Hrana ta zilnica!

5 SEPTEMBRIE
Fapte 7.1-19
Ştefan nu profită de posibilitatea pe care i-o dă marele preot de a se justifica pe sine faţă de acuzaţiile false care i le aduc. Duhul Sfânt de care este umplut îi dictează „chiar în acel ceas" ce trebuie să răspundă (Luca 12.11,12). El se va folosi de istoria lui Israel pentru a le prezenta căile lui Dumnezeu şi credincioşia Sa în acelaşi timp cu infidelitatea poporului. Într-adevăr, această istorisire, care ocupă un spaţiu important în Cuvântul lui Dumnezeu, prezintă, sub formă de „pilde" (sau imagini, tipuri), învăţături destinate să servească drept avertismente (1 Corinteni 10.11). Avraam fusese chemat de Dumnezeul gloriei şi ascultase (Evrei 11.8). El luase prin credinţă promisiunile pe care Dumnezeu i le făcuse înainte de naşterea lui Isaac. Descendenţii lui trebuia să stea un timp în Egipt, să sufere robia, apoi să iasă de acolo şi să slujască Domnului în ţara promisiunii. „Îmi vor sluji”(v. 7) — ce cuvinte menite să atingă conştiinţa acestui popor nesupus şi răzvrătit!
Istoria lui Iosif, respins de fraţii lui, apoi înălţat de Faraon, ilustrează într-un mod remarcabil atât ura iudeilor împotriva lui Hristos, cât şi poziţia glorioasă pe care Dumnezeu I-a dat-o după ce îl eliberase „din toate necazurile lui" (v. 10).

Pocainta trebuie dovedita prin fapte, nu prin vorbe!

Dupa cateva zile in care datorita unor ,,mari experti” am ramas fara internet in casa, astazi am reusit sa chem pe un ,,mare expert”, doar ca de data aceasta omul chiar era expert si mi-a facut conexiunea iarasi, asa ca incerc cumva sa revin la zi si sa ma mai documentez in ceea ce privesc ,,vestile” fie ca sunt bune sau rele. 

Bune...? Nu prea sunt, rele in schimb...una dupa alta. Singura veste buna este ca si astazi Dumnezeu inca a mai lasat o zi de indurare peste noi, cu toate ca nu meritam, mai ales la ceea ce vad ca este in jur, desi pentru a vedea aceasta veste buna, nu avem nevoie de internet, ci o simtim toti,  in fiecare zi cand deschidem ochii si vedem ca suntem inca in viata.
Eu cel putin traiesc prin har, si nu prin merit...si-I multumesc Domnului!

Daca putini sunt printre cei care au curajul sa lupte impotriva acestor stapaniri care se lupta sa-si aseze scaunul de domnie peste intreg pamant, iata ca o functionara din Kentucky a avut curajul, si are curajul pana la capat pentru ca din ce am citit, functionara nu numai ca s-a opus ordinului dat de Curtea Suprema sa elibereze certificatele de mariaj  pentru cuplul de homosexuali, dar a si fost arestata. In ciuda acestui fapt ea a ramas statornica principiilor ei crestine, pana la capat si pentru asemenea oameni, nu putem decat sa spunem : ,,Slavit fii Isuse”, iar pentru acesti oameni ma rog ca Domnul sa-i binecuvinteze si sa-i ocroteasca.

Supusa presiunii, femeia nu a cedat.

Adusa in fața instanței, Kim Davis a reafirmat că nu a dorit nicio clipă să renunțe la principiile sale creștine și că nu va da niciun pas înapoi, chiar dacă, de două luni, sfidează deciziile Curții Supreme. 

 ”Nu trebuie să mă gândesc la asta. Nu am de făcut vreo alegere”, a spus Davis. Întrebată cum definește căsătoria, Davis a răspuns din nou: ”Căsătoria este între un bărbat și o femeie”, scrie

 http://www.activenews.ro/

Avocatul lui Kim a cerut judecătorului ca aceasta să primească doar o amendă, insa judecătorul a decis că o astfel de sancțiune nu ar fi suficientă pentru a pedepsi comportamentul funcționarei.

