Linistea, Credinta, Iubirea si Speranta!

E doar o istorioara, insa realitatea din viata de zi cu zi ne spune cat de reala este aceasta poveste.

 

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…
Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Hrana ta zilnica!

14 Ianuarie
Iov 12.1-25, Iov 13.1-18
Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov i-ar fi fost inferior în cunoştinţă, n-au făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit" crucificat, II batjocoreau, spunând: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L iubeşte!" (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: «Dacă Dumnezeu nu-L scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Lui». 

Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.
Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: „Noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit" (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I s-au clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care n-a putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte" (13.18)!

Esti dispus sa iti schimbi statutul pe care il ai, in rob al lui Hristos?

Asa cum v-am spus in urma cu doua zile, ieri am avut harul sa ne bucuram iarasi in Casa lui Dumnezeu si mesager a fost fr. Virgil Neagu, de fapt fratele a fost si duminica trecuta si ma rog ca Domnul sa-l binecuvinteze pentru toata osteneala depusa.

Nu am sa fac referire la ceea ce a fost, ce predica s-a tinut, pentru aceasta puteti accesa arhiva bisericii, insa ceea ce mi-a ramas in minte, este un verset care a fost amintit aseara si  pe care l-am citit de atatea ori, insa aseara Dumnezeu mi-a descoperit mai mult din el.

Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.

Romani 6:22
Atunci cand cazi intr-o balta plina de mocirla este imposibil sa te ridici si sa iesi de acolo. Pentru aceasta este nevoie ca cineva din exterior sa vina sa te apuce de mana si sa te scoata din mizerie.

Dealtfel, nici o lege data de vreun parlament, nu ar fi putut sa ierte toate pacatele noastre, noi insine nu avem puterea de a ne ierta de tot ceea ce gresim si din pacate gresim in fiecare zi, pentru aceasta era nevoie de Cineva sa plateasca un pret si sa ne rascumpere.
Noi zaceam in mocirla pacatului, singuri nu am putut sa iesim de-acolo, dar a venit Isus ca sa ne elibereze. A platit un pret si ne-a rascumparat, astfel am devenit robii Lui.Stapanul are drept asupra robului sau, ii ofera tot ceea ce ii trebuie ca sa nu ii lipseasca nimic.Noi avem un har deosebit pentru ca din statutul de rob am primit dreptul de infiere si acum am devenit Copiii Lui.
Daca ne uitam atent  la acest verset "dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat...", vedem ca  nu ne-am putut face singuri izbavirea, a fost nevoie ca Cineva sa vina sa ne izbaveasca,
aţi fost izbăviţi de păcat, iar mai departe spune,  şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, nu spune v-am facut robi, ci v-ati facut.
Ce inseamna a fi rob....?
Cred ca toti  cunoastem acest sentiment. Ca angajat al unei societati, asculti ordinele sefului. Cu alte cuvinte, sunt rob al administratorului la firma la care sunt angajat si trebuie sa ascult si sa implinesc sarcinile care mi-au fost date. Dar mai e ceva de care trebuie sa tinem seama...administratorul firmei nu m-a obligat sa devin angajata firmei lui, ci a fost alegerea mea sa merg la firma respectiva.
 Un rob asculta de stapanul sau!
 Pentru a deveni robi ai Lui Dumnezeu  trebuie ca aceasta sa fie o alegere a noastra, pentru ca El  nu ne va forta pe nimeni  niciodata.
Mai trebuie sa stim un lucru, un rob are un jug. In Matei 11:29 Hristos ne spune:

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Esti dispus sa iti schimbi statutul pe care il ai, in rob al lui Hristos?

Hrana ta zilnica!

13 Ianuarie
Iov 11.1-20
Este rândul lui Ţofar să ia cuvântul. Chiar mai sever decât ceilalţi doi tovarăşi ai săi, acest ciudat mângâietor începe prin a-1 acuza pe Iov că este un vorbăreţ (v. 2), un mincinos şi un batjocoritor (v. 3); îi vorbeşte apoi despre nelegiuirea lui (v. 6), iar de la v. 13 îi zugrăveşte un tablou despre ceea ce ar trebui, după părerea lui, să facă pentru a fi binecuvântat de Dumnezeu: dacă faci (aceasta), dacă faci (aceea)...! Inclinaţia duhului nostru către respectarea minuţioasă a legii se numeşte legalism. Elifaz îl îndemnase deja pe Iov să-şi pună încrederea nu în Dumnezeu, ci în propria lui teamă de Dumnezeu, ca şi în onestitatea căilor sale (4.6), dar Iov nu fusese dispus să se încreadă în sine, ci în Domnul. Aceasta ne arată în faţa căror probleme tinde inima omului să se agate de propria îndreptăţire. Chiar şi un credincios este vulnerabil în faţa acestui spirit legalist care conduce la a gândi bine despre sine şi, prin urmare, la a subestima imensitatea harului lui Dumnezeu.
Versetele 7-9 se referă la infinitul Persoanei lui Dumnezeu în înălţime, în adâncime, în lungime şi în lărgime. Care muritor este capabil să îl aprecieze? Efeseni 3.18,19 dă răspunsul: Prin Duhul, toţi sfinţii pot fi făcuţi în stare să înţeleagă pe deplin „care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea şi înălţimea" şi să cunoască „dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă".

Rugăciunea de mulţumire

Dacă te afli printre cei care văd toate lucrurile numai în aspectele lor negative, începe a te ruga cam aşa:

„Chiar dacă sunt nemulţumit, când sună ceasul deşteptător, ajută-mă, o, Doamne, să Îţi mulţumesc că aud, în timp ce aşa mulţi oameni sunt surzi. Chiar dacă deschid greu ochii în faţa luminii unei noi dimineţi, Îţi mulţumesc, Doamne, că văd, când există atât de mulţi oameni care nu văd. Deşi de multe ori mă ridic greu din pat, Îţi mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat puterea de a mă ridica în fiecare zi, când sunt aşa de mulţi oameni ţintuiţi la pat. Deşi în familia mea nu este întotdeauna soare, Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că am o familie, în timp ce sunt aşa de mulţi oameni singuratici. Chiar dacă apartamentul meu nu este mobilat după ultima modă, Îţi mulţumesc, Doamne, că am un acoperiş deasupra capului, în timp ce alţii nu se pot bucura de aşa ceva. Deşi meniul nu este perfect echilibrat, Îţi mulţumesc, Doamne, pentru mâncarea care ne-o dai, când în lume sunt aşa de mulţi flămânzi. Chiar dacă munca mea nu este prea uşoară, Îţi mulţumesc, Doamne, că am un loc de muncă, în timp ce sunt aşa de mulţi şomeri…“.
O astfel de rugăciune de mulţumire va schimba multe lucruri.
Încearcă!

       Samanta buna 12.ian.2013

Ce ciudat....!

An de an in preajma sarbatorilor multi dintre noi, se ofera sa intinda o mana de ajutor celor care sunt in situatii mai dificile. Insa din pacate aceste sarbatori sunt scurte, sunt putine si trec repede asa cum si ajutorul nostru trece la fel, si dupa aceste sarbatori cei oropsiti sunt la fel.

Acum intr-adevar este greu sa mergi  si sa faci acelasi efort ca cel din luna dcembrie. Este drept ca  in decembrie parca e mult mai usor, insa daca ne-am pune in gand sa facem acelasi lucru in luna ianuarie sau februarie pare imposibil. Cam asa gandim majoritatea.

Numai ca citind intr-o carte cateva ganduri, era la un moment dat scris, "lucruri ciudate".

M-am pus sa le citesc si am vazut ca intr-adevar erau ciudate.

•  Ni se pare atat de mult sa dam 50 de lei unui nevoias, insa daca mergem la cumparaturi  50 de lei par atat de putini...
• Ni se pare atat de mult sa stam in biserica doua ore, insa asa repede trec doua ore in sala de cinema....
• Ni se pare asa mult sa citim un capitol pe zi din Biblie, insa asa repede devoram o carte cu 100 de file....
• Daca ne recomanda un prieten sa ascultam o predica de o ora ni se pare asa mult, insa 60 de minute de fotbal se termina asa repede....

Nu-i asa ca e ciudat...?

Doamne, da-ne intelepciune sa stim sa apreciem adevaratele valori!

