Crestin "de sesiune"

Astazi am avut ocazia minunata de ale vorbi colegilor despre Isus.In aceeasi curte, avem un tehnician dentar(vecin cu biroul) si mai vine dimineata sa-si bea ceaiul sau cafeaua cu noi,  si la un moment dat imi spune: 

" poti sa te rogi si pentru mine ca am examen?"(dansul urmand cursurile de specialitate pentru  a deveni stomatolog).Am stat si m-am uitat la el, intrebandu-l "tu de ce nu te rogi?"

Pe mine poate nu ma asculta, a raspuns el, dupa care mi-a zis un banc...sau mai degraba o constatare zic eu:
Intrebare: Care este perioada in care studentii frecventeaza mai mult biserica si devin "crestini"?
Raspuns: "In sesiune!"

Dumnezeu sa ne fereasca sa fim crestini doar in perioada "de nevoie".

Vreau sa te fac mostenitor!

Spune-i unui milionar ca este un pribeag si un calator pe pamant, ca mostenirea pe care s-a chinuit sa o stranga si pentru care isi rupe oasele de dimineata pana seara, de fapt nu este a lui si vei vedea cum reactioneaza.
Pe paginile Scripturii, insa Dumnezeu ne numeste: calatori, ratacitori, trecatori, pribegi...
 Petru in prima epistola a sa spune:
 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre (1 Petru 1:17), iar mai departe in cap.2 scrie:
  Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul. (vers.11) De ce oare suntem numiti asa?

Pentru ca Dumnezeu stie caci destinatia noastra este alta si de fapt asta si doreste El pentru noi.
 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.(Romani 8:17)
In El am obtinut o mostenire. Pavel spune: În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,( Efeseni 1:11)  insa ca sa putem pune mana pe ea trebuie "sa nu dam voie nici unei griji pamantesti sa ne tina inapoi".
Oh...dar este atat de greu si trebuie sa recunosc ca uneori oricat as vrea, grijile acestui pamant ma inunda si uneori imi ia pacea, linistea, bucuria si daca nu cer ajutorul ma aduc in faza in care gura mea nu mai poate scoate strigate de lauda si de multumire.
Nu ti s-a intamplat niciodata, "sa te pui sa citesti din Biblie si mintea sa nu se poata conecta la ceea ce citesti sau sa te asezi pe genunchi si sa nu iti gasesti cuvinte de multumire, uneori nici de cerere"? Nu suntem roboti, insa uneori trebuie sa ne setam mintea la ceea ce Scriptura ne invata: "în El am fost făcuţi şi moştenitori", iar noi trebuie sa declaram acest lucru in fiecare zi, "Doamne, eu sunt mostenitor in Tine, de-aceea orice grija pamanteasca eu o incredintez in mana Ta".
Mostenitorul, de regula mosteneste ceva, insasi cuvantul mostenitor ne spune acest lucru si copii  sunt mostenitorii nostri care vor mosteni casa, pamantul si tot ce avem.
Copii de Dumnezeu fiind, noi vom mosteni Imparatia care ne-a fost pregatita.
Insa pentru a mosteni Imparatia si pentru a putea intra  in posesia ei, noi trebuie sa traim in conformitate cu cerintele Stapanului acestei Imparatii. Nu putem trai oricum, nu putem face ce vrem, noi trebui sa traim dupa anumite reguli impuse de Stapan.

Lasi tu oare mostenire tot ce ai agonisit unui fiu care toata viata nu te-a ascultat, nu a facut nimic, ba mai mult tot ce ai investit in el nu a apreciat iar atunci cand a avut ocazia a distrus tot ce i-a stat in putinta. 

Eu sincer nu....

 Sunt convinsa caci cu totii ne dorim sa auzim: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita dela intemeierea lumii"
(Matei 25:34)
Domnul sa ne ajute sa fie El tinta cea mai inalta si cea de pe urma!!!

Hrana ta zilnica!

21 MAI
Isaia 32.1-20; 33.1-24
În aceste capitole nu trebuie să căutăm o istorie închegată a evenimentelor viitoare; dimpotrivă, cele prezentate sunt tot atâtea imagini distincte, proiectate una câte una pe ecranul profetic. Izolate sau grupate, aceleaşi fapte pot apărea în mai multe rânduri din perspective şi lumini diferite. 

