Hrana ta zilnica!

21 FEBRUARIE

Psalmii 141 si 142

Niciodată nu-L vom plictisi pe Domnul vorbindu-I. Dimpotrivă, rugăciunea unui credincios este o mireasmă plăcută pentru El (v. 2; comp. cu Apocalipsa 5.8).

 Dar, vai, din gura noastră pot ieşi, de asemenea, cuvinte amare! Fără ajutor de sus, nimeni nu-şi poate stăpâni limba (Iacov 3.8,9). „Pune, Doamne, o strajă gurii mele", cere aici omul lui Dumnezeu. Totuşi, gura nu face altceva decât să traducă ceea ce clocoteşte în inimă (Psalmul 39.1-3). Inima de asemenea trebuie ,păzită" cu atenţie, pentru a nu fi înclinată spre vreun lucru rău (v. 4). In ce priveşte mustrarea, să ştim să o privim nu ca pe o lovitură dată amorului propriu, ci ca pe o favoare, ca pe „un untdelemn minunat", păstrat de Domnul pentru ai Săi (v. 5; comp. cu 2 Samuel 16.5,10; Galateni 6.1). Psalmul 142. Urmărit de Saul, David se ascunde în peştera Adulam (1 Samuel 22; Psalmul 57). Împreună cu tovarăşii lui, rătăceşte „în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului" (Evrei 11.38). Orice refugiu omenesc este pierdut pentru el (v. 4).

Insă credinţa pe care o are îi permite să strige:, .Doamne, ...Tu eşti scăparea mea" (v. 5).

„Cei drepţi mă vor înconjura" (v. 7). Hristos, adevăratul David, îi va introduce, împreună cu El, în glorie, pe aceia pe care i-a îmbrăcat în propria Sa dreptate.

O duminică binecuvântată!

  Psalmi, 39:4 -7
 „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.”
  Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
  Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori, şi nu ştie cine le va lua. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.

Protest global pro Bodnariu - 16 Aprilie 2016

Lucrare pentru România!

     Am primit o lucrare și la randul meu vreau s-o împărtășesc cu dumneavoastră. Poate ca nu te interesează dragul meu, dar eu îmi fac datoria, iar tu faci ce vrei. Cine are urechi, să audă!

 Ianuarie, 2016.
    Un semnal de alarma pt copiii Domnului, Isus Hristos e Domnul. Sunt Domnezeu care lucrez tainic in mijlocul tau, poporule!
  Da iata, tu ca om muritor nu-mi poti patrunde Lucrarea Mea, tu nu stii ce-ti sta inainte, dar in bunatatea Mea iti fac de cunoscut o frantura din taina vremii....Pastreaza legatura cu cerul si cheama-Ma!!!
  In aceasta vreme(zice Domnul) caci va fi cercetat pamantul si un val va chema alt val. Vreau sa fac apropiere de Mine ca sa fiu strigat, sa fiu chemat dintr-o inima curata. Nu va fi cort neincercat, suflet neincercat, caci o cumpana a incercarii este pusa in acest an(2016) si unii vor suferi chiar pentru credinta. Este vremea de cernere, vreau sa incerc pentru ca vine vremea cand voi culege roadele. Vreau sa fac proba poporului meu si iata voi ingadui peste tara aceasta(Romania) prigoana!!!
  Oamenii legii lucreaza la planul acesta poporule!!
  De-o buna bucata de vreme in ceasul usilor inchise, s-a intocmit un cod de legi care vor fi decretate una dupa cealalta si puse in aplicare caci nimic nu le va mai putea sta in cale. O mare schimbare se va face cand dreapta mea se va retrage, jalea va intra in popor, durerea si stramtoarea. Evenimentele se vor desfasura cu repeziciune si se va face alegerea in popor, dar multi isi vor semna sentinta lepadarii, iesind din numaratoarea poporului Meu pentru todeauna. Caut strajeri care sa-mi faca trezirea in popor pentru ca-i scurta vremea de pregatire in care vreau ca pe ai mei sa-i imbrac cu putere de rezistenta pentru a putea ramane in capul oaselor in ceasul intunericului in care cel rau cauta sa-si faca lucrarea lui.   Ferice de cel intelept care va lua aminte la sfatul Meu si va pretui aceasta vreme de pregatire care se apropie de final. Da poporule, trambiteaza la cei care stau in jurul tau, nu sta nepasator!!!!
Duceti vestea mai departe ca  acest semnal de alarma sa fie auzit din loc in loc si cei care-si vor viata, sa intre grabnic in odaita.