Hrana ta zilnica!

12 Ianuarie
Iov 10.1-22
„Îţi place să asupreşti?" - este felul în care se pregătea Iov, în amărăciunea sa, să-I pună întrebarea lui Dumnezeu (v. 3). Scriptura îi răspunde cu un verset pe care nu trebuie să-1 uităm niciodată în încercările noastre: „El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor" (Plângeri 3.33): sunt cuvinte pe care cu atât mai mult nu trebuie să le piardă din vedere cei care sunt copiii Săi.
Asemeni lui Iov în v. 8-12, David se minunează şi el (în Psalmul 139.14-16) de modul în care a fost conceput. Cei doi ajung la aceeaşi concluzie: Cel care „m-a întocmit" în felul acesta şi care „m-a ţesut cu oase şi cu nervi" mă cunoaşte până în străfundul sufletului.

 Cum I-ar putea fi Lui ceva ascuns - orice ar fi? 

Lumina lui Dumnezeu, ochii Săi care scrutează păcatul, iată ce îl făcea pe Iov să nu se simtă deloc în largul său. Se vedea înaintea Domnului ca o pradă urmărită de leu (v. 16).

 Ca şi autorul Psalmul 139, Iov căuta la început să se ascundă de privirea lui Dumnezeu, dar la sfârşit va dori să fie cercetat şi cunoscut de El. Ce progres!
„Grija Ta mi-a păstrat duhul", recunoaşte Iov (v. 12). Fără această grijă, cine ştie până unde s-ar fi cufundat? Poate până la a-L blestema pe Dumnezeu şi la a-şi lua viaţa (2.9)... 

Să înţelegem şi noi cât de multă nevoie de Domnul are duhul nostru, pentru a fi protejat, un duh care cade atât de uşor pradă fie exaltării, fie deprimării!

Live-Virgil Neagu-Elim Timisoara

Maine 12.01.2014, sunteti invitati sa participati impreuna cu noi la inchinare in Biserica Penticostala Elim.

Serviciile divine vor avea loc dimineata  incepand de la ora 09-12, cat si seara de la orele 18-20. 

Seara, invitat sa aduca un mesaj din partea Domnului, va fi fratele Virgil Neagu. Dansul a fost si duminica trecuta si ne-am bucurat tare mult.

Serviciile bisericii pot fi urmarite si live pe http://www.elim.ro/

Va asteptam cu drag!

Unde cauti ajutor?

Exista o vorba din batrani, "un necaz nu vine niciodata singur", si din mica mea experienta de viata, subscriu la acest proverb.

Sunt perioade in viata in care totul merge ca pe roate si brusc apare cate o problema sau un necaz. Numai ca nici nu trece bine problema, se si iveste alta, iesim  din ea...si apare altceva.
Acum nu sunt  in aceasta ipostaza, insa am fost de multe ori si de fiecare data, cam asa s-a intamplat.Nu stiu daca acesta este modul lor(al necazurilor) de operare, insa intr-adevar este un mister pe care noi nu-l putem intelege.
Uneori suntem tentati sa spunem ca Dumnezeu ar fi incorect cu noi atunci cand suntem in necaz. Nu este suficient necazul in care ne gasim si imediat mai ingaduie inca unul.De ce oare...?
Unde este Dumnezeu atunci, se intreaba unii?
Pe cat sunt de benefice, nimanui nu-i face placere sa treaca prin necaz sau suferinta, insa intotdeauna necazul si suferinta l-au apropiat pe om de Dumnezeu.In necaz Il cautam pe Dumnezeu mai mult ca oricand si in suferinta realizam cat suntem de trecatori si  realizam cat de dependenti suntem de EL in acele momente.
Intotdeauna cand ne merge bine, prea putin ne gandim la Dumnezeu si asta ne face sa ne incredem tare mult in noi si in fortele noastre.Noi facem, noi rezolvam, noi si iarasi noi, insa cand ne vedem depasiti de situatie, atunci increderea  in propria noastra putere dispare si  abia atunci strigam, Tu Doamne si numai Tu.
Imi amintesc de Imparatul David cand s-a ascuns in pestera fiindca era urmarit de Saul,
"Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile"
David si-a cautat adapost in Domnul, pentru ca stia ca numai El il poate izbavi.
Tu ce faci....? Eu, ce fac in asemenea situatii?
Este clar ca necazul nu ocoleste pe nimeni si omul are parte in viata si de necaz si de bucurie. Viata in sine este asemenea unei rotite care se invarte in permanenta, azi esti sus, maine jos.
Ce faci in momentele in care esti jos...?
David spunea:"imi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele"
In momentele de necaz  este foarte important sa ramanem langa El, pentru ca niciodata Dumnezeu nu ne va parasi si atunci cand Il chemam, El ne va da ajutorul.
....S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele spune David, insa in continuare el spune si ce a facut Domnul pentru el. Nu numai ca i-a ascultat strigatele dar i-a dat si ajutor, "m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii"
Acesta este Dumnezeul  in care ne incredem noi! 
Nu doar ne asculta, ci ne ofera solutii  si ajutor.
Oamenii ne asculta la necaz, poate ca se ofera sa ne intinda si o mana de ajutor, insa ajutorul lor deseori este fara de putere in  anumite situatii disperate.
Cel care are solutii insa  la orice necaz, la orice boala, la orice problema care pentru noi pare de nerezolvat, DUMNEZEU este Acela.
Nu vrei sa iti pui si tu increderea in El?

 

"Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. 

Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele"

Stiuca umpluta!

 Nu sunt o bucatareasa extraordinara, insa de voie, de nevoie  trebuie sa o fac si pe asta.

Pentru ca  sunt nascuta la Dunare si inca mai am parintii in viata, le mai dau cate un mesaj sa-mi trimita un peste. De data asta mi-au trimis o stiuca. Este un peste bun, nu are oase marunte decat sira spinarii, si daca tot avea 45-50 cm, am preferat sa o fac umpluta.

Partea cea mai dificila mi-a fost sa ii scot pielea intacta, insa pana la urma m-am descurcat 

(drept este ca am avut nevoie de nitica ajutor)

Apoi am dezosat-o atat pe ea cat si inca una mai mica. Am dat carnea prin masina de tocat, ceapa am calit-o in ulei, am pus diverse condimente, doua-trei oua ca sa lege compozitia, patrunjel verde si pentru ca era destul de mare si apreciind ca nu am suficienta umplutura, desi am avut carne de la doi pesti (stiuca), am fiert cateva boabe de orez si am amestecat totul.

Am umplut  stiuca, si-apoi am cusut-o la loc.

Am asezat-o intr-o tava unsa cu ulei de masline, si chiar daca a fost mai mare decat tava pe care o aveam, i-am pus capul intr-o parte si tot n-am iertat-o.

Scoasa din cuptor, am lasat-o la racit. Apoi am taiat o lamaie in doua, jumatate am feliat-o si am pus cateva felii pe platoul pe care am asezat stiuca, iar cealalta jumatate i-am asezat-o in gura.

Satul unde toti locuitorii locuiesc in centru!

Nu-i asa ca e interesant?

Citeam azi la servici despre aceasta localitate Charlottenburg, care se afla in Banat la 50 de km de Timisoara, sincer nici nu stiam.

Charlottenburg este satul unde toți locuitorii locuiesc… în centru!

Charlottenburg a fost conceput în perioada habsburgică, mai exact în secolul al XVIII-lea, de către șvabii bănățeni. Elementul de unicitate este dat de forma sa circulară, nemaiîntâlnită în zona vestică a țării noastre, scrie turismistoric.ro.

Cu un diametru de 210 metri, satul impresionează prin perfecta sa simetrie. Iată ce ne informează meșterul pantofar Johann Steube, prin intermediul unei scrisori: "Acest sat este singurul sub formă circulară. În mijlocul satului se găsește o fântână acoperită cu apă foarte bună. În jurul fântânii se găsește o plantație de duzi, în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajd și șură. Apoi urmează grădina, unde se găsește plantată vița de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta, și nici cu un picior mai distanțată una față de alta, având un stil foarte frumos simetric; la fel și cele patru intrări în sat – au aceeași distanță una față de alta. 

Datorită unicității sale, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii și Cultelor.
Stire preluata de pe http://www.realitatea.net

Hrana ta zilnica!

