Versetul zilei

20 decembrie 2013

O veste imbucuratoare-Timisoara fara avorturi!

Nu stiu daca se putea o veste mai buna acum in prag de Nasterea Domnului...
Medicii ginecologici din vestul țării refuză să scape femeile de sarcinile nedorite. Chiar dacă sunt obligați de lege să facă avorturi, specialiștii de la maternități au decis să pună în aplicare o lege nescrisă, prin care, spun ei, evită comiterea de păcate.
În repetate rânduri, medicii ginecologi au fost acuzați de creștini că prin avorturi comit crime duble. Cu puțin timp înainte de Crăciun, medicii au decis să pună capăt intervențiilor de acest gen. Practic, timp de trei săptămâni, toate gravidele vor merge degeaba la spitale, pentru că medicii nu vor omorâ feții.
Chiar și conducerea spitalelor aprobă decizia angajaților. Situația s-a repetat și de Paște. La Lugoj, directorul medical al Spitalului “Teodor Andrei” Lugoj, doctorul Mircea Șerpe, susținea atunci că intervențiile ginecologilor se vor face doar în cazurile extrem de  deosebite. Practic, chiuretajele vor fi puse în aplicare doar în condițiile în care viața pacientei este pusă în pericol.
Pauza de la avorturi s-a repetat și cu ocazia Paștelui Ortodox, precum și în zilele cu cruce roșie în calendar.
Ea este ginecologul din Timișoara care nu face avorturi, pentru că le-a trăit pe propria piele.O poveste cutremurătoare!

Decizia medicilor din Banat, care nu mai vor să facă avorturi în perioada Paștelui catolic și ortodox, scoate la iveală eroi. Doctorul Olimpia Oprea este unul dintre ei. Femeia regretă că în tinerețe a făcut o greșeală enormă, când a renunțat la o sarcină dublă. Ar fi trebui să aducă pe lume gemeni, dar era prea speriată. A făcut avort, acum regretă, dar ”pedeapsa” aleasă este să le învețe pe alte femei să nu facă greșeala ei.
Am fost marcată de ceea ce s-a întâmplat şi nu am putut să uit niciodată trauma sufletească prin care am trecut. Ulterior, a rămas din nou gravidă. Tudor este numele minunii. Când Tudor avea 5-6 ani, am visat la un moment dat doi îngeraşi. M-am întrebat atunci şi mă mai întreb încă, dacă nu cumva cei doi îngeraşi erau gemenii pe care nu i-am adus pe lume. Mă voi întreba mereu ce se întâmplă cu sufleţelul lor” spune Olimpia Oprea.
Chiar dacă au trecut ani în șir de când refuză să facă avorturi, doctorița Olimpia Oprea luptă de atunci ca femeile din Banat să nu facă o greșeală.
„În ultimii ani am avut o reţinere tot mai pronunţată în a face întreruperi de sarcină. Pacientelor care intenţionau să facă acest lucru le arătam embrionul la ecograf şi încercam să le conving să se răzgândească. Întreruperea unei sarcini este o traumă şi pentru noi, doctorii. Este o bucurie foarte mare când ajuţi un copil sănătos să se nască. E groaznic să întrerupi o sarcină”, mai spune doctorul Olimpia Oprea 
 Stire preluata de pe :http://exclusivtm.ro/

Hrana ta zilnica!

