Vrei sa fi si tu partas?

Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.

1 Petru 4:1-2

...înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire, spune Pavel. Cel care vrea sa-L cunoasca pe El, trebuie mai intai sa cunoasca partasia suferintelor Lui.Multora le este frica sa-L cunoasca pe Hristos, tocmai pentru faptul ca vor ajunge sa sufere. Acum depinde ce intelege fiecare prin cuvantul suferinta. 

In general cand pronuntam acest cuvant, gandul nostru zboara la tot felul de boli, un cancer, o pareza, o leucemie, un handicap sau mai stiu ce alte boli, insa nu cred ca suferinta la care se refera Pavel are vreo legatura cu acest gen de suferinta. Da, aceste boli exista si nu le putem contesta, insa nu asta inseamna suferinta pentru Hristos.Nu inseamna sa mi se spuna ca am nevoie urgenta de operatie si eu aleg sa raman acasa, de dragul lui Hristos. Oh, nuuu!

Pavel spune, "pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu"

Iata secretul suferintelor lui Hristos!

Sa ti se ofere confortul  fara de Domnul, dar tu sa alegi sa traiesti in modestie de dragul Lui!

Sa ai ocazia sa urci pe munte fara El, dar tu sa alegi sa ramai la poalele muntelui, astepandu-L!

Sentimentele sa te conduca spre ceva interzis, dar tu sa renunti la ele de dragul Lui Isus!

Sa ti se ofera sansa unui castig murdar unde Domnul nu are nimic de-a face cu business-ul  propus, si totusi tu sa alegi sa traiesti multumindu-te cu bucatica de paine pe care abia reusesti sa ti-o cumperi!

Sa ti se ofere placere, dar tu sa alegi sa traiesti infranandu-ti poftele!

Sa alegi sa traiesti dupa voia lui Dumnezeu si nu dupa dorintele tale!

Sa nu mai traiesc eu, ci Hristos sa locuiasca in mine!

Aceasta este cea mai puternica suferinta, insa cea mai frumoasa victorie!

Nu vrei sa-L cunosti si tu pe Isus si sa fii partas suferintelor Lui?

Hrana ta zilnica!

16 MAI
Isaia 23 si 24 

Isaia 25.1-12
Tir, înfloritoarea metropolă comercială a lumii antice, a făcut obiectul cap. 23, capitol în care am găsit prezentată cea din urmă „Profeţie despre..." (sau oracol). Fiecare dintre aceste judecăţi a condamnat omul sub câte un alt aspect moral.
În cap. 24, judecăţile apocaliptice menite să pună capăt puterii răului sunt desfăşurate pe pământ: şi îl zdruncină din temelii. În cap. 25 însă auzim înălţându-se o cântare emoţionantă chiar din mijlocul acestor ruine (v. 2). Rămăşiţa lui Israel, scăpată ca prin miracol de la nimicire, sărbătoreşte ceea ce a fost Domnul pentru ea în timpul necazului: acum i-a sosit „timpul cântării" (Cartea Cântărilor 2.12; comp. cu 24.13).
Versetul 4 a fost mângâierea - şi totodată experienţa în încercările lor pentru credincioşi fără număr, iar v. 8 ne permite să întrevedem manifestarea unei puteri şi mai mari: ,,El va înghiţi moartea prin victorie (sau pentru totdeauna)". Remarcăm că această propoziţie este la timpul viitor în cartea Isaia, în timp ce în 1 Corinteni 15.54 o vom găsi citată la timpul trecut, ca un fapt împlinit în favoarea celor credincioşi: „Moartea a fost înghiţită..." între aceste două versete a intervenit crucea şi învierea triumfătoare a învingătorului de la Golgota. Iar după „învierea" celor răi, moartea va fi nimicită (1 Corinteni 15.26).

Intreaba-te si raspunde !

 Ma reintorc la ap. Pavel, si in  prima carte scrisa Corintenilor, cap. 15:1-2 scrie urmatoarele:

Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas  şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Inca de cand ne nastem, pornirile si gandurile noastre sunt indreptate doar inspre rau si spre pacat. David spunea:" Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea". Aici nu se refera la actul zamislirii in sine, ci pacatul mostenit de la Adam, prin care el a incalcat porunca si s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu.Generatii la rand de atunci au preluat aceasta mostenire, aceasta natura pacatoasa si astfel pacatul a intrat in lume, iar de-atunci moartea a intrat in viata noastra, pentru ca Biblia spune, "plata pacatului este moartea". Noi suportam acum fiecare pedeapsa pentru pacatele noastre, nicidecum pacatul altcuiva.Adam a pacatuit, insa de-atunci noi ne nastem cu porniri pacatoase. Vorbeam zilele trecute cu "mezinul meu" referitor la acest lucru, si  imi punea diverse intrebari, pentru ca ceea ce auzea la ora de religie la scoala, era contrar invataturilor biblice, si baiatul nu mai stia ce sa creada.David facea referire la pacatul lui personal in Ps.51 si nu se referea la un pacat "general".

Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.

Adam si Eva au tratat cu neincredere Cuvantul lui Dumnezeu si au pus la indoiala ceea ce a spus, insa nu au facut acest lucru decat atunci cand au permis sarpelui, adica diavolului sa stea in preajma lor, si asta a fost  alegerea lor.

De-altfel de alegerea noastra  atarna si astazi mantuirea noastra si mostenirea vietii vesnice.

Ce mai mare influenta in relatia noastra cu Dumnezeu, o au alegerile pe care le facem.

Arată-ne, Doamne, bunătatea Ta şi dă-ne mântuirea Ta!  Ps.85:7

Hristos ne-a dat mantuirea, insa de noi depinde daca alegem aceasta mantuire! 

Pavel spune," Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas  şi prin care sunteţi mântuiţi", deci mantuirea nu este pusa sub semnul indoielii, "sunt eu oare mantuit sau nu...?" , ci sub semnul indoielii este pentru acei care au primit Evanghelia dar nu o  pastreaza asa cum au primit-o..

Iata ca in cele afirmate de Pavel exista un "DACA".....dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

 

Cum tinem noi cararea dreapta?

Cat de mult ne mustra cugetul nostru atunci cand pacatuim?

Exista vreun regret dupa savarsirea pacatului? 

De dragul confortului meu, accept compromisul in viata mea?

Sunt gata sa impart cu cel de langa mine bucata mea de paine?

Sunt gata sa imi asum orice risc si sa platesc pretul, de dragul adevarului lui Hristos?

 

Sunt doar cateva intrebari la care ar fi bine sa ne raspundem fiecare, si-atunci vom vedea daca Evanghelia pe care am primit-o a ramas asa cum am primit-o.

Sa fi suferit ceva modificari, sau... poate ceva update-uri la veacul in care traim? 

 

".....eu nu cred că l-am apucat încă?"

Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui. Filipeni 3:10

Imi place atat de mult Noul Testament si o treime din el ii apartine apostolului Pavel, ca scriere.
Un ucenic care si-a dedicat intreaga viata lui Dumnezeu si a pus-o in slujba Lui.
 Cunoastem  tot parcursul vietii sale, iar daca nu-l cunostem il putem gasi pe paginile Noului Testament. Dar inainte de a se intalni cu Domnul, stim ca Pavel, pe numele lui Saul din Tars, era unul dintre cei mai mari prigonitori al tuturor crestinilor din acel veac. Este lesne de intuit ca datorita temperamentului sau atat de coleric si datorita ravnei sale, ajunge foarte repede in fruntea celor care persecutau crestinii din vremea aceea, insa este atat de greu de crezut ca  la scurt timp ajunge unul dintre cei mai importanti ucenicii care contribuie la raspandirea crestinismului. Greu de inteles pentru cei din vremea aceea care il cunosteau pe Saul, insa stiind ce Dumnezeu mare avem, noua nu ne este greu sa intelegem aceasta transformare si de unde vine ea.
Iata ca desi slujirea lui a fost cunoscuta de multi, apreciata de foarte multe persoane, cunoscuta pana in ziua de azi, Pavel niciodata nu a fost multumit de el.Tot mai mult Pavel cauta si dorea sa-L cunoasca pe Isus, asa cum Isus il cunostea pe el.
Pavel facea parte din neamul lui Israel, din semintia lui Beniamin, evreu din evrei, iar in ce priveste Legea era fariseu cu acte in regula, cat despre cultura lui religioasa, Pavel a fost unul din elevii celei mai severe scoli cu invataturi fariseice.Ori daca stam si analizam toata cariera lui, se pare ca nu era "fitecine", Pavel chiar era un om vazut bine in societatea in care traia si nu ii lipsea nimic.
De-aici inteleg versetele din Filpeni 3,
Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult....
....Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.(vers.8 si 9)
Cu toata slujirea lui, Pavel ajunge spre sfasitul vietii sa spuna, vers.13,
"Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă..."

