Lasati in urma!

Iubitul meu Dumnezeu!

Tu eşti un Crin, eşti cer senin,
Eşti trandafir între spini,
Iubitul meu Dumnezeu

 Te vreau noapte, Te vreau şi zi,
Te vreau cu mine orice-ar fi,
Mereu eşti în gândul meu,
Dragostea Ta va dăinui,
Mă vei iubi in vesnicii
Şi mă vei răpi într-o zi!

 Din izvoare-mi face-armonii,
Din raze, fluturi mii şi mii,
Iubitul meu Dumnezeu
 

 Cântarea Ta o voi canta

 Pentru vecie şi inima mea
O va cânta...
Razele Te-asculta mereu,
Lumina mea, esti curcubeul meu,
Iubitul meu Dumnezeu!

Mi-am făcut palma căus...și-am privit la ea !

Iesind din biserica Elim din Viena, la standul de reviste am zarit  revista 

"APA VIETII", o publicatie periodica a bisericilor penticostale române din Austria. Am luat si eu una, insa fiind noapte, pe autocar la intoarcere nu am apucat sa citesc nimic.

Nu am apucat nici in zilele care au urmat, pentru ca am avut parte de cateva zile de foc si nu am avut timp, insa la finalul saptamanii trecute am reusit sa citesc in ea.

Citisem o marturie a unei tinere crestine, studenta in Cluj si prin ceea ce a scris ea, m-a incurajat tare mult.Obtinuse note foarte bune la examen si spera sa obtina bursa de merit, insa pe langa notele ei mai era nevoie sa depuna si fisa cu salariul mamei si al surorii ei proaspat angajate, dar si a tatalui pensionar.Bucuria era mare ca va putea contribui si ea cu bursa ei, numai ca afland plafonul sumei in care trebuia sa se incadreze, s-a intristat, depasea cu putin peste acest plafon si nu se putea incadra.Sfatuindu-se in casa cu parintii ei, care la aceea vreme nu erau crestini, acestia au sfatuit-o sa nu depuna toate fisele pentru a se putea incadra in acest plafon.

Avea de ales, nu depune toate fisele, obtine bursa, dar pentru asta trebuia sa minta  sau depune fisele, dar pierde bursa.

Dupa o lupta interioara si o consultatie cu pastorul bisericii, alege varianta a doua, cea a ADEVARULUI.

Constienta fiind ca nu are nici o sansa de a obtine bani, a inceput sa-si caute si ceva de lucru sa se poata intretine, insa in mintea ei erau mereu cuvintele pe care i le spusese pastorul ei, "noi suntem in causul palmelor Lui".

Bineinteles ca Dumnezeu rasplateste pe fiecare in parte si obtine bursa pentru ca, in urma cu numai cateva saptamani se marise acest plafon salarial si tanara s-a incadrat.

"Suntem în căușul palmelor SALE"

Din acel moment, acest gand mi-a ramas in minte mereu:

 "Sunt în căușul palmelor SALE"!

De-atatea ori suntem si noi in anumite situatii in care trebuie sa luam anumite decizii, si uneori suntem pusi in fata unor lucruri care cer compromis din partea noastra, si avem senzatia ca daca nu facem acest "mic compromis", suntem terminati. Insa cu Dumnezeu nu exista compromis.

In aceste situatii trebuie sa ne amintim, " noi suntem în căușul palmelor SALE"
  si nimic nu ne poate lua din palma Sa.

Cand suntem gasiti placuti inaintea Lui, El schimba legi, schimba vremi, opreste furtuni, despica ape, muta munti, face totul pentru noi, pentru ca suntem valorosi inaintea LUI. Suntem lumina ochilor LUI si cine se atinge de noi se atinge de lumina ochilor LUI (Zaharia 2:8)

Realizam noi oare, cat de importanti suntem pentru EL?

De dimineata citeam Psalmul 91 si atat de mult suntem incurajati prin acest psalm:

Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.

El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. 

Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.

O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

Nu trebuie sa ne temem de nimic, pentru ca suntem in causul palmelor Sale! 

Pentru a intelege cat mai bine, mi-am facut palma caus si am privit la ea....
este atat de bine...!

 

Hrana ta zilnica!

6 OCTOMBRIE
Ieremia 29.1-14
Ieremia a încredinţat la doi călători o scrisoare pentru cei din Babilon. Ea se adresa celor care fuseseră deja deportaţi, sub domnia anterioară, şi care aparţineau tuturor claselor sociale ale poporului. Tonul acestei scrisori este cu totul diferit de cel întrebuinţat de profet pe când se adresa poporului rămas în Ierusalim. Celor din Babilon le transmite din partea Domnului „gânduri de pace, şi nu de rău" (v. 11), mângâieri, încurajări şi promisiuni emoţionante.
Ca şi Israel la Babilon, creştinul este străin pe pământ. Cetăţenia lui este în ceruri (Filipeni 3.20) şi el aşteaptă împlinirea promisiunii care îl va introduce în adevărata sa Patrie. „Cuvântul cel bun" al lui Dumnezeu îi asigură „un viitor şi o speranţă" (v. 10,11). Cu toate acestea, Cuvântul nu-i fixează celui credincios o dată exactă, asemeni celor deportaţi, când această preafericită speranţă se va împlini. Domnul doreşte, în adevăr, ca noi să-L aşteptăm necontenit. 

Până atunci, până la fericitul moment al întoarcerii Lui, să ne amintim că avem o datorie şi faţă de oraşul sau satul în care ne aflăm (v. 7): să aducem pacea (comp. cu Matei 5.9), să ne gândim la adevăratul bine al sufletelor şi să ne rugăm pentru cei lângă care trăim.

Hrana ta zilnica!

5  Octombrie

Ieremia 28.1-17
Avem în faţă o nouă scenă, care de astă dată se derulează în templu, în prezenţa preoţilor şi a întregului popor. Ieremia apare acolo având pe grumaz unul dintre jugurile pe care le confecţionase şi pe care îl poartă, asemeni brâului din cap. 13, ca o mărturie în faţa întregului Ierusalim. Omul lui Dumnezeu este însă înfruntat în public de profetul Hanania, ale cărui cuvinte arogante şi mincinoase contrazic tot ceea ce Ieremia nu înceta să vestească. Răspunsul frumos al său poartă deopotrivă amprenta dragostei, a adevărului şi a înţelepciunii. Cu siguranţă că nu cu inimă veselă vestea Ieremia dezastrele ce urmau să se abată asupra poporului pe care-l iubea. Dorea cu toată fiinţa sa ca Hanania să poată avea dreptate (v. 6), însă nu putea schimba nici măcar o vorbă din Cuvântul Domnului. El le-a spus adevărul, aşa dureros cum era; de asemenea, din v. 9 putem admira înţelepciunea profetului. 

Ceea ce dovedeşte că o profeţie este adevărată e tocmai împlinirea ei. Dumnezeu Se îngrijeşte ca, la momentul potrivit, să arate cine a avut dreptate. In aşteptarea sa, Ieremia nu se mânie şi nici
nu se îndârjeşte să-i convingă. Ii lasă şi pleacă (comp. cu Ioan 8.59 şi 12.36). 

Acesta este întotdeauna modul cel mai înţelept de a pune capăt unei discuţii zadarnice (Proverbe 17.14).
Judecata anunţată nu întârzie să cadă asupra lui Hanania (v. 15-17; citiţi Deuteronom 18.20-22).

Otrava din farfurie!

In fiecare zi auzim inca un caz de cancer , si inca unul, si inca unul....

Va intrebati de ce...?

Iata un videoclip...care arata ce otrava punem in farfurie copiilor nostri.

http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/hibridul-farfurie-umflati-puii-vanduti-populatiei-8_542f8f090d133766a8a78c91/index.html?utm_source=realitatea&utm_medium=http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/hibridul-farfurie-umflati-puii-vanduti-populatiei-8_542f8f090d133766a8a78c91/index.html&utm_campaign=CrossPromo

O asemanare izbitoare!

Un articol foarte interesant pe care va rog sa-l urmariti.

Inca de la finalizarea acestuia pe 14 decembrie 1999, Parlamentul European a ridicat semne de intrebare cu privire la structura sa.  

Turnul principal, numit cladirea “Louise Weiss”, pare ciudat si modernist. De ce arata neterminata cladirea? Promotorii spun ca aceasta reflecta natura “neterminata a Europei”. Cu toate acestea, o simpla cercetare pe tema cladirii dezvaluie simbolismul intunecat si profund nedemocratic al cladirii. Sursa reala de inspiratie din spatele lui Louise Weiss este expunerea la credintele ezoterice de elita mondiala, aspiratiile lor intunecate si interpretarea Scripturilor antice.

Vom merge direct la subiect: cladirea Louise Weiss este menita sa arate exact ca pictura “Turnul Babel” de Pieter Brueghel cel Batran in 1563. Povestea spune ca Turnul Babel nu a fost finalizat. Deci, Parlamentul ONU practic continua lucrarile neterminate de Nimrod, infamul tiran, care a construit Turnul Babel pentru a-l sfida pe Dumnezeu. Credeti ca aceasta este o buna sursa de inspiratie pentru o institutie “democratica”?

Citeste mai departe AICI

Ce asteptari are Dumnezeu de la mine?

Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.

Geneza 12:1-4

Ne-am gandit vreodata ca aceste cuvinte s-ar putea sa ne fie adresate personal si noua de Dumnezeu?

„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta"

Cu siguranta nu ma gandesc acum la o chemare in alta tara, ca sa o duc mai bine, ci o chemare din partea lui Dumnezeu.

Trebuie sa stim ca Dumnezeu are asteptari din partea noastra. Chiar daca suntem intr-o mare multime, chiar daca credem ca nu suntem observati de nimeni, Dumnezeu ne vede si are asteptari de la fiecare in parte. Atunci cand Dumnezeu spune "iesi", inseamna ca vrea ca noi sa iesim din locul in care suntem, dar mai mult de atat vrea o separare a noastra, "iesi...si vino".

Ambele actiuni implica ascultare si credinta.Sa lasi tot si sa pleci, unde...? Acolo unde iti arata.

Este clar ca atunci cand te cheama Dumnezeu sa te separi, automat aceasta implica si o schimbare in viata ta, in tine insuti.In 2 Corinteni cap 6 vedem ce inseamna o separare,
De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

 Avraam a inteles chemarea facuta de Domnul si L-a ascultat.

Daca am ales sa ascultam chemarea si ne-am separat, atunci trebuie sa stim ca aceasta implica si renuntare la ceva.

Dar suntem noi gata sa renuntam? Lui Avraam i s-a cerut sa renunte la tot, locul natal, rude, frati, etc, si sa plece.Drept este ca Avraam nu a ascultat in totalitate, ci partial, pentru ca la plecare, alaturi de el, a mai luat pe Lot si pe tatal sau, Terah.
Suntem gata oare sa renuntam de dragul Domnului?

Daca ai primi o chemare din partea Domnului, la ce ai fi gata sa renunti?
Cand spun "renuntare", ma gandesc la renuntarea tuturor lucrurilor care ma pot tine departe de Domnul, renuntare la tot ceea ce se interpune intre mine si Domnul , la tot ceea ce impiedica sa pot avea o relatie perfecta cu El. 
Daca vrem sa raspundem chemarii Domnului, daca vrem sa calcam pe urmele Lui, nu putem fara a renunta la mentalitatea lumeasca care uneori isi lasa amprenta asupra noastra.Trebuie sa ne debarasam de tot ceea ce este lumesc, sa fim diferiti de lumea de-afara, "sa nu va potriviti chipului veacului acestuia", si mai mult de-atat sa fim dedicati slujirii la care am fost chemati.

Si in viata de zi cu zi suntem chemati la dedicare.Chiar prin angajamentul luat fata de partenerul nostru de viata ne dedicam unul altuia.
Dar cine mai face azi angajamente?
Intr-o lume atat de egoista si individuala cine mai vrea sa isi ia vreun angajament?
 Intalnesc tot mai multe cupluri in ziua de azi care sunt impreuna de ani de zile, insa fara a avea nici un fel de angajament unul fata de celalalt.Nimeni nu mai vrea sa se dedice, nimeni nu mai vrea sa se sacrifice, nimeni nu mai vrea sa renunte, pentru ca asta ar insemna altruism, ori invataturile societatii din ziua de azi ne invata la egoism, dar invataturile lui Hristos difera de lumea de-afara.Insusi Isus ne-a facut atatea promisiuni si toate aceste fagaduinte El le duce la indeplinire, insa doar pentru acei care acceptam sa ne onoram angajamentele fata de El.
Ma rog ca ca fiecare din noi sa ne amintim de angajamentele facute inaintea Domnului, iar daca nu am respectat vreunul din ele, Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dedicam in totalitate.