20 Decembrie
Estera 1.10-22
Refuzul împărătesei Vasti de a răspunde la chemarea soţului ei, să-şi arate frumuseţea, stârneşte mânia acestuia. Assuerus (Ahaşveroş) este în mod clar un om violent, însă mânia nu poate fi considerată un semn de putere sau de autoritate. În general, ea denotă contrariul: slă-biciune de caracter şi lipsa autocontrolului. Cunoaştem din propria experienţă ce greu este să ne controlăm reacţiile când avem de făcut faţă dificultăţilor şi, în special, când acestea se acumulează. Să cerem astfel Domnului puterea de a ne controla.
Împărăteasa Vasti este aici imaginea creştinătăţii responsabile, smulse din mijlocul naţiunilor. Hristos a aşteptat ca Biserica Lui să-şi arate frumuseţea înaintea lumii şi, astfel, ca ea să-I preamărească gloria. Însă, vai! Cum a răspuns ea la această dorinţă? Printr-o descon-siderare totală a voii Domnului! Dar se apropie ziua când ea va auzi aceste cuvinte îngrozitoare: „Te voi vărsa din gura Mea" (Apocalipsa 3.16). Creştinule, dacă Biserica, în întregul ei, şi-a pierdut mărturia pe care trebuia s-o poarte, nu uita tu s-o duci mai departe! Dumnezeu aşteaptă ca fiecare dintre copiii Lui să arate lumii ceva din frumuseţea morală a Domnului Isus.

19 decembrie 2013

Prunc divin

Va invit sa ascultati un cantec minunat care ne introduce in atmosfera frumoasei sarbatori a Nasterii Domnului!
        O zi minunata !                

Craciun sau Nasterea Domnului?


Mai sunt doar cateva zile si intram in asa zisa mini-vacanta de iarna.  Pentru multi este simplu, "doar Craciunul", pentru altii este  Nasterea Mantuitorului. Multi o trateaza ca fiind una  din sarbatorile traditionale de iarna in care vine Mos Craciun plin de daruri, in care mancarea si bautura e pe masura si din belsug. E sarbatoarea mult astepatata, deoarece  majoritatea  intra intr-o scurta vacanta de iarna.Cu alte cuvinte este  o sarbatoare pe care toata lumea o asteapta cu mult drag.Insa am devenit atat de obisnuiti cu ea, incat uitam de fapt ce sarbatorim si ce semnifica.

Intr-un satuc micut, traia o familie de tarani care aveau doi copii. Tatal nu credea in Dumnezeu, si  nu se ferea sa declare  si altora ceea ce simte el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi  spre exemplu, Craciunul.
Sotia lui fiind foarte credincioasa si-a crescut copiii in frica de Dumnezeu. Asa au ajuns ca si ei sa creada in  Isus Hristos si sa fie foarte credinciosi, in ciuda crezului pe care il avea tatal lor
Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau.
L-a invitat si pe el, dar a refuzat:
“Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!”
Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa.
N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, vedea  peste tot  o  mare furtuna de zapada.
S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.Auzise un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, a iesit din casa sa vada ce lovise fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice.
Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop. Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam. Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.”
Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele.
Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele nu intelegeau....
S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu.
Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta.
„De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?”
Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om.
„Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul.
Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur.
Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte:
„Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!” 
Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme:
„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”
 Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze.
„Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!”
Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand.
Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui:
„Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!”

Intelegi tu dragul meu de ce a venit Isus Hristos in lumea aceasta?
Intelegi tu de ce s-a intrupat in chip de om?
Intelegi tu ca aceasta sarbatoare nu este o simpla traditie, ci este un eveniment real care s-a petrecut cu peste 2000 de ani in urma?
De ce a ales Dumnezeu sa faca acest lucru?
Pentru mine, pentru tine, ca prin El sa gasim calea spre cer!

Sarbatori binecuvantate!

Hrana ta zilnica!