Cum Pavele? Tu care ai lasat totul, ai pierdut atatea lucruri, ai facut atatea?
Tu care ti-ai petrecut o mare parte din viata pe drumuri in calatorii misionare?  Tu care ai suferit din pricina Numelui  lui Hristos, tu care ai stat inchis in inchisoare cu picioarele bagate in butuci, tu spui ".....eu nu cred că l-am apucat încă?"
Oh, dar cata smerenie !
Pavel nu a incetat niciodata sa se opreasca din alergare. Chiar daca in aceasta alergare a cunoscut ce inseamna rezistenta, ce inseamna presiunea, Pavel a continuat.
A continuat pentru ca el a crezut Cuvantul. A continuat pentru ca stia, doar cei care sfarsesc alergarea vor primi cununa. 

Uneori suntem atat de siguri pe ceea ce facem, ba mai mult ne multumim cu slujirea pe care o facem si consideram ca e destul..."sa mai faca si alti".
Nu stiu cati ne putem compara cu Pavel...? Exista cineva? 
Si cu toate acestea, Pavel se considera un nevrednic, ".....eu nu cred că l-am apucat încă", spune Pavel, dar alerg....si iar alerg.

Niciodata nu este indeajuns.Niciodata alergarea nu trebuie sa inceteze si nici ritmul ei.Nu este usor a alerga, vom intampina opozitie, obstacole chiar, insa la capat ne asteapta cununa.

Alergam, insa nu alergam in zadar. Cunoastem scopul, cunoastem destinatia, cunoastem tinta: "alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus".
 Chiar daca diavolul se lupta din rasputeri sa zadarniceasca in vreun fel aceasta alergare, noi trebuie sa ne uitam tinta la Isus.
Evrei 12:2

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Doamne ajuta-ne sa nu obosim in alergarea noastra.Ajuta-ne si da-ne biruinta sa ajungem pana la final. Ba mai mult, indura-te de noi si nu lasa ca alergarea sa ne fie zadarnica. Nu lasa sa ne amagim singuri, crezand ca alegam pe drumul cel bun. Arata-ne calea si calauzeste-ne, pentru ca dorim atat de mult sa ajungem la destinatie! 

                                                                       Amin!

Hrana ta zilnica!

15 MAI
Isaia 22.12-25
Una dintre reacţiile oamenilor din lume, atunci când sunt ameninţaţi de o calamitate, este să-şi ia toate măsurile de prevedere posibile din punct de vedere omenesc (aşa ne ajută să înţelegem v. 8-11); o altă reacţie, mai rea, este aceea de a lăsa lucrurile să curgă într-o totală nepăsare. Aici Domnul, printr-o încercare, îl invită pe Israel să plângă şi să se smerească; am putea spune că, într-un fel, „i-a cântat de jale" (Matei 11.17). Dar poporul nu numai că nu s-a căit, ci a şi dat frâu liber veseliei şi bucuriei! Această filosofîe, numită materialistă, are mulţi adepţi în secolul nostru agitat. «Pentru că existenţa este aşa de scurtă» - spun aceşti nebuni - «şi pentru că suntem la discreţia calamităţilor, să ne bucurăm pe cât posibil de clipa de faţă!». Ideea lor este rezumată atât de scurt de sfârşitul v. 13: „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri". Apostolul le citează corintenilor aceste cuvinte (din Isaia 22.13) ca pentru a le spune: Dacă n-ar exista învierea, atunci, în adevăr, n-am avea altceva de făcut decât să trăim ca animalele, în unica bucurie a clipei care trece (1 Corinteni 15.32; Luca 17.27).
Versetele 15-25 îl pun deoparte pe administratorul necredincios, imagine a Antihristului, pentru a ni-1 introduce pe fiul lui Hilchia: pe Eliachim (cel pus de Dumnezeu), o frumoasă imagine a Domnului Isus (v. 22-24; comp. cu Apocalipsa 3.7).

Hrana ta zilnica!

14 MAI
Isaia 21.11-17; 22.1-11
Pe lista vrăjmaşilor lui Israel trebuie să ne aşteptăm să găsim şi Edomul (aici Duma sau Idumeea). Profeţia în legătură cu el este, pe cât de scurtă, pe atât de gravă. Santinela credincioasă, pusă din ordinul Domnului (21.6), este provocată de batjocoritorii din Seir: „Cât mai este din noapte?" (v. 11; comp. cu 2 Petru 3.3,4); iar răspunsul este deopotrivă serios şi urgent: „Vine dimineaţa..." (pentru cei care o aşteaptă: vezi Romani 13.12), „de asemenea şi noaptea", noaptea eternă, pentru cei care sunt pierduţi! Creştini, să fim santinele vigilente, conştiente de slujba noastră pentru păcătoşi, de a-i îndemna: Întoarceţi-vă, reveniţi!" Să mergem „în întâmpinarea celui însetat", pentru a-i da apă (v. 14).
După „Profeţia împotriva Arabiei...", ţară a cărei glorie de asemenea trebuie să ia sfârşit, găsim, odată cu începutul cap. 22, „Profeţia despre Valea viziunii". Recunoaştem în această profeţie însuşi Ierusalimul, în starea sa de necredinţă. Ce descriere tragică şi pătrunzătoare! 

