Versetul zilei

9 noiembrie 2013

O dimineata binecuvantata!

M-am trezit cu o cantare minunata.
Eu voi trai, stiind ce e iertarea
Vesel voi fi, caci Tatal m-a salvat
Numele meu l-a scris in Cartea Vietii
Sunt fiul Sau, de moarte m-a salvat.

Fiind iertat, ii voi ierta pe altii,
Porunca Ta ostenit voi asculta
.

Eu voi trai, stiind ce este mila
Am fost iubit, deci voi iubi si eu
Nu voi lasa ca teama sa ma-nvinga
Voi asculta, Cuvantul Tau mereu.

Iar cand ai mei, frati vor fi in nevoie,
Voi fi prezent sa ii ajut si eu.

A Ta Imparatie fa sa vina
Puterea Ta sa creasca-n mine-as vrea
A vietii paine vreau sa dau cu cinste,
Prin mine hrana da flamanzilor.

Numele Tau sa-L port vreau in sfintenie,
Ca toti din jur sa vada Slava Ta

Amin, Amin, Amin

Hrana ta zilnica!

9 Noiembrie
2 Cronici 34.1-7 şi 34.29-33

Iosia semnifică: „Cel căruia Dumnezeu îi poartă de grijă". Şi toţi credincioşii am avea dreptul să purtăm acest nume frumos, însoţit încă de la naştere de această purtare de grijă, la vârsta de şaisprezece ani, Iosia începe să-L caute pe Domnul. El întreprinde apoi marea lucrare de trezire pe care am văzut-o în 2 Impăraţi 22 şi 23.
Şaisprezece ani este poate vârsta unora dintre cititorii noştri. Ei nu mai sunt copii; viaţa li se deschide înainte cu toate posibilităţile ei. Tinereţea reprezintă un capital preţios, oferit de Dumnezeu. Cum îl vor folosi? Unii îl irosesc prosteşte ... şi îi culeg mai apoi roadele amare. Alţii, mai prudenţi din punct de vedere omenesc, îşi dedică zilele tinereţii pentru pregătirea unei poziţii avantajoase, în sfârşit, alţii, cei mai înţelepţi, procedează precum Iosia. Întâi îl caută pe Domnul, apoi pun totul în acord cu voia Lui (Matei 6.33). Legea a fost regăsită în templu în timpul acestor strădanii. Pentru a face tot poporul să beneficieze de ea, Iosia trebuie să-i oblige să-L slujească pe Domnul (v. 33). Este semn rău! Oare ascultarea faţă de Domnul nu trebuie întotdeauna să izvorască din dragostea noastră pentru El? ,Aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta" spunea Moise poporului în momentul când le dădea această carte (Deut. 6.6).

8 noiembrie 2013

E toamna iar....

A câta oară spun: e toamnă iară?
A câta oară roade îmi culeg?
A câta oară ochii-mi numărară
Cocorii-n cârduri, cârduri când plecară?
Ai ştii să-mi spui acum a câta oară?

În geamul meu bat frunze-ngălbenite.
Desprinse de pe ramurile lor,
În ele văd o lume pe sfârşite
Sunt triste frunzele... sunt ruginite
Ai şti să-mi spui ceva din taina lor?

Din tot ce-a fost, rămâne-va sămânţa.
Viaţa nouă-n rodul copt, cules.
Aceasta va rămâne-n primăvară
Pentru eterna, fericita Ţară
Ca o comoară-n tainic înţeles.

A câta oară spun: e toamnă iară?
Şi-a câta oară frunze-mi bat în geam?
Când an de an cocorii se-nşirară
De ce să mai întreb a câta oară?
Îmi spun toţi anii mei desprinşi din ram!

Odată, n-oi mai întreba: "a câta oară"?
Căci forma vieţii din trecut s-a dus...
În existenţa mea spirituală
În noua şi cereasca primăvară
Nemuritor voi fi lângă Isus!

Ziditi-va sufleteste !

