Hrana ta zilnica!

20 IULIE
Matei 11.1-19
Domnul nu S-a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi-a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şi-o sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod. Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I-o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: «...Acela Căruia îi fusese marele premergător nu îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a-1 elibera... Nu era El Mesia cel promis?» Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7-15).
Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care-şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. 

Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s-au pocăit (Apocalipsa 21.8).

Hrana ta zilnica!

19 IULIE
Matei 10.24-42
După cum „nu este ucenic mai presus de învăţătorul său" (v. 24), tot astfel, nimeni nu poate pretinde să fie tratat mai bine decât stăpânul său. Fie creştin, fie evreu în vremea necazului, adevăratul ucenic trebuie să se aştepte din partea lumii nedrepte şi pline de răutate la o împotrivire asemănătoare aceleia cu care a fost întâmpinat Domnul Isus (v. 17,18). Aceasta îi va da însă ocazia să guste şi toate resursele harului, ale acestui har nelimitat care îl cunoaşte şi îl susţine pe cel răscumpărat, păzindu-i până şi un fir de păr (v. 30; vezi 2 Corinteni 12.9).
Credinciosul trebuie să facă faţă nu numai urii lumii, ci prea adesea şi ostilităţii cu care este întâmpinat chiar şi în propria familie (v. 36). Să nu se descurajeze! Domnul a anunţat în mod expres că va fi aşa şi a prevăzut resurse şi pentru acest caz.
A ne lua crucea înseamnă a ne purta semnul distinctiv al condamnaţilor la moarte; altfel spus, aceasta înseamnă că am terminat cu plăcerile lumii, că am renunţat la voinţa proprie. Din punctul de vedere al oamenilor, aceasta se traduce cu a ne pierde viaţa, însă învăţătorul combate părerea omenească, afirmând că acesta este singurul mod de a o câştiga. Şi din nou aflăm din gura Domnului Isus că motivul esenţial al acestei atitudini trebuie să fie: „din dragoste pentru Mine" (2 Corinteni 5.14,15).

O seara deosebita cu Luigi Mitoi la Elim Timisoara!

Desi a fost o vreme cand eram asemeni unei pasari calatoare si mergeam pe la diferite biserici, astazi nu ma mai simt bine sa fiu "voiajor", mai ales daca la aceeasi ora este si adunare in biserica din care fac parte. Totusi, aseara am facut o execeptie si m-am dus la Biserica Penticostala Poarta Cerului pentru a ma inchina si a-mi  hrani sufletul din Cuvantul Domnului, impartasit de fr. Luigi Mitoi. A fost deosebit, si-I multumesc Domnului de modul cum il foloseste pe acest frate.

 Bucuria va continua duminica seara, pentru ca este invitat sa aduca mesajul Evangheliei si  in Biserica ELIM Timisoara.

Dumineca incepand cu ora 18, va invit a lua parte alaturi de noi la inchinare.

Veti fi binecuvantati sa luati parte si credeti-ma nu aveti nimic de pierdut, doar de castigat, castigati VESNICIA!

Domnul sa dea HAR!

Serviciul va fi transmis si live pentru cei care nu pot veni: http://www.elim.ro/

Domnul e bun! Adrian Mutu s-a intors la Dumnezeu!

Cand citisem cu ceva vreme o stire  despre Adrian Mutu, ca ar fi postat o rugaciune pe contul sau de facebook, am ramas putin mirata, desi stiam ca Dumnezeu alege intotdeauna lucrurile slabe ale lumii, sa le faca de rusine pe cele tari, si tot la fel stiam din Cuvantul Domnului ca "cei de pe urma vor fi cei dintai".

Am mers acasa si ii spuneam sotului ce rugaciune a postat Mutu pe facebook, dupa care am zis:

"asa m-as bucura ca acest copil rebel sa se intoarca la Dumnezeu", gandindu-ma ce impact ar avea in lumea mondena pocainta lui.

Iata ca am ajuns la birou si am citit ceva in acest sens. Ma rog ca cele scrise sa fie adevarate.
Dau slava Domnului ca s-a indurat si de el.

Băiatul născut la Călineşti (Argeş), legitimat acum la clubul Petrolul Ploieşti, cu care speră să câştige titlul în sezonul fotbalistic care stă să înceapă, a suferit o transformare radicală în viaţă.

Adi si Consuelo au două fetiţe: Adriana (7 ani) şi Maya Vega (5 ani). Cunoscut ca un tip petrecăreţ, Adrian va trebui să-şi adapteze comportamentul la noua religie. Prin trecerea la această credinţă, “Briliantul” a trebuit să renunţe la escapadele nocturne.

