Hrana ta zilnica!

31 OCTOMBRIE
Ieremia 44.24-30; 45.1-5
După ce Ieremia a făcut o trecere în revistă a urâciunilor comise de popor, luând notă şi de răspunsul jignitor al acestei adunări de răzvrătiţi, a sosit vremea să fie trase concluziile. Sunt înspăimântătoare! Cu excepţia unui număr foarte mic, toţi vor pieri în Egipt, loviţi de calamităţile care-i pândeau (şi faţă de care „împărăteasa cerurilor" se va dovedi prea incapabilă să-i apere; dar, cu privire la ea, niciodată nu se ridică întrebări).
In aceste vremuri de ruină generală este însă mângâietor să putem constata că „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui" (2 Timotei 2.19). Aceasta ne-o va arăta micul cap. 45, consacrat în întregime lui Baruc. Domnul are pentru el un cuvânt personal, deopotrivă de avertizare, ca şi de încurajare.

 Acest om a fost  împreună cu Ieremia, cel pe care nu 1-a părăsit - ţinta calomniilor şi a acuzaţiilor publice (cap. 43.3). Cu toate acestea, ceea ce avea importanţă în ochii lui era ceea ce gândea Dumnezeu despre el (2 Timotei 2.15). Baruc, descendent al unei familii nobiliare, sperase probabil să aibă un rol deosebit în conducerea acestui popor umilit şi restaurat. În consecinţă, este atins de descurajare (v. 3; Proverbe 24.10). Domnul însă îl îndeamnă: „Tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu le căuta!" (v. 5). 

Nici de la noi Domnul nu aşteaptă lucruri mari, ... cu excepţia unui singur lucru, foarte mare în ochii Săi: credincioşia (comp. cu Apocalipsa 3.8).

Zi de post si rugaciune!

Ma gandeam sa scriu  ceva seara aceasta, insa avand in vedere ca scurt este timpul in care candidatii nostri mai apar pe posturile tv si campania electorala inca este in toi, urmaresc cu foarte mare atentie aceste dezbateri. 

Fiind anuntate si trei zile de post special pentru aceste alegeri, ne rugam ca Dumnezeu sa aleaga omul potrivit care sa scoata tara la liman, omeneste vorbind, pentru ca la Limanul Ceresc doar Domnul ne poate duce.

Continuam si maine cu zi de post si rugaciune si Domnul sa ne asculte, iar in ceea ce priveste votul, cred ca este o datorie a fiecarui cetatean, e o datorie a noastra sa mergem sa votam. 

Doamne ai mila de tara noastra!

Suferinta care i-a adus binecuvantare!

Tare mult imi place cartea Iov si de cateva zile m-am apucat sa o citesc din nou.

Oridecate ori citesc cap. 1 incerc sa inteleg ce a fost si cum o fi fost sufletul bietului Iov cand curgeau vestile rele una dupa alta? Cum a reusit sa treaca prin toate aceasta situatie ?
Bineinteles ca omeneste este imposibil sa  treci prin toate acestea, insa atunci cand esti un slujitor credincios lui  Dumnezeu, El iti da puterea.

Drept este ca din acest capitol am inteles un singur lucru. Am inteles maturitatea spirituala a lui Iov.

La un sfat intre Dumnezeu si ingerii Lui, s-a infatisat si Satan. Nu mult dupa aceasta intalnire incep sa curga nenorocirile. Bogat fiind, pierde tot, dar nu numai averea o pierde, pierde si copiii.Incercarea a fost ceruta de Satan, insa a primit-o doar cu aprobarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu ii cunostea credinta lui Iov, asa cum Dumnezeu ne-o cunoaste si pe a noastra, a fiecaruia in parte. Daca astazi nu trec prin ce a trecut Iov, este doar pentru faptul ca nu am aceeasi credinta ca si el.
Vedem ca altii sunt mai incercati decat noi si deseori avem tendinta de a-i judeca, gandindu-ne ca au savarsit un mare pacat de i-a dat Dumnezeu incercarea, insa niciodata nu ne-am gandit ca s-ar putea ca fratele sau sora sa fie mai credinciosi ca noi.
Intr-adevar nu am gasit scris nicaieri o garantie pentru cei care sunt devotati Domnului, ca ar fi scutiti de probleme sau de boli, din contra este scris: " in lume veti avea necazuri".
Sunt convinsa ca  nu i-a trecut vreodata prin cap la Iov ca s-ar putea abate asupra lui si a casei lui o nenorocire atat de mare.
S-a culcat seara in pat ca cel mai bogat om si s-a trezit cel mai sarac si lovit de soarta.
Nu i s-a intamplat un lucru...ci s-a intamplat ceva peste puterile omenesti, sa primesti vestea ca şapte mii de oi au ars, trei mii de cămile au fost furate, cinci sute de perechi de boi jefuite, si ce-i mai tragic...toţi cei zece copii morţi, si toate acestea intr-o singura zi. Nu termina robul de zis o veste, venea altul, si altul... si inima bietului om era sfasiata de durere. Insa cu toate acestea maturul Iov ramane tare in credinta si exclama un cuvant care putini dintre noi l-am putea spune in mijlocul necazului:
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
Cate pierderi a avut am vazut, insa  cata suferinta a avut parte e de neimaginat. Scriptura spune, 
"a luat un ciob să se scarpine". Sa te scarpini cu o sticla? Cred ca este cumplit.
Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă ar fi mai grele decât nisipul mării.

