Sunt un fiu-întors acasă....

Nu sunt fulgul de zăpadă,nici stejar nu sunt

Nu sunt crinul din livadă,nu-s nici frunza-n vânt.

Nu sunt prinț în lumea asta,nu-s nici cerșetor,

Sunt un fiu întors acasă......Recunoscător !

Două brațe-au stat deschise,așteptând mereu 

Să mă-ntorc din pribegie,iar la Tatăl meu...!

Ochi deschiși, de îndurare,zarea măsurau,

Luminoși ca două stele,urma-mi căutau...!

Doamne, ce eram atuncea,fulg sau frunză-n vânt ?

Fără scop și fără țintă,ce-am fost pe pământ ?

Eram fiul Tău și-atuncea,dar nepăsător,

Pribegeam străin în lume,si risipitor.

Tu, iubind ca un Părinte,ai rămas privind...

Așteptând, din lumea mare să mă vezi venind !

Astăzi îmi aduc aminte,cum m-am luminat,

Când întors, în pragul casei, Tu m-ai sărutat !

Ți-am citit în ochi iubirea sufetului Tău,

Și am spus cu ochii-n lacrimi: "ca argat vin eu !"

Însă Tu, iubit Părinte,totul ai iertat.

M-ai primit ca fiu acasă, nu un biet argat !

Și de-atunci, în lumea asta,nu-s o frunză-n vânt,

Nici o umbră trecătoare,nici stejar nu sunt.

Nu-s nici fulgul de zăpadă,nu-s nici cerșetor.

Sunt un fiu-întors acasă....

......Recunoscător !

 O noapte binecuvântată !