Iuda 1:20-21
Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică

Daca citim cateva versete inaintea celui pe care l-am scris, vedem ca acest indemn a fost dat in mod special, pentru o anume perioada. Care-i perioada...? "Vremurile din urma"(vers.18)
Ziditi-va sufleteste !
Intr-o vreme cat se poate de grea spiritual vorbind, desi daca stau si ma gandesc, este grea nu numai spiritual ci si pe plan pamantesc, Crestinii sunt sfatuiti de ap. Iuda sa stea tari in credinta. De fapt inca din primul verset al acestui capitol gasim aceleasi sfaturi.
Intrebarea este poti sa rezisti intr-o vreme ca aceasta, daramite sa te mai zidesti...?
Eu cred ca da...!
 Cateva sfaturi pentru a putea sta tari in credinta si a fi ziditi sufleteste:
  1. Studierea Scripturii!
  2. Rugaciunea!
  3. Ascultarea de Dumnezeu!
  4. Asteptand venirea Domnului ! 
In Cuvantul lui Dumnezeu vom gasi in orice vreme si in orice situatie  in care ne gasim, cuvinte de incurajare.
Rugaciunea este calea prin care Domnul se descopera. Rugaciunea facuta prin Duhul ne va putea calauzi in tot ceea ce trebuie sa facem si Duhul ne va da putere sa biruim orice lupta care se va abate asupra noastra.
Isus a spus:"Rămâneţi în dragostea Mea", ori asta cere ascultare neconditionata fata de Dumnezeu.
Revenirea lui ISUS este nadejdea noastra, si daca nu ne-ar fi lasat aceasta promisiune, sincer nu as fi inteles sensul vietii noastre pe pamant

Hrana ta zilnica!

8 Noiembrie
2 Cronici 33.14-25

Nu numai că harul lui Dumnezeu se lasă mişcat de rugăciunea stăruitoare a lui Manase, dar îi oferă încă o dată ocazia să repare, într-o anumită măsură, răul pe care-1 făcuse mai înainte. În adevăr, există întoarceri la Dumnezeu şi pe patul de moarte. Dar dacă aceste întoarceri oferă posibilitatea salvării sufletului, ele nu mai lasă timp pentru a-I mai putea servi Domnului aici jos, pe pământ. Şi asta ar fi o pierdere mare pentru eternitate! (2 Corinteni 5.10; 1 Corinteni 3.15).
Dovada convertirii este dată de roadele ei. Toată Iuda este martoră a convertirii lui Manase. Falşii dumnezei, pe care-i servise atât de mult, sunt respinşi; închinarea la idoli este înlocuită de închinarea faţă de Domnul, în adevăr, semn al unei adevărate convertiri (1 Tesaloniceni 1.9). Acest cuvânt semnifică o întoarcere, o schimbare completă a direcţiei. Domnul Isus devine scopul vieţii, iar întreaga energie pusă până atunci în slujba lumii şi a păcatului este înlocuită prin devotamentul faţă de Domnul.
Amon n-a tras nici un profit de pe urma exemplului tatălui său (Ieremia 8. 12). Smerenia nu îşi găseşte loc în inima lui. De aceea trece „ca floarea câmpului" după expresia profetului: „Vântul Domnului suflă peste ea" (Isaia 40.6-7).

7 noiembrie 2013

Un lucru ciudat....intr-o noapte binecuvantata!

Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.2 Timotei 4.3

Un lucru ciudat
Cu ani de zile în urmă călătoream la bordul unei nave. Era seară; soarele apunea ca într-o mare de foc. Era o privelişte pe care nu o întâlneşti oricând. În vest, cerul strălucea de măreţia soarelui ce apunea şi sclipiri de un roşu aprins străbăteau suprafaţa apei. Lângă mine stătea un domn care era tot aşa de încântat ca şi mine de măreaţa privelişte şi vorbea despre aceasta aşa cum numai un artist şi un admirator al marilor spectacole ale naturii o poate face. La sfârşit i-am spus: „ştiţi, domnule, că Dumnezeu, a cărui mână a pictat această scânteiere a apusului, ne iubeşte?“ Omul s-a uitat la mine un moment, nu batjocoritor, ci cu mânie în ochi, apoi, fără nici un cuvânt, mi-a întors spatele şi s-a dus de partea cealaltă a vasului. Tot restul călătoriei m-a evitat. Pare un lucru ciudat că menţionarea dragostei lui Dumnezeu să afecteze astfel pe un om. Cât de adevărat este că a venit vremea când oamenii nu pot să suporte învăţătura sănătoasă!
 Sper să nu fie aşa cu cititorul acestor rânduri.