Din acest motiv, pentru a treia oară în această carte, avem ocazia să admirăm zorii radioşi ai împărăţiei milenare, de data aceasta în cap. 32 şi 33.
După îngrozitoarea nimicire a asirianului şi a falsului împărat, Antihrist (30.31-33), se face loc adevăratului Impărat, Hristos, şi El va domni în dreptate (de data aceasta, cu siguranţă, accentul se pune pe dreptate sau pe justiţie): 32.16,17; 33.5,15. Aceia care vor scăpa teferi (rămăşiţa poporului) îl vor contempla - cu ochi „care văd" (32.3) - „pe împărat, în frumuseţea Lut (33.17). Cu încântare, vor descoperi în El „un Om" care va fi pentru ei protecţie, odihnă, viaţă a sufletului lor (32.2).
Iubiţi copii ai lui Dumnezeu, cât de scumpe sunt şi pentru inimile noastre aceste promisiuni făcute lui Israel, pentru că şi noi trăim în aceeaşi lume nedreaptă şi-L aşteptăm pe acelaşi Domn, care este „mai frumos decât fiii oamenilor" (Psalmul 45.2)! Subliniem şi v. 8 din cap. 32, pentru a ne îndrepta gândul spre nobleţea morală care trebuie să caracterizeze comportarea celor pe care Dumnezeu îi pune alături de cei nobili 

(1 Samuel 2.8).

Succes la "desfatare"

Lumea de azi in care traim nu se deosebeste de cea in care a trait Domnul Isus!
Credinciosi "sfintiti" pe dinafara ca si fariseii si carturarii, au fost atunci, sunt si acum...si sunt la tot pasul.
Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege(Matei 23:27-28)
Cu siguranta ei nu gandeau ca si Iov atunci, cum nici azi nu sunt multi care isi pun intrebarea:"Este Cel Atotputernic desfatarea Lui"(a noastra)???
 Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit; când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
  Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtorarea peste el?
  Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu? (Iov 27:10).
Te poti ruga lui Dumnezeu(de pe buze) dar este El desfatarea ta?
Desfatarea vine din bucuria a ceea ce avem!(o atitudine multumitoare)
Pavel este acel "vesnic" multumit si ne sfatuia sa"umblam dupa darurile cele mai bune" pt ca doar acelora li se va arata o "cale nespus mai buna".
"Umblaţi, dar, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună"
 (1Corin 12:31)
Succes la "desfatare"

Hrana ta zilnica!

20 MAI
Isaia 30.1-33; 31.1-9
Capitolele 30 şi 31 invocă o dublă nenorocire asupra poporului răzvrătit care şi-a căutat ajutorul în Egipt. Niciodată nu vom ajunge să repetăm suficient de des, împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, că punerea încrederii în oameni este întâi nebunie (deoarece nu există un loc mai rău decât acesta), în al doilea rând, este necredinţă, cât timp Dumnezeu a stabilit încă de la începutul acestei cărţi să nu avem nimic de-a face cu omul (2.22), în al treilea rând, este o jignire adusă lui Dumnezeu, o dispreţuire a puterii şi dragostei Sale, ca şi cum El n-ar fi capabil să ne protejeze sau ca şi cum n-ar ţine de plăcerea Lui să facă aceasta.
Calea eliberării şi a puterii o găsim trasată în frumosul v. 15 din cap. 30: întoarcerea la Domnul, în loc de mersul la lume (Egipt), şi rămânerea în odihnă, în loc de zbuciumare! Liniştea şi... încrederea" sunt condiţii necesare pentru a distinge îndrumarea Domnului: „Când veţi merge la dreapta sau când veţi merge la stânga", „urechile tale (personal) vor auzi un cuvânt în urma ta, spunând: «Aceasta este calea, umblaţi pe ea!»" (v. 21). De câte ori nu ne-am rătăcit, pentru că inima noastră a neglijat să acorde atenţia cuvenită acestui glas statornic şi apropiat...! (Proverbe 5.12-14).

Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă...

Din prisosul inimi pornesc toate actiunile omului. 

Daca ai o inima buna izvorasc lucruri bune, pe cand dintr-o inima rea ies doar lucruri rele.

De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Evrei 3:10

Poporul Israel, caci despre El este vorba in acest verset, in calatoria lor prin pustiul in care Dumnezeu i-a lasat sa treaca, poporul a dat dovada de neascultare.Desi de nenumarate ori Domnul si-a aratat indurarea fata de ei, cu toate acestea au fost vesnic nemultumitori si cartitori, ba mai mult au pacatuit impotriva Domnului incalcand poruncile date de EL.
Pentru neascultare au platit un pret mare. Acum daca stam si ne gandim la pacatul lor si pacatul poporului din ziua de azi, nu stiu daca exista mare diferenta sau daca exista vreo diferenta.
Poporul Israel au poftit dupa lucruri rele, s-au inchinat la idoli, au savarsit acte de curvie si preacurvie, au cartit impotriva lui Dumnezeu si l-au ispitit.
Domnul a zis lui Moise: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat, Exod 32:7, iar stricaciunea lor stim care a fost:
Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.

 Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.”
  Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii.
Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi.
Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de nimicitorul.

1 Corinteni 10:6-10 

Astazi, poporul fata de care Dumnezeu a aratat atat indurare(fata de noi), savarseste ba inca se si complace in aceleasi pacate pe care israelitii le-au savarsit si gasesc de buni pe cei ce le fac. Pofteste dupa lucruri murdare si marsave, se inchina inaintea dumnezeilor care au pus stapanire pe ei, curvesc si preacurvesc fara rusine, ispitesc pe Domnul si cartesc impotriva Lui atunci cand ceva nu le este pe plac?

