EL este deasupra tuturor!

     In lumea nebunatica si nedreapta....exista o sete dupa ....dreptate!

Culmea ce controversat poate fi omul? Paradox...nu?

     Intr-o  lume a ingrijorarilor, a necazurilor, a imoralitatii, fiinta omeneasca inseteaza mai     mult sau mai putin dupa curatenie si sfiintenie.

     In aceasta lume aspra si egoista,oamenilor li s-a furat dragostea.Nimeni nu iti poate oferi un raspuns sau solutii.Cu totii asteptam sau ne dorim miracole, indiferent ce gandim, credem sau spunem. In mintea si gandurile noastre ne dorim si nu numai....cerem...dar unii sa nu ii auda nimeni.... si cauta in locuri unde gasesc si mai multa dezamagire.

     Singurul raspuns viabil este ca Dumnezeu....a dat un raspuns prin Fiul Sau Isus Hristos 

 (Ioan 3:16).

    Intr-o lume nelinistita, oamenii ...totusi cauta pacea, odihna, lumea inseteaza dupa liniste, constiinta lucreaza in fiecare dintre noi spre raspunsuri, insa doar unul singur  are aceste raspunsuri: ....'Celui ce ii este sete,ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii'(Apoc21:6).

    Multi stam in fata unei realitati extraordinare:Hristos a coborat din cer....singura, unica si vesnica DOVADA,ce insumeaza toate raspunsurile si solutiile.

    Deci daca cauti si insetezi vei afla ....este o realitate!!! 

    O multitudine de lucruri se pot interpune in calea noastra si ne rapesc timp pretios in a ignora ceea ce ne spune Dumnezeu cu privire la tratarea vietii noastre, insa cei ce cauta cu adevarat GASESC, deci sa nu ne lasam inselati: EL este deasupra tuturor !!

Cum L-am intampinat?

An de an si ani la rand luam parte la aceasta sarbatoare importanta,  
"Intrarea Domnului Isus in Iersualim".

Si anul aceasta, ne-am adunat cu mic cu mare, indiferent de confesiune si apartenenta religioasa, ne-am strans laolalta sa-L intampinam si noi pe Isus, fie ca acest eveniment a fost ieri sau cu o saptamana in urma.

Dar cum L-am intampinat? La fel ca in fiecare an?
L-am intampinat cu mese intinse si bogate uitand de fapt care este motivul  adevaratei sarbatori si importanta ei sau anul acesta am iesit in intampinarea Lui avand cu o inima transformata, o inima plina de roade in care a rodit roada Duhului?

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23)

Daca ne-am adunat la o biserica doar ca urmare a unei traditii si obiceiuri crezand ca este suficient, atunci in zadar ne-am adunat.
ISUS nu este o traditie, nu este un obicei, El este o realitate vesnica si eterna! El este viu in vecii vecilor!
Avand prezenta Lui in noi, inima noastra trebuie sa fie o inima innoita si o inima schimbata.
 Si astazi sarbatoarea aceasta aduna multimi mari la numar. Multimi care si acum, ca si atunci sunt impartite in doua categorii: oameni care vin sa I se inchine cu sinceritate si din toata inima, dar aduna si aceea multime care practica o inchinare din obisnuita, respectand doar o traditie.

Ce fel de inchinare ai adus?

Inchinare in Duh si Adevar sau ai respectat doar un obicei?
 

Unde vei fi in aceea zi normala?

De afara parea a fi o zi normala, obisnuita, care se derula in virtutea inertiei....nu stiu a cata zi din calendarul anului in curs...,toti oamenii isi urmau activitatile in care erau prinsi, asa ne descrie Biblia ca ...deodata se va intampla ceva de neinteles. 

Dintr-o data vor disparea oameni!!!

 Locuri de munca in birouri, in diverse activitati, in sali de clasa, locuri in autobuze, trenuri, avioane, unele ramanand si fara conducatori. Masinile se vor ciocni intre ele, se vor izbi pe trotuare, vor fi accidente grave, ambuteiaje.Parintii isi vor cauta copiii si nu-i vor gasi, copiii isi vor astepta in zadar parintii........O stire ciudata va urma alteia....si continutul lor va fi unul si acelasi: "o multime de oameni au disparut deodata de pe pamant"!!!

