Versetul zilei

24 decembrie 2016

Sarbatori binecuvantate!

Sarbatoarea Nasterii Domnului o sarbatorim intr-unul dintre cele mai frumoase anotimpuri, cel putin pentru mine. Foarte multe discutii au fost pe seama acestei date calendaristici si dupa cum stim, nu 25 decembrie este data nasterii, dar asta cred ca prea putin conteaza pentru noi crestinii. 
Importanta acestei sarbatori nu tine de data, nu tine de anotimp ci tine de evenimentul in sine, ”nasterea Mantuitorului nostru Isus Hristos”.
Imi amintesc ca, pe masura ce se apropia timpul sa aduc pe lume cel de-al treilea copil al meu, noi ca parinti am creat toate conditiile posibile sa vina micutul intr-un cadru cat mai placut, cat mai frumos, cat mai optim pentru a creste sanatos. Am investit bani, timp si tot ce ne-a stat in putere pentru a-l face cat mai fericit. Astazi, cand stau si ma gandesc la nasterea Mantuitorului si la conditiile subrede in care Maria i-a dat viata...nu pot sa nu ma intreb:
”oare nu putea Dumnezeu sa-i pregateasca cel mai frumos palat a lui Irod ca sa se nasca Fiul Lui?”
Cu siguranta...DA!
Insa umilinta si smerenia cu care a venit in lume dovedeste cat de mult ne-a iubit Dumnezeu!
ISUS, REGELE REGILOR, IMPARATUL IMPARATILOR, DOMNUL DOMNILOR s-a nascut pe paie umil printre vite si fân, 
El ne-a adus pacea, El este puntea dintre cer si pamant, El ne-a pus in legatura cu Tatal, El a restabilit toate legaturile rupte, EL FIUL ISUS HRISTOS.
Astazi noi pe El il sarbatorim, El este motivul bucuriei noastre.
LAUDATI PE DOMNUL!

Hrana ta zilnica!

24 DECEMBRIE
Apocalipsa 18.14-24
Plângerile negustorilor (v. 11, 15...) ne amintesc de nemulţumirile lui Dimitrie şi ale artizanilor din Efes care se temeau să nu cumva să piardă „un mare câştig" şi „bunăstarea" pe care le-o procura cultul idolului (Fapte 19). In fond, care este diferenţa dintre marea „Diană a efesenilor" şi „Babilonul cel mare", între idolatria păgână şi corupţia creştinismului?
 Nu poate să nu aibă succes religia care-i dă omului toate roadele dorite de sufletul său (v. 14), care-i încântă simţirile, adormindu-i conştiinţa (muzica joacă în aceasta un rol important: v. 22; Daniel 3.7), care-i favorizează comerţul, pretextând tot felul de bucurii. Este îndeajuns să vedem, la sfârşitul anului, în ce mod păgân este celebrată de mulţi naşterea Domnului Isus.
„In ea s-a găsit sângele... sfinţilor" (v. 24). Deja în cetatea lui Cain, la începutul Bibliei, se găseau nenumărate lucruri plăcute, ... în timp ce sângele lui Abel striga... (comp. cu Geneza 4.10,17...). Astăzi, lumea religioasă se bucură, în timp ce adevăratul credincios suferă şi se întristează (loan 16.20). Mâine vor răsuna vaietele pe pământ, dar la acestea va răspunde bucuria cerului (v. 20).
Să ne ajute Dumnezeu ca, prin credinţă, să vedem toate lucrurile aşa cum le vede El!

23 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

23 DECEMBRIE
Apocalipsa 18.1-13
Aceste viziuni pot fi comparate cu o serie de diapozitive care prezintă aceleaşi tablouri sau evenimente din perspective şi iluminări diferite. Prăbuşirea Babilonului este privită aici ca fiind împlinită direct de „Domnul Dumnezeu" (v. 8, 20). Dar, înainte de aceasta, a răsunat o poruncă: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu" (v. 4; comp. cu profeţia lui Ieremia împotriva Babilonului istoric: cap. 51.7,8,37,45...). Această chemare se face auzită chiar astăzi: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, spune Domnul..." (2 Corinteni 6.17). Fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să se despartă în întregime de lumea religioasă cu principii amestecate, a cărei stare finală ne este prezentată aici (comp. cu Numeri 16.26). Unii ne vor acuza de lipsă de dragoste, că suntem înguşti şi sub imboldul unui spirit de superioritate.
Esenţialul este însă să ascultăm de Domnul.
Versetele 12 şi 13 întocmesc lunga listă a tot ce se află în lume, studiate pentru satisfacerea multiplelor pofte ale oamenilor (1 loan 2.16,17). Lista se deschide cu ceea ce este cel mai preţuit: aurul, şi se încheie cu ceea ce are valoarea cea mai mică în ochii acestei false Biserici, ... dar care are atâta preţ pentru Dumnezeu: sufletele oamenilor.

