Versetul zilei

2 martie 2015

Calamitati si dezastre!

Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. ( 2 Tesaloniceni 2:7)
Este un verset din Biblie care se refera la vremurile din urma.
Daca in orasul meu sau al tau nu sunt calamitati si dezastre, asta nu inseamna ca ele nu sunt pe pamant.
Daca in tara mea  sau a ta nu sunt evenimente tragice, asta nu inseamna ca nu se intampla in lume.
In aceasta prezentare sunt prezentate cateva evenimente care s-au intamplat in ultima perioada, vorbesc  de noiembrie 2014- ianuarie 2015.
Avand in vedere ca biserica lui Hristos este inca pe pamant si deja au inceput sa se intample astfel de lucruri  pe intreg globul, ma intreb..."oare ce va fi dupa ce biserica este rapita la cer?"
Conform textului de mai sus, stim ca Duhul Sfant este Acel ce impiedica lucrarea celui nelegiuit, dar cand va fi luat atunci si aratarea lui se va face prin puterea Satanei, facand semne si minuni.
Tu ce faci dragul meu?
Te pregatesti pentru acea zi sau....crezi ca sunt doar povesti!?

O alta minune a lui Dumnezeu !


Hrana ta zilnica!

2 MARTIE
Ezechiel 1.15-28
Ansamblul viziunii profetului se prezenta ca un car înfricoşător funcţionând pe mai multe niveluri. Roţile sale, deosebit de înspăimântătoare, plecau şi veneau pe pământ într-un mod care putea părea arbitrar. Punerea lor în mişcare însă depindea de făpturile vii, iar acestea mergeau „încotro trebuia Duhul să meargă" (v. 20).
Aceste roţi sunt un simbol al cârmuirii lui Dumnezeu, sau al providenţei Sale. Evenimentele din lume sunt dirijate de Duhul Lui - care „suflă încotro vrea" (loan 3.8) - şi nu de întâmplare, cum pretind mulţi oameni care refuză să privească mai sus. Ei văd „roţile", nu însă şi pe Cel care le mişcă. Profetul, călăuzit de Duhul, îşi ridică ochii şi contemplă par-tea cea mai minunată a viziunii (v. 26...). Deasupra roţilor, a heruvimilor şi a întinderii, el descoperă „asemănarea unui tron" şi încă „o asemănare ca înfăţişarea unui om, pe el, dea-supra" (v. 26). Înţelegem astfel, împreună cu profetul, că lumea este guvernată după voia şi hotărârile unui Om în glorie: Hristos însuşi, radiind în întregime de splendoare divină. În faţa acestei viziuni extraordinare, Ezechiel cade îndată cu faţa la pământ (comp. cu Apocalipsa 1.12-17).

1 martie 2015

Mai bine sarac, dar cu Hristos!

Citisem adineauri o stire cu un titlu care mi-a atras atentia, 
"Cercetatorii se joaca de-a Dumnezeu! Oamenii de stiinta au conceput un plan de a crea  viata pe planeta Saturn"
Sigur ca te minunezi cand auzi pana unde merge cunostinta in ziua de azi. Insa Scriptura scrie ca "in vremea din urma cunostinta va creste", si se pare ca ea creste din zi in zi tot mai mult. La polul opus insa se implinesc si aceste cuvinte, "in vremurile din urma, dragostea celor mai multi se va raci".
Cred ca din tot ceea ce se intampla, nu putem trage decat o singura concluzie, traim vremurile din urma.
Intr-una din marturiile transmise la un post crestin de tv, un frate care s-a intors la Domnul dupa o viata tare zbuciumata pe care a avut-o in lume, droguri, furt, destrabalare, puscarie, intr-un cuvant a facut tot i-a trecut prin minte, iata ca a venit ziua in care Domnul i-a iesit inainte.Marturisea cum s-a intors la Domnul, deasemenea spunea ca NU ii pare rau rau ca s-a pocait, pentru ca asa l-a cunoscut pe Isus, insa are un singur regret si ii pare rau de un lucru pe care l-a avut in lume...PARTASIA CU PRIETENII. La pocaitii acest lucru lipseste.
Am stat si m-am gandit tare mult si am constatat ca are mare dreptate. Referindu-se la acest regret, strict  intalnirea pe care a avut-o cu prietenii, dragostea aceea care era in ei cand se intalneau, acest lucru lipseste in ziua de azi printre credinciosi. Lipseste dragostea cu desavarsire, lipseste dragostea dintre fratii de corp, daramite dintre fratii in Domnul....
Iata ca Biblia ne vorbeste de acest lucru cu mult inainte ca sa se intample, iar astazi se implineste aceea vreme despre care ne vorbea Matei. Traim zilele din urma, fiecare este pentru el, suntem egoisti, am devenit insensibili si nu ne mai pasa de cei care azi trec prin nevoi sau poate in suferinta.
Imi amintesc cand eram mica, seara de seara veneau la noi acasa fratii si surori din biserica si cantam, ne rugam si erau asa zise sezatori in care cei mari  vorbeau din Biblia iar noi copii eram pe langa ei. Am intrebat-o zilele trecute pe mama despre acele vremuri si cu lacrimi in ochii imi spunea ca tanjeste dupa acele vremuri, dar nu mai are cu cine. 
Da, erau alte vremuri in urma cu aproape patruzeci de ani, era dragoste mai multa. 
Eram mai saraci material, dar eram mai bogati in Domnul.Astazi am devenit bogati material, dar saraci in Hristos.
Doamne adu vremuri de inviorare, adu trezire peste noi crestinii. Doamne fa o schimbare in poporul tau, o schimbare in biserici, o schimbare in noi, iar prima data incepe schimbarea cu mine, te rog!