Un scenariu pe care cu siguranta il avem fiecare inaintea ochilor, de cate ori citim acest pasaj biblic, "Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (1Tesaloniceni 4:17) sau cel din Matei 24:40-42:

 " Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru ", un scenariu pe care il citesti si ai senzatia ca ai inima grea, plina de presimtiri .Dar cam asa va fi cand Domnul Isus ii va lua pe cei ce Ii apartin Lui.Daca noi avem aceste sentimente, nu stiu cum unii mai pot sta pe ganduri sau amana sa-L accepte ca Salvator personal pe Domnul Isus?

De cate ori nu auzim: "voi credinciosii"(pocaitii) sustineti ca este suficient sa crezi in Isus Hristos, sa crezi ca a murit si a inviat pentru fiecare dintre noi, si ca este Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi salvat? Nu este prea simplu? Important de retinut este ca nu "pocaitii "spun aceasta ci Biblia..."Cine crede in Fiul are viata vesnica..."(Ioan 3:36)

Este simplu...dar totusi unii dau dovada de multa  incetineala cand este vorba sa intelegem ceea ce este simplu!!!!

Prin urmare sa meditam indelung unde ne vom afla in acea zi normala........?

Hrana ta zilnica!

6 APRILIE
Ezechiel 36.16-38
Domnul vorbeşte acum despre lucrarea pe care doreşte s-o împlinească prin Duhul Său în inima fiilor lui Israel... şi în a tuturor oamenilor. Să comparăm versetul 26 cu cuvintele rostite de Domnul Isus lui Nicodim cu privire la naşterea din nou. „Dacă cineva nu este născut din apă (v. 25) şi din Duh (v. 27), nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu" (loan 3.5). Apa care curăţă este întotdeauna Cuvântul pe care Duhul Sfânt îl aplică conştiinţei şi inimii, pentru a fi primit şi crezut spre mântuire (comp. cu loan 4.14).
Viaţa nouă dată fără plată tuturor celor care cred este condiţia pentru a intra în împărăţia şi în familia lui Dumnezeu. După cum nu este de ajuns pentru un copil doar să vină pe lume, ci va trebui apoi să înveţe să meargă, iar mai târziu să se ducă la şcoală, tot aşa este şi cu copilul lui Dumnezeu (v. 27); iar mai devreme sau mai târziu, el va trebui să treacă în plus şi prin marea experienţă din versetul 31: „vă va fi scârbă de voi înşivă ..." (vezi cap. 6.9; 20.43). Spre această cunoaştere de sine conduce Duhul lui Dumnezeu sufletul regenerat (comp. cu Iov 42.6).
Nicodim, învăţătorul lui Israel, ar fi trebuit să cunoască aceste lucruri (loan 3.10). Ele fuseseră anunţate răspicat în profeţi (vezi şi cap. 11.19; Ieremia 24.7...). Cât despre voi, dragi prieteni care poate aţi fost învăţaţi acestea încă din copilărie, n-ar trebui oare să le cunoaşteţi chiar mai bine?

Hrana ta zilnica!

5 APRILIE
Ezechiel 36.1-15
Capitolul 35 este rezervat în întregime unei profeţii împotriva descendenţilor lui Esau, iar aceasta deoarece, între vecinii lui Israel, Edom fusese unul deosebit de vinovat (v. 5). În toată bucuria răutăcioasă a inimii lor, ei gândeau să profite de pustiirea Israelului, pentru a-i lua teritoriul în stăpânire (cap. 35.10). Dar Domnul era acolo şi veghea. Nu afirmase El chiar înainte de naşterea lui Esau: „Un popor va fi mai tare decât celălalt popor şi cel mai mare va sluji celui mai mic" (Geneza 25.23)? Şi El nu Se răzgândeşte niciodată.
Edomul batjocorise „înălţimile - sau dealurile - eterne", numite astfel de însuşi Dumnezeu în cele două binecuvântări ale lui Iosif (v. 2; Geneza 49.26; Deuteronom 33.15). Aceşti munţi şi aceste dealuri purtaseră „batjocura naţiunilor" (v. 6), pentru că, potrivit obiceiului păgân, popoarele necredincioase aşezaseră acolo înălţimi încă din zilele lui Solomon (1Împăraţi 11.7). Acum, Domnul găseşte plăcere să umple de roade aceşti munţi (comp. cu Psalmul 72.16). Asemeni celor necredincioşi altădată, şi vrăjmaşii spuseseră despre această ţară că îşi mănâncă locuitorii (v. 13; Numeri 13.33). 