Hrana ta zilnica!

20 FEBRUARIE

Psalmul 140

Acest psalm ne permite să întrevedem cât va avea de suferit rămăşiţa credincioasă în timpul greu al necazului celui mare. Harul lui Dumnezeu ne-a păzit, până acum, de prigoană în ţara noastră. Dar uneori este bine să ne punem această întrebare: dacă mâine va trebui din nou să sufăr pentru că sunt creştin, aş mai dori eu atunci să port acest nume?

De altfel, niciodată să nu uităm că avem de-a face neîncetat cu vrăjmaşi cu atât mai periculoşi, cu cât ne sunt mai familiari. Despre acest om rău, violent (v. 1), care se gândeşte la rău (v. 2), care-şi ascute limba ca un şarpe (v. 3) şi care încearcă să-mi împiedice paşii (v. 4), epistola către Romani îmi relevă un lucru înspăimântător: el locuieşte în propria mea inimă (Romani 3.13; 7.17). 

Dar aceeaşi epistolă conţine, dacă am putea spune aşa, invitaţia la decesul lui (citiţi Romani 6.6). Moartea m-a scăpat de „omul cel vechi"; deci nu mai trebuie să mă lupt cu el, ci să-1 socotesc ca răstignit împreună cu Hristos. Cât despre vrăjmaşul din afară, Satan, tot Dumnezeu mă apără de el. „Domnul Dumnezeu este tăria mântuirii mele, - spune cel credincios - Tu mi-ai acoperit capul în ziua bătăliei" (v. 7). „Coiful mântuirii" este o piesă indispensabilă a armurii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 6.17).

Esti si tu un beneficiar?

Citeam astazi de dimineata un psalm tare frumos, Psalmul 14 care incepe asa:

”Nebunul zice in inima lui. nu este Dumnezeu...”

Lumea a evoluat, stiinta a avansat, dar cu toate acestea constat ca procentul acestor oameni este in continua crestere, (iertata  sa imi fie aceasta expresie).

Cu toate descoperirile, cu toata intelepciunea cu care este inzestrat omul, totusi oamenii declara altceva si se indoiesc de existenta lui Dumnezeu.

Nebunii sunt persoane care  vorbesc si traiesc ca si cum nu exista nimic superior peste ei. 

Ei nu cred ca exista Dumnezeu, nu cred Cuvantul si daca nu cred Cuvantul nu cred nici in revelatiile care sunt descoperite prin Cuvant. Inclinatiile noastre, ale oamenilor sunt doar spre rau, doar spre pacat si asta datorita pacatului in care a cazut omul imediat dupa creatie. Neascultarea a fost cauza care i-a condus spre moarte pe primii oameni, si acelasi pacat conduce si azi omenirea spre pierzare.

Domnul se uita din cer, cauta un om sa vada daca exista macar unul care sa fie intelept si sa-L caute, macar unul sa asculte...

Dar din pacate...toti suntem atinsi de acest  pacat al neascultarii.

Dumnezeu are o indelunga rabdare cu noi si nu vom avea nici o scuza ca nu am auzit, ca n-am stiut, ca n-am avut ocazia sau orice alta scuza...In aceea zi hotarata in care ne vom infatisa inaintea Lui, vom da socoteala pentru tot, si ce-am vorbit si ce-am facut. 

Suntem noi oameni care asculta de Dumnezeu?

A asculta de El, inseamna a avea credinta in El.

