Hrana ta zilnica!

15 FEBRUARIE

Psalmii 133 şi 134

Versetul 1 din Psalmul 133 ar trebui să-şi poată găsi întotdeauna aplicaţie în Adunare şi în familiile noastre. Este aşa în această privinţă? 

Când fraţii locuiesc împreună în unitate, este un lucru bun şi plăcut pentru ei, însă întâi de toate pentru inima Tatălui. Membrii familiei lui Dumnezeu sunt uniţi între ei pentru că sunt legaţi de Aceeaşi Persoană, Hristos; ei formează un fel de margine a veşmintelor Lui: cea care este evidentă la El, aici, pe pământ (comp. cu Exod 28.33,34). El este în cer, adevăratul Aaron, Marele Preot; însă a dat Duhul Său care, asemeni „untdelemnului preţios", coboară asupra fraţilor strânşi acolo unde Dumnezeu a poruncit binecuvântarea eternă (v. 3; Fapte 2.33; Efeseni 4.2-4).

Odată cu Psalmul 134, cel din urmă psalm al treptelor, răscumpăraţii poporului pământesc au ajuns la cea mai înaltă dintre cele cincisprezece trepte simbolizate prin tot atâtea cântări. Ei şi-au atins ţelul dorit cu atâta înflăcărare: au trecut porţile Ierusalimului (Psalmul 122.1,2); se află în Casa Domnului.

Curând, răscumpăraţii Domnului vor atinge ţinta cerească: Casa Tatălui. Dar „acolo nu va fi noapte", revelează Apocalipsa 21.25. Şi nicio îndemnare să aducă laude nu va fi necesară acolo. Acestea vor ţâşni spontan din toate inimile, când îl vom vedea pe Isus faţă în faţă.

Hrana ta zilnica!

14 FEBRUARIE

Psalmul 132

Această frumoasă cântare evocă ziua când împăratul David a urcat chivotul la Ierusalim (2 Samuel 6.17). Mai târziu, cu prilejul consacrării Templului, Solomon avea să-şi încheie rugăciunea cu versetele 8-10 (2 Cronici 6.41,42). 

Din punct de vedere profetic, acest psalm corespunde instaurării împărăţiei mileniale. Dumnezeu va intra în odihna Sa (v. 14); lumea întreagă va fi binecuvântată şi se va bucura (v. 15, 16); Hristos, adevăratul Fiu al lui David, va primi o coroană universală (v. 17,18). Promisiunile necondiţionate ale lui Dumnezeu se vor împlini în El, prin El şi pentru El.

Dar, să remarcăm cu atenţie, acestea sunt consecinţa „tuturor necazurilor (v. 1; comp. cu 1 Cronici 22.14; David este o imagine a lui Hristos, împărat respins, în timp ce Solomon II reprezintă pe Mesia în glorie). De aceea, pentru că Hristos a suferit, El va fi şi preamărit; şi, pentru că a cunoscut aici, jos, munca dureroasă a sufletului Său, pământul se va bucura de odihna lui Dumnezeu.

Să apropiem, respectiv, versetul 2 de 11, versetul 5 de 13, versetul 8 de 14, versetul 9 de 16, versetul 10 de 17 şi 18. Constatăm că acel credincios care are pe inimă gloria lui Dumnezeu obţine punct cu punct împliniri care depăşesc toate speranţele lui. El are de-a face cu Acela care poate face infinit mai mult decât tot ce cerem sau gândim noi (Efeseni 3.20).

O cununie facuta in cer!

Mie sincer mi-au dat lacrimile....

DA sa fie DA si NU sa fie NU!

De cand eram mic copil mama ne spunea sa nu cumva sa juram vreodata, pentru ca este pacat. Intr-adevar, am crescut mare si acest cuvant l-am respectat, n-am jurat niciodata. Am fost la scoala, apoi am crescut si am mers  la servici  si in tot acest timp s-au ivit situatii  in care nu de fiecare data am fost crezuta, dar m-am ferit sa ma jur, stiam ca mama mi-a spus, DA sa fie DA si NU sa fie NU.

 Asta am incercat sa implementez si eu la randul meu, copiilor mei. Nu stiu in ce masura m-au ascultat, dar cred si nadajduiesc ca asa cum nu i-am auzit eu niciodata sa jure, nadajduiesc ca nici altii nu i-au auzit. Dar de fapt, nu de oameni ne ferim, ci de Dumnezeu!

Astazi lumea sa pervertit foarte mult, si MINCIUNA a luat tronul de cinste. Din aceasta cauza deseori oamenii sunt pusi in aceasta situatie de a nu fi crezuti si atunci folosesc juraminte diferite, pe mama, pe copii, pe pamant, pe Dumnezeu sau pe mai stiu eu ce  lucruri, tocmai in speranta sa fie credibili.

Zilele trecute am reauzit acest verset din Iacov 5:12, DA sa fie DA si NU sa fie NU.

Atat de simplu ar fi sa implinim acest verset, fara a fi nevoiti sa juram. Atunci cand suntem intr-o situatia in care trebuie sa certificam  o anume stare, situatie sau alte lucruri, pur si simplu sa folosim aceste doua cuvinte DA sau NU. 

Sa nu jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu vreun altfel de juramant.

 DA sa fie DA, NU sa fie NU! 

Doamne ajuta-ne!

Obama avertizeaza crestinii: „Drepturile homosexualilor sunt mai importante decat libertatile religioase”

Citeam aceasta stire si nu pot decat sa ma rog pentru fratii mei din SUA, dar stiu ca nici noi, Europa nu vom avea parte de alt tratament.

America, prin acest presedinte își cere osânda lui Dumnezeu cu buna stiinta!TREBUIE să rămânem tari în credință, indiferent ce va veni....și vor veni multe, credeti-ma.

Dupa ce Papa Francis s-a intors inapoi la Roma, presedintele Obama a emis un avertisment sever pentru crestini, avertizandu-i  asupra incercarilor lor de a-si afirma libertatea lor religioasa ca pe o opozitie impotriva drepturilor homosexualilor, spunand ca astfel de incercari vor esua. Obama avertizeaza crestinii: „Drepturile homosexualilor sunt mai importante decat libertatile religioase” „Afirmam ca ne pretuim libertatea religioasa si simt un profund respect fata de traditiile religioase”, a insistat duminica noaptea in timpul unui discurs dramatic la o strangere de fonduri a LGTB in New York, laudand progresele inregistrate cu privire la drepturile homosexualilor sub administratia sa. „Dar avem, de asemenea, sa spunem clar ca libertatea noastra religioasa nu ne acorda libertatea de a refuza colegilor nostri americani drepturile lor constitutionale.”

Citeste mai mult pe: http://glasul.info/2015/09/29/obama-avertizeaza-crestinii-drepturile-homosexualilor-sunt-mai-importanta-decat-libertatile-religioase/

Hrana ta zilnica!

13 FEBRUARIE

Psalmii 130 şi 131

Nu asuprirea din Psalmul 129, ci sentimentul păcatului a aşezat sufletul celui drept în „adâncuri" (Psalmul 130.1). Cu toate acestea - atât de jos cât se simte - el poate de acolo să- L cheme întotdeauna pe Dumnezeu. „La El este belşug de răscumpărare" (v. 7). Versetul 4 ne uimeşte poate. Ni se părea că iertarea are ca efect mai degrabă risipirea temerii. Este însă invers!

 Cunoaşterea harului sensibilizează profund conştiinţa; pentru că noi ne măsurăm grozăvia situaţiei noastre prin efortul făcut de Mântuitorul nostru pentru a ne salva din ea

 (citiţi Romani 6.14 şi 1 Petru 1.17b-19).

În Psalmul 131 vedem cum încercările unui credincios contribuie în mod util la a-i smeri şi zdrobi voinţa proprie (v. 1). Dumnezeu le îngăduie, iar el trebuie să I se supună. După ce i s-a luat ceea ce

iubea, sufletul lui este ca „înţărcat" (v. 2). El seamănă cu un copilaş privat dintr-o dată de laptele mamei, însă întotdeauna lângă mama lui. Pe moment, el nu poate înţelege că aceasta este o condiţie pentru creşterea lui. Tot astfel, Domnul găseşte cu cale uneori să ne ia ceea ce ne părea preţios şi absolut necesar, pentru a ne obliga să aşteptăm totul numai de la El (v. 3; recitiţi Psalmul 130.5-7).

Hrana ta zilnica!

12 FEBRUARIE

Psalmii 128 si 129

„Ferice de oricine se teme de Domnul,... vei fi fericit şi-ţi va merge bine" (Psalmul 128.1,2). Omul ar vrea să inverseze lucrurile. Îşi închipuie că ar ajunge la fericire îmbunătăţindu-şi situaţia materială. Dar mizeria lui este în primul rând de ordin moral. Omul este nefericit pentru că este păcătos. Să înceapă prin a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se teme de El şi a umbla pe căile Lui! (v. 1). Atunci va vedea binecuvântarea extinzându-se peste tot ce este cu privire la el. „Evlavia este de folos la toate..." (citiţi 1 Timotei 4.8). Aceasta nu semnifică faptul că vom avea o prosperitate care constă în a ne satisface poftele, ci că vom avea bucuria liniştită, aici, pe pământ, a favorii divine (vezi

Psalmul 37.4).

Psalmul 129. Din „tinereţe", în Egipt, Israel a suferit o aspră asuprire, însă nimic nu o va egala pe cea care va fi partea sa sub jugul lui Antihrist Dar Hristos, luând chip de Rob, Sa identificat mai dinainte cu suferinţele poporului Său (comp. v. 3 cu Matei 27.26). Domnul însă este şi drept (v. 4), astfel că cei răi vor fi smulşi (v. 6); ei nu vor face parte din snopii strânşi cu bucurie de marele Secerător (v. 7; Psalmul 126.5,6) şi nu vor avea nicio parte la binecuvântarea împărăţiei (v. 8).

Când am cântat cu inima uşoară,
Fără de griji un cântec alintat,
Mi se părea că îngerii coboară
În ritmul veseliei de chitară …
Ştiu însă azi că-atuncea n-am cântat!

Dar când am fost cu inima mâhnită,
Sub cruce apăsat şi-mpovărat,
N-a fost nici melodie strălucită,
Nici vers de poezie iscusită…
Dar ştiu acum că-atuncea am cântat!

Când am cântat ca să se-audă bine,
Cu sunet sigur, bine intonat,
Să nu mai cânte nimenea ca mine,
Şi să fiu lăudat de orişicine…
Oricum aş fi cântat, n-a fost cântat!

Dar când am fost cu inima zdrobită
Şi către Domnul bun am suspinat,
Rugându-L să mă scoată din ispită.
Şi vocea mi-era-n lacrime topită,
Nu se-auzea nimic…, dar am cântat!

sursa: https://vpopovici.wordpress.com/2013/05/16/cand-am-cantat/