sursa: Samanta Buna 

Va doresc o noapte binecuvantata !

Luptele spirituale in viata credinciosilor!

Daca esti copilul lui Dumnezeu sa nu te gandesti vreodata ca vei fi scutit de necazuri, dar....niciodata!
Daca esti copilul lui Dumnezeu si treci prin incercari si suferinta, niciodata sa nu iti treaca prin cap ca Dumnezeu te-a parasit.Scriptura ne spune ca Dumnezeu este credincios, dar aceasta credinciosie a LUI fata de noi, nu ne va scuti de necazurile de pe acest pamant.
2 Tesaloniceni 3:3
Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.
Dealtfel am si fost avertizati inca de la inceput ca in lume vom avea necazuri. Noi suntem inca in  lume, si ma refer ca "locatie".
Ioan 16:33
V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Si cu toate aceste avertizari pe deoparte, care pe de alta le consideram si sunt  incurajari, iata ca ajungem uneori sa ne punem atatea intrebari..."de ce oare trebuie sa trecem pe aici?"
Eu una am incercat sa caut un raspuns si sunt convinsa ca sunt atatea motive pentru care trebuie sa suferim, insa astazi am inteles care este unul dintre motive si de ce trebuie sa avem parte de suferinta in viata de incercari, de-aceea  am  sa incerc sa asez cateva randuri condusa de lumina Cuvantului.
In primul rand  cand spunem necazuri si suferinta ne ducem cu gandul la boala, moarte, despartire sau mai stiu eu ce alte stari, insa eu vorbesc de altfel de suferinte si incercari, ma refer la luptele spirituale pe care le avem de dus in fiecare zi.Acum e drept ca si luptele difera de la persoana la persoana si toate acestea sunt in functie de treapta spirituala pe care te gasesti. Cand te intorci la Domnul ai un fel de lupte, pe masura ce te apropi si incepi sa-L cunosti tot mai mult pe Domnul, incepi sa te adancesti in El, sa iti doresti cu ardoare sfintenia, este clar ca treci la alt nivel de lupte.
Daca la inceput trimite diavolul un slujitor al sau cu care sa lupti, pe masura ce urci in credinta, trimite mai unul, si mai unul, pana ajunge sa trimita o  intreaga ostire, si ma rog ca Domnul sa zadarniceasca orice plan pe care il urseste impotriva copiilor Domnului.
Motivul pentru care sufera intreaga omenire este clar, "caderea lui Adam in pacat", si asta a condus la suferinta noastra, insa adeseori suferim si din cauza propriei noastre neascultari, si asta aduce cu ea consecinte grave.Multi sunt afectati si sufera doar cand persoana lor este in cauza, cand destinul lor este in joc, insa mai sunt si oameni neprihaniti care sufera doar cand privesc in  jur si vad in ce lume corupta si vad in ce  pacat si mizerie se zbate omenirea.
Suferinta poate fi de doua feluri:
-suferinta trupeasca
-suferinta spirituala.
 Doare si trupul cand suferi, insa mai mult  doare sufletul.
Cea mai apriga lupta cu sufletul o avem cu diavolul, si eu una recunosc ca sunt intr-un razboi deschis, zilnic.Pe masura ce imi doresc sa-L cunosc mai mult, si  doresc sfintirea in fiecare zi, chiar daca nu reusesc de fiecare data, lupta devine din ce in ce mai apriga.
Sa nu uitam cine era Lucifer si ce rol avea Lucifer la inceput.
„Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
 Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Ezechiel  12:15
Cu 700 de ani in urma, prorocul Isaia vorbea despre acest inger in vers.12 din Isaia 14
"Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!".
Daca merg inapoi in Ezechiel 28, pe langa faptul ca era de o frumusete desavarsita si de o intelepciune rara, inteleg ca era unul din ingerii care a condus lauda si inchinarea.Uitati-va in vers.13/b, : "... timpanele şi flautele erau în slujba ta..."
Sincer cred ca a fost un inger favorizat, insa datorita faptului ca  nu s-a multumit cu acest rol si i s-a ingamfat inima, datorita faptului ca a dorit sa i se dea slava si lui, nu numai lui Dumnezeu si Fiului Sau, iata ca nelegiurea a inceput sa isi faca cuib in sufletul sau.
In vers. 17 din acelasi cap. din Ezechiel scrie:
Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor
Acum stau si ma intreb...oare este greu sa intelegem de ce atata ura pe urmasii lui Isus, de ce suferim atat de mult, de ce suntem incercati asa de tare ?
Incepand din momentul in care a fost aruncat jos, a inceput o lupta impotriva  celor care I se inchinau lui Dumnezeu, si de-atunci lupta continua, continua si parca nu are sfarsit.Din acel moment nemultumirea lui a fost declarata pe fata, pentru Dumnezeu. Si-a luat cu el o parte din ingeri si a inceput razboiul, insa Domnul va aduce curand ziua eliberarii noastre, ziua cand lupta va inceta si el va fi nimicit pentru totdeauna.
Acuma, daca stam si ne uitam la zilele pe care le traim, si aici ma refer doar la cei care cauta sfintenia lui Dumnezeu, pentru ca doar acestia pot vedea acest lucru, vedem ca pe masura ce venirea lui Isus se apropie si luptele sunt tot mai intense, incercari tot mai mari, ispite tot mai multe, suferinte tot mai puternice, si asta doar pentru ca stie ca i se apropie sfarsitul.
Apocalipsa 12:7-9
 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
Prezenta lui pe pamant este  simtita si este vizibila. Sa ne amintim de Iov, cand Dumnezeu l-a intrebat pe Satan :
"de unde vii", "de pe pamant" a raspuns el.
Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”, Iov 2:2