Dumnezeu inca face minuni!


Hrana ta zilnca!

1 MARTIE
Ezechiel 1.1-14

Ne vom ocupa acum de cartea lui Ezechiel, uneori neglijată, din cauza dificultăţii sale; să-I cerem Domnului, cu stăruinţă, ajutorul Său, pentru a putea fi zidiţi din punct de vedere spiritual în timp ce o vom studia.
Acest profet era un preot, ca şi Ieremia, contemporanul său; însă, în timp ce Ieremia locuia în Ierusalim, Ezechiel fusese dus cu cel dintâi convoi de prizonieri „în ţara caldeenilor", sub domnia lui Ioiachin (v. 3). Acolo, lângă râul Chebar, i se adresează Cuvântul lui Dumnezeu şi el devine martorul unei viziuni extraordinare. In mijlocul focului şi al aramei strălucitoare, imagine a justiţiei divine care-şi exercită drepturile, profetul zăreşte patru animale fantastice, care erau heruvimi, străjeri şi apărători ai sfinţeniei lui Dumnezeu (cap. 10). Trăsăturile lor, feţele, aripile, picioarele şi mâinile sunt tot atâtea simboluri prin care Dumnezeu doreşte să ne facă să înţelegem care sunt caracterele Sale manifestate în dreptate şi în judecată: înţelepciunea, puterea, răbdarea şi iuţimea, reprezentate, respectiv, prin faţa de om, de leu, de bou şi de vultur. Aceste simboluri se regăsesc, împreună cu multe altele, în Apocalipsa, care este tot o carte a judecăţilor (vezi Apocalipsa 4.6,7).

28 februarie 2015

Hrana ta zilnica!

28 FEBRUARIE
Psalmul 89.30-52

Promisiunea făcută lui David în 2 Samuel 7.13 şi reamintită aici, în versetele 24 şi 28, este completată de o condiţie: dacă descendenţii lui vor comite făradelegea, Dumnezeu nu Se va sustrage de la a-i pedepsi (v. 30-32; 2 Samuel 7.14). Intr-un mod regretabil, istoria acestei împărăţii a lui Iuda este cunoscută ca fiind una tristă. Ajutaţi de versetul 38 şi de următoarele putem observa cum Dumnezeu S-a ţinut de cuvânt în ceea ce priveşte pedepsirea. Toate încercările lui Israel, inclusiv necazul cel mare care încă nu s-a declanşat, sunt consecinţele acestei necredincioşii.
Cea mai mare durere pentru cei credincioşi este ruşinea şi batjocura care se aruncă asupra Dumnezeului lor (v. 41,45,50,51). „Până când ...?" (v. 46); de câte ori nu a răsunat în psalmi această întrebare neliniştită (de exemplu, în Psalmul 74.10; 79.5; 80.4...)! Deoarece timpul pare lung atunci când suferi (Iov 7.3,4), Dumnezeu, ca răspuns la acest strigăt, „va împlini în grabă cuvântul pe pământ", scurtând zilele acelea (Romani 9.28 şi Marcu 13.20). Şi, pentru că pedeapsa nu este ultimul Său cuvânt, Isaia 28.21 o numeşte: „lucrarea Sa ciudată, fapta Sa neobişnuită". Potrivit aceleiaşi promisiuni, Dumnezeu va face ca poporul Lui să se bucure de bunătatea Lui pentru totdeauna, în Hristos, Fiul lui David (v. 49; 2 Samuel 7.15...).
 
*Nota
Psalmii 90-150 vor fi abordaţi la începutul volumului 5, adica ultimul an de citit Scriptura, din acest plan "Biblia in cinci ani"

27 februarie 2015

Hrana ta zilnica!

27 FEBRUARIE
Psalmul 89.15-29

Pentru a-şi întări promisiunile pe care şi le fac unul altuia, oamenii schimbă între ei semnături sau îşi lasă gajuri. Dumnezeu însă, pentru a garanta desăvârşirea alor Săi, L-a dat pe propriul Său Fiu. „Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El Da-ul este DA şi  Amin-ul este AMIN" (2 Corinteni 1.20).
 Cine ar putea pune la îndoială angajamentele garantate de o asemenea Persoană?
 „Am dat ajutor unui om puternic" (v. 19). Cunoaştem noi acest ajutor, dragi prieteni? Facem noi apel la acest „Om puternic'"? EI este întotdeauna gata să-Şi desfăşoare puterea în favoarea celor pe care, cu condescendenţă, îi numeşte fraţii Săi. El a devenit Om, pentru a-i mântui, dar şi pentru a fi destoinic să simpatizeze cu neputinţele lor (Evrei 2.17; 4.15).
 Dragostea lui Dumnezeu pentru adevăratul David se distinge şi din expresiile pe care le foloseşte când vorbeşte despre El: este sfântul Lui, alesul Lui (v. 3,19), robul Lui pe care L-a găsit, pe care L-a uns (v. 20). Numai Hristos poate fi numit „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului" (v. 27), iar creştinii au privilegiul de a-L cunoaşte încă de acum şi de a aştepta cu înflăcărare arătarea Lui (2 Timotei 4.8).