Dumnezeu însă nu va mai permite niciunei naţiuni să insulte și să acopere cu batjocuri moştenirea poporului Său; nu vor mai fi „luaţi pe buza limbii vorbăreţilor şi de batjocura poporului" (v. 3).

Nu au fost 3000, dar au fost 2000!

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

Asta, am spune noi doar pe vremea  lui Petru. 

Ei, iata ca nu, si astazi Dumnezeu lucreaza cu aceeasi putere si in  30 martie 2015, 

2000, da...2000 de suflete L-au primit pe Isus Hristos in viata lor.

Doamne ce minunat !

Slava Tie, Doamne Isus!

 Si anul 2014 a fost un an roditor din punct de vedere spiritual. Tot aici, in Lima a  avut un botez cu  multe suflete.
Slava Domnului!

E sărbătoare la Florii, dar Împăratul plânge...

E sărbătoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodată,
Căci Cel prezis de profeții,
Azi în Sion Se-arată.

Smerit, cu chipul Său senin,
Înconjurat de gloate,
Isus, călare pe asin,
Coboară spre cetate.

În mâini, cu crengi de palmier,
Îi ies mulțimi în cale;
Răsună al Iudeii cer,
De cânt și osanale.

Răsună coruri de copii
Mulțimea se tot strânge,
E sărbătoare la Florii,
Dar Împăratul plânge:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Și darul păcii cel sublim -
Îți plâng nenorocirea.

Dușmanii vor împrejmui
Tot zidul tău cu schele,
Iar pentru mame și copii
Veni-vor vremuri grele."

Cu lacrimi calde pe obraz
Plângea Ierusalimul... 
Dar plânsul Lui mai scaldă azi
New Yorkul și Kremlinul.

Văzduhul Terrei e brăzdat -
De undele divine,
Iar orologiile bat
Sfârșitul care vine.

E sărbătoare pe pământ
Și luptă pentru pace,
Se flutură lozinci în vânt,
Dar Printul păcii tace.

Azi, nu romani și nici barbari,
La porți vin cu ștafeta,
Ci mii de monștri nucleari -
Amenință planeta.

E sărbătoare și e joc
Și muzicile cântă,
Dar pace tu nu ai deloc
Și moartea te-nspăimânta.

El hotărăște iar o zi
Azi, cât se poate spune,
Pe Printul păcii-L poți primi,
Nu amâna pe mâne!

 

                                                                Autor:Petru Dugulescu

Hrana ta zilnica!

4 APRILIE
Ezechiel 34.17-31
Domnul denunţă cu severitate egoismul oilor puternice şi grase, promiţând că va remedia pagubele făcute celor mici şi slabe. Apoi II desemnează - şi înţelegem cu câtă satisfacţie şi cu câtă dragoste - pe Păstorul pe care-L va ridica: pe Robul Său, David. Prin acest păstor credincios al turmei tatălui său şi apoi al turmei lui Israel (1 Samuel 17.34,35; 2 Samuel 5.2), Dumnezeu vrea să ne vorbească despre Preaiubitul Lui. „Eu sunt Păstorul cel bun", va spune Domnul Isus, în contrast cu toţi păstorii cei răi despre care vorbeşte începutul acestui capitol. El a fost plin de compasiune faţă de mulţimile „necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor", ale lui Israel (Matei 9.36). Ceea ce-L caracterizează pe Păstorul cel bun este că-Şi dă viaţa pentru oile Sale (loan 10.11). Aceasta este dovada supremă a bunătăţii Sale, care întrece toate îngrijirile enumerate în acest capitol. „Eu le cunosc pe ale Mele şi sunt cunoscut de ale Mele" (loan 10.14) adaugă Domnul, cuvânt pe care îl putem asemăna cu cel din versetul 30 şi din versetul 31! Să ascultăm încă o dată această expresie mişcătoare: „oile Mele, turma păşunii Mele" (comp. cu Psalmul 100.3). In capitolul 36.38 vom întâlni şi alte expresii: „turme de oameni, ... turma cea sfântă,... turma Ierusalimului".