Tare mult imi place cartea Iov si de cateva zile m-am apucat sa o citesc din nou.
Oridecate ori citesc cap. 1 incerc sa inteleg ce a fost si cum o fi fost sufletul bietului Iov cand curgeau vestile rele una dupa alta? Cum a reusit sa treaca prin toate aceasta situatie ?
Bineinteles ca omeneste este imposibil sa treci prin toate acestea, insa atunci cand esti un slujitor credincios lui Dumnezeu, El iti da puterea.
Bineinteles ca omeneste este imposibil sa treci prin toate acestea, insa atunci cand esti un slujitor credincios lui Dumnezeu, El iti da puterea.
Drept este ca din acest capitol am inteles un singur lucru. Am inteles maturitatea spirituala a lui Iov.
La un sfat intre Dumnezeu si ingerii Lui, s-a infatisat si Satan. Nu mult dupa aceasta intalnire incep sa curga nenorocirile. Bogat fiind, pierde tot, dar nu numai averea o pierde, pierde si copiii.Incercarea a fost ceruta de Satan, insa a primit-o doar cu aprobarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu ii cunostea credinta lui Iov, asa cum Dumnezeu ne-o cunoaste si pe a noastra, a fiecaruia in parte. Daca astazi nu trec prin ce a trecut Iov, este doar pentru faptul ca nu am aceeasi credinta ca si el.
Vedem ca altii sunt mai incercati decat noi si deseori avem tendinta de a-i judeca, gandindu-ne ca au savarsit un mare pacat de i-a dat Dumnezeu incercarea, insa niciodata nu ne-am gandit ca s-ar putea ca fratele sau sora sa fie mai credinciosi ca noi.
Intr-adevar nu am gasit scris nicaieri o garantie pentru cei care sunt devotati Domnului, ca ar fi scutiti de probleme sau de boli, din contra este scris: " in lume veti avea necazuri".
Sunt convinsa ca nu i-a trecut vreodata prin cap la Iov ca s-ar putea abate asupra lui si a casei lui o nenorocire atat de mare.
S-a culcat seara in pat ca cel mai bogat om si s-a trezit cel mai sarac si lovit de soarta.
Nu i s-a intamplat un lucru...ci s-a intamplat ceva peste puterile omenesti, sa primesti vestea ca şapte mii de oi au ars, trei mii de cămile au fost furate, cinci sute de perechi de boi jefuite, si ce-i mai tragic...toţi cei zece copii morţi, si toate acestea intr-o singura zi. Nu termina robul de zis o veste, venea altul, si altul... si inima bietului om era sfasiata de durere. Insa cu toate acestea maturul Iov ramane tare in credinta si exclama un cuvant care putini dintre noi l-am putea spune in mijlocul necazului:
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
Cate pierderi a avut am vazut, insa cata suferinta a avut parte e de neimaginat. Scriptura spune,
"a luat un ciob să se scarpine". Sa te scarpini cu o sticla? Cred ca este cumplit.
Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă ar fi mai grele decât nisipul mării.
Dumnezeu ii cunostea credinta lui Iov, asa cum Dumnezeu ne-o cunoaste si pe a noastra, a fiecaruia in parte. Daca astazi nu trec prin ce a trecut Iov, este doar pentru faptul ca nu am aceeasi credinta ca si el.
Vedem ca altii sunt mai incercati decat noi si deseori avem tendinta de a-i judeca, gandindu-ne ca au savarsit un mare pacat de i-a dat Dumnezeu incercarea, insa niciodata nu ne-am gandit ca s-ar putea ca fratele sau sora sa fie mai credinciosi ca noi.
Intr-adevar nu am gasit scris nicaieri o garantie pentru cei care sunt devotati Domnului, ca ar fi scutiti de probleme sau de boli, din contra este scris: " in lume veti avea necazuri".
Sunt convinsa ca nu i-a trecut vreodata prin cap la Iov ca s-ar putea abate asupra lui si a casei lui o nenorocire atat de mare.
S-a culcat seara in pat ca cel mai bogat om si s-a trezit cel mai sarac si lovit de soarta.
Nu i s-a intamplat un lucru...ci s-a intamplat ceva peste puterile omenesti, sa primesti vestea ca şapte mii de oi au ars, trei mii de cămile au fost furate, cinci sute de perechi de boi jefuite, si ce-i mai tragic...toţi cei zece copii morţi, si toate acestea intr-o singura zi. Nu termina robul de zis o veste, venea altul, si altul... si inima bietului om era sfasiata de durere. Insa cu toate acestea maturul Iov ramane tare in credinta si exclama un cuvant care putini dintre noi l-am putea spune in mijlocul necazului:
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
Cate pierderi a avut am vazut, insa cata suferinta a avut parte e de neimaginat. Scriptura spune,
"a luat un ciob să se scarpine". Sa te scarpini cu o sticla? Cred ca este cumplit.
Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă ar fi mai grele decât nisipul mării.
Nisipul marii..? Cine l-ar putea numara oare?
Cam tot atatea erau si nenorocirile lui Iov!
Iov ? Omul care era cel mai era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului? Omul care era atat de respectat in societatea in care traia?
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.(Iov 29:8)
Uitati-va la starea lui Iov. Avea el nevoie de critici in aceste momente? Dar culmea, ca intotdeauna cand te gasesti jos in vale, tocmai atunci se gasesc si asa zisi "prieteni". Si cei trei, spune Scriptura erau prieteni cu Iov, insa dupa multe acuzari la care Iov cauta sa se apare si sa-si dovedeasca nevinovatia, cei trei nu mai gasesc argumente de invinovatire, dar si Iov ramane la aceeasi decalaratie "sunt nevinovat".
In cap. 38 si 39 vedem interventia lui Dumnezeu din mijlocul furtunii.
Iata smerirea lui Iov, desi in toata suferinta lui el a ramas credincios Domnului.
"Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură"
„Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.”
Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă, tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.(Iov 29:8)
Uitati-va la starea lui Iov. Avea el nevoie de critici in aceste momente? Dar culmea, ca intotdeauna cand te gasesti jos in vale, tocmai atunci se gasesc si asa zisi "prieteni". Si cei trei, spune Scriptura erau prieteni cu Iov, insa dupa multe acuzari la care Iov cauta sa se apare si sa-si dovedeasca nevinovatia, cei trei nu mai gasesc argumente de invinovatire, dar si Iov ramane la aceeasi decalaratie "sunt nevinovat".
In cap. 38 si 39 vedem interventia lui Dumnezeu din mijlocul furtunii.
Iata smerirea lui Iov, desi in toata suferinta lui el a ramas credincios Domnului.
"Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură"
„Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.”
„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”
Dumnezeu a rasplatit credinciosia lui si tot ceea ce avuse Iov inainte, Dumnezeu i-a daruit de doua ori mai mult.
Acesta este Dumnezeul nostru, Cel care rasplateste fiecaruia dupa faptele lui. El nu ramane dator ci binecuvinteaza din plin, pentru ca nu intotdeauna suferintele si incercarile din viata noastra sunt pedepse din partea lui Dumnezeu, insa indiferent cu ce scop vin, trebuie sa le acceptam si sa-I multumim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu