Hrana ta zilnica!

5 NOIEMBRIE
Romani 9.1-18
Capitolele 1-8 ne amintesc de istoria Fiului risipitor: păcatul său se înmulţise, însă harul se înmulţise şi mai mult. îmbrăcat cu haina îndreptăţirii, el nu a devenit argat în casa tatălui său, ci de atunci a început să se bucure cu el din plin de relaţia de fiu (Luca 15.11 -32).
In capitolele 9-11 va fi vorba de fratele mai mare, altfel spus, de poporul iudeu, de privilegiile lui naturale, precum şi de gelozia lui. Asemeni tatălui din parabolă, apostolul dorea să-1 facă pe Israel să înţeleagă ce înseamnă harul suveran; nu este legat de avantaje ereditare. Dintre descendenţii lui Avraam, nu toţi au fost copii ai promisiunii. Esau, de exemplu, acest profan, deşi frate geamăn cu Iacov, n-a putut moşteni binecuvântarea. Şi Dumnezeu a pronunţat cu privire la el acest cuvânt teribil: „pe Esau l-am urât (v. 13). Putem noi să punem la îndoială faptul că dragostea Sa n-a epuizat mai întâi toate resursele? Este îndeajuns să ne gândim la lacrimile Domnului Isus pentru Ierusalimul vinovat (Luca 19.41), durere căreia apostolul îi dă un ecou sfâşietor în versetele noastre (v. 2 şi 3). Repetăm: Nimeni nu are mântuirea asigurată prin drepturile din naştere, ci aceasta este numai prin har. Copii din părinţi creştini, acesta este un avertisment serios pentru voi!

Hrana ta zilnica!

4 NOIEMBRIE

Romani 8.31-39
O asemenea prezentare a gândurilor veşnice ale lui Dumnezeu îl lasă pe cel răscumpărat fără cuvinte. Orice întrebare pe care ar fi putut să şi-o pună din nou şi-a găsit deja răspunsul perfect!

 Dumnezeu este pentru el; ce vrăjmaş s-ar hazarda să-1 atingă iarăşi? 

Dumnezeu îl îndreptăţeşte; cine va îndrăzni de acum să-1 acuze? Singurul care putea să-1 condamne: Hristos, a devenit marele său Mijlocitor! Şi ce ne-ar putea refuza un Dumnezeu care ne-a făcut în Fiul Său cel mai de preţ dintre toate darurile? El ne va dărui „toate împreună cu El" (v. 32). Da, inclusiv încercări, dacă trebuie (v. 28). Ar părea că încercările tind mai degrabă să ne despartă de dragostea Domnului Hristos, producând în noi murmure sau descurajare. Dimpotrivă! „toate lucrurile" ne ajută să experimentăm această dragoste pe care n-am fi putut-o cunoaşte altfel. Oricare ar fi forma încercării: necaz, strâmtorare, persecuţie..., în fiecare dintre ele, harul variat al Domnului găseşte modalităţi speciale pentru a se exprima: sprijin, mângâiere, afecţiune, înţelegere perfectă... La fiecare suferinţă va răspunde o formă personală a dragostei Sale. Iar când se va sfârşi pentru totdeauna cu pământul şi cu necazurile lui, vom rămâne pentru eternitate obiectele dragostei lui Dumnezeu.

Aleg nu doar sa cred...ci sa ma si incred!

Citesc o cate acum scrisa de Natanel Costea.Cartea este si sub forma de CD, il am si in acest format si e foarte util celor care calatoresc pe distante mari, insa pentru mine care circul pe distante scurte nu este recomandat deoarece pierd fierul. Asa ca am luat cartea in mana si am pornit in aceasta calatorie de 40 de ani si 40 de zile.

Pe masura ce incep sa citesc in ea, constat cu stupoare ca am multe lucruri in viata mea cu ”minus”

Cartea incepe cu acest mare ”minus” al meu, ”CREDINTA”. 

Oare chiar cred pe deplin in EL?

Cunosc Scriptura, cunosc ceea ce imi cere Domnul dar cum se face ca nu reusesc sa pun in practica acest lucru? La nivel declarativ, toti (ma refer crestinii)credem in Isus, insa a crede in El inseamna sa ma si incred. Daca a promis ca se va ingrijii de toate nevoile mele....oare de ce nu-L cred? De ce ma ingrijorez ce voi face maine, sau peste o saptamana? 

De ce in momentele de criza din viata mea...incep sa ma scufund?

Cred ca nu intamplator am luat azi din biblioteca cartea acesta.... 

