Hrana ta zilnica!

17 MARTIE
Psalmul 30
Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1-5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintindu-le că, dacă trebuie să treacă printr-o „întristare uşoară de o clipă", aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie" (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor - care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi - le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24,25).
Descurajarea în încercare este un lucru periculos! 

Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu" - spune psalmistul), obligându-L pe Dumnezeu să-i zdruncine aceste temelii, pentru a-1 determina să-L caute pe El (v. 6-8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? 

Privind mai departe ele noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru", cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

Live Elim-David Echalar

Nu demult, in biserica noastra am avut parte de mult har in cele doua zile binecuvantate alaturi de pastorul David Echalar, slujitor in Italia, desi este originar din Peru. 

Astazi avem bucuria de a-l avea cu noi la inchinare, atat el cat si un grup de 50 de  frati din Livorno Italia.

Dumnezeu sa lase libertate Duhului Sfant si El sa lucreze printre noi.

Serviciul se poate urmari live pe  http://www.elim.ro/, incepand cu ora 18.

Fiti binecuvantati!

Cluj-Flashmob : Il trovatore

                        

Hrana ta zilnica!

16 MARTIE
Psalmul 29
Din punct de vedere profetic, acest psalm vorbeşte despre momentul când cei puternici ai pământului vor trebui să se supună Domnului. Gloria şi tăria, pe care omul şi le atribuie cu atâta plăcere, aparţin, de fapt, numai lui Dumnezeu. Şi acestea îi vor fi recunoscute doar atunci când El va considera potrivit să-Şi înalţe glasul, pentru a-Şi revendica drepturile (glasul Domnului este amintit de şapte ori în acest psalm). Dominaţia naţiunilor (numite: „fii ai celor puternici" - v. 1) asupra lui Israel va lua atunci sfârşit, pentru că poporul căruia îi va da Domnul puterea când va fi să şadă ca împărat pentru totdeauna (v. 10,11) va fi chiar poporul Său.
Ce puternic şi impunător este acest glas al Creatorului, pe care toţi oamenii au ocazia să-1 audă! Dumnezeu le vorbeşte cu tot dinadinsul («de-a curmezişul») prin fenomene ale naturii: vânt, tunete, avalanşe, cutremure de pământ... care umplu sufletele cu un sentiment de măreţie şi de groază... în general foarte trecător! Dar, mai presus de toate, Dumnezeu a vorbit lumii prin Isus Hristos, Cuvântul devenit trup (Ioan 1.14; 18.37). Acesta a fost şi glas al puterii divine „pe ape mari" (v. 3), şi glas al unui singur cuvânt, rostit pe când El potolea furtuna (Marcu 4.39), precum şi glasul „blând, în şoaptă" (1 împăraţi 19.12), al dragostei: glasul bunului Păstor. Acesta se face auzit şi astăzi în Cuvântul Său. Să învăţăm să-1 ascultăm!

Hrana ta zilnica!

15 MARTIE
Psalmul 28
Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).
„Domnul este tăria mea", declară în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor". Experienţa este mai întâi individuală şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-1 ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12.10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să I-o exprimăm Domnului (Isaia 25.1)!

Am facut-o si pe asta...

Noroc ca aici pe blog nu trebuie sa vorbesc..doar sa scriu, nu de alta dar daca trebuia sa vorbesc nu stiu daca as fi putut. Ma simt de parca as fi paralizata pe o parte. Toata viata mi-a fost frica de dentist si dau slava Domnului ca am dinti "de fier", si nu a trebuit sa merg asa des, insa azi a fost una din acele zile in care am facut cunostinta cu "nenea doctorul", de fapt erau doi. La inceput a fost placut, m-ai ales ca ne cunosteam foarte bine toti, slujim in aceeasi biserica, insa asta nu m-a ajutat prea mult...."frica" n-a disparut nici macar cand m-am facut comoda pe acel scaun  imens. Nu m-am dus cu probleme grave, eh....o mica carie ( asa am zis eu) numai ca "mica", era cam mare. Oricum m-am consolat dupa ce mi-a citit filmul, pare se ca dantura mea mai rezista mult si bine de-acum incolo, asa ne indicau desenele acelea urate. Oricum eu n-am priceput prea multe, dar merg pe mana lor.

Binecuvantarea mea a fost ca  am nimerit pe mana unor oameni cu mana usoara si in acelasi timp plini de rabdare.  Nu stiu care sa fie motivul, faptul ca sunt crestini sau...?

Oricum le multumesc si Domnul sa ii binecuvinteze. Asa ca daca aveti o "carie mica" (asa ca mine), ii recomand cu placere, doar trebuie sa imi spuneti.

O zi binecuvantata !

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Psamul 1

O zi binecuvantata !

De ce moarte, de ce suferinta? De ce eu, de ce tu?

"De ce atata suferinta?", este o intrebare care cred ca multi ne-o punem de multe ori.

Marti, la rugaciune anunta pastorul bisericii inmormantarile care vor fi in aceasta saptamana. Era abia marti...si erau deja 4 persoane decedate doar la noi in biserica, iar azi a fost anuntata inca una pentru ziua de sambata. Acum daca stam si ne gandim la cati membri sunt in biserica, poate spun unii....ce este cinci persoane la cateva mii...?