11 Ianuarie
Iov 9.22-35
În cap. 7.6, Iov comparase scurgerea zilelor sale cu suveica ţesătorului. Aici foloseşte imaginile unui alergător, a bărcilor purtate cu uşurinţă de un curent, precum şi a unui vultur care se repede asupra prăzii (vezi şi Iacov 4.14; Psalmul 39.5). Câtă vreme suntem tineri nu ne dăm seama de acest lucru, dar mărturia tuturor vârstnicilor este unanimă - că viaţa este în realitate o trecere grăbită. 

Şi nu avem decât una singură de trăit!
Nu, nu pot fi oprite aceste zile care se duc pentru totdeauna, în schimb, modul în care le folosim le poate da o valoare eternă. Cheltuit pentru lume, timpul se iroseşte în minciuni deşarte. Dar, dacă sunt folosite pentru Domnul, scurtele clipe petrecute pe pământ pot aduce roade care rămân (Ioan 15.16).
Adresăm un îndemn cu totul deosebit acelora dintre cititorii noştri care încă nu sunt ai Domnului: Această trecere grăbită a zilelor este o provocare pentru multe persoane de a se bucura de viaţă. 

«Să ne grăbim să ne bucurăm de ceasurile fugare. Omul n-are niciun port, timpul n-are niciun ţărm...» sunt cuvintele unui poet. 

Minciună!

 Există un ţărm (Marcu 4.35: „cealaltă parte"), există un port (Psalmul 107.30). 

Pregătiţi-vă să vă adăpostiţi acolo!

In mijlocul problemelor, tu cauta-l pe Dumnezeu!

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Matei 11:28 

Cine oare nu a obosit...? 

Traim in ultima perioada, mai bine zis de cativa ani incoace, o stare de stres care se pare ca in urma cu zeci de ani nu exista, ori a existat... insa nu intr-un procent atat de mare. Astazi daca nu ai o oboseala fizica, ai una psihica...si tot ai ceva.

Multi experti in probleme de stres, spun ca acesta are la baza doua cauze,

"prea putina schimbare sau prea multa schimbare". Acuma daca stam si analizam....nu cred ca se pune problema de prea putina....categoric suntem imbuibati pana la refuz in toate domeniile. Suntem atat de plini de informatie incat creierul nostru nici nu poate prelucra tot ceea ce primeste. Multe informatii le primim fara a le cauta noi in mod deosebit, accesand casuta de mesaje deja suntem la curent cu multe evenimente, dupa  altele insa rascolim noi, fie ziare, reviste  sau accesand "goagalul" vorba lui Vanghelie. Si cu cat suntem de informati cu atat devenim mai stresati. Plecam urechea la tot felul de preziceri, la tot felul de prognoze, la tot felul de statistici si toate acestea le cautam cu scopul de a stii ce s-a intamplat in lume, ce ne va aduce ziua de maine sau eventual anul in care tocmai am intrat. Insa cu toata stiinta si cu toata cercetarea noastra, ne trezim ca ne-am imbolnavit de stres si suferim de depresie, pentru ca toate nu au decat un singur scop, acela de a ne tulbura linistea. Uitati-va in jurul vostru si ma refer la copii tineri care nu au probleme, nu au copii care sa ii traga de maneca, nu au facturi de platit, nu au credite de achitat, nu au grija"oare ce voi pune pe masa familiei", si cu toate acestea ii auzi deseori, "sunt foarte stresat"...

Care sa fie oare cauza?

Prea putina sau prea multa schimbare in viata lor?

 Avem libertatea si Dumnezeu ne-a dat si intelepciunea de a alege ce sa cautam, ce sa citim si nimeni nu ne obliga sa ne incarcam  memoria cu tot felul de lucruri daca constatam ca acestea ne fac mai mult rau decat bine.

Insa in toata aceasta "harmalaie", se aude o voce blanda care ne da o veste buna,

 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Cine oare ne poate da odihna si pacea de care avem atata nevoie?

Cine oare se ofera sa preia cufarul cu poveri din spatele nostru?

Nici o stire de senzatie, nici o descoperire a oamenilor de stiinta nu este in stare sa ne aduca pacea, insa in cartea prorocului Isaia gasim scris urmatorul cuvant, si eu il iau ca pe o promisiune pe care mi-o face Dumnezeu," Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor".

In Dumnezeu gasim odihna, gasim pace si gasim rezolvarea tuturor problemelor. In necaz David a strigat la Domnul:

"Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire"

 „Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Doamne cat de minunat este acest cuvant!!!

...te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea, noi trebuie doar sa acceptam sa ne lasam invatati si calauziti.

Interesant este ca toti isi  doresc pace, toti doresc sa nu fie stresati, toti doresc odihna de care au atata nevoie, insa nu toti Il doresc pe Isus, cu toate ca El este Singurul care  poate oferi aceste lucruri.

Doamne, intr-o lume atat de stresata, nu doresc decat sa imi preiei Tu controlul mintii mele. 

Doresc ca intr-o lume imbibata cu pacat, eu sa caut sa ma hranesc din Cuvantul Tau.

Doresc ca printre miile de oameni care alearga dupa senzational, eu sa alerg dupa Tine! 

 

 

Hrana ta zilnica!

10 Ianuarie
Iov 9.1-21
Bildad scoate în evidenţă fermitatea dreptăţii lui Dumnezeu şi Iov nu poate face altceva decât să fie de acord cu el. Dar imediat se naşte şi întrebarea: „Cum poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?'1 (v. 2). Este marea problemă care a frământat mulţimi de înţelepţi şi
de gânditori încă de la începuturile lumii şi al cărei răspuns îl găsim nu în raţionamentele filosofilor sau ale moraliştilor, nici în lucrările de putere ale Creatorului (cu privire la care Iov dă aici câteva exemple), ci în Cuvântul lui Dumnezeu. După ce stabileşte că „nu este niciunul drept, niciunul măcar", Cuvântul ne anunţă vestea bună: suntem „îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus..." Şi, în acelaşi timp, aflăm că „omul este îndreptăţit prin credinţă...” (Romani 3.10,24,28; vezi şi Tit 3.7; 1 Corinteni 6.11; Galateni 3.24).
Începând cu v. 15, Iov îşi exprimă totala sa neputinţă. Lupta dintre Dumnezeu şi el i se pare inegală. El se consideră zdrobit de un Judecător necruţător, care îi „înmulţeşte rănile fără motiv" (v. 15,17). 

Ce tristă gândire pentru un credincios!
Prin Isus, noi avem un Tată plin de afecţiune. Fie ca nicio împrejurare, oricât de dureroasă ar fi ea, să nu ne facă să uităm acest lucru!

Hrana ta zilnica!

9 Ianuarie
Iov 8.1-22
Să ascultăm acum ce are de spus Bildad. Neîndrăznind încă să afirme deschis că nenorocirile lui Iov sunt rezultatul propriilor sale păcate, începe prin a vorbi despre fiii acestuia. Pentru el, problema era simplă: «moartea copiilor lui Iov era consecinţa fărădelegilor lor (v. 4): au păcătuit şi Dumnezeu i-a lovit». Erau vorbe crude pentru acest om evlavios, căruia îi cunoaştem fericitul obicei: Iov se scula dis-de-dimineaţă ca să aducă arderi-de-tot pentru fiii săi (1.5). Era ca şi cum prietenul său i-ar fi spus: «Rugăciunile tale au fost inutile; Dumnezeu nu te-a ascultat şi n-a vrut să-ţi salveze copiii».
Cei trei prieteni îl cunoşteau pe Dumnezeu doar ca Judecătorul cel drept. Desigur că dreptatea Celui Atotputernic (v. 3) este un aspect al adevărului. Ea este atât de perfectă, încât, atunci când propriul Său Fiu S-a încărcat cu păcatele noastre, Dumnezeu a fost nevoit să-L lovească, în mânia Sa. Dar crucea, prin care s-a făcut dovada supremă a dreptăţii Sale, ne aduce în acelaşi timp cea mai minunată dovadă a dragostei Sale. Dacă le vorbim oamenilor numai despre dreptate, nu şi despre dragoste, îi expunem atât descurajării, cât şi riscului de a se justifica singuri: acesta este dublul efect pe care îl vor produce raţionamentele prietenilor săi asupra lui Iov.

