20 DECEMBRIE
Apocalipsa 14.14-20; 15.1-8
Odinioară Domnul îi anunţase pe acuzatorii Lui: „De acum încolo veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului" (cap. 1.7; Matei 26.64 şi 24.30). Iată-L aici pe acest Fiu al Omului aşezat pe un nor alb! Odinioară încununat cu spini, El poartă o coroană de aur; în loc de trestie, El are în mână o seceră ascuţită. Cel pe care oamenii II judecau a devenit Judecătorul oamenilor. Şi, în calitatea aceasta, El porunceşte marele seceriş al pământului, urmat de un impunător cules al viei, şi unul şi altul
anunţate de foarte mult timp (de exemplu, Ioel 3.13; Matei 13.30,39).
Odată cu capitolul 15 se deschide o nouă serie de judecăţi (cupele). Şi de astă dată însă, sfinţii care vor avea să treacă prin ele sunt mai întâi văzuţi în siguranţă (v. 2-4); numai după aceea, cei şapte îngeri împuterniciţi cu executarea urgiilor ies din Templu şi primesc cele şapte cupe pline de mânia lui Dumnezeu
(comp. cu Ieremia 25.15).
Dragi prieteni creştini, această lume, care va fi lovită, este cea pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult, încât a dat pentru ea pe singurul Lui Fiu. Şi îngerii nimicitori încă nu şi-au primit misiunea cumplită.
Misiunea noastră, cât timp aşteptăm, este cu totul alta: să proclamăm în ea harul divin (2 Corinteni 5.20).
„Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.” (Evrei 4:13).
RăspundețiȘtergereTextul din Romani 5:20 spune: „Dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult.” Harul lui Dumnezeu este prezent, dar noi trebui să credem pentru a-l primi.
Trebuie să Îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt, fiind convinşi că El este gata să ne facă dăruiască harul său.