  De ce suferim atat de mult, de ce suntem incercati asa de tare ?

Pentru ca suntem urmasii lui Isus!
 
 

 

Hrana ta zilnica!

7 Noiembrie
2 Cronici 33.1-13

Domnia lui Manase bate un dublu record: este cea mai lungă (cincizeci şi cinci de ani) şi cea mai rea. Cum se explică această durată de excepţie, de vreme ce nedreptatea era insuportabilă în ochii lui Dumnezeu? Cunoaştem motivul şi ne minunăm: este răbdarea harului. Să nu uităm că aceasta caracterizează cele două cărţi ale Cronicilor de la un capăt la celălalt. După ce a vorbit lui Mânase şi poporului său, deşi ei n-au vrut să asculte (v.10), Domnul foloseşte limbajul lanţurilor şi al captivităţii, care este, în sfârşit, ascultat. Exemplul lui Manase ne învaţă că nu există păcătos atât de mare căruia Dumnezeu să nu poată să-i schimbe inima. Şi această istorie, din toată Scriptura, este una dintre cele mai încurajatoare. Să nu considerăm niciodată că o persoană este prea mult legată de păcat pentru a nu mai putea fi mântuită.
De asemenea, în această domnie lipsită de evlavie a lui Manase, avem rezumată istoria profetică a lui Israel. Numele acestui împărat semnifică „uitare" şi ne reaminteşte de declaraţia Domnului: „Poporul Meu M-a uitat de zile fără număr" (Ieremia 2.32). Exilul actual al lui Israel sub jugul naţiunilor este consecinţa acestui abandon; dar tot el va fi, ca şi în cazul lui Manase, mijlocul de trezire, în cele din urmă, a conştiinţelor şi a inimilor lor.