Iata ca daca la inceput unii au crezut ca e de gluma....uite ca nu-i!

Vin vremuri, si au venit deja in care trebuie sa alegem, ori suntem crestini in adevaratul sens al cuvantului si calcam pe urmele Mantuitorului nostru Isus Hristos, ori purtam doar un nume sa cream impresie.

Va trebui sa alegem: 

Ori cu Hristos, ori cu Mamona....?! 

S-au dus vremurile in care ne-am putut pemite sa fim fatarnici si ipocriti, inselandu-ne singuri, bineinteles noi am crezut ca-L putem insela si pe Dumnezeu. Astazi Dumnezeu ne pune in cantar,

ori cu Hristos, ori cu Mamona.

Cine nu este cu mine, este impotriva mea si cine nu aduna cu Mine, risipeste! Luca 11:23

Poate ne intrebam, ,,de ce era nevoie sa se ajunga aici”?

Era nevoie! Alfel am fi continuat sa traim o pocainta ieftina si de pe buze asa cum multi ne-am permis si inca poate ne-o mai permitem multi sa traim. 

E momentul in care Dumnezeu ne cere sa alegem. E momentul in care dragul meu cititor, iti spun tie si imi spun mie in primul rand, trebuie sa aratam ca traim pentru Hristos, si doar pentru El.

E momentul in care versurile acestei cantari pe care o cantam de atatea ori in biserica, va trebuie sa le punem in practica:

Caci daca traim pentru Domnul traim
Si daca murim pentru Domnul murim
Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.

EU AM ALES PE HRISTOS, tu pe cine alegi?

Hrana ta zilnica!

4 SEPTEMBRIE
Fapte 6.1-15
Tabloul armonios din capitolele 2.42 şi 4.32 este deja umbrit. Un murmur (o reclamaţie pe care nu îndrăznim să o formulăm cu glas tare) se înalţă din mijlocul ucenicilor. Să veghem încât să facem să tacă în noi astfel de murmure de nemulţumire sau de invidie, pentru că, prin ele, „nimicitorul” vrea să tulbure comuniunea copiilor lui Dumnezeu (citiți 1 Corinteni 10.10).
Pentru a îndrepta lucrurile ajunse în această stare, sunt aleşi slujitori. Noi nu ne-am fi gândit că, până şi pentru a sluji la mese, se cuvine să fim „plini de Duh Sfânt'' (v. 3). Şi totuşi, aceasta este starea normală a creştinului şi ea ar putea fi şi a noastră, dacă o dorim. Insă nu aşa cum cred unii, cerând ca Duhul Sfânt să mai vină o dată, pentru că El este deja în cel credincios, ci lăsându-L în deplină libertate în tot templul inimii noastre.
In special la Ştefan, Duhul străluceşte sub trei caractere „de putere, de dragoste şi de chibzuinţă'' (sau de înţelepciune)! v. 8 şi 10; comp. cu 2 Timotei 1.7). Lucrările (v. 8) şi cuvintele (v. 10) acestui om al lui Dumnezeu închid gura vrăjmașilor lui, care nu pot face altceva decât să tocmească maritori mincinoşi împotriva lui (comp. cu Matei 26.59). Faţa lui însă străluceşte deja de o frumuseţe cerească (v. 15).

Migratie sau invazie?

Toată lumea se întreabă, în aceste zile fierbinți de toamnă, dacă Europa este în stare să rezolve cea mai gravă criză izbucnită după cel de-al Doilea Război Mondial. Au apărut întrebări cruciale: migrație sau invazie?