Dumnezeu ne-a facut atatea promisiuni in Cuvantul Sau si aceste promisiuni sunt pentru TOTI oamenii. Ba mai mult, jertfa de ispasire de la Golgota nu este doar pentru o anume categorie, ci este pentru toti oamenii. Insa beneficiarii acestor promisiuni, beneficiarii acestei jertfe nu sunt toti, sunt doar acei care se incred in El.

Esti tu un beneficiar...?

Hrana ta zilnica!

19 FEBRUARIE

Psalmul 139

„Dumnezeu este lumină" (1 loan 1.5). „Şi nicio făptură nu este ascunsă înaintea Lui..." (citiţi Evrei 4.13). Este de nesuportat pentru un păcătos să simtă această sfântă privire îndreptată continuu asupra Iui, dându-i pe faţă gândurile cele mai intime şi dezvăluindu-i cele mai tainice motive!

 El nu are la început decât o singură idee: să fugă de acest cumplit fascicul de lumină. Dar lumina explorează întunecimile unde el caută să se ascundă (v. 11), îl însoţeşte până la capătul lumii, răzbătând până în trecutul lui cel mai îndepărtat (Geneza 3.8; Ioan 3.19). 

Pentru că este o nebunie să gândeşti că poţi scăpa de Dumnezeu! 

Şi o altă nebunie este să se ascundă ... de Cel care vrea să ne asigure fericirea. Când sunteţi bolnav, nu vă gândiţi să-i ascundeţi doctorului nici cel mai mic simptom. Ştiţi bine că aveţi interesul, pentru a fi vindecaţi, să-i spuneţi tot ce simţiţi. Pentru ce să acţionaţi altfel atunci când Dumnezeu vrea să vă salveze sufletul sau să vă elibereze de un păcat? Mărturisiţi-I toate aspectele răului care vă subjugă. Lăsaţi lumina Lui să vă cerceteze conştiinţa. Fie ca rugăciunea voastră să fie cea din versetele 23 şi 24: „Cercetează-mă, Dumnezeule", şi din nou cercetează-mă!

 Pune totul în ordine în viaţa mea. Nu mă lăsa să pornesc pe „vreo cale a întristării. Insă „condu-mă pe calea eternă"

Hrana ta zilnica!

18 FEBRUARIE

Psalmii 137 si 138

Aici începe o penultimă serie de psalmi, cei mai mulţi dintre ei ai lui David. Ei reiau istoria restabilirii finale a Iui Israel, de la aservirea printre naţiuni (Psalmul 137), traversând necazul, până la eliberare şi, în Psalmii 145-150, până la lauda universală.

Începutul Psalmului 137 reaminteşte de captivitatea din Babilon. Cum ar fi putut sărmanii deportaţi să cânte la comandă şi să se bucure sub jugul asupritorului? Nu este bucurie pentru ei departe de Ierusalim! Cei care le-au luat totul nu le-au putut şterge din amintire Ierusalimul. Tot aşa şi noi, prieteni credincioşi, ca străini într-o lume vrăjmaşă, nu vom găsi nimic pentru inimile noastre, dar noi posedăm în Hristos o bucurie pe care nimeni nu ne-o poate lua (loan 16.22). Să nu uităm nicicând cetatea cerească (v. 5)!

In Psalmul 138, credinciosul, în ciuda „înjosirii" lui (v. 6), cântă din toată inima şi se închină plecându-se spre Ierusalim (conf. v. 2 şi 1 împăraţi 8.47...). „Tu m-ai ascultat" (v. 3), poate spune el apoi, deşi împrejurările în care se află nu s-au schimbat încă cu nimic.

Dumnezeu însă i-a întărit sufletul. Şi aceasta este puterea care contează pentru cel

credincios (Efeseni3.16)! Dumnezeu va duce la bun sfârşit totul cu privire la noi (v. 8), dar nu prin nimicirea rasei celor răi (sf. Psalmului 137), ci prin întoarcerea Domnului.