Goana dupa vant....

Bine a fost acasa...!

Tare greu este sa revin la un program strict, dupa doua saptamani in care am trait ca o pensionara fara griji. Insa  nu am de ales, sa ies la pensie...inca nu pot, sa devin casnica... nu imi permit, asa ca neavand  alternativa nu imi ramane decat sa incerc sa ma adaptez din nou cu "cronometrul".

Si dupa cateva ore de munca...am si uitat cum e sa fii liber, insa viata merge inainte cu acelasi ritm fie ca vrem acest lucru sau nu .Viata merge inainte cu bune, cu rele, cu necaz sau cu bucurii, vesel sau trist, indiferent in ce stare ne gasim.....viata trece.

Si daca stam sa ne gandim bine...trece parca prea repede, cel putin asa zicea azi un coleg...

 Si este adevarat, daca ne gandim bine...imediat e jumatatea lui ianuarie... Va vine sa credeti!!!???

Lasand acum problemele de pe pamant si gandindu-ma cat de repede trece timpul, nu pot sa nu ma gandesc la modul cum ma raportez eu la viata. Ce fac eu in scurtul timp pe care il traiesc? Las in urma mea ceva, sunt de folos cuiva pe acest pamant? Ziua care a trecut, am trait-o doar pentru mine sau am trait-o pentru Domnul? Pentru ca la urma, urmei ceea ce fac pentru Domnul ramane in veci.Mi-a venit in minte acum una din cantarile care de obicei se canta la inmormantari:

 Precum trec stele strălucitoare,
De raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici lăsând toate,
Dar, ce lui Isus ai făcut va sta.

Refren:
Asta rămâne, nu veştejeşte,
Ce pentru Isus ai făcut va sta;
Căci tu vei trece de-aici lăsând toate,
Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

Cred ca ar trebui sa o auzim cantand mai des, si ar trebui sa o auzim noi cei care am ramas in viata,  pentru ca intr-adevar, NOI trebuie sa luam aminte.

Muncim din zori si pana in noapte si multi, chiar foarte multi isi castiga painea  cu truda, departe de familie, departe de casa in conditii vitrege chiar, si daca stam si ne uitam toate acestea sunt facute cu un singur scop....doar pentru trupul acesta trecator. Facem atatea sacrificii pentru ceva care trece ca iarba, dar nu suntem in stare sa facem sacrificii pentru Dumnezeu care va ramane vesnic. Muncim pe branci sa strangem avutii, sa facem case, dar inspirat a fost poetul cand a scris cantarea aceasta, pntru ca versul urmator spune:

De lucrul tău altul se va bucura,
Pe tine uitarea te v-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera;
Dar, ce lui Isus, ai făcut, va sta.

Oh...si cat este de adevarat!!!

Cred ca fiecare dintre noi cunoastem "n" cazuri care s-au zbatut o viata sa faca, si sa tot faca. Numai ca, atunci cand au zis si ei ca in sfarsit au terminat si de-acuma se vor bucura...au plecat subit din viata aceasta. Nu cunoasteti  asemenea cazuri? Eu am avut chiar alaturi de mine....

Am tot muncit, am tot  facut si iar am facut (atentie nu am facut avutii), si cand a zis...in sfarsit asta este ultima, de-acuma ne putem bucura...in urmatoarea luna...a plecat fara sa aibe timp sa-si ia macar la revedere...

Si-atunci ma intreb....merita toata truda aceasta? Dau dreptate inteleptului Solomon cand spunea:

"totul este desertaciune si goana dupa vant..."

Da, Scriptura spune: "cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce,” insa cred ca e o mare deosebire intre "a munci, ca sa traiesc" sau "traiesc pentru a munci".

 Astazi am muncit pentru trup opt ore la birou plus inca vreo patru-cinci acasa, vreo sapte-opt am sa dorm (ca sa imi refac trupul, bineinteles), imi raman vreo patru, din care una mi-o petrec inspre si dinspre servici, o ora de pregatire inainte de a pleca la birou si aproape o ora inainte de culcare,Bineinteles tot ocupandu-ma de trup, mai raman vreo doua pe care am sa le incerc sa le impart cum pot mai bine intre sot, copil si Dumnezeu...
Oare, doar atat merita Dumnezeu?
 Si la urma, urmei... cat timp oare a mi-a mai ramas pentru Dumnezeu?

Hrana ta zilnica!

8 Ianuarie
Iov 7.1-21
O privire îndreptată spre strâmtorarea lui Iov - cel zdrobit în trup, chinuit în suflet, aflat faţă-n faţă cu un Dumnezeu a Cărui tăcere îl umple de teamă - le-ar putea fi de folos acelora care trec prin descurajare, care nu înţeleg scopul încercării în viaţa lor. Iov ne mai învaţă, la sfârşitul cărţii sale, că sensul încercării nu poate fi cunoscut decât prin credinţă.
În finalul cuvântării, Iov nu i se mai adresează lui Elifaz, ci Domnului. El zugrăveşte pe scurt starea jalnică a omului pe pământ, folosind expresii care rezumă atât de bine experienţa umană: trudă, suspin, decepţie, sărăcie, frământare, amărăciune, strâmtorare, dezgust, deşertăciune... Dar cuvântul cheie încă nu fusese pronunţat, cel care, fie că-1 recunoaştem, fie că nu, exprimă cauza iniţială a nenorocirii omului. In cele din urmă, Iov strigă: „am păcătuit (v. 20). însă adaugă: „Ce Ţi-am făcut?", ca şi cum, pentru om, păcatul nu s-ar rezuma decât la un singur lucru: sursă a mizeriei umane. De fapt, păcatul este mai întâi şi mai presus de toate o ofensă adusă lui Dumnezeu. într-o manieră generală, acesta este întreg mersul gândirii pe care Dumnezeu caută să o producă în cel pe care-1 încearcă: constatarea stării sale mizerabile, condamnarea păcatului şi mărturisirea în faţa lui Dumnezeu.
La întrebarea disperată din v. 17 şi 18, Psalmul 8 aduce un răspuns glorios, prezentându-L pe Hristos, Fiul Omului, ultimul Adam (1 Corinteni 15.22,45).

Un sfat!

Un proverb indian spune:

"Acolo unde domnește iubirea și imposibilul poate fi atins"

 O zi minunata alaturi de cei dragi!

El nu avea nevoie de pocainta, si totusi a fost botezat!

Profit de faptul ca este ultima zi in care sunt libera, am intrat sa citesc cate ceva, dar si sa las un measaj pentru toti cei care urmaresc acest blog.

 Am stat si m-am gandit, cat de maret este Dumnezeu si cat de frumoasa a fost lucrarea LUI facuta prin Domnul Isus.

Se citea acum doua zile, unul din textele in care este scris:

" Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

Desi Isus este Dumnezeu din Dumnezeu adevarat, si El a trait asemeni tuturor copiilor pe pamant. A trecut si El prin fazele prin care orice copil trece. Avea nevoie si El de crestere trupeasca, si a crescut, insa cresterea lui spirituala a fost una deosebita. El crestea neincetat in intelepciune, si in statura, spune vers.52 din Luca 2.

Ceea ce este interesant si am sesizat, la varsta de 12 ani Biblia ne spune ca El s-a suit in Ierusalim la templu, iar mai tarziu ne vorbeste despre botezul care l-a primit.Stim din Scriptura ca a primit botezul la varsta de 30 de ani. Perioada de 18 ani intre aceste relatari, respectiv suirea la templu in Ierusalim si botezul LUI, Biblia nu relateaza nimic. Asta nu inseamna ca acesti ani a fost o perioada moarta in viata lui Isus in care  nu a facut nimic. Stim ca Isus facea parte dintr-o familie numeroasa cu frati multi, cu un tata tamplar(Matei 13:55).In toata aceasta perioada Isus traia exact ca un copil normal. Ii era si Lui dat sa faca diferite treburi in casa, il ajuta pe tatal Sau in atelierul de tamplarie, insa pe langa toate aceste activitati zilnice, Isus crestea  si traia  dupa voia lui Dumnezeu. Era pe deplin constient ca Dumnezeu este Tatal Sau.