Nisipul marii..? Cine l-ar putea numara oare?

Cam tot atatea erau si nenorocirile lui Iov!

Iov ? Omul care era cel mai era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului? Omul care era atat de respectat in societatea in care traia?
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.(Iov 29:8)

 Uitati-va la starea lui Iov. Avea el nevoie de critici in aceste momente? Dar culmea, ca intotdeauna cand te gasesti jos in vale, tocmai atunci se gasesc si asa zisi "prieteni". Si cei trei, spune Scriptura erau prieteni cu Iov, insa dupa multe acuzari la care Iov cauta sa se apare si sa-si dovedeasca nevinovatia, cei trei nu mai gasesc argumente de invinovatire, dar si Iov ramane la aceeasi decalaratie "sunt nevinovat".
In cap. 38 si 39 vedem  interventia lui Dumnezeu din mijlocul furtunii. 
Iata smerirea lui Iov, desi in toata suferinta lui el a ramas credincios Domnului.
"Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură"
„Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” 

„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”

Dumnezeu a rasplatit credinciosia lui si tot ceea ce avuse Iov inainte, Dumnezeu i-a daruit de doua ori mai mult.

Acesta este Dumnezeul nostru, Cel care rasplateste fiecaruia dupa faptele lui. El nu ramane dator ci binecuvinteaza din plin, pentru ca nu intotdeauna suferintele si incercarile din viata noastra sunt pedepse din partea lui Dumnezeu, insa indiferent cu ce scop vin, trebuie sa le acceptam si sa-I multumim.
 

Hrana ta zilnica!

30 OCTOMBRIE
Ieremia 44.11-23
Alegând de bunăvoie să slujească idolilor, la fel cum făcuseră şi părinţii lor, poporului nici măcar nu îi este ruşine să declare acest fapt: se răzvrăteşte pe faţă împotriva Domnului. Cât de mare este decăderea morală a lui Israel faţă de Iosua 24 când, urcând din Egipt spre Canaan, îşi urma conducătorul, cu angajamentul: „Departe de noi să părăsim pe Domnul ca să slujim altor dumnezei... noi vom sluji Domnului, pentru că El este Dumnezeul nostru" (Iosua 24.16,18). Plini de rea-credinţă, aceşti iudei consideră că nenorocirea lor actuală se datora faptului că încetaseră să se închine „împărătesei cerurilor" (v. 17, comp. cu cap. 7.18).

 Deşi Domnul îi avertizase că în Egipt erau pândiţi de sabie, de ciumă şi de foamete, ei prind prilejul chiar când survin aceste nenorociri şi le folosesc drept pretext pentru a aduce noi jertfe idolilor. Câţi oameni nu gândesc la fel! «Dumnezeu nu mi-a dat ceea ce-mi doream... Deci aceasta nu a ţinut! Atunci mă voi întoarce spre lume (a cărei imagine este dintotdeauna Egiptul): ea nu-mi va refuza nimic.»
Mizerabilă inimă omeneascăl Aceste versete ne învaţă totodată că inima poate fi stăpânită în acelaşi timp de cea mai orgolioasă necredinţă, cum şi de cele mai întunecate superstiţii (2 Corinteni 4.4).

Riscul din pilda oii ratacite!

Venind inspre birou de dimineata am ascultat interviul zilei cu fr. Tinu Leontiuc.

La un moment dat a amintit despre oaia ratacita din Matei 18.

 Versetul 12 si 13 spune asa:

Ce credeţi?

 Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
  Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.

 

Cred ca este bine sa luam aminte la acest cuvant.

Daca pleci intr-o excursie organizata, undeva intr-un loc necunoscut tie pana atunci,  si in acest sejur sunt cateva puncte turistice de vizitat, daca stai alaturi de grup si de ghid, nu-i asa ca te simti in siguranta chiar daca te gasesti intr-un loc necunoscut?

Imagineaza-ti ca te-ai pierdut...ce faci?

Ce face ghidul? Cu siguranta lasa grupul intr-un loc sigur si pleaca in cautarea ta, insa exista un risc. Riscul apare in vers. 13, "dacă i se întâmplă s-o găsească" , deci exista riscul sa nu te gaseasca.