19 Decembrie
Estera 1.1-9

Istoria Esterei constituie o naraţiune cu totul distinctă, care poate fi plasată cronologic între capitolele 6 şi 7 ale cărţii Ezra. Pe de o parte, ea îi prezintă pe acei iudei care au rămas în imperiul persan după întoarcerea unora în Ierusalim (prima întoarcere); pe de altă parte, îl prezintă pe suveranul acestui imperiu, puternicul Assuerus (Ahaşveroş), împreună cu cei de la curtea lui. Acest împărat este cunoscut istoricilor ca Xerxes, fiul lui Darius. El a rămas celebru prin campania împotriva grecilor, marcată de răsunătoarea înfrângere a flotei lor la Salamina. Daniel 11.2 face aluzie la acest monarh şi la bogăţiile lui.
Petrecerea fabuloasă pe care el o dă în cap.1 a avut loc înaintea războiului cu Grecia, probabil cu scopul de a-1 pregăti. Totul în acest capitol este marcat de gloria omului, a cărui mândrie nu cunoaşte margini. Deşi un asemenea lux nu mai poate fi întâlnit, astăzi totuşi nu lipsesc manifestările grandioase şi sărbătorile prin care unii oameni (sau naţiuni) caută să se preamărească pe ei înşişi şi să-şi eclipseze vecinii. Copilul credincios al lui Dumnezeu n-are nici o parte în aceste lucruri. De ce? Tocmai pentru că puterea, inteligenţa, plăcerea şi toleranţa (amabilitatea - v. 8) omului se exaltează aici în mândrie.

18 decembrie 2013

Mai exista o sansa !

Iata-ne ajunsi, parca prea repede la finalul lui 2013.Sincer nici nu stiu cum a trecut asa de repede, si totusi a trecut. Fie ca vrem sau nu, viata noastra trece si anii se duc.Dar nu asta e durerea, ci unde mergem cand plecam de pe acest pamant....? 
Ca de fiecare data la final de an ne facem fiecare o analiza a tot ceea ce am facut, a tot ceea ce am fi putut face si nu am vrut sa facem, si ne mai facem si o analiza a tot ceea ce ne-am propus sa facem si nu am reusit.
Nu stiu ce a-ti  facut d-voastra, asa cum nu stiu nici ce nu a-ti facut, nu stiu ce  v-ati propus si nici nu stiu ce nu a-ti reusit din ceea ce v-ati propus, insa un lucru stiu sigur:
"fiecare din noi ne-am propus sa fim mai buni", cu alte cuvinte ne-am propus sa nu mai pacatuim in anul 2013.
Sincer nu stiu cati am reusit sa implinim aceasta promisiune, dar eu stiu sigur ca nu am reusit in totalitate sa ma tin de promisiune.
Oricat de mult ne straduim sa fim desavarsiti nu reusim, pentru ca zi de zi cel rau ne pandeste si da tarcoale ca un leu, insa doar prin mila si indurarea Domnului vom ajunge la final  desavarsiti, slava LUI.
Problema pacatului este o problema care afecteaza la orice nivel, la orice varsta si orice categorie de oameni.
Am intalnit cazuri  care mi-au marturisit: "sunt atat de pacatoasa, incat nici nu mai are rost sa ma mai rog, pentru ca oricum nu ma mai iarta..."
Gresit! Indiferent cat de mult ai pacatuit, Dumnezeu te iarta! Faptul ca esti in viata si inca mai poti cere iertare, este modul in care Dumnezeu iti spune, "inca iti mai dau o sansa".
Poate ca pacatul pe care l-ai savarsit nu este cunoscut in fata oamenilor, poate stie doar Dumnezeu, de-aceea este important ca acesta problema sa o rezolvi mai intai inaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu oricum ne cunoaste pe fiecare in parte si cunoaste si ceea ce facem sau gandim, de-aceea niciodata nu trebuie sa incercam sa cosmetizam sau sa-l minimalizam pacatul nostru.
Aseara venind spre casa de la servici ascultam radio Vocea Evangheliei si invitat era un tanar care lucra ca bijutier.La un moment dat in interviul care era, reporterul il intreba pe interlocutorul sau,
"cat este de tentant sa lucrezi cu aur?" Altii fura la servici cu masina, cu sacul, cu poseta, etc....la bijuterie e suficient "un gram" pe zi, se  numeste oare furt...?