Am stat si m-am intrebat....traind alaturi de mai multi frati, traind si El intr-o familie in care cu siguranta aveau si ei nevoi si neajunsuri, cum a fost posibil ca in tot acest timp sa nu faca nici un pacat? Scriptura ne spune ca Isus a trait fara de pacat! 

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.1 Petru 3:18

Iata ca a fost posibil, pentru ca El era din Dumnezeu, chiar daca a luat trup de om. Toate acestea si tot ce a urmat au fost facute cu un scop si acesta a fost ca sa implineasca Voia Celui care L-a trimis.

Stiind ca Ioan facea botezul pocaintei, multi poate isi pun intrebarea:

"daca a fost fara de pacat, de ce a fost nevoie sa primeasca botezul lui ?"

Isus era sfant, de ce avea nevoie oare de botez?

Desi era Dumnezeu din Dumnezeu, iata ca Isus urmeaza cativa pasi pe care orice crestin trebuie sa ii urmeze. De fapt acesta era si scopul, de a trasa o cale pentru cei care vin dupa El.Prin actul acesta de botez, in mod public  si-a consacrat intreaga viata lui Dumnezeu si a implinit cerinta Tatalui Sau.

Ce spune Dumnezeu...?

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

Cu toate ca El nu avea nevoie de pocainta  prin acest act El se identifica cu noi, pacatosii.Iata de ce botezul se face la o varsta matura cand esti deplin constient de decizia pe care o iei.Nici un copil de 3 luni nu isi va aminti botezul lui si nici scopul pentru care a facut acest lucru, de fapt parintii il fac si nu el. 

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, spune Isus(Matei 28:19)

Botezul este actul prin care noi marturisim credinta in Isus Hristos crucificat si inviat a treia zi din morti, este un gest al ascultarii fata de Dumnezeu. Asa cum El a inviat, noi credem intr-o inviere finala a mortilor despre care ne vorbeste Scriptura.Cufundarea in apa simbolizeaza ingroparea trecutului nostru fata de pacat si capatarea unei noi identitati  transformate in HRISTOS.

2 Corinteni 5:17

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Daca cineva putea trece pe langa acest act al botezului, Singurul care ar fi putut sa faca acest lucru, era ISUS, si totusi nu a facut-o.

 Toata viata Lui Isus pe pamant, a avut un singur scop:

"EL A VENIT SA  CROIASCA O CALE"

Calea trasata de Isus este calea care duce in cer, alaturi de Dumnezeu si de Fiul Sau care sade acum la dreapta Tatalui.

Dragul meu prieten, poate ca iti place sa mergi la biserica  sa asculti cantece si mesaje si faci acest lucru  de ani de zile, insa amani sau poate nu vrei sa faci acest act al botezului considerand ca nu este nevoie, poate ca ti-e rusine sau nu-l faci din diferite motive, iata ca ISUS ti-a dat un exemplu, ti-a croit o cale, ti-a croit un drum pe care trebuie sa mergi.

Daca vei calca pe urmele Lui, implinesti Voia lui Dumnezeu. Prin aceasta vei arata tuturor ca viata ta ai incredintat-o in mainile lui Dumnezeu, vei arata ca ti-ai consacrat viata pentru El si Imparatia LUI.

Scriptura spune:

Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

Luca 9:26

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: 

 de El să ascultaţi!”

Hrana ta zilnica!

7 Ianuarie
Iov 6.1-30
Fiecare cuvântare a vreunuia dintre prietenii lui Iov face loc unui nou răspuns din partea acestuia. Patriarhul este conştient de faptul că durerea lui peste măsură a fost aceea care 1-a făcut să pronunţe „cuvinte pripite" (v. 3). Să fim atenţi şi noi la ceea ce poate să ne scape într-o izbucnire de iritare ... sau de mânie (Proverbe 29.20).
„Care îmi este sfârşitul, ca să mai am răbdare?", întreabă Iov în v. 11. răbdarea lui Iov", despre care aduce mărturie epistola lui Iacov, nu a ţinut decât până la a şasea încercare. El dorea să-şi poată cunoaşte sfârşitul" sau, mai degrabă, „sfârşitul dat lui de la Domnul", dar mai înainte de aceasta era neapărată nevoie ca răbdarea să-şi fi făcut „desăvârşit" lucrarea în el. Iar cea care produce răbdarea este încercarea credinţei (Iacov 1.3,4; 5.11).
Ca şi Iov, suntem întotdeauna nerăbdători să ştim care va fi sfârşitul celor ce ni se întâmplă, dar Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, nu ne descoperă, în general, mai dinainte lucrul acesta, pentru a putea ajunge să învăţăm adevărata răbdare, cea care nu cere întâi să înţeleagă, pentru a ne putea apoi supune sau bizui pe El. Iov a învăţat o primă lecţie, că nu se poate ajuta singur şi că orice înţelepciune „a fost alungată" de la el (v. 13).

 Ar fi bine dacă am învăţa-o şi noi. Şi nu trebuie nicidecum să trecem prin multe suferinţe pentru a ne-o însuşi, ci doar să credem simplu ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Căutaţi pe Domnul !

Iata ca a trecut si mini-vacanta de iarna si majoritatea s-au reintors la locurile de munca, chiar daca mai sunt pe ici-colo doi-trei(cum este si cazul meu) care inca mai au liber aceasta sarbatoare de astazi, Botezul Domnului.

E minunat ca si azi am putut petrece in Casa Domnului. Psalmistul spunea: "Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte"

Am stat si m-am gandit, cate mii de zile am trait deja si anul acesta...? Multe ...!

Cu cat petrec mai mult in prezenta Domnului, cu atat dorinta e mai mare.

Ma gandeam la tristele perioade din viata mea, cand mersul la biserica devenise rutina, la momentele cand uneori era aproape o corvoada, cand mergeam cu sufletul gol si ma intorceam acasa tot atat de seaca si pustie in suflet, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incarc, ci in inima mea nu era loc pentru Dumnezeu, pentru ca mi-era sufletul ocupat cu alte lucruri, dar dau slava Domnului ca astazi imi gasesc placerea in Casa Tatalui meu.Si daca as putea sa traiesc doar prin hrana sufletului, mi-ar fi suficient.

Cineva spunea, "prea multa biserica"....

Oare....? Pentru cine e prea multa? Pentru cei care nu isi gasesc placerea in Domnul, cred eu.

 Astazi m-a sunat o prietena dupa orele pranzului, si cum eram singura acasa am avut timp sa stau mai mult la telefon. Printre altele vorbeam despre timpul acesta care nu ne mai permite de a ne vedea, de a mai povesti si motivul pentru care nu mai gasim timpul necesar.I-am marturisit ca intr-adevar mi-e dor sa ne vedem, insa  timpul meu e foarte limitat, mai ales cand sunt si la servici, insa am ajuns la acest stadiu si pentru asta nu pot decat sa Ii multumesc lui Dumnezeu, am ajuns  sa imi gasesc toata placerea in  EL.

Nu exagerez cu nimic, si nu zic acest lucru din mandrie(departe de mine), ci pur si simplu tot ceea ce am, ma implineste. Am nevoie de prieteni si ma rog pentru ei ca Domnul sa ii binecuvinteze, insa nu tanjesc de a avea alt program. Daca inainte imi doream sa merg sa ma plimb, sa ies la o cafea cu o prietena, sa ies ore in sir la shopping(si cu rost si fara rost), iata ca azi tot ceea ce imi doresc este sa  stau in prezenta lui Dumnezeu, sa vorbesc cat mai mult despre El, sa impartasesc cu oamenii experientele  prin care Dumnezeu ma trece si ne trece pe fiecare, sa-I cant, sa-mi vorbeasca, sa-L ascult, sa spun si altora tot ceea ce Dumnezeu a facut in viata mea. Imi place oridecate ori  am ocazia  sa stau si sa vorbesc despre Domnul cu toti ce-i care doresc acest lucru.
Iata ca Dumnezeu ne poate schimba atentia si focalizarea noastra a fiecaruia.

Stiu ca uneori este greu sa intelegem acest lucru, insa atunci cand cauti sa IL cunosti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, vei intelege si tu acest lucru.
Isaia 55:6

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

Adu-ti aminte...!

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

Apocalipsa  2:5

Cred ca acest verset, acum la inceput de an nu face altceva decat ne motiveaza sa meditam fiecare la starea noastra spirituala. 