E drept si asta, insa cand aceste persoane lasa in urma numai lacrimi si durere, intrebi uneori.....DE CE, DOAMNE?

De ce Doamne, la numai 41 de ani ai ingaduit sa chemi la Tine, mama a trei prunci...?

De ce Doamne, ai ingaduit la numai 46 de ani, cancerul sa smulga din mijlocul a cinci copii pe singurul lor parinte? Atunci cand ai chemat la Tine pe tatal acestor cinci copii, in urma cu doi ani, am crezut ca mama le va putea fi sprijin si ajutor, insa nu am stiut ca dupa numai doi ani, ai  sa o chemi si pe ea...

Acum cinci copii sunt doar in grija Ta Doamne. Stim ca Tu niciodata nu gresesti, chiar daca nu intelegem acum. Doamne sunt in mintea noastre atatea nedumeriri, dar iarta-ne te rugam pentru caci stim  nu avem nici un drept sa punem intrebarea "DE CE".

Nu avem drept sa te intrebam nici de ce o fiinta plapanda de numai cinci luni, se zbate intre viata si moarte si chimoterapia ii face viata calvar, pentru ca un cancer la ficat incearca sa o distruga...

Doamne cat necaz este in lume.....!!!

Ma intrebam de ce....? Insa  intrebarea nu este, "de ce ei"....ci "de ce eu, de ce noi"? 

De ce eu sunt sanatoasa...? De ce tu esti sanatos sau sanatoasa...? Puteam fi oricare dintre ei si totusi, nu suntem. Dau slava Domnului pentru asta si Ii multumesc de mii de ori. Nu e meritul meu, nu e meritul tau, e doar mila Domnului.

De ce ei..? 

Adeseori suntem tentati sa acuzam si poate trece prin mintea cuiva, 

"sigur a facut ceva...de-asta l-a pedepsit Dumnezeu". 

Gresit, niciodata sa nu ne grabim sa facem asemenea afirmatii, pentru ca noi nu cunoastem planul lui Dumnezeu.Prin boala lor sau prin moartea lor, Dumnezeu va fi proslavit. Cum...?
Acum nu stim, insa la momentul potrivit vom sti.Imi amintesc raspunsul, Domnului Isus

 Ioan 11:4

Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Vreau sa va marturisesc ceva....

Am petrecut 22-23 de ani in ratacitori prin lumea larga, asemeni fiului risipitor, fara griji, fara dureri, si spre deosebire de fiul risipitor....eu nu am ramas fara bani, din contra, Dumnezeu  mi-a dat si bani, nu cat sa nu stiu ce sa fac cu ei, dar atat cat sa nu duc lipsa de nimic, insa in toti acesti ani, nici o rugaminte catre mine a celor dragi nu m-a intors din drum. Dupa 23 de ani, a trebuit sa moara un om ca eu sa fac 180 de grade si sa ma intorc din nechibzuitu-mi drum.

Altii poate s-au intrebat atunci, Doamne de ce...? De ce L-ai chemat acasa asa tanar, era un slujitor pe care il folosea-i, si totusi ai ingaduit acest lucru. Alti plangeau, eu in schimb multumeam si Il proslaveam pe Domnul pentru moartea acestui om. Il proslaveam ca a ales sa lucreze asa, el sa moara, iar eu sa ma nasc. Acest om a fost fratele pastor, PETRICA DUGULESCU.

Pentru multi e de neinteles, insa moartea lui a fost momentul cercetarii pentru mine si  prin moartea lui Dumnezeu mi-a vorbit. Doar au m-ai murit oameni, de ce atunci, poate va intrebati? Nu stiu de ce atunci, nu stiu de ce el, dar Dumnezeu a ales atunci momentul si acela era pentru mine. Trei zile si trei nopti m-a chinuit intrebarea, 

"DOAMNE DACA  ERAM EU IN LOCUL LUI, DACA MUREAM  EU, 

UNDE AS FI MERS?"

Bineinteles ca mi-am dat raspunsul, si pentru ca nu era cel care trebuia am zis STOP la tot, si  am cerut Domnului sa ma ierte si sa imi dea putere sa merg pe unde a mers Isus. Iata de ce azi vreau sa spun tuturor ce a facut Isus pentru mine, iata de ce vreau ca si cei care nu-L cunosc pe Acest Isus, sa caute sa-L cunoasca. El nu este ISUS al unei anumite denominatiuni, fie ea baptista, catolica, penticostala, adeventista, ortodoxa, etc, El este DOMNUL, DOMNILOR, si este REGELE acelor care Il cheama in viata lor.

Iata ca Dumnezeu este proslavit si prin moarte, si prin boala, si prin suferinta si prin durere, insa El totdeauna are un plan bine pus la punct.

Imi amintesc refrenul unei cantari pe care il cantam cand eram copil,

De ce-I asa o stie El, Isus Hristos Emanuel
Raspuns aici de n-om avea, odata in ceruri vom afla
De ce-I asa o stie El!