Da, categoric! La fel este si cu acea minimalizare despre care vorbeam. Altii poate fura cu remorca, tu poate "sterpelesti" un lucru marunt sau de nimic, insa denumirea lui este FURT  in ambele cazuri. Sunt persoane care te  mint in fata cu tupeu, insa faptul ca tu glumesti cand e vorba de a spune adevarul, chiar daca e vorba de ceva "marunt" se numeste la fel "MINCIUNA". 
Un om poate fi bolnav de cancer la stomac, faptul ca spune ca are o indigestie doar, nu-l ajuta la nimic.Boala lui ramane aceeasi, indiferent ce denumire ii va da.La fel este si cu pacatul, indiferent cum vrem noi sa-l definim in varianta moderna, pacatul este pacat.

Isus ne da o veste buna. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si vrednic ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nelegiure. 1 Ioan 1:9

Ne apropiem de finalul acestui an, El vrea sa ne ierte. Un singur lucru trebuie sa facem, sa venim inaintea Lui si sa-I cerem iertare. Daca venim cu cainta si cu credinta, Isus ne va da iertarea si salvarea de care avem atata nevoie.
Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
Ps.86:5-6



 

Hrana ta zilnica!

18 Decembrie
Neemia 13.15-31

În pofida angajamentului pe care şi-1 luase (10.31), poporul n-a mai respectat odihna de sabat. Neemia ia măsurile cele mai energice pentru remedierea acestei situaţii.
Oare nu se cuvine ca şi noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să dăm cel puţin tot atâta importanţă zilei Domnului, precum odinioară Israel sabatului Său? Cu siguranţă, noi nu ne mai aflăm sub Lege. Dar este trist că duminica poate fi considerată de unii creştini drept o zi de răgaz, sau de odihnă obişnuită, sau folosită pentru lecţii de şcoală care s-ar fi putut termina cu o zi mai devreme.
La ce ne duc cu gândul aceste porţi care trebuia să fie închise în timpul nopţii pentru protecţia faţă de pericolele venind din afară? Nu ne amintesc o dată în plus de cetatea sfântă despre care este scris: „Porţile ei nicidecum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo... Şi nimic întinat nu va intra nicidecum în ea, nici cine practică urâciune şi minciună" (Apocalipsa 21.25, 27).
Cortina istoriei este căzută, în prezent, peste Israel. Ea se va ridica doar patru secole mai târziu (mai exact, patru sute patruzeci de ani), descoperindu-L pe Eliberatorul şi pe Mesia al lor, încă de pe prima pagină a Noului Testament.

17 decembrie 2013

Apocalipsa 13:16-18

De cateva zile am ramas fara laptop dandu-l pe mana unui "doctor in IT", asa ca trebuie sa ma pun bine cu sotul sa mi-l imprumute pe al lui, si cum el este un om foarte bun, mi l-a dat cu toata dragostea. Asa ca am deschis fara sa mai stau mult pe ganduri, ca sa scriu cate ceva pe blog, numai ca am dat peste un articol care m-a socat, desi in mod normal nu ar trebui, pentru ca trebuia sa ne asteptam si la asa ceva, dar m-a socat rapiditatea cu care se se implineste Biblia.

Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.


Pe site-ul Asociatiei  Medicilor de Familie din Mures am gasit urmatoarea stire:


Ştire de senzaţie: din mai 2014, în Europa, va fi introdusă obligaţia de a implanta tuturor nou-născuţilor un microcip sub piele.
Această nouă tehnologie va fi aplicată în spitalele publice, concomitent cu vaccinarea şi va stoca informaţii personale (nume, grupa sangvină, data naşterii) şi pentru a preveni cazurile de răpire
Microcipul va fi, de asemenea, echipat cu un puternic detector GPS, care va funcţiona cu o micro-baterie, care va fi înlocuită la fiecare doi ani, direct la spitale. Dimensiunea acestuia va fi foarte mică, de mărimea unui bob de orez, şi se va baza pe o tehnologie pasivă NWO.
Implantarea se va face în mod nedureros, subcutanat, în cotul stâng, zonă liberă de terminaţii nervoase. Cui doreşte, de asemenea, i se poate implanta gratuit microcipul prin completarea unui formular şi trimiterea cererii de membru ASL.
 stire preluata de pe:http://www.amfms.ro/