"Adu-ti aminte", este un exercitiu al memoriei.

Intr-un an intampinam multe situatii, dar intr-o viata si mai multe.

Daca ne gandim numai in ultimul an cred ca fiecare din noi am avut situatii poate complicate prin care am trecut si cred ca fiecare am intampinat diferite probleme.Sunt convinsa ca fiecare isi aduce aminte de problemele sale.Tu le stii pe ale tale, eu pe ale mele la fel, cum si spiritual ne cunoastem starea fiecare.

Daca privim la poporul Israel si recitim istoria lui, cu siguranta ne aducem aminte prin tot ce au trecut. Dupa un an in care au bajbait  prin pustiu, ajunsi la hotarul Canaanului, acestia refuza sa intre pentru ca frica si necredinta i-au cuprins, in urma vestilor aduse de cele 12 iscoade.

Avertizati de Dumnezeu, Numeri 14:34 

"După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi". Poporul israelit se incapataneaza si se razvratesc impotriva lui Dumnezeu, iar timp de 40 de ani ratacesc prin pustiu, intorcandu-se in acelasi loc fara a junge la destinatie.Doar doi au intrat in Tara Promisa, Iosua si Caleb. Tinerii sub 25 de ani, noua generatie a trebuit sa faca fata pacatelor comise de parintii lor.

Sunt convinsa ca nici lor nu le-a fost usor si cred ca parintii lor le-au fost exemple in ceea ce priveste neascultarea, dar ei nu au vrut sa  calce pe urmele lor.Pentru popor, Canaanul a fost un esec, pentru ca desi au dorit sa il vada, nu au reusit sa ajunga in el.

Daca poporul se intorcea cu smerenie inaintea Lui, cu siguranta Dumnezeu s-ar fi indurat.

Pentru Israel acesta a fost esecul lor, si i-a costat, pentru tine care este...?

Poate ca anul care a trecut te-ai ambitionat in anumite privinte, si nu ai vrut sa asculti de Dumnezeu, de-aceea Dumnezeu si-a intors fata de la tine.

Cel mai bun lucru pe care poti sa il faci...."adu-ti aminte".

Adu-ti aminte cand ai renuntat in a-I asculta vocea LUI?

Adu-ti aminte unde ai incetat sa-L mai urmezi?

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut...spune versetul.Daca vrem ca drumul nostru sa se termine cu bine si sa ajungem in Tara Promisa este momentul cel mai prielnic in a ne face o analiza sa vedem pe ce drum suntm.Daca suntem pe o cale gresita, e vremea sa ne intoarcem.

"Pocainta" este modalitatea prin care ii aratam ca vrem din nou ca drumul nostru sa fie drumul lui Hristos.

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

Hrana ta zilnica!

6 Ianuarie
Iov 5.1-27
Principala temă pe care cei trei prieteni doresc s-o dezvolte în discursurile lor este că Dumnezeu este drept. Deşi o vor aborda în moduri diferite, ei vor susţine aceeaşi idee, că Dumnezeul cel drept nu l-ar fi lovit atât de crunt pe Iov dacă acesta n-ar fi meritat-o, cu alte cuvinte, că toate încercările care s-au abătut asupra lui sunt o pedeapsă, o judecată. «Să-şi mărturisească păcatele, şi va fi restabilit!» Ştim însă, încă de la începutul cărţii, că Iov nu putea fi învinuit de nimic cert, pentru că Domnul însuşi îi spusese lui Satan: „M-ai întărâtat împotriva lui, ca să-1 înghit fără motiv" (2.3). 

Este deci o greşeală să se considere suferinţele lui ca fiind o pedeapsă.
Cu excepţia cuvântului «pedeapsă», v. 17 şi 18 sunt un admirabil rezumat al întregii istorii a lui Iov. Am putea asemăna aceste versete cu Proverbe 3.11,12, citate în Evrei 12.5,6: „Fiul meu, nu dispreţui îndrumarea Domnului şi nici nu desconsidera mustrarea Lui; pentru că Domnul îl mustră pe acela pe care-1 iubeşte". In ce priveşte mustrarea, cu siguranţă că Domnul avea ce să mustre şi să corecteze la slujitorul Său: conştienta propriei îndreptăţiri; iar în ce priveşte rana, El o făcuse şi tot El o va vindeca, spre binele lui Iov. Ce mângâiere cu totul deosebită găsim în cuvintele: «Acela pe care-l iubeşte Domnul!» Urgia dezlănţuită de Satan ajunge, în final, pentru cel credincios, o dovadă a dragostei divine.

Hrana ta zilnica!

5 Ianuarie
Iov 4.1-21
Este rândul prietenilor lui Iov să ia cuvântul. Ce pot spune aceşti «mângâietori» despre mângâiere! Cu ce înţelepciune vor aceşti «înţelepţi» să-şi instruiască prietenul nefericit şi să-i potolească disperarea? Aveau ei, precum mai târziu Divinul lor învăţător, acea limbă iscusită care să ştie „să ajute cu un cuvânt pe cel obosit" (Isaia 50.4)? 

Dimpotrivă, unul după altul, discursurile lor nu vor face decât să-1 exaspereze pe sărmanul Iov! Acest lucru se întâmplă nu pentru că argumentele lor ar fi fost mereu false - din contră, găsim în ele mari adevăruri, care fac parte din Cuvântul inspirat, unele versete fiind chiar citate în Noul Testament (de exemplu, Iov 5.13 este citat în 1 Corinteni 3.19) - ci pentru că Elifaz, Bildad şi Ţofar aplică greşit aceste adevăruri în cazul lui Iov. Asemeni acestor trei oameni, şi noi putem cunoaşte multe adevăruri, dar pe care să le cităm într-un mod nepotrivit. „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!” - găsim scris în cartea Proverbe (15.23).
În v. 3 şi 4, Elifaz depune o mărturie bună despre Iov, amintindu-i acestuia că, înainte să fi fost sub disciplină, el însuşi întărise mâinile slăbite şi genunchii care se îndoiau (Evrei 12.12).

 In următoarele versete, schimbând oarecum tonul adresării, îi spune destul de brusc prietenului său: «Ei bine, întrucât este rândul tău să fii în necaz, pune deci în practică ceea ce tu i-ai învăţat pe alţii!» (vezi Romani 2.21).

Sfarsitul lumii

            Unul din blogurile pe care le urmaresc atent este al fratelui Branzei, http://barzilaiendan.wordpress.com/author/barzilaiendan/

Asta seara(ora Romaniei), fratele Branzei a postat una din minunatele predici ale fratelui Pitt Popovici.

Eram mica cand parintii mei ii ascultau seara de seara pe vremea "raposatului" la radio Monte Carlo, daca nu gresesc, atat pe fr. Pitt, pe fratele Valentin si Alexa Popovici. Bineinteles si noi copiii luam parte la aceste seri cand erau transmise aceste mesaje.In varsta de 95 de ani, fratele Pitt si-a pastrat acelasi glas fermecator, acelasi accent asa cum il stiu eu de pe undele de radio.Astazi ascultam acest mesaj care a fost predicat in ultima zi a anului 2013.Nu pot insa sa ma bucur doar eu, asa ca am sa il postez pentru a-l auzi si altii (cei care sunt setosi dupa Cuvantul lui Dumnezeu).

        Domnul sa fie slavit pentru ca a lasat acesti oameni minunati printre noi.

                     

                      

Inarmati cu rabdare si credinciosie!

Asa cum am promis, voi incerca sa arat cateva exemple de oameni care au avut parte de lungi asteptari a implinirii promisiunilor pe care Dumnezeu le-a facut.

Avraam este unul dintre acesti oameni care a incercat mult timp sa inteleaga de ce Dumnezeu zaboveste in implinirea fagaduintei pe care i-a dat-o. Sa nu uitam ceea ce i-a fagaduit Dumnezeu:

"Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine"

Geneza 12:1-3

Cand Dumnezeu i-a facut promisiunea aceasta Avraam avea 75 de ani. Dumnezeu si-a adus aminte de ceea ce i-a fagaduit si la vremea potrivita i-a daruit un fiu. Cati ani avea Avraam cand s-a nascut primul lui fiu...? 100 de ani! 