...la urma urmei, ce as putea face in aceste situatii decat sa aleg sa ma incred pe deplin!

Si cred ca nu vreau doar o credinta cat un graunte de mustar, vreau mai mult...

O singura urma!

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura...
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
au corespuns cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat...
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-i reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
-Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate..

No comment!

Prea multe sunt de zis, de vazut si cred ca nu are sens sa fac acest lucru aici pe blog.

 Comentariile sunt impartite, pro si contra. Imaginile si reportajul de mai jos ne va ajuta sa ne clarificam unele lucruri in mintea noastra.

De citit AICI

Hrana ta zilnica!

3 NOIEMBRIE
Romani 8.22-30
Pe acest pământ, pângărit prin păcat, domnesc nedreptatea, suferinţa şi teama. Omul a supus întreaga creaţie, astăzi inclusiv cosmosul, în serviciul deşertăciunii (v. 20) şi al stricăciunii (v. 21).

Suspinele tuturor celor asupriţi se înalţă către Marele Judecător (Plângeri 3.34-36). Noi înşine de asemenea suspinăm în „trupul smereniei noastre" (Filipeni 3.21). Resimţim oboseala atât din cauza păcatului din jurul nostru, cât şi, în plus, din cauza păcatului pe care trebuie să-1 judecăm necontenit în noi înşine (v. 13). Slăbiciunea noastră este mare: nu ştim nici cum să ne rugăm, nici ce să cerem. Dar Duhul are şi această menire, de a mijloci pentru noi într-un limbaj pe care Dumnezeu îl înţelege (v. 27). Noi nu cunoaştem nicidecum mai bine ce este bun pentru noi. Însă versetul 28 ne spune că tot ceea ce vine a fost pregătit de Dumnezeu şi în final se înscrie în „hotărârea Sa", căreia Hristos îi este centrul. Căci, pentru a-I da Fiului Său însoţitori în glorie, Dumnezeu a cunoscut mai dinainte, a predestinat, a chemat, a îndreptăţit şi a glorificat aceste fiinţe, odinioară mizerabile şi pierdute, pe care acum le pregăteşte pentru a răspunde chemării cereşti (v. 29). Ce minunat lanţ al gândurilor divine, care leagă veşnicia trecută de veşnicia viitoare şi dă sens clipei de faţă!

De ce crestinii nu sunt cu adevarat liberi?

Alegeri si consecinte!

"... va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.  

  Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi" 

 Citeam adineauri acest text din Romani 2 care vorbeste despre nepocainta Iudeilor. Dar oare numai lor le-a fost adresat Cuvantul?

Oare, nu si noua celor din ziua de azi? Celor care fac raul sau binele?

Vedeti...Dumnezeu ne-a lasat liberi in alegerile noastre. Nu ne constrange in nimic, toate sunt la libera noastra alegere. Orice infaptuire are la baza o alegere. Uitati-va la activitatea din cursul zilei, toate sunt rezultatul unor alegeri. Sunt la birou acum, pentru ca am ales sa ma ridic din pat, tot la fel de bine puteam sa aleg sa nu ma ridic. A fost o alegere a mea sau orice alta activitate voi desfasura azi are la baza o decizie, o alegere a mea.La fel este si in ceea ce priveste acest text, faptele mele din cursul vietii vor fi insotite de o rasplata, pentru ca la acel momentul am ales ceva. Acel ceva poate fi binele sau raul.

Textul arata cateva feluri de rasplata, si gasim:

-viata vesnica

-manie si urgie

-necaz si stramtorare

-slava, cinste si pace

Care oare nu am vrea viata vesnica sau slava, cinste si pace? Sau cine si-ar dori sa aibe parte de manie si urgie, necaz si stramtorare?

Insa Cuvantul spune clar si raspicat: "faci rau ai parte de manie si urgie, vei fi in necaz si stramtorare"

Sunt ingrozitoare aceste cuvinte, "manie si urgie"...cred ca omul nu realizeaza consecintele, din moment ce continua sa faca raul.

Vorbim de un tratament aplicat din partea lui Dumnezeu, nu de mama, tata sau...altcineva.Biblia spune:

"grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului Celui Viu".

Constientizam noi oare acest lucru? 

-----------------------

 Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele!

Doamne ajuta-ma sa constientiez ca fiecare alegere a mea va fi insotita de o consecinta.Da-mi intelepciunea si puterea necesara de a face bine, pentru ca vreau sa am viata vesnica alaturi de Tine, dar si aici pe pamant sa ma bucur de slavă, cinste şi pace.