Agenda Micro-Ciparii si Cipurile RFID sunt în curs de implementare

 ...............

Putem vedea clar cum suntem incet, incet spalati pe creier și forțați să credem că implantul este în beneficiul nostru și al confortului nostru. Incet, incet multi isi vor micro-cipa copiii incercand să se convingă in acest fel pe sine că acest lucru este pentru pacea noastră spirituală și pentru siguranța lor.

Ii facem pe copiii noștri să devină atat de obisnuiti si totodata dependenti de aceste cipuri RFID, incat in momentul in care vor deveni adulți, sa nu mai poată trăii fără ele.
S-a început cu micro-ciparea animalelor, mai întâi voluntar și acum obligatoriu prin lege, iar aceeași metodă va fi utilizată si pentru oameni.
Amintește-ți,  viața umană nu poate fi redusa, sub nici o forma la un cip RFID, încorporat sub piele.
Mai jos sunt mai multe exemple extrem de revelatoare, cu știri care fac referire la implanturile cu microcipuri si care sunt prezentate în mass-media generala.
20.000 de elevi din nord-estul orașului  Vitoria da Conquista vor fi nevoiti sa poarte la scoală tricouri cu microcipuri încorporate. Citeste continuarea: http://vremuritulburi.com/2015/10/20/atentie-mare-agenda-micro-ciparii-si-cipurile-rfid-sunt-in-curs-de-implementare/

Club Colectiv - Marturie Marian Supravietuitor

Hrana ta zilnica!

15 MARTIE

Proverbe 23.15-35

Odată ajuns adult, mai trebuie tânărul să ţină cont de sfatul părinţilor? 

Cu siguranţă, da! (conform cu v. 22). Aceasta face parte din cinstirea care li se datorează şi căreia vârsta sau majoratul nu-i schimbă nimic. Este o bucurie pentru părinţii creştini să vadă Ia copiii lor, când au crescut, roadele educaţiei pe care le-au dat-o (v. 15,16,24: şi ce contur prinde acest verset 24, dacă-1 aplicăm la bucuria Tatălui de a găsi în Fiul Preaiubit pe Cel Drept şi Sfânt prin excelenţă: Matei 3.17). Dincolo de toate însă şi înaintea părinţilor noştri, Domnul are drepturi asupra noastră., Fiul Meu, dă-Mi inima ta spune El fiecăruia (v. 26). «Nu-ţi cer mai întâi o parte din resursele sau din timpul tău, ci afecţiunile tale. Restul va veni după aceea. Dându-Mi inima ta în întregime - spune Isus - nu faci decât să-Mi dai ce-Mi aparţine, pentru că este salariul Meu, dobândit atât de scump în ceasurile de la cruce.» Macedonenii menţionaţi de Pavel în 2 Corinteni 8 se dăduseră pe ei înşişi Domnului.

Sfârşitul capitolului descrie inconştienţa tragică a celui abrutizat de alcool. Biruit de vin (Isaia 28.1b), incapabil să reziste ispitelor cărnii (v. 33), el se ruinează sub toate aspectele (v. 21).

Drag prieten, tu ce vei face cu inima ta?

Ce am facut in plus ca sa merit asa ceva? De ce ea si nu eu?

Minunat este Domnul si admir modul prin care alege sa ne vorbeasca fiecaruia in parte. Nu stiu DACA si CATI suntem dispusi sa ascultam vocea Lui.

Da, El nu ne vorbeste direct prin vocea Lui, desi poate sa o faca si cu siguranta a facut, insa se foloseste de oameni ca sa ne transmita ceea ce vrea sa auzim.

Aseara ne-am bucurat tare mult sa-l avem in mijlocul nostru pe fratele Titus Coltea, si DA pot spune ca Dumnezeu, prin el a  vorbit fiecaruia dintre noi.