25 de ani de asteptare....25 de ani in care Avraam s-a chinuit sa inteleaga de ce Dumnezeu zaboveste in implinirea fagaduintei.

Iosif, un alt exemplu care a tot incercat sa inteleaga de ce Dumnezeu a ingaduit sa ajunga in inchisoare nevinovat, dar cel mai mult nu a inteles de ce Dumnezeu l-a tinut atata timp acolo. Cat...? 13 ani Iosif a fost tinut ca rob din care 3 ani in temnita, fiind nevinovat.

Cu mult in urma Iosif avusese un vis, la varsta de 17 ani. Inca de-atunci Dumnezeu i-a descoperit printr-un vis profetic, in care snopii ceilalti s-au aruncat cu fata la pamant in fata snopului sau.

3 ani inchis, nevinovat - si Iosif nu intelegea! Si iata ca dupa 20 de ani (13 ani rob + 7 ani de belsug),visul lui se implineste pana in cele mai mici amanunte.

Moise pana sa scoata poporul din robia Egiptului a petrecut ani multi de singuratate si nu intelegea, de ce.

 ISUS este un alt exemplu care a asteptat in tacere  pana sa implineasca voia Celui care l-a trimis.

Cat timp..? 33 de ani si jumatate de asteptare!

Iata ca nu intotdeauna Dumnezeu raspunde imediat. Deseori ne intrebam, 

"Doamne, de ce mai zabovesti..?"

Avraam nu a incetat sa creada ca Dumnezeu va implini ceea ce a fagaduit. Cred ca nici pentru El nu a fost usoara asteptarea, insa el a ramas credincios.In Romani avem un verset care ne incurajeaza tare mult in acest scop. 

"El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească"

Toate promisiunile Lui se vor implini pentru ca, Cuvantul LUI este plin de putere.

"....prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe..."

Chiar daca intarzie in implinirea fagaduintei, nu inceta sa crezi in El, pentru ca ceea ce El ti-a promis va implini. Asigura-te doar ca ai primit din partea Lui o promisiune certa intr-o anumita privinta.

Ceea ce El ne-a promis prin Cuvantul Sau in Scriptura totul se va implini.Insa sunt anumite situatii cand Dumnezeu ne face promisiuni noua personal prin diferite moduri, fie prin proroci, fie prin vise profetice sau vedenii, toate acestea El le va implini, trebuie doar sa avem certitudinea ca sunt din partea lui Dumnezeu prin Cuvantul Sau.

"....şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa."

Evrei 10:21-23

Daca sunt fagaduinte din partea lui Dumnezeu inca  neimplinite si atat eu, cat si tu in anul 2013 am asteptat ca  Domnul sa le implineasca si ele nu s-au implinit in viata noastra, rugaciunea mea este ca, Dumnezeu sa ne inarmeze cu rabdare si credinciosie fata de El, pentru ca Dumnezeu totdeauna isi tine Cuvantul.

 

Hrana ta zilnica!

4 Ianuarie
Iov 3.1-26
Asemenea valurilor care se rostogolesc şi se sparg cu zgomot unul după altul, asupra lui Iov se năpustesc şapte încercări succesive. Vrăjmaşul (a cărui mânie este întotdeauna aprinsă când vede dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi), 1-a lovit pe patriarh în cinci rânduri: de trei ori asupra bunurilor sale, a patra oară asupra copiilor săi, apoi asupra sănătăţii sale. A şasea lovitură, mult mai mârşavă, a venit din partea soţiei sale, însă omul lui Dumnezeu a rămas neclintit. Apoi vine cea din urmă din aceste şapte necazuri (5.19), dintr-o direcţie din care nu se aşteptase deloc: Trei prieteni se înţeleseseră să-i facă lui Iov o vizită de compătimire. Şi ceea ce n-au reuşit să producă atacurile furibunde ale lui Satan va împlini intervenţia acestor consolatori. Remarcăm cât de dificil este de făcut o vizită utilă cuiva care trece prin încercări şi cât de importantă este pregătirea ei în rugăciune. Aceşti oameni stau acolo, tăcuţi, privindu-1 în dezolarea sa pe cel pe care-1 cunoscuseră şi-1 respectaseră în prosperitatea sa. Dar prezentarea în faţa celorlalţi a nimicniciei sale, faptul de a fi compătimit, erau lucruri pe care Iov nu le putea suporta. Amărăciunea înăbuşită atâta vreme se revarsă în sfârşit. Cu cuvinte sfâşietoare, Iov îşi „blestemă ziua"; ar fi vrut să nu se fi născut. îşi doreşte moartea. Dar, în înţelepciunea şi în dragostea Sa, Dumnezeu nu-i permisese lui Satan să meargă până într-acolo.

Dezamagiri, neimpliniri, promisiuni....

Daca stam si ne gandim la inceputul anului 2013 si chiar pe parcursul anului, au fost date multe pronsticuri si au fost multe previziuni din partea multora, numai ca nimic din tot ceea ce a fost prezis nu s-a intamplat, si asta nu face altceva decat ne intareste credinta in Cuvantul lui Dumnezeu si ne incurajeaza sa credem in continuare tot ceea ce scrie si ce ne promite Dumnezeu, pentru ca EL ESTE Singurul suveran pe pamant si in cer si toata autoritatea este in Mana Lui. 

Toate Ii sunt supuse NUMAI LUI ! Slava Lui!

S-a incheiat un an! 

Pentru unii poate s-a scurs prea repede, pentru ca nu au reusit sa faca tot ce si-au propus, pentru altii poate a fost un an prea lung, mai ales daca le-a fost dat sa poarte o suferinta in trup, insa indiferent de categorie, sirul zilelor si mersul timpului isi continua ritmul dat de Dumnezeu, fie ca vrem sau nu vrem.

S-a scurs un an in care ne-am propus sa realizam atatea lucruri, un an in care am promis noi atatea lucruri, un an in care  altii ne-au facut noua promisiuni, insa nu stiu cate din toate acestea s-au realizat si s-au implinit.

Sunt convinsa ca nu tot din ceea ce ne-am propus fiecare, am si reusit sa ducem la bun sfarsit, asa cum am convingerea ca nu tot ceea ce am si promis noi altora, am dus la indeplinire, dar tot la fel cred ca si promisiunile altora facute fata de noi, nu au fost respectate. Si iata ca ne-am trezit la final de an in fata unor neimpliniri, fie ele de orice natura si in inima noastra a aparut dezamagirea.

Numai ca  daca ne uitam in Scriptura apare un verset care, facand un calcul la numarul cartilor scrise si numarul versetelor, acest verset este scris EXACT in mijlocul Bibliei:

"Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om..."

Psalmi 118:8

 Oare la intamplare a fost scris acest verset? 

Dumnezeu a facut omul si El ne cunoaste pe fiecare. Acest verset a fost scris dupa caderea omului in pacat. Prin caderea in pacat omul si-a pierdut multe din calitatile deosebit de frumoase date de Dumnezeu, printre care si pierderea cuvantului dat. Asa ca nu trebuie sa fim mirati ca ne-au fost facute promisiuni si n-au fost implinite, ca noi am facut promisiuni si nu le-am implinit, pentru ca atat noi cat si cei din jurul nostru SUNTEM OAMENI, urmasi ai lui Adam.

Apare insa ISUS HRISTOS si accepta sa preia aceste pacate asupra Sa, se face pacat pentru noi dandu-si viata la Golgota. Prin aceasta jertfa noi suntem mantuiti si salvati, iar pacatele noastre sunt aruncate in marea uitarii, asa spune Scriptura si eu cred acest lucru. Psalmul 103 (va recomad sa il cititi) ne vorbeste atat de frumos de modul cum se indura Dumnezeu fata de noi, daca ne intoarcem la El si-L acceptam  pe Fiul Sau ca Mantuitor si Salvator al vietii noastre.

"...cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi"

spune vers.12, iar in Isaia 43:25 scrie:

"Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale"

In Mica 7:19

"El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor"

Prin ISUS HRISTOS noi nu mai suntem urmasi ai lui Adam, ci suntem mostenitori pentru ca suntem Fii de Dumnezeu. Ce minunat!

In Ioan 1:12 scrie,

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu"

iar in Romani 8:17 scrie:

"Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El"

Iata  ca acum, ca si si Fii ai lui Dumnezeu nu mai avem acest drept de a fi ca si inainte, pana a-L cunoaste pe Hristos, acum trebuie sa semanam tot mai mult cu Tatal nostru. 

