8 Octombrie Deuteronom 5.22-33
Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi!
„O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine ..." confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine,... de dragostea ta când erai logodită, când Mă urma-i în pustiu ...". Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr" (Ieremia 2.2, 32)!
Da, poporul a vorbit bine: „bine au spus tot ce au spus" (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi" (v. 32). Să-I cerem Domnului să lucreze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea" (Filipeni 2.13).
Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga" (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Sâ luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tatăl său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga" (2 Cronici 34.2).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu