Un lung tren ....

Un lung tren ne pare viata

 Ne trezim in el mergand, 

Fara sa ne mai dam seama 

Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte 

 Unde stam cate-un minut;

Pana sa ne mai dam seama, 

Suna... pleaca... a trecut...

Iar durerile sunt statii 

 Lungi, de nu se mai sfarsesc, 

Si, in ciuda noastra parca, 

Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare 

 Inainte tot privim, 

Vrem s-ajungem tot mai iute, 

 La vreo gara ce-o dorim.

Ne trec zilele... trec anii... 

Clipe sfinte si dureri, 

Asteptand, hraniti de visuri, 

 Noi momente de placeri.

Multi copii voiosi se urca. 

 Cati in tren ne-am intalnit!... -

Iar cate-un batran coboara

 Trist, de forta istovit...

Vine-odata insa vremea 

 Sa ne coboram si noi...

Ce n-am da atunci, o clipa 

 Sa ne-ntoarcem inapoi?

Caci, pe cand privim in urma, 

Plangem timpul ce-a trecut...

Suna gara vesniciei!... 

 Am trait, dar n-am stiut...

                                                       Nicolae Moldoveanu