Intalnindu-ma sambata intamplator cu o doamna pe care eu o vedeam venind  duminica seara la noi la biserica si stand de vorba cu ea, dupa cateva schimburi de vorbe mi-am dat intalnire duminica seara  dupa biserica, deoarece aveam sa-i daruiesc copilasului ei ceva.  

Am vazut-o de atatea ori venind cu doi copilasi de mana, un baietel si o fetita frumosi foc, ea abia pasind pe picioare cu mainile tremurand dar stranse in jurul copiilor cu atata dragoste si grija.
Am condus-o pana acasa cu masina si la doar cateva secunde dupa ce a urcat, parca cunoscandu-mi gandurile care ma framanta, mi-a zis:
"stii, eu sunt in aceasta stare de la nasterea fetitei mele(cea mica), de la o anestezie data gresit..."
Pe moment...am amutit, nu-mi gaseam cuvintele, doar "de la o anestezie?"
Si asa a inceput discutia...
"II MULTUMESC DOMNULUI PENTRU CEEA CE MI-A DAT, ALTFEL ASTAZI CINE STIE CE MAI FACEAM IN NEBUNIA MEA", a zis cu vocea-i blanda.
Si-a inceput incet povestea vietii ei, ea vorbea insa la mine lacrimile curgea siroi, abia reusind sa vad prin parbrizul masinii.Pe moment aveam senzatia ca cineva imi reda povestea vietii mele.
Acelasi parcurs al vietii insa doua destine diferite. Eu conduceam o masina, mergeam pe picioarele mele, ea in schimb abia reusea sa paseasca si copiii o sprijineau de cate o manuta.

Am plans, am strans-o in brate si i-am spus ca nu sunt mai buna decat ea, cu absolut nimic.
De ce ea si nu eu?
Pe ea Dumnezeu a (re)intors-o la El prin necaz, pe mine...prin dragoste.
Ce am facut in plus ca sa merit asa ceva?
Nimic...nimic ! Este doar HARUL lui Dumnezeu!
Cred ca intalnirea de aseara m-a facut sa constientizez ca TREBUIE sa-I fiu recunoscatoare mai mult, mult mai mult.
DOAMNE, nu voi uita niciodata ce ai facut pentru mine!
Te iubesc Domnul meu!

Hrana ta zilnica!

14 MARTIE

Proverbe 23.1-14

Versetele 1-6 ne pun în gardă cu privire la pofte. Este la fel de periculos să doreşti mâncărurile celor mari din această lume cât este de periculos să le doreşti pe cele ale omului care are ochi rău (v. 6; Psalmul 141.4b). 

Ajungem astfel să fim legaţi de aceia a căror favoare o căutăm. Pâinea lor este înşelătoare. Profitul obţinut pe moment devine mai târziu sursa multor mizerii. Grijile sunt inevitabile când urmărim bunurile pământeşti. Iscusinţă - aşa numesc oamenii strădania lor de a dobândi cu trudă. Îşi imaginează că-şi asigură astfel viitorul lor şi al copiilor lor. Este însă un calcul greşit! 

Aceste bogăţii sunt trecătoare; „.. .în adevăr îşi fac aripi" (v. 5; comp. cu Iacov 5.2); de aceea înţelepciunea îl îndeamnă pe ucenic să sfârşească cu propria lui iscusinţă (v. 4).

 Adevărata iscusinţă nu constă în a dobândi bogăţii, ci în a le folosi pentru altul pe cele ale Stăpânului nostru (Luca 16.8).

Versetul 13 ne aduce aminte de neglijenţa lui David în educarea propriilor copii (1 Impăraţi 1.6). O pedeapsă corporală nu aduce moartea. Dimpotrivă, a nu recurge niciodată la ea poate avea urmări fatale (2 Samuel 18.33). A ne elibera sufletul din locuinţa morţilor: ce miză decisivă, în adevăr!

 Să punem şi noi la inimă această învăţătură! (v. 12; comp. cu cap. 22.15).

Fara motor ajunge la Remat!

