Viata de credinta e o lupta in permanenta.
Un vechi proverb spune cam asa: "Diavolul este un maniac. El loveste intotdeauna in acelasi loc."
Cine il subestimeaza pe diavol....greseste. Este atat de viclean...te imbie cu placeri, iti da sa le gusti, promite fericire...iti acopera pacatul la inceput, te leaga de ele...sau mai bine zis, devii captivul lor si toate astea inconstient si independent de vointa ta. Apoi te lasa sa privesti prin ochii cu care el priveste, dar de fapt nu mai vezi nimic, cu alte cuvinte "te-a orbit".
Toate astea se intampla in momentul in care relatia ta cu Dumnezeu a slabit, a incetat rugaciunea, a incetat postul, ai intrerupt partasia cu fratii tai... atunci incepi sa cochetezi cu pacatul ....atunci este terenul cel mai propice pentru a-si face intrarea in viata ta.
Ajungi sa traiesti in intuneric si sa spui ca e lumina, pacatul nu ti se mai pare pacat, si tot ceea ce odata ai condamnat, acuma ti se pare normal.
Cand ai devenit scavul unei patimi si cand e convins ca esti robit de ea, incepe, incet sa-si retraga invelitoarea cu care te-a protejat si te descopera in fata lumii.
Aici incepe viata de declin.
Te aduce chiar in starea in care sa crezi ca pacatul tau e prea mare si numai exista iertare...si de-aici pana la a-ti pune capat zilelor nu exista decat un pas.
Nu lasa sa iti fure ceea ce ai mai scump, nu pierde vesnicia !!!
Fii intelept si atunci cand simti ca te-a atras intr-o cursa , cere ajutorul LUI si doreste-ti eliberarea.
"El da vointa si infaptuirea "
Nu cere sa faca schimbari in viata ta, atata timp cat tu nu iti doresti. Prima data cere-i sa puna in tine dorinta de a fi eliberat , si-atunci cu siguranta iti va da si infaptuirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu