Hrana ta zilnica!

29 APRILIE
Daniel 3.19-30
Acest capitol ne arată ceea ce credinciosul trebuie să facă, ceea ce Satan poate să facă, dar, de asemenea, şi ceea ce Dumnezeu face. „Nu te teme ...Eu voi fi cu tine...; când vei umbla prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui". Aceasta este promisiunea făcută în Isaia 43.1,2 rămăşiţei credincioase. Şi Dumnezeu o va împlini. Aruncaţi în cuptor, cei trei nu numai că nu au suferit niciun rău, ci acolo ei au avut o minunată întâlnire. In misteriosul lor însoţitor de moment II recunoaştem fără dificultate pe Fiul lui Dumnezeu. 

Da, cuptorul încercării este un loc de privilegiată întâlnire între Domnul şi ai Săi.
In timp ce focul i-a nimicit pe oamenii numiţi să-i arunce în flăcări pe cei condamnaţi, nici aceştia, nici nimic din ce le aparţinea n-au prins nici măcar miros de foc. Un singur lucru este consumat în cuptor: legăturile care-i împiedicaseră (v. 25).

 Nu acesta este adesea rezultatul încercării pentru creştin? 

II eliberează de una sau de alta din legăturile cu care lumea îl înfăşurase şi îi permite să umble liber în compania Domnului Isus.
Mânia împăratului a făcut loc consternării (v. 24). Aceşti martori tineri au ştiut, expunându-şi viaţa, să-i demonstreze împăratului realitatea credinţei lor şi să-i dea o mărturie vizibilă despre Dumnezeul lor.

CINA!

Sarbatoarea Pastelui este cea mai sacra sarbatoare la evrei. Poporul evreu a fost sub robia lui Faraon timp de 430 de ani. A fost o perioada lunga in care acest popor a indurat multe, dar Dumnezeu a vazut strigatul acestui popor, poporul Lui intai nascut, de-aceea trimite pe cineva la Faraon sa intervina pentru ei. Pe cine a trimis?....Bineinteles pe Moise. Stim toata istoria aceasta, stim ca dupa negocieri  multe cu Dumnezeu, in care Moise aduce tot felul de scuze lui Dumnezeu pentru a trimite pe altcineva acolo, Moise cedeaza si impreuna cu Aron pleaca in Egipt. Urmeaza negocierile cu Faraon si in tot acest timp Dumnezeu trimite o multime de plagi pentru ca s-a impotrivit si n-a vrut sa-l lase liber.

Plaga aceasta de la Paste era ultima plaga trimisa, dupa care poporul este liber.

Mielul si azimile au fost simbolul pastelui. Sangele mielului de pe usiorii usii a fost salvarea poporului in aceea noapte.

De-atunci Pasele este tinut cu sfintenie la evrei si este sarbatorit in familie odata cu incendierea templului la Ierusalim. Ucenicii fiind familia lui Isus, s-au strans impreuna cu EL si au sarbatorit Pastele.Aceasta intalnire a avut loc chiar inainte de moartea Lui. A fost ultima cina servita cu ucenicii pe pamant. De-atunci aceasta sarbatoare a capatat o alta semnificatie.

Are o valoare imensa aceasta cina, iar noi cei care facem intocmai cum a poruncit trebuie sa-i stim valoarea. Nu este o traditie, nu este un act de rutina, ci este modul prin care ne amintim de tot ceea ce a fost in trecut, ne amintim cum Isus a acceptat sa moara, sa sufere asa cum n-a mai suferit nimeni vreoadata pentru noi, pentru mine si pentru tine ca noi sa fim liberi de pacate. 

Participand la acest act solemn ne amintim de moartea si invierea Sa, dar totodata  ne amintim si de promisiunea facuta:” Ma duc sa va pregatesc loc si Ma voi intoarce, si va voi lua cu Mine....”

In aceasta seara ne apropiem si noi de aceasta masa. De-aceea sa venim inaintea Domnului cu reverenta si cu sufletul curatit, cu pacatele marturisite ca sa putem sta in prezenta Lui.

• Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi, pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
•  Apoi a luat pâine şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
•  Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.”

Hrana ta zilnica!

28 APRILIE
Daniel 3.1-18
Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic.

 El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor:
1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale;
2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu;
3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea. 

Rămăşiţa credincioasa a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15...). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n-avem nevoie să-ţi răspundem asupra acestui lucru", afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap.1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).

Tu ce spui? Pentru ce a murit Isus?

Datorita faptului ca vin sarbatorile lumea este atat de agitata atat in trafic, in magazine si oriunde te duci este aglomeratie mare, accidente pe sosea si multa, multa imbulzeala. Dar chestia asta, nu numai astazi este, ci aproape zilnic.

Ma intreb daca nu cumva omenirea  si-a pierdut ratiunea?

Vad atata preocupare doar pentru ”NOI”, doar persoana noastra sa fie satisfacuta, doar noi sa ne simtim bine. Nu cumva pierdem esenta...?

Din pacate, eu cred ca omul a pierdut-o de mult....! 

Atunci cand Dumnezeu a facut planul de salvare pentru omenire, a avut un scop precis, OMUL insa a denaturat ceea ce a facut Dumnezeu.

Isus nu si-a dat viata la Golgota rabdand chinurile morti ca noi sa avem mese imbelsugate, oua rosii, cozonacii si miel la tava. Nu acesta a fost scopul Lui. Nu spun ca e rau sa ai pe masa ce-ti trebuie, dar ca sa trudesti o saptamana-doua doar pentru a nu-ti lipsi nici cel mai mic detaliu de pe masa festiva...e  deja prea mult. Ba mai mult, zilele trecute ascultam la radio Vocea Evangheliei, un reportaj facut in oras. Oamenii erau intrebati ce sarbatorim la Florii?

Am fost ingrozita sa aud ce raspunsuri au dat...si toate acestea veneau din gura unor oameni care se declara crestini de 2000 de ani.

Pacatele noastre erau prea multe si prea mari, iar noi nu am fi putut sa ne caram povara, de-aceea Isus a luat vina noastra asupra Lui, S-a facut pacat ca noi sa fim liberi.

Ce faci tu cu libertatea aceasta?

Ce fac eu cu libertatea pe care am primit-o?

Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa cautam sa cunoaste Adevarul.

Adevarul ne va face cu adevarat slobozi!

Urmam noi drumul crucii?

In aceasta perioada auzim foarte mult vorbindu-se despre drumul crucii, chiar se si organizeaza un traseu de cativa ani incoace, insa pentru noi, pentru fiecare din noi ce inseamna drumul crucii?

Drumul lui Hristos a trecut mai intai pe la cruce.

 A cunoscut suferinta, batjocura, a fost batut, scuipat, injosit si rastignit si abia dupa ce a cunoscut toate acestea, Dumnezeu l-a inaltat in glorie.

”Calcati pe urmele mele, intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos” spune Pavel. 

El a calcat pe urmele lui Hristos si cred ca fiecare stim care a fost parcursul vietii lui Pavel, dar Pavel si-a sfarsit alergarea, si-a asigurat cununa, insa am ramas noi.

 Noi calcam pe urmele lui Hristos?

De fapt esenta pocaintei in acest lucru consta, a face voia Lui, a pazi poruncile Lui, ”cine Ma iubeste acela va pazi poruncile Mele” spune Cuvantul.

  Hristos n-are nevoie de povestile noastre, toti suntem buni oratori, toti suntem buni invatatori, El este interesat de modul cum ne traim viata. Suntem realmente un far pentru cei aflati in intuneric sau suntem o luminita care abia mai palpaie sau o luminita stinsa?

Hristos a purtat crucea si noi nu suntem scutiti de acest lucru.

 Fiecare am capatat o cruce in momentul in care am decis sa-l urmam. 

Intrebarea este, noi ne ducem crucea sau taiem zilnic din ea?

Isus a murit, iar mai apoi a inviat! Nu exista inviere fara moarte!

Noi am murit fata de pacat?

Acesta este drumul lui Hristos, nu este inventat de oameni si nu exista o alta cale. Este drumul trasat de Dumnezeu si Isus a implinit Voia Tatalui.

Ca sa ajungem cu El in slava, trebuie sa-I calcam pe urme.

Zdrobirea  si moartea firii noastre pamantesti, a eului nostru, iar mai apoi invirea la o viata noua in Hristos.

Suntem noi dispusi sa urmam traseul?

Doamne ajuta-ne!

Hrana ta zilnica!

27 APRILIE
Daniel 2.31-49
Intr-un mod impresionant de concis, istoria naţiunilor îi este prezentată împăratului prin această ciudată statuie de om, constituită din cap până-n picioare din metale diferite. Capul de aur reprezintă cel dintâi imperiu universal, cel al Babilonului, înfiinţat după ce Dumnezeu Şi-a retras tronul din mijlocul lui Israel.

 Strălucitoare, dar de scurtă durată, această monarhie a făcut loc împărăţiei medo-persane (pieptul de argint) căreia, la rândul ei, i-a succedat imperiul grec al lui Alexandru (pântecele şi coapsele de aramă). În sfârşit, pulpele şi picioarele personajului evocă un al patrulea imperiu, tare ca fierul, brutal, distrugător, în care nu ne este greu să recunoaştem imperiul roman. 

Istoria lui - începând cu invaziile barbare, moment când a îmbrăcat cea dintâi formă a sa - este în prezent întreruptă de ceea ce numim „paranteza Bisericii". Potrivit profeţiei însă, acest imperiu va trebui în curând să fie reconstituit, pentru puţină vreme. Va fi în el un element de slăbiciune, sugerat prin amestecul lutului cu fierul (cei zece împăraţi distincţi ai fiarei romane; Apocalipsa 17.12), ceea ce îl va face vulnerabil (v. 41, 42). Atunci piatra desprinsă fără mână, adică introducerea împărăţiei lui Hristos, va pune capăt dominaţiei omului „care este din ţărână" (Psalmul 10.18), spre fericirea acestuia.

Prezentarea Regelui - intrarea Domnului în sfânta cetate

Ce bucurie cand mi se zice, veniti cu toti la casa Domnului"

Doua cantari minunate interpretate de corul si orchestra Bisericii Elim,
 "Ierusalim, cetate sfanta" si "" Ce bucurie cand mi se zice, veniti cu toti la casa Domnului"