Noua orientare religioasă l-a ajutat pe Mutu să fie mai serios în pregătiri, să slăbească şi să aibă un randament sportiv consistent, mult îmbunătăţit faţă de stagiunea trecută de campionat. În ultimele cinci meciuri de pregătire, Adi a înscris patru goluri şi a dat trei pase decisive.

 “Doamne Isuse Hristoase, vreau să te urmez. Îţi mulţumesc că acolo, pe cruce, ai murit şi pentru păcatele mele, păcate care mă despart de Tine pentru veşnicie. Îţi mulţumesc că astăzi mă chemi la Tine. Iartă- mi păcatele şi ia din calea mea tot ce nu e după voia Ta. Ordonează- mi Tu viaţa şi călăuzeşte-mă pe calea Ta, care mă conduce spre victorie. Îţi mulţumesc pentru toate lucrurile bune pe care mi le vei da, după cum ai promis în Cuvântul Tău. Îţi mulţumesc că Tu mă asculţi şi că mă simt în siguranţă în mâinile Tale. Amin”, a scris Adrian Mutu, recent, pe Facebook, din cantonament.
 Cei de la ziarul Libertatea i-au luat un interviu

E adevarat ca ti-ai schimbat religia?
Adrian Mutu: DA! Dumnezeu mi-a schimbat viata! Citesc Biblia si ma rog in fiecare zi.
Dar cand s-a intamplat? Si ce cult ai imbratisat?
....................
Citeste mai mult pe : http://www.libertatea.ro/

Hrana ta zilnica!

18 IULIE
Matei 10.1-14
 Evangheliile nu pot nici pe departe să cuprindă toate minunile făcute de Domnul Isus.
Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris (Ioan 21.25).
 Dumnezeu le-a consemnat în Cuvântul Său numai pe acelea care îşi găsesc un corespondent în învăţătura pe care El vrea să ne-o dea.
La fel le-a facut si ucenicilor, dupa ce i-a ales, „Să nu mergeţi pe calea păgânilor"(vers.5), "ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel"(v.6).
Misiunea care le-a fost data implica si suferinta, "Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor.."( v.18), " Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu" (v.22), insa merita spune Isus.
De ce? 
" Cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit" (v.22/b)
Suntem si noi gata sa platim pretul slujirii? 

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati, nici Satana nu are liber!

Nu este decat ora 11 dimineata, dar pot sa spun ca sunt foarte obosita.

Cand spun obosita, ma refer pe plan spiritual.Nu stiu cum este la altii, pentru ca la mine nu este valabil, dar nu exista zi lasata de bunul Dumnezeu in care sa nu vina diavolul sa strice ceva, sa lupte, sa incerce, sa ispiteasca si multe alte moduri de atac pe care le are si pe care le foloseste.

Stiti ce am sesizat? De fat nu este ceva nou, ci este normal, dar oridecate ori cauti sa te apropi mai mult de mult de Domnul, cu cat te cercetezi mai tare, cu cat te pocaiesti mai mult, lupta e mai mare si mai apriga. 

Nu am sa va dau detaliile toate si modul prin care diavolul ataca, cert este ca si pana acuma am avut lupte de dus, dar parca mai slabea putin atacul, o zi lupta, o saptamana toate bune si frumoase, dar in ultima vreme duc o lupta zi de zi, pas cu pas si ceas de ceas.

Cei care cunoasteti si aveti o relatie cu Dumnezeu realmente, stiti despre ce vorbesc.

Poate ca unii citesc si zic in sinea lor..."fata asta a luat-o razna...". NU, n-am luat-o razna doar ca, tot ceea ce spun pentru lume pare o nebunie, si mi-aduc aminte de ceea ce spune Pavel:"dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte"
Zilnic citesc dimineata din Scriptura, dar de ceva vreme am hotarat sa imi rezerv macar o ora in zorii zilei, pentru a sta in partasie cu Domnul. Asa ca si azi m-am trezit la ora 6 si am stat in rugaciune si am citit Cuvantul, chiar am dat si desteptarea prietenilor mei din lista de telefon, la 7 dimineata cu un cuvant de incurajare din cartea NAUM 1:7 "Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El", numai ca nu i-a placut diavolului si a incercat sa imi strice ziua chiar dupa ce m-am ridicat de pe genunchi si continuand apoi la servici, incat mi-a venit sa imi iau geanta pe umar, sa plec si sa imi dau demisia, ceea ce rar mi se intampla. Dar dau slava Domnului ca intr-adevar, El este un loc de scăpare în ziua necazului pentru ca Domnul este bun.
Pavel spunea: "POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE"!
Dar numai Pavel a putut spune acest lucru?
Noi...? Noi nu putem spune asemenea lui, "Doamne si eu pot totul, pentru ca Tu ma intaresti ?"
Ba da, putem spune""POT TOTUL, pentru ca TU ma intaresti!
Stau si ma intreb...oare cum reusesc ceilalti crestini (care o duc bine mersi)sa izbuteasca sau ce fel de metode folosesc de a tine piept acestor atacuri...? Sau nu au  lupte de acest fel?
Ma gandesc, nu mai departe decat la mine. A fost o vreme cand totul mergea ca pe roate, trecea ziua si totul mergea ca pe sarma...
Oare nu cumva eram lasata in pace tocmai pentru ca nu faceam nimic care sa-l supere pe diavol?
Undeva am auzit o istorioara. 
Pe acoperisul unei biserici, intins la soare statea diavolul. A venit un inger si l-a intrebat:
-ce faci aici, cum de nu intri inauntru, in biserica?
Diavolul a raspuns:
-nu am de ce, nimeni nu face nimic ca sa ma supere, toti sunt ai mei!!!