Tot la fel este si cu turma a carui Pastor este Hristos. Calatorim spre o destinatie sigura, CERUL, insa pe acest drum nu am mai fost, iar in calatoria noastra pana acolo pot aparea diferite obstacole, pot fi multe serpentine,  dar cand stai in turma(in stransa legatura cu fratii de credinta si intr-o relatie sfanta cu Isus Hristos), atunci esti in siguranta.Daca te opresti pe drum sau daca te abati in stanga sau in dreapta, daca faci o mica pauza (asa cum fac astazi unii), riscul este sa te pierzi. Isus pleaca in cautarea ta, pentru ca El iubeste chiar si pe cea mai neastamparata oaie, insa vers.13 imi arata ca exista un risc, nu intotdeauna o gaseste. 

De ce...? Nu as putea raspunde eu, cu siguranta nu pentru ca ar fi un incapabil, insa acest verset ma face sa gandesc ca aceasta pilda a fost spusa tocmai pentru a invata cat de bine este sa ramanem in turma.

....dacă i se întâmplă s-o găsească!

 Sunt lucruri in viata pe care uneori avem ocazia sa le gasim, insa sunt si lucruri pe care nu le mai regasim niciodata.

Ne regasim colegii de scoala dupa ani si ani, insa acele momente pe care le-am petrecut impreuna in copilarie, niciodata.

Uneori gasim prielnice diferite ocazii in viata, insa nu intotdeauna le gasim sau le regasim, mai ales daca Stapanitorul vietii noastre spune: STOP.

....daca se intampla sa gasim, dar exista si lucruri pe care nu le mai gasim!

Astazi eu am gasit ocazia sa vorbesc despre Hristos si tu dragul meu ai avut ocazia sa asculti, insa exista si riscul sa nu mai putem face acest lucru. Poate ca nici eu nu mai am ocazia sa scriu sau poate ca nici tu nu mai ai ocazia sa citesti.

Bine este sa stim sa fructificam fiecare ocazie buna ce ne apare in viata. Fiecare ocazie care ne da sansa sa devenim mai buni, mai ascultatori si mai credinciosi.

 

Hrana ta zilnica!

29 OCTOMBRIE
Ieremia 44.1-10
„Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului?" (Şihor, un braţ al Nilului) - întrebase Domnul la începutul acestei cărţi (cap. 2.18). El ştia bine de ce nu dorea acea călătorie în Egipt (comp. cu Deuteronom 17.16). Urâcioasa idolatrie a lui Iuda, mai ales cea din vremea împăratului Manase, fusese cauza judecăţilor care veneau să-i lovească, iar cum Egiptul se închina şi el la idoli (prea puţin conta că idolii de acolo aveau alte nume), poporul se expunea în Egipt unui risc şi mai mare de a se corupe. Şi acest lucru era inevitabil: nu se putea să nu se producă. Să fim siguri că, dacă Dumnezeu ne închide o cale, vrea să ne protejeze de pericole pe care El le cunoaşte, chiar dacă noi, pe moment, nu înţelegem motivele Sale. Insistând în a acţiona după propria noastră înţelepciune, nu putem decât să ne facem şi mai mult rău.
„De ce faceţi un rău mare împotriva sufletelor voastre?" (v. 7), întreabă Domnul aici pe popor. În adevăr, să nu pierdem niciodată din vedere că sufletelor noastre le pricinuim pagubă atunci când nu împlinim voia Domnului (Proverbe 8.36; Habacuc 2.10).
Oameni cu gâtul înţepenit, în ciuda tuturor lecţiilor apăsătoare primite, aceşti evrei „nu s-au smerit nici până în ziua aceasta..." mândria nu le era zdrobită... (v. 10; cap. 43.2).

Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

Sincer m-am tot gandit cum sa incep acest editorial, stau de ceva vreme si ma gandesc cum sa incep, ce titlu sa-i dau, insa in zadar.

In zadar,  pentru ca nici macar nu imi gasesc cuvintele la tot ceea ce vad in jurul meu, la tot ceea ce aud, la tot ceea ce se intampla si sincer la ce stare mahnita am in suflet si acesta stare creste de la an la an, imi vine sa-mi iau copilul sa-l invat sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca si parca imi este destul. Destule imi sunt stradaniile unor profesorii care cauta sa  inoculeze in mintea lor zi de zi, lucruri care au un impact negativ.

De cateva zile bune toata lumea a intrat in pregatiri, si zic bine ..toata lumea, pentru ca numai lumea este preocupata de asa ceva, copiii lui Dumnezeu au alta preocupare.

Vine halloween !

Mare agitatie  in magazine, mare agitatie in scoli, mare agitatie...peste tot.

