5 Iulie Levitic 14.33-57
Lepra într-o casă este un simbol al păcatului într-o adunare sau chiar în cea care poartă numele de Biserică, creştinătatea în ansamblu. Privind cu atenţie Adunarea din Efes în Apocalipsa 2, vedem, sau mai degrabă Domnul, Marele Preot ai Cărui ochi sunt „ca para focului", vede deja o mică pată care dă de bănuit: părăsirea dragostei dintâi. În rest totul părea bun: fapte, muncă, răbdare; dar să vedem ce devine acest mic început: o adevărată lepră la Pergam, unde pietrele casei sunt atinse unele de „învăţătura lui Balaam", altele de cea a nicolaiţilor. Apoi răul dospeşte ca aluatul la Tiatira, la Sardes, până când, la Laodiceea, care marchează ultimul stadiu al Bisericii responsabile, Domnul este constrâns să anunţe: „Te voi vărsa din gura Mea" (Apocalipsa 3.16). „Casa cea mare" a creştinătăţii de nume va fi respinsă, demolată.
Capitolul 15 dezvăluie sursa întinării. Sub imaginea „scurgerii" ne este arătat tot ceea ce este capabilă detestabila noastră fire naturală să scoată la iveală în viaţa de zi cu zi, pentru a otrăvi în acelaşi timp şi anturajul nostru şi pe noi înşine. Există remediu pentru curăţirea noastră: preoţia exercitată în favoarea noastră de Domnul Isus (v. 15, 30).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu