Ce asteptari are Dumnezeu de la mine?

Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.

Geneza 12:1-4

Ne-am gandit vreodata ca aceste cuvinte s-ar putea sa ne fie adresate personal si noua de Dumnezeu?

„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta"

Cu siguranta nu ma gandesc acum la o chemare in alta tara, ca sa o duc mai bine, ci o chemare din partea lui Dumnezeu.

Trebuie sa stim ca Dumnezeu are asteptari din partea noastra. Chiar daca suntem intr-o mare multime, chiar daca credem ca nu suntem observati de nimeni, Dumnezeu ne vede si are asteptari de la fiecare in parte. Atunci cand Dumnezeu spune "iesi", inseamna ca vrea ca noi sa iesim din locul in care suntem, dar mai mult de atat vrea o separare a noastra, "iesi...si vino".

Ambele actiuni implica ascultare si credinta.Sa lasi tot si sa pleci, unde...? Acolo unde iti arata.

Este clar ca atunci cand te cheama Dumnezeu sa te separi, automat aceasta implica si o schimbare in viata ta, in tine insuti.In 2 Corinteni cap 6 vedem ce inseamna o separare,
De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”

 Avraam a inteles chemarea facuta de Domnul si L-a ascultat.

Daca am ales sa ascultam chemarea si ne-am separat, atunci trebuie sa stim ca aceasta implica si renuntare la ceva.

Dar suntem noi gata sa renuntam? Lui Avraam i s-a cerut sa renunte la tot, locul natal, rude, frati, etc, si sa plece.Drept este ca Avraam nu a ascultat in totalitate, ci partial, pentru ca la plecare, alaturi de el, a mai luat pe Lot si pe tatal sau, Terah.
Suntem gata oare sa renuntam de dragul Domnului?

Daca ai primi o chemare din partea Domnului, la ce ai fi gata sa renunti?
Cand spun "renuntare", ma gandesc la renuntarea tuturor lucrurilor care ma pot tine departe de Domnul, renuntare la tot ceea ce se interpune intre mine si Domnul , la tot ceea ce impiedica sa pot avea o relatie perfecta cu El. 
Daca vrem sa raspundem chemarii Domnului, daca vrem sa calcam pe urmele Lui, nu putem fara a renunta la mentalitatea lumeasca care uneori isi lasa amprenta asupra noastra.Trebuie sa ne debarasam de tot ceea ce este lumesc, sa fim diferiti de lumea de-afara, "sa nu va potriviti chipului veacului acestuia", si mai mult de-atat sa fim dedicati slujirii la care am fost chemati.

Si in viata de zi cu zi suntem chemati la dedicare.Chiar prin angajamentul luat fata de partenerul nostru de viata ne dedicam unul altuia.
Dar cine mai face azi angajamente?
Intr-o lume atat de egoista si individuala cine mai vrea sa isi ia vreun angajament?
 Intalnesc tot mai multe cupluri in ziua de azi care sunt impreuna de ani de zile, insa fara a avea nici un fel de angajament unul fata de celalalt.Nimeni nu mai vrea sa se dedice, nimeni nu mai vrea sa se sacrifice, nimeni nu mai vrea sa renunte, pentru ca asta ar insemna altruism, ori invataturile societatii din ziua de azi ne invata la egoism, dar invataturile lui Hristos difera de lumea de-afara.Insusi Isus ne-a facut atatea promisiuni si toate aceste fagaduinte El le duce la indeplinire, insa doar pentru acei care acceptam sa ne onoram angajamentele fata de El.
Ma rog ca ca fiecare din noi sa ne amintim de angajamentele facute inaintea Domnului, iar daca nu am respectat vreunul din ele, Dumnezeu sa ne ierte si sa ne dedicam in totalitate.