 In Tara Promisa nu a intrat decat Iosua si Caleb.
Noi dorim sa intram in Canaanul Ceresc?

  "Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”

 Deuteronom 6:25

 

Te bucuri cand fratelui tau ii merge bine...?

Ieri a fost amintit un verset din Scriptura peste care recunosc, de multe ori am trecut poate fara a constientiza prea mult ce spune sau poate am luat in seama doar a doua parte.

Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

Romani 12:15 

Nimeni nu poate contesta ca nu ne-am alaturat suferintelor celor de langa noi, poate nu intotdeauna, insa am facut-o, fie ca am fost alaturi de cei care au pierdut pe cineva drag, fie ca am aflat de suferinta din trup prin care trece un frate sau o sora si am hotarat sa mijlocim si noi inaintea Domnului pentru persoana respectiva sau orice alta situatie trista, insa prea putini ne-am alaturat bucuriei celor de langa noi.

Dumnezeu hotaraste pe cine binecuvinteaza cu binecuvantari materiale mai mult sau mai putin, insa indemnul din Scriptura spune sa ne bucuram cu cei ce se bucura.

Cum...sa ma bucur daca fratelui meu ii merge bine si mie nu? Sa ma bucur cand stau cu o sora de vorba si imi spune ce bine ii merge ei business-ul si eu abia daca am bani sa traiesc de azi pe maine?

Sa ma bucur cand fratele meu si-a facut o casa cu 4-5 camere si eu stau intr-o garsoniera cu chirie?

Sa ma bucur cand il vad pe fratele meu ca vine la adunare si intra in parcarea bisericii cu mercedes si eu numai ce mi-am asezat bicicleta in locul special amenajat?

Sa ma bucur cand sora de langa mine are o haina de la "gucci"sau "prada" si eu am o rochie poate de la second hand..?

Da, Biblia spune sa ma bucur, sa simt bucuria alaturi de el sau de ea! Numai ca trebuie sa recunoastem, prea putini putem face lucrul acesta, iar cei care nu o putem face suferim de o boala numita "INVIDIA".

Fie ca vrem sa recunoastem,  fie ca nu, tot mai multi crestini suferim de aceasta boala.

Inteleptul Solomon spune, "nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine."

Sunt fratii carora le merge bine, mai bine decat ne merge noua, insa nu trebuie sa gandim rau, nu trebuie sa fim invidiosi pe ei, pentru ca de la acest pacat aparent inofesiv pot aparea altele si altele, si odata patruns acest pacat in inima noastra foarte greu il mai putem controla. 

Toate aceste stari sufletesti ne conduc spre o stare care ne indeparteaza zi de zi, tot mai mult de Dumnezeu.

Cantam adesea cantarea: "sa seman cu Tine sa fiu mai bun, mai iertator, mai iubitor..." 

Oare Isus...ne-a dat acest exemplu?

Sa seman cu Tine....e tot ce imi doresc!

Doamne ajuta-ma sa seman cu Tine tot mai mult, iar daca in sufletul meu exista acest sambure de invidie, curateste-ma Tu!

 

Hrana ta zilnica!

19 MAI
Isaia 29.1-24
După invazia din cap. 28, Ierusalimul tot nu cunoaşte eliberarea (vezi 40.2). El va suferi un nou asalt, din partea unei formidabile coaliţii de popoare, însă, de data aceasta, toţi duşmanii se vor topi ca un vis, pentru că Cel atacat va fi „Ariel" (Leul lui Dumnezeu), cetatea adevăratului David. Concomitent cu eliberarea, Dumnezeu va înfăptui încă o lucrare pentru poporul Său, vrednică de El: aceasta va fi în conştiinţă (v. 18-24). Urechile surde şi ochii orbi, potrivit profeţiei din cap. 6, v. 10, vor fi deschise. Inteligenţa îi va fi redată poporului, iar cuvintele cărţii, mai înainte pecetluite (v. 11), vor fi înţelese şi primite. Să ne amintim cu această ocazie că Biblia este o carte inaccesibilă inteligenţei naturale şi că, pentru a o înţelege, este nevoie de Duhul Sfânt.
Versetul 13 va fi citat de Domnul cărturarilor şi fariseilor, pentru că el exprimă starea lor (Matei 15.7,8). A-L onora pe Domnul cu buzele, având inima cu totul depărtată de El, este, cu siguranţă, o stare în care ne putem găsi şi noi dacă nu ne-am judecat pe noi înşine. Această formă de ipocrizie îi poate înşela pe alţii, pentru că ne poate face să părem mai evlavioşi decât suntem, dar nu-L va putea înşela pe Cel care ne citeşte inimile! (Ezechiel 33.31,32).