Scenariile sunt apocaliptice și derutante pentru ambele ipoteze. Bătrânul continent este îngenuncheat și caută răspunsuri. Putin tace. Obama tace. Pentru Statele Unite, criza greacă, criza banului, a stârnit mai multe ecouri decât criza refugiaților. Nu se mai vorbește despre scutul antirachetă, despre măsurile Kremlinului anti-SUA, despre invazia țaristă din Crimeea și Ucraina… Noul scenariu este criza refugiaților. Nimeni nu spune cum a apărut Statul Islamic. Nimeni nu spune ce s-a întâmplat cu Al Qaeda, deși orice om inteligent înțelege că acești fanatici, care răspândesc teroarea pe tot globul, sunt urmașii defunctului Bin Laden.
Mari giganți ai planetei tac. De ce? Pentru că sunt complici la aceste atrocități. Marile puteri, începând cu Statele Unite, au stârnit viesparul, în complicitate cu cele mai puternice state europene. Interesele au fost de ordin financiar, doar financiar, nicio intervenție militară nu a avut niciodată un scop umanitar. Ce este însă trist și revoltător este că "marii licurici" au decis, tacit, să sacrifice bătrânul continent pentru a se salva pe ei înșişi de invazia celor condamnați la moarte pentru aurul negru.
Nimeni nu vrea să spună adevărul pentru că adevărul este, în aceste zile, incriminator. Modul în care acționează refugiații poate părea haotic, disperat, dar și bine organizat. În spatele amărâților, care fug de frica jihadiștilor, se află, probabil, membrii primelor celule teroriste care vor pune steagul în punctele strategice ale Europei. Sper să mă înșel…
Dar ce face România în aceste zile? Ce fac autoritățile române pentru a se pune la adăpost de cea mai importantă criză din ultimii 70 de ani? România vorbește pe mai multe voci, pentru că este condusă de incompetenți. Nu am auzit în aceste zile nicio voce credibilă din spațiul politic, care să spună care este strategia de apărare a României în fața acestui nou pericol. În România răposatului Lăpușneanu, boierii se luptă pentru putere, avere și privilegii… Atâta timp cât mai este un os de ros, interesul național nu poate să primeze celui personal.

Sursa:  http://www.realitatea.net/

Unii se duc si altii vin…

Citind atatea si auzind atatea despre criza imigrantilor, incercam fiecare sa ne spunem parerea si sa ne dam cu presupusul, devenind fiecare dintre noi mari analisti peste noapte. Bineinteles, fiecare din noi avem dreptul s-o facem de-aceea si opiniile sunt multe si sunt atat de diferite. Unii privesc cu mila si compasiune, altii isi intorc capul nepasatori, in timp ce altii isi spun, "nu-i treaba mea".

Cautand si eu sa imi  fac o parere personala, am gasit o istorioara.

Într-o zi, un biet călător, străin, sărac si murdar, sosi la casa unui om şi-i ceru adăpost.

– Casa mea nu-i han, îi răspunse omul nervos...şi-l goni.

Călătorul îi zise atunci:

– Mai înainte de a pleca de aici, îngăduie-mi să-ţi pun trei întrebări.

Zgârcitul încuviinţă, că doar nu dădea nimic.

Călătorul îl întrebă:

– Cine a locuit înaintea dumitale în casa aceasta?

– Tata…

– Dar înainte de dânsul?

– Bunicul...

– Dar după dumneata, cine va locui în ea?

– Copiii mei

Atunci săracul zise:

– Precum se vede, în casa aceasta a dumitale, nu stă nimenea statornic. Unii se duc si alţii vin… Aşa că-i tot un fel de han… Aşa suntem noi pe lumea asta: "călători şi străini..."

Zgârcitul fu atins în suflet de aceste vorbe şi primi să adăpostească pe călătorul acela sărac.

Şi de-atunci, niciodată n-a mai alungat de la sine pe nimeni.

Doar harul Lui, si nu meritul meu!

Ce verset minunat:

 "Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt"

 

Ma uit la tot ceea ce se intampla in jurul meu si vad cat sunt de binecuvantata, desi spre rusinea mea o spun, nu intotdeauna sunt multumitoare si nu intotdeauna sunt recunoscatoare. E adevarat ca fiecare avem in viata incercari, avem probleme, avem parte de ispite, de neajunsuri, avem parte de suferinta, de boala...insa in mijlocul lor, trebuie sa  recunoastem ca nu intotdeauna am avut parte doar de acestea, ci am avut parte si de o multime de binecuvantari.

