Craciun sau Nasterea Domnului?

Mai sunt doar cateva zile si intram in asa zisa mini-vacanta de iarna.  Pentru multi este simplu, "doar Craciunul", pentru altii este  Nasterea Mantuitorului. Multi o trateaza ca fiind una  din sarbatorile traditionale de iarna in care vine Mos Craciun plin de daruri, in care mancarea si bautura e pe masura si din belsug. E sarbatoarea mult astepatata, deoarece  majoritatea  intra intr-o scurta vacanta de iarna.Cu alte cuvinte este  o sarbatoare pe care toata lumea o asteapta cu mult drag.Insa am devenit atat de obisnuiti cu ea, incat uitam de fapt ce sarbatorim si ce semnifica. Intr-un satuc micut, traia o familie de tarani care aveau doi copii. Tatal nu credea in Dumnezeu, si  nu se ferea sa declare  si altora ceea ce simte el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi  spre exemplu, Craciunul. Sotia lui fiind foarte credincioasa si-a crescut copiii in frica de Dumnezeu. Asa au ajuns ca si ei sa creada in  Isus Hristos si sa fie foarte credinciosi, in ciuda crezului pe care il avea tatal lor Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau. L-a invitat si pe el, dar a refuzat: “Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!” Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa. N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, vedea  peste tot  o  mare furtuna de zapada. S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.Auzise un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, a iesit din casa sa vada ce lovise fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice. Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop. Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam. Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme. „Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.” Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele. Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele nu intelegeau.... S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu. Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta. „De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?” Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om. „Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare. Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul. Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur. Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte: „Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”  Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme: „De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”  Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze. „Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!” Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand. Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui: „Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!” Intelegi tu dragul meu de ce a venit Isus Hristos in lumea aceasta? Intelegi tu de ce s-a intrupat in chip de om? Intelegi tu ca aceasta sarbatoare nu este o simpla traditie, ci este un eveniment real care s-a petrecut cu peste 2000 de ani in urma? De ce a ales Dumnezeu sa faca acest lucru? Pentru mine, pentru tine, ca prin El sa gasim calea spre cer! Sarbatori binecuvantate!