Inca de sambata imi spunea baietelul ca au o saptamana cu orar scurt, deoarece incep pregatirile pentru halloween.Intrebandu-l daca stie ce inseamna, mi-a raspuns..."stai linistita, ca nu particip". Intr-adevar incepand de maine au tot felul de carnavaluri, carnavalul scheletilor, fantomelor, vrajitoarelor, etc.

Cei care nu participa raman acasa, cu alte cuvinte au o mini-vacanta.

Astazi imi povestea despre costumatiile colegilor. Am ramas de-a dreptul socata, fustite scurte la spate iar in fata decupate chiar in zonele intime, pe cap cordeluta cu doua cornite, iar ca accesoriu o furca asortata in culoarea rochiei, un rosu aprins.

Baietii imbracati in  costumate  de oameni morti ( zombie), iar pe fata fardati  avand  urme de sange sau diferite masti cu personaje demonice.

Ma gandesc ce mare sarbatoare pe capul lui satan! Cata bucurie!

Mi-a spus  baiatul un lucru tare interesant care m-a pus pe ganduri, 

" mami interesant este ca aceeasi copii care azi sunt deghizati in demoni, peste o luna se imbraca in ingerasi, macar atunci ma pot uita la ei fara sa intru in traume"

Ma intreb ce fel de parinti pot accepta sa-si vada copilul imbracat ca un demon?

Ce fel de profesori avem la catedra scolii?

Ce fel de directori accepta si tolereaza aceste obiceiuri?

Am imprumutat o sarbatoare si suntem fericiti, suntem o natiune  de imprumut. 

Nu mai avem ziua indragostilor romaneasca ci avem valentine's day, nu mai putem sarbatori ziua roadelor sau a multumirii, ci sarbatorim doar thanksgiving, acum avem halloween, avem  oktoberfest, nu mai sarbatorim Nasterea Domnului, acum avem X-mas, si uite-asa ne-am  americanizat,  ne-am nemtit, dar numai romani sa nu strige dupa noi.

Vrem binecuvantare pentru tara noastra. Vrem ca Dumnezeu sa puna la conducerea tarii oameni cu frica de Dumnezeu, vrem o trezire in Romania, ori trebuie sa fim constieni ca sarbatorind sau participand la aceste sarbatori Dumnezeu nu ne va binecuvanta.

Poate ca nu participam direct, dar nici nu avem curajul sa le condamnam pe nume, ba mai mult pana si unii "crestini" stau la cozile interminabile din supermarket-uri sa achite micutului costumul de halloween.

Treziti-va crestini din somnul nepasarii. Ne-au inundat sarbatorile pagane si noi dam doar din cap a jale, dar mergem mai departe. Da, nu putem opri sarbatoarea aceasta demonica, dar putem avea biruinta asupra ei.

Haideti sa ne unim in post si rugaciune in aceste zile in mod special. Avem atatea motive pentru care sa postim si sa ne rugam, urmeaza aceasta sarbatoare pagana care are un impact devastator asupra copiilor nostri, urmeaza alegerile in tara noastra, sa ne rugam ca protectia divina sa fie peste copiii nostri.

Prin strigatul nostru putem face ca Dumnezeu sa-si intoarca fata spre Romania!

Doamne, indura-te de tara noastra!

Hrana ta zilnica!

28 OCTOMBRIE
Ieremia 43.1-13
Adresându-se lui Ieremia, poporul se angajase în mod solemn să asculte de glasul Domnului, „fie bine, fie rău" (42.6). Acum răspunsul Său era cât se poate de clar: ei nu trebuia să plece. Această interzicere însă nu se potrivea deloc cu intenţiile ascunse ale lui Iohanan şi ale tovarăşilor săi. Înşelându-se „singuri în sunetele lor" (42.20), aceştia au decis să plece în Egipt. Versetul 17 din cap. 41 ne arată că ei făcuseră deja acest proiect odată cu sosirea la Chimhan, înainte chiar să-1 fi consultat pe Ieremia. Oare nu înseamnă aceasta a-L batjocori pe Dumnezeu, când întrebi care este voia Lui, cu toate că ştii foarte bine mai dinainte ceea ce intenţionezi să faci? Vai, o asemenea lipsă de corectitudine este poate mult mai frecventă decât ne închipuim şi de aceea avem atâta nevoie să ne păzim inimile înşelătoare (cap. 17.9)!
Încă o dată Ieremia suferă pe nedrept. Este acuzat de aceşti „bărbaţi îngâmfaţi" că minţea şi căuta să aservească şi să omoare poporul, el, care, dimpotrivă, îşi dezvăluise măsura dragostei însoţind poporul chiar şi în acea călătorie dezastruoasă.
În Egipt, ei se credeau puşi la adăpost, dar tocmai acolo îi ajunge Nebucadneţar (v. 11). Hotărârile luate fără credinţă aduc adesea asupra noastră tocmai încercarea pe care căutăm să o evităm.