 Dar, cate din aceste binecuvantari sunt pentru ca am meritat...?

Va spun eu....NICIUNA!

"Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt"

Daca suntem in viata...e doar harul Lui!

Daca avem o casa, un loc unde sa ne punem capul seara si nu traim drama imigrantilor din tarile musulmane...e doar harul Lui!

Daca avem ce pune pe masa inaintea noastra si a copiilor nostri...e doar harul Lui!

Daca avem o haina ce pune pe noi...e doar harul Lui!

 

Daca suntem ceea ce suntem e doar harul Lui si nu meritul nostru!

Haideti sa-I multumim impreuna si sa-I spunem Tatalui,

"Doamne, harul Tau imi este indeajuns"

Hrana ta zilnica!

3 SEPTEMBRIE
Fapte 5.33-42
De data aceasta, pentru a-i elibera pe ai Săi, Dumnezeu nu Se mai foloseşte de un înger, ci de un renumit fariseu (sectă opusă celei a saducheilor), numit Gamaliel. Era un învăţător cunoscut şi respectat printre iudei. Cu moderaţie, servindu-se de exemple pe care fiecare le cunoştea, el îi îndeamnă pe colegii lui la a avea răbdare, pentru că sfârşitul urma să arate dacă această lucrare era de la oameni sau de la Dumnezeu. De altfel, niciodată nu este greu să distingi de ce parte se află cei care pretind a fi cineva (v. 36). Nu tot aşa era însă cu apostolii. Recunoscând că prin ei înşişi nu erau nimic, ei dădeau toată gloria Numelui lui Isus, pe care nu încetau să-L vestească (cap. 3.12; 4.10).
Domnul îi prevenise altădată pe ucenici că se va pune mâna pe ei, că vor fi persecutaţi, predaţi sinagogilor şi închişi (Luca 21.12). Într-adevăr, toate aceste încercări nu întârzie să vină (v. 17-32), iar de atunci, ele n-au încetat să fie partea celor credincioşi, aici sau acolo. Noi Îi mulţumim adesea Domnului că ne-a cruţat de persecuţiile care fac ravagii în unele ţări. Să nu uităm însă că a suferi pentru Numele Său este onoare. Apostolii se bucură că au fost socotiţi vrednici de aceasta (v. 41; comp. cu 1 Petru 4.19; Matei 5.11,12).

Hrana ta zilnica!

2 SEPTEMBRIE
Fapte 5.17-32
Marele preot şi cei împreună cu el sunt plini de invidie văzând că nişte oameni fără carte şi care nu făceau parte din cler au un asemenea succes asupra mulţimilor. Mai ales saducheii, negând învierea, sunt deosebit de înverşunaţi împotriva apostolilor care o vestesc pe cea a Domnului Isus (v. 17; cap. 4.12). Neputând să-şi impună autoritatea în alt mod, ei îi aruncă în închisoare pe aceşti oameni pe care nu ajung să-i facă să tacă. Domnul însă trimite un înger pentru a-i elibera pe slujitorii Săi, care imediat se întorc să dea învăţăturii în templu. Mai-marii sunt informaţi şi îi fac să se înfăţişeze înaintea sinedriului. „Vreţi să aduceţi asupra noastră sângele Omului acestuia", le spun ei, deşi, în faţa lui Pilat, ei înşişi împreună cu tot poporul au cerut ca sângele Lui să fie asupra lor şi asupra copiilor lor (Matei 27.25). Apoi le ordonă încă o dată să tacă.
„Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni", răspund Petru şi apostolii (v. 29; vezi cap. 4.19). $i încă o dată dau o şi mai strălucită mărturie despre glorioasa înviere a lui Isus, „Domn şi Mântuitor", ca şi despre iertarea de păcate prin El.