii din acest oras au fost atacati si omorati, dar nu numai in acest oras, ci in tari ca Nigeria, Siria, Africa, Iran, Irak, etc.

Aici au murit oameni intr-adevar nevinovati, oameni care nu au luat in desert numele nimanui, oameni care nu au adus blasfemie nimanui, oameni care nu au facut o caricatura nimanui, si totusi...au fost ucisi in cele mai barbare moduri.

  Cu toate acestea n-am vazut un miting de solidaritate pentru ei, n-am auzit sa se se adune "mai mari lideri ai lumii" si sa se solidarizeze. In Franta au fost doar trei zile de teroare, crestinii sunt decapitati, torturati si persecutati  de ani de zile si nimeni nu li s-a alaturat sa spuna, "je suis  un chrétien", nimeni nu si-a pus  nici o pancarta in care sa spun, "EU SUNT CRESTIN"

Nu am nimic cu nimeni, fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru ce face, pentru ce spune, pentru ce deseneaza, insa am ceva pe suflet -Numele lui Dumnezeu nu este aparat nici macar de cei care ar trebui sa il apere.

 Dumnezeu nu are nevoie sa fie aparat de nimeni,  insa acest lucru nu scuza nepasarea noastra sau prea putina noastra implicare si sustinere in rugaciune pentru cei care dau totul pentru HRISTOS.

Astazi o lume intreaga s-a virusat cu acest slogan, oriunde deschizi sa citesti prima data dai de acest slogan, "je suis charlie", de parca a ajuns un fel de salut pentru intreg pamantul, si asta doar pentru trei zile de teroare, trei zile in care cativa insi au ingenunchiat o natiune, cativa insi care au trecut la extrema punand mana pe arma, desi nu aveau nici un drept de a-si face singuri dreptatea.

In cartea Amos am dat asta seara de un verset tare interesant:

"....Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?"

Ceea ce s-a intamplat oare nu stia Domnul? 
Ma intreb... nu ar trebui sa ne alaturam si noi miilor de martiri care isi dau viata pentru Hristos, spunand
DA, SI EU SUNT CRESTIN!

 Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.

  Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
  Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

 Apoc.6:9-11

Iata ce fac acesti crestini martiri, implinesc numarul.

..................

Eu nu sunt "Charlie", eu sunt crestin!

Cand vei aduce izbavire?

Atunci cand tu intinzi paine si primesti in schimb pietre, continua sa dai paine, dar de data aceasta foloseste-ti cu ambele maini!

Atunci cand te rogi in taina pentru o persoana, iar ca raspuns la rugaciune primesti jigniri continua sa te rogi si mai mult, dar de data aceasta iti iei si zi de post!

Atunci cand tu binecuvintezi si in schimb primesti blesteme, binecuvinteaza-l si mai tare!

Dumnezeu asculta rugaciunile si mai mult aduce si izbavire.

Ps.34:4

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Poate ca iti pui intrebarea, cand ? Cand, Doamne vei aduce izbavire? 

Eu am gasit raspunsul: 

 „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire"

Ps. 75:2