Oare nu cumva....?

Un frate de la noi din Timisoara s-a dus la o evanghelizare fiind invitat sa predice. A ajuns in fata bisericii si a fost intampinat de un frate din biserica respectiva (o biserica din Caras- Severin) si fratele l-a intrebat:
-Bine ai venit frate, dar a-ti venit singur?
-Nu frate, spuse pastorul respectiv, suntem 5.
-Cum 5? Nu va vad decat pe d-tra?
-Nu frate...a venit TATAL, FIUL, DUHUL SFANT si EU, dar s-a luat si SATANA dupa noi!

Domnul nu doarme niciodata, dar nu uitati dragii mei, nici Satana nu are liber!

Hrana ta zilnica!

17 IULIE
Matei 9.18-38
Învierea fetei fruntaşului sinagogii are, printre altele, o aplicaţie profetică: Domnul este privit ca fiind pe cale să redea viaţa poporului Său, Israel. În tot acest timp (cel de faţă), El este la dispoziţia tuturor acelora care se apropie de El prin credinţă, aşa cum a făcut această femeie (v. 20).
In Isus se află suficientă putere pentru a vindeca „orice boală şi orice neputinţă" (v. 35); în inima Sa se află suficientă dragoste pentru a-Şi purta întregul popor ca Adevăratul Păstor al lui Israel (v. 36) şi, cu toate acestea, chiar dacă pe ici pe colo întâlneşte şi credinţă (aici, din partea celor doi orbi: v. 28,29), El Se loveşte de cea mai cumplită necredinţă (v. 34).
Noi, cei care traversăm aceeaşi lume şi ne confruntăm cu aceleaşi nevoi (în mod trist, adesea cu inimi atât de nesimţitoare: Iacov 2.15,16), să-I cerem Domnului să ne dezvăluie mai clar perspectiva măreţului Său seceriş (Ioan 4.35) şi să-L rugăm să scoată noi lucrători (v. 38)

Hrana ta zilnica!

16 IULIE
Matei 9.1-17
Bolile pe care Domnul le-a întâlnit, sub diferitele lor forme, şi pe care le-a vindecat, sunt tot atâtea aspecte ale stării triste în care a găsit făptura creată de El. Lepra pune accentul pe întinarea prin păcat; frigurile simbolizează agitaţia necontenită care-i stăpâneşte pe oamenii acestei lumi; demonizatul este direct stăpânit de Satan, în timp ce surdul, orbul şi mutul (v. 27,32; cap. 11.5) au simţurile incapabile să perceapă chemarea Domnului şi nu ştiu să se roage. Paraliticul care a fost adus la Domnul Isus demonstrează totala incapacitate a omului de a face cea mai mică mişcare spre Dumnezeu (comp. cu Ioan 5.7); el nu spune nimic: doar aşteaptă şi... speră. Dar Doctorul divin (v. 12) ştie că o boală şi mai gravă măcina sufletul acestui paralitic şi începe prin a-1 elibera întâi de aceasta: „Iertate sunt păcatele tale" (v. 2). Ce ar trebui să ne neliniştească mai mult, atât la noi, cât şi la alţii: boala, sau păcatul?
Să urmărim acum chemarea lui Matei, aşa cum o relatează chiar el: Matei nu ezită să mărturisească faptul că făcea parte dintre păcătoşii pentru care venise Domnul Hristos.
Întrebarea din v. 14, pusă de ucenicii lui Ioan, dă prilejul unei noi învăţături: Pentru a putea cuprinde vinul cel nou al Evangheliei, burdufurile cele vechi ale religiei iudaice nu-şi mai au rostul.