Toată cetatea fierbea, oamenii erau strânşi pe acoperişuri de beton pentru a asista la dezastrul său. Nu luaseră ei toate măsurile de precauţie posibile (v. 8-11)? Da, dar cu excepţia singurei măsuri necesare: aceea de a privi spre „Cel care a făcut acestea", spre Domnul Dumnezeul lor.

Semanatorul!

Nu cu mult timp in urma, cei care se ocupa cu agricultura, au petrecut o  mare parte din timp pe camp semanand.

Bineinteles ca fiecare semanator a facut aceasta lucrare cu  mare bucurie si in acelasi timp cu multa nerabdare stiind ca in toamna va secera ceea ce a semanat si va culege o recolta bogata. Cam asa gandeste fiecare agricultor si daca tine seama de cateva conditii de baza atunci cand iese la semanat, atunci va avea garantia ca  recolta va fi multa in granar.

Trebuie ca, terenul sa fie bine  pregatit inainte, samanta sa fie de buna calitate, insamantarea trebuie sa fie facuta cu mare bagare de seama, iar mai apoi udarea are rolul ei daca dorim o recolta bogata.

La fel este si cu credinciosi care seamana samanta in ogorul Evangheliei. Semanam cu bucurie stiind ca intr-o zi, samanta pusa va aduce roade.

Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera, spune Pavel in 

2 Corinteni 9:6.

Nu poti sa mergi la strans recolta, daca nu ai fost inainte la semanat. Semanarea are loc inaintea recoltatului sau mai bine spus osteneala inaintea rasplatirii.

Bucuria rasplatirii ne da puterea si curajul sa mergem si sa semanam in Ogorul Evangheliei.

Rasplatirea este o fagaduinta din partea lui Dumnezeu.

Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.Ps.126:5-6

De-a lungul timpului incepand din primavara, semanatorul e cuprins de griji si are parte in timpul semanatului de toate fenomenele naturii, ploaie, vant, arsita torida si furtuni, insa acest lucru nu-l va opri si nu-l va impiedica sa puna samanta.

Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu!

Noi, fiecare dintre noi  suntem datori sa mergem si sa punem samanta, iar Cel ce vine in urma noastra, Domnul  Isus este Acela care va face sa creasca si sa rodeasca.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

2 Corinteni  3:6-9

Hrana ta zilnica!

13 MAI

Isaia 20.1-6; 21.1-10
Capitolul 20 completează „Profeţia despre Egipt...". Umblând dezbrăcat şi în picioarele goale, profetul anunţă drumul înfiorător pe care-1 vor avea de parcurs captivii egipteni şi etiopieni deportaţi de către împăratul Asiriei, specializat în strămutări de popoare. Israel („locuitorii ţărmului acestuia" - v. 6) va vedea atunci consternat şi plin de teamă că s-a încrezut degeaba în poporul lui faraon, pentru a fi eliberat de grozavul asirian (Psalmul 60.11 sf).
Capitolul 21 se deschide cu „Profeţia despre pustiul mării...". Este vorba de noul Babilon. în timpul pe care el îl numeşte „noaptea plăcerii mele", mezii şi perşii (Elam) pun capăt cu brutalitate acestui imperiu şi bogăţiilor sale (v. 4; vezi Daniel 5.28-31). 

Dar şi această profeţie are o aplicaţie viitoare, ca şi cea din cap. 13 (Luca 21.35).
In v. 6, profetul este invitat să pună o strajă. Ordinele străjerilor erau să asculte cu atenţie şi să strige! Într-o armată, santinela ocupă un post de încredere. Responsabilitatea sa este foarte mare, pentru că cele două datorii care-i revin sunt foarte importante: să vegheze şi să avertizeze (vezi Ezechiel 3.17,18, în contrast cu Isaia 56.10). Nu sunt oare acestea îndatoririle oricărui credincios? Le îndeplinim noi cu credincioşie cu privire la oamenii din lume şi faţă de fraţii noştri?