Oferta!

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului...

Luca 4:5

Cuvintele acestea se gasesc in textul care face referire la ispitirea Domnului Isus.

Deseori ne necajim ca vine Satan si ne ispiteste si tot atat de des constatam ca nu suntem imbracati cu armatura Duhului despre care vorbeste Pavel celor din Efes, dar si noua:

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11) si din acest motiv suntem biruiti.

 Atunci cand te necajesti ca esti ispitit adu-ti aminte ca si Isus a fost ispitit, si daca a fost El ispitit, Fiu de Dumnezeu si diavolul n-a avut rusine sa-l ispiteasca, crezi  tu oare ca se va rusina de noi?

Se va rusina de mine sau de tine fiindca suntem urmasi ai lui Isus...?

 Nicidecum! 

Asa ca singura solutie este sa ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu ca sa-l putem birui.

Mai mult de atat, uitati-va cu ce ispita a venit: ”Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii...”Ce siret si viclean...!

 Prima data i le-a aratat, apoi i le-a promis.

Isus respinge oferta  si nu accepta aceasta imparatie pe care Satan i-o arata. In primul rand imparatiiile acestea sunt lumesti, Hristos n-a vrut o imparatie pentru Sine, ci una cereasca castigata prin suferinta, prin smerenie, prin blandete, prin dragoste.

Hristos a biruit, dar noi?

Cate oferte nu ti-a propus diavolul si tu le-ai acceptat?

Ti-a aratat imparatiile lumii, faima, bani, sex, cariera si pentru a beneficia de ele ai facut atata compromis...

Imparatiile castigate aici sunt trecatoare, imparatia promisa de Dumnezeu este vesnica, pe care o alegi?

Diavolul iti promite, dar nu uita...doar promite, de primit nu vei primi nimic. Hristos ceea ce a promis a si implinit. Pe cine vei crede si vei asculta?

Nu stiu ce oferta vei primi in aceasta saptamana, dar ia seama, ceea ce ofera diavolul este trecator, ceea ce ofera Hristos este vesnic.

Viata vesnica alaturi de Isus este promisiunea lui Dumnezeu!!!

Simtim incet cum harul de la neamuri!

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
Galateni 2.11-21
Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-1 acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi
pe practicarea religiei lor. Ei «fac ce pot», iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte,... ci prin credinţa în Isus Hristos". Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă!
 Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos", am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...".
Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Galateni 2.1-10
Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. In timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a-şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17).
Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne-o supraapreciem, ci s-o împlinim fåra greşeală şi făra să „avem în vedere faţa omului" (v. 6).
Cartea Fapte confirmă cât de greu le-a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s-a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel Ie arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

Un sfat de la Solomon!

Atata goana pe capul omului in cautarea fericirii, incat este in stare de orice, numai sa fie fericit. Cauta, alearga, trudeste si face tot ce-i sta in putinta pentru a-si atinge acest tel.

Ma uitam in cartea Eclesiastul, si Solomon si-a facut la randu-i multe planuri si socoteli, la fel ca si noi.

Uitati-va in cap 2 al cartii Eclesiastul ce spune Solomon:

Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 
Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”.  
Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.
  Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii,  mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.  

Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. 

Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
  Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.   

Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 

Un cautator de fericire l-as putea numi pe Solomon cand citesc ce indeletniciri avea, si el chiar a gasit ceea ce cauta, insa  nimic din toate acestea nu l-au putut face fericit. Chiar el face o constatare si declara:

am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare. 

 

Goneste omul din zori si pana in noapte, trudeste pana la epuizare, strange bani, cumpara terenuri si case, demoleaza si construieste, ca mai apoi sa demoleze iarasi si toate acestea platind un pret prea mare, sanatate distrusa, familie neglijata, sotie, sot, copii, nopti nedormite, etc si la final cand trage linie...pleaca gol asa cum a venit si pe deasupra si nefericit.

Ma intreb si eu ca Solomon...oare nu realizam ca totul este goana dupa vant?

 Nu realizam ca fericirea nu sta in lucrurile trecatoare?

Nu realizam ca lucrurile adunate nu ne vor fi de folos acolo unde vom merge?

 Solomon era  cel mai intelept om si prin scrierile sale a invatat si poporul din aceea vreme si ne invata si pe noi cu privire la aceste lucruri, depinde insa de noi daca luam seama la sfatul lui.

La finalul cartii el declara: totul este deşertăciune, insa ne mai da inca un sfat de care ar trebui sa tinem seama:
Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

 

 

 

 

O zi binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

29 IULIE
Galateni 1.11-24
Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu!
Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu 1-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu 1-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. In plus, Hristos îl chemase într-un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).
Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (loan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură" (v. 13)!
Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere" în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).

Conversatie..!

-Ce faci, Doamne?

-Veghez, Mă uit și văd cum voi nu mai vegheați.

Mă uit și văd cum te-ai trezit grăbit de dimineață și Mi-ai repezit o rugăciune scurtă, în care mai mult decât mulțumire, Mi-ai cerut protecție, mai mult decât credință Mi-ai cerut binecuvântare. ..Mă uit cum prin mintea ta trec mii și mii de gânduri necurate și tot mai rar cugeți la Cuvantul Meu!

Mă uit și văd cât de mult timp petreci cu telefonul sau tableta și cât de puțin timp citești Scriptura. Începi și sfârșești ziua alergând, alergând după nimicuri, după bani mai mulți, după condiții mai bune, după un trai mai bun, nicidecum nu alergi în a-Mi împlini Voia!

Îmi zici că Mă iubești, și o faci într-adevăr, dar Mă iubești doar când te inundă binecuvântarea și belșugul, in rest te cerți cu Mine : "Doamne, de ce"?!

De ce? Pentru că trebuie să te trec prin deșert, prin pustie și prin greu ca să pot sta de vorbă cu tine, ca să -ți tai aripile mândriei , ca să poți ajunge Aici la Mine! Dar tu, dar tu te mânii, te superi, și cauți acuzatul in loc să cauți soluții. ...

Te iert, te smeresc iar apoi te ridic iarăși cu iubire. Mă îngrijesc de rănile tale și cu cei care te-au lovit Mă judec Eu. Dar cum încep să ți se vindece rănile, iar te ridici, iar te murdărești, iar preferi șanțul cu mizerii în loc de Cărarea Pocăinței. ...ce să -ți mai fac, copile? Unde să te duc și cum să te fac să înțelegi că te iubesc cu o iubire veșnică? Că Mi-am dat Fiul pentru tine și că te-am creat pentru Slava eternă nu pentru Momentul păcatului! ?

Știu că ți -e greu să mergi înainte, stiu că ți -e greu să te păstrezi curat, dar de aceea ți L-am trimis pe Mângâietorul, ca să te îndrume, mângâie și călăuzească. Dar poate sta o flacără de foc într-un ocean de gheață? O Apă curată într -un vas murdar? Ești sleit de puteri pentru că nu te hrănești cu hrană Cerească, ești gol pentru că nu te adapi la Izvor...și ești deznădăjduit pentru că nu vorbești cu Mine...

Te aștept, te iubesc, te păzesc, te iert, dar nu uita că într -o zi răbdarea Mea se va sfârși...

                                cu dragoste, al tau Tata