Nici n-am apucat să spun bine "Aminul" după o intâlnire de tineret, și comitetul bisericii m-a împresurat ca pe-o cetate ce trebuie atacată. Atacată, nu salutată! "Nu-i bine că le dați apă la moară frate Nicu, că le dați prea mult nas tinerilor..., m-a apostrofat cel mai îndrăzneț dintre ei. Ați spus că ei sunt motorul bisericii! Or fi la dvs, la noi nu..., nu suntem de acord! Or fi ei motorul dar noi suntem șasiul, volanul, direcția". "Nu vreau să vă contrazic frate, am spus uimit de abordare, dar țineți minte un singur detaliu: oricât de rezistent șasiu ar avea, oricât de chivernisit volan ar avea, fără motor orice mașină e dusă direct la Remat!".

citeste continuarea http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2016/03/fara-motor-ajungi-la-remat.html

Hrana ta zilnica!

13 MARTIE

Proverbe 22.17-29

In această nouă diviziune a Proverbelor (care se deschide odată cu cap. 22.17), înţelepciunea încetează să se mai exprime sub formă de maxime bine echilibrate şi reia îndemnurile directe, aşa cum a făcut în capitolele 1-9. Dar, cum nu are sens să vorbeşti cuiva care nu este atent, înainte de orice învăţătură, tânărul ucenic este invitat să-şi plece urechea, să-şi îndrepte inima la „lucruri minunate" (v. 20; comp. cu Filipeni 1.10) şi să facă din acestea subiectele sale de meditaţie şi de conversaţie. Şi care este scopul acestei învăţături?

In primul rând, să-1 determine pe ucenic să-şi pună încrederea într-un Dumnezeu cunoscut.

Apoi să-i pună la dispoziţie siguranţa (sau norma) cuvintelor adevărului", altfel spus, certitudini cu care el va fi în măsură să compare, pentru a le judeca, toate celelalte cunoştinţe. In sfârşit, să-1 incite să vestească el însuşi „cuvintele adevărului" (v. 17-21).

Avertismentele care urmează au un caracter negativ. Să ne oprim la versetul 28: „Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinţii tăi!" (comp. cu cap. 23.10). Mulţi consideră prea înguste bazele spirituale ale credincioşilor din generaţiile anterioare, pe care aceia au trăit fericiţi şi aprobaţi de Dumnezeu. „Atenţie, pericol!", le strigă acest verset. De altfel, a încălca diversele domenii ale acestei lumi echivalează cu o fatală neglijare a teritoriului care ne este rezervat nouă şi în care Se află Domnul (comp. cu Psalmul 16.6).

Ultimii europeni?

Azi Europa pleznește din toate cusăturile: Es­tul se supără pe Vest și, deși nu are re­fugiați, trâmbițează de zor împotriva pri­mi­rii acestora. Ungaria lansează moda gar­du­rilor, preluată rapid de vecini – de la Ma­cedonia la Austria. Germania, și Angela Mer­kel, în special, sunt criticate din toate părțile, prin ceea ce nu-i departe de o ră­buf­nire resentimentară. Franța devine scep­tică și se distanțează de Germania. Marea Britanie cântărește prosibilitatea „ieșirii“, care – suntem siguri – va genera un model și pentru alții, de exemplu, pentru scan­dinavi. Grecia și Italia gem sub povara re­fugiaților și nu sunt susținute decât mo­dest. „Schengen“-ul a murit, de facto (Ro­mânia nu mai are de ce să se ambiționeze să intre în tratat). Va mai fi el vreodată re­stabilit? Nu știm. Iar din afara Europei pân­desc animalele mari – Rusia, China. Statele Unite sunt în retragere, în schimb, poate și din cauza unor alegeri care se anunță dra­matice. Irelevanța politică a Europei excită oportunismul unor vecini, precum Turcia, și instinctul de prădător al altora, precum Rusia.

citeste continuarea  http://revista22.ro/70252579/ultimii-europeni.html