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă, spune Pavel in ep. sa din  Romani 6:4, ca atare: "Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus" 

1 Ioan 2:6

Asta ce inseamna....? Noi nu mai putem sa traim ca si inainte! Nu mai trebuie sa facem promisiuni si sa nu le ducem la indeplinire, pentru ca Isus nu face acest lucru. Din contra in multimea de promisiuni neimplinite, exista Cineva care implineste tot ce a zis. Tot ceea ce a promis, El a implinit.

In acest caz, dezamagirea nu isi mai are rostul in viata noastra. Noi traim acum bazati pe promisiunile lui Dumnezeu si stim ca ceea ce El ne-a fagaduit, a si implinit si chiar daca a trecut si anul 2013 si Dumnezeu intarzie si inca nu a implinit ceea ce ne-a promis cu siguranta are motivele LUI.

In urmatorul editorial am sa incerc sa arat cativa oameni care au avut parte de lungi asteptari a implinirii promisiunilor lui Dumnezeu, insa cu toate acestea ei au ramas credinciosi LUI.

Hrana ta zilnica!

3 Ianuarie
Iov 2.1-13
Cu permisiunea Domnului, Satan lansează un nou asalt împotriva lui Iov: de astă dată este un atac la propria sa persoană. Pentru soţia lui Iov este prea mult. „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!", strigă ea, provocându-şi soţul (v. 9). Este o nouă încercare pentru patriarhul nostru, ca însăşi soţia lui să fie instrumentul din mâna vrăjmaşului pentru a-1 instiga să-L „blesteme pe Dumnezeu în faţă" (cum prezisese Satan: 1.11; 2.5). Totuşi Iov rămâne ferm, primind „din partea lui Dumnezeu" atât răul, cât şi binele (v. 10; Plângeri 3.38).
Noi, care ne irităm adesea din cauza unor lucruri atât de mărunte, am face bine să luăm aminte şi să imităm exemplul acestui om al lui Dumnezeu. În timp ce tendinţa noastră este de a pune întotdeauna dificultăţile pe seama unor cauze (vizibile), Iov nu-i face responsabili de nenorocirile sale nici pe sabeeni, nici pe caldeeni şi nici chiar pe Satan. El recunoaşte mâna lui Dumnezeu în spatele acestor agenţi umani (deşi nu conştientizează încă faptul că este o mână iubitoare). Noi însă avem un Model nespus mai minunat: pe Cel care a luat totul din mâna Tatălui Său, inclusiv paharul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului (Ioan 18.11).
Capitolul se încheie cu o scenă mişcătoare: Iov şi cei trei prieteni ai săi stau cufundaţi în muţenie timp de şapte zile, în faţa unei dureri fără seamăn şi a unei taine prea adânci.

Hrana ta zilnica!

2 Ianuarie
Iov 1.13-22
Până în momentul acesta, Domnul îl înconjurase pe robul Său Iov cu un adevărat gard protector (v. 10): este acea barieră (nevăzută) care îi protejează pe cei credincioşi atât faţă de atacurile din afară, cât şi faţă de propriile tendinţe de a se depărta de locul binecuvântării. De exemplu, copiii care au părinţi creştini sunt păziţi prin învăţătura primită în casă şi în adunare. Fie ca ei să nu distrugă niciodată în mod voit acest gard protector (Eclesiastul 10.8)!
Satan obţine permisiunea de a acţiona (comp. cu Luca 22.31) şi, alegând ziua prielnică, îl izbeşte pe nefericitul Iov cu patru lovituri succesive, cu o râvnă care îi scoate în evidenţă ura. Într-o clipă, fără să-şi fi putut trage răsuflarea (cap. 9.18), patriarhul nostru se trezeşte jefuit de toată bogăţia sa şi lipsit de toţi cei zece copii. Neclătinat în mijlocul dezastrului, el rămâne în picioare, arătând că încrederea lui nu se odihnea pe bunurile primite, ci pe Acela care i le dăruise.
„Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu?" insinuase diavolul (v. 9). Prin har, Iov îi dă lui Satan votul de neîncredere şi, chiar când nu mai are absolut nimic, el continuă să se teamă de Dumnezeu. Satan afirmase: „să vezi dacă nu Te va blestema" (v. 11), însă Iov, chiar când totul îi este luat, strigă încrezător: binecuvântat fie Numele Domnului!", punând în practică îndemnul atât de dificil de împlinit, „mulţumiţi pentru toate" (1 Tesaloniceni 5.18).

Hrana ta zilnica!

1 Ianuarie
Iov 1.1-12
Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută să-i înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).
Să-I cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp ce-1 vom privi pe Iov însuşindu-şi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.
«Duhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce s-a petrecut în timpul încercărilor lui. Merită osteneala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!» 

In timp ce primele versete (1-5) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce hotărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El i-o acordă lui Satan este strict limitată. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile" (încercările de după prosperitate) „lucrează împreună spre bine", pentru cel care se teme de Dumnezeu.

Al treilea an de studiu!

Cu ajutorul Domnului, iata ca intram in studierea celui de-al treilea an al Scripturii.

Ne-am propus sa citim Scriptura si sa o studiem cu atentie timp de 5 ani. Suntem in al treilea an si vom continua studiile cu cartea IOV, pentru ca am terminat anul 2013 cu cartea Estera.

Cartea Iov este una din preferatele mele!

Prefaţă
Acest al treilea volum este structurat în alt mod decât celelalte două precedente („De la Geneza la Iosua" şi „De la Judecători la Estera").
Pentru a nu obosi atenţia tinerilor noştri cititori, nu ni s-a părut de dorit să continuăm urmărind ordinea exactă a cărţilor din Biblie, ceea ce ar fi condus la citirea unul după altul a tuturor Psalmilor, apoi a Proverbelor. Cărţile rămase de parcurs au fost repartizate potrivit schemei: „Parcurgerea Bibliei în cinci ani". Potrivit aceloraşi motive, unele pasaje nu au fost comentate (din Iov şi din Profeţi), deşi citirea lor a fost, bineînţeles, recomandată.
Reamintim că această lucrare nu constituie un „studiu", ci mai degrabă un buchet de gânduri vizând creşterea zilnică prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu.
Să nu uităm niciodată că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3.16,17).
Domnul să ne ajute ca, citind Cuvântul Său, să facem împreună cu El aceste experienţe şi aceste progrese.

Parcurgerea Bibliei în cinci ani «Scripturile în fiecare zi»
În primul an : de la Geneza la Iosua.
În al doilea an : de la Judecători la Estera.
În al treilea an : Iov; Psalmii 1-41; Proverbe 1-I5; Isaia; Matei; Ieremia;
Plângerile lui Ieremia; Marcu.
În al patrulea an : Psalmii 42-89; Ezechiel. de la Luca la 2 Corinteni.
în al cincilea an : Psalmii 90-150; Proverbe 16 - Cântarea Cântărilor; de la Daniel la .
Maleahi; de la Galateni la Apocalipsa.

LA MULTI ANI!

Anul vechi s-a sfarsit si cum fiecare sfarsit are si un inceput, iata ca  Dumnezeu a ingaduit ca sa intram sanatosi si in acest an!

Personal Ii multumesc ca mi-a mai dat sansa sa ma bucur inca un an si mai mult mi-a dat bucuria sa-i am alaturi pe ambii parinti in aceasta noapte, la cumpana dintre ani. 

Acest lucru este o mare bucurie  si un mare har!

Este un inceput de an nou, nu-l cunoastem, nu stim ce va fi, nu stim cum va fi, insa stim un singur lucru, in mainile Dumnezeului celui viu nu avem de ce sa ne ingrijoram. De-aceea spun si eu ca David:

"Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra"

 

Va urez tuturor un an binecuvantat, pace, sanatate si fie ca  Dumnezeu sa fie prioritatea  si scopul in viata noastra.

LA MULTI ANI!

Psalmul  20 este urarea mea pentru voi, prietenii mei dragi!

Ruga catre Domnul!

In acest moment o singura rugaciune am catre Domnul, si ea se gaseste scrisa in 

1 Cronici 17:27

Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! 

Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”