22 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

22 DECEMBRIE
Apocalipsa 17.1-I8
Ultima cupă conţine judecata Babilonului (cap. 16.19), subiect detaliat în capitolele 17 şi 18.
Este vorba despre Biserica apostată, de marea creştinătate de nume, din care toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vor fi fost luaţi la venirea Domnului. Necredincioasă lui Hristos, ea sa stricat prin alianţe necurate cu lumea şi cu idolii ei. «Stricăciunea celor mai bune este cea mai rea stricăciune.» 
Această „prostituată" este aşezată pe fiară, puterea ei întemeindu-se pe puterea politică (v. 3). Cu toate că Isus a declarat: ,Jmpărăţia Mea nu este din lumea aceasta" (loan 18.36), ea totuşi revendică stăpânirea asupra pământului. Pe deasupra, ea persecută şi omoară pe adevăraţii sfinţi (v. 6). In faţa acestui spectacol, apostolul este cuprins de o adâncă uimire. 
Chiar aşa să ajungă Biserica responsabilă? Da, istoria ei de-a lungul secolelor a confirmat cu prisosinţă aceasta, aşteptând forma finală, care este descrisă aici. Versetele 16 şi 17 ne învaţă însă cum va pieri această „mamă a spurcăciunilor". Va avea soarta pe care ea însăşi le-a pricinuit-o martorilor lui Isus", expresie în care se poate discerne întreaga
tandreţe a inimii lui Dumnezeu (v. 6; vezi şi cap. 2.13).

21 decembrie 2016

Hrana ta zilnica!

21 DECEMBRIE
Apocalipsa 16.1-21
Cele şapte cupe vărsate asupra pământului amintesc de urgiile venite peste Egipt: bube, ape transformate în sânge, întuneric, broaşte, tunete, piatră şi foc (vezi Exod 9.23). Insă, în loc să-i aducă la pocăinţă, dezastrele îi fac pe oameni să blesteme (v. 9, 11, 21). O triplă mărturie este însă adusă Dumnezeului celui drept: de la învingători (cap. 15.3,4), de la îngerul apelor (v. 5) şi prin altarul însuşi (v. 7).
Primele patru urgii lovesc, respectiv, aceleaşi sfere ca şi primele patru trâmbiţe (cap. 8.7-12). Cea de-a cincea atinge tronul conducătorului roman. A şasea pregăteşte „lupta din ziua cea mare". In sfârşit, după ultima cupă răsună vocea puternică venind de pe tron: „S-a isprăvit”. Cât de diferită este ea de strigătul anunţând pentru noi sfârşitul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului, după ce Fiul lui Dumnezeu a băut pe cruce cupa pe care noi o meritam: „S-a împlinit' (loan 19.30)!
Aceste evenimente solemne sunt mai apropiate decât credem. «Fie ca niciodată să nu privim lumea în alt fel decât ca o scenă judecată, fiind conştienţi de mânia înspăimântătoare de care ea nu va putea scăpa... Aceasta ne va păzi să nu fim indiferenţi nici faţă de răul care este în lume, nici faţă de judecata divină care o aşteaptă.» (W. K.).

20 decembrie 2016

In mainile Olarului!

Admiram in vitrina deseori vase extraordinar de frumoase, adevarate bijuterii.Insa putini am fost fost in atelierul olarului sa vedem procesul intreg de prelucrare.
Sunt multe etape si procesul de prelucrare nu este tocmai unul placut, insa dacă vrei să ajungi un vas frumos si desăvârșit, trebuie să accepți să rămâi în mâinile Olarului!
Fericirea te face dulce, încercările te fac mai puternic, regretele te fac mai uman, eşecurile te învață ce este umilinta, succesul te face să străluceşti, dar Dumnezeu te face să continui.
 Nu stiu in ce faza de prelucrare te gasesti in mainile Olarului, insa stiu un lucru...
in mainile Lui suntem in siguranta.
Chiar daca suntem framantati, chiar daca suntem in cuptor, noi suntem sub supravegherea Lui, de-altfel nici un olar nu-si pune obiectul in cuptor si uita de el. Exista un timp de sedere ingaduit de El, dar la final...
caracterul tau va intrece orice frumusete.

Hrana ta zilnica!

20 DECEMBRIE
Apocalipsa 14.14-20; 15.1-8
Odinioară Domnul îi anunţase pe acuzatorii Lui: „De acum încolo veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului" (cap. 1.7; Matei 26.64 şi 24.30). Iată-L aici pe acest Fiu al Omului aşezat pe un nor alb! Odinioară încununat cu spini, El poartă o coroană de aur; în loc de trestie, El are în mână o seceră ascuţită. Cel pe care oamenii II judecau a devenit Judecătorul oamenilor. Şi, în calitatea aceasta, El porunceşte marele seceriş al pământului, urmat de un impunător cules al viei, şi unul şi altul
anunţate de foarte mult timp (de exemplu, Ioel 3.13; Matei 13.30,39).
Odată cu capitolul 15 se deschide o nouă serie de judecăţi (cupele). Şi de astă dată însă, sfinţii care vor avea să treacă prin ele sunt mai întâi văzuţi în siguranţă (v. 2-4); numai după aceea, cei şapte îngeri împuterniciţi cu executarea urgiilor ies din Templu şi primesc cele şapte cupe pline de mânia lui Dumnezeu 
(comp. cu Ieremia 25.15). 
Dragi prieteni creştini, această lume, care va fi lovită, este cea pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult, încât a dat pentru ea pe singurul Lui Fiu. Şi îngerii nimicitori încă nu şi-au primit misiunea cumplită.
Misiunea noastră, cât timp aşteptăm, este cu totul alta: să proclamăm în ea harul divin (2 Corinteni 5.20).

19 decembrie 2016

Traieste cu folos!

Vin sarbatorile...!
Atata agitatie in jurul nostru, incat uitam sa mai traim.
Nu uita, viata continua si dupa aceste sarbatori, asa ca nu-ti epuiza energia si timpul pe lucruri trecatoare.
Investe timpul in oameni!!!
Traieste cu folos!