Invitatie- Gabi Zagrean

Maine, joi 17.10.2013 in Biserica Elim Timisoara va fi un servici divin, cu caracter de evanghelizare.

Invitatul de onoare este  DOMNUL ISUS.

Alaturi de El si de noi cei din biserica, va fi prezent si pastorul Gabi Zagrean.

Duhul Sfant sa isi faca lucrarea, iar noi sa fim receptivi.

Sunteti invitati sa luati parte alaturi de noi si sunteti bineveniti.
Daca nu veti putea lua parte, puteti sa urmariti  acest program si  live pe:
http://www.elim.ro/

Iertarea deplina (2)

    Am continuat sa citesc in cartea despre care va vorbeam ieri. De-aceea am sa continui cu cateva sfaturi scrise de R.T.Kendall in cartea sa, "Iertare deplina"

Dumnezeu ne-a  dat un mandat cu privire la iertare, "Iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos"

   Trebuie retinut ca, a ierta deplin pe cineva  nu inseamna neaparat  ca dorim sa petrecem concediul impreuna, ci inseamna a lepada din inima noastra toata amaraciunea cu privire la ceea ce ne-a facut.

   Iertarea deplina nu inseamna ca trebuie sa inchidem ochii la cei care vor continua sa faca rau altora. 

                                  Ce NU INSEAMNA iertarea deplina!

• Sa aprobam ce au facut!

Cred ca noi suntem cel mai bun exemplu.Dumnezeu nu iubeste pacatul nostru, dar cu toate acestea ne iarta.Exemple avem destule in Scriptura.
 Pacatul lui Adam si al Evei.
S-a miniat pe ei si totusi le-a facut haine (Geneza 3: 21).

Cuvantul  "Du-te si sa nu mai pacatuiesti", spus femeii prinsa in adulter, este dovada clara ca nu a fost de-acord cu pacatul ei, dar totusi El a iertat-o.

• Sa justificam ceea ce au facut!

Raul nu poate fi justificat sub nici o forma. Ce este rau, Dumnezeu niciodata nu va spune ca e drept....

Moise cand a mijlocit pentru poporul Israel, nu cautat sa le scuze cumva pacatul, ci pur si simplu a mijlocit.

• Sa-i gratiem pentru ce au facut!

O gratiere inseamna a fi scutit de consecintele faptelor rele. Ori daca cei rai sunt gratiati, maine vor face rau iarasi, poate nu noua, ci altora.A ierta e una, a-si plati pedeapsa e alta.

• Impacarea!

Iertarea si impacarea nu  reprezinta acelasi lucru intotdeauna. Iertam, dar poate persoana pe care am iertat-o nu mai doreste o relatie cu noi, sau poate noi nu mai dorim o refacere a prieteniei, insa nu trebuie  sa pastram ranchiuna.

O persoana vatamata poate ierta pe cel vinovat, fara impacare.

• Sa negam ce au facut!

Sunt multe victime minore ale violurilor in care, chiar in cei care au avut incredere, tocmai ei au facut acest act oribil. Multe persoane incearca sa traiasca in negare, refuzand sa isi aduca aminte evenimentul respectiv.
Adevarata iertare poate fi oferita numai dupa ce acceptam realitatea.

• Sa fim orbi fata de ce s-a intamplat!

Pavel spune;"dragostea nu tine minte raul", adica nu il ducem la computerul nostru mintal, pentru a tine seama mai tarziu de el, insa nu  trebuie sa negam raul care s-a produs.

• Sa uitam!

Evenimentele importante, fie bune, fie rele  nu poti sa le uiti in viata.A ierta deplin nu inseamna a nu-ti mai aduce aminte de raul care ti s-a facut, din contra...stii ce ti-a facut, si in ciuda acestui fapt ai ales sa ierti....

Este o dovada de har mai mare sa fii pe deplin constient de ce s-a intamplat-si totusi sa alegi sa ierti!

• Sa refuzam sa luam raul in serios!

Pana nu realizam gravitatea raului, nici nu putem ierta.Marea victorie pentru cel care iarta este sa infrunte gravitatea raului facut...si totusi sa ierte.

Datorita gravitatii pacatului nostru, Dumnezeu a hotarat sa-L trimita pe Isus in lumea aceasta ca sa moara prntru a ne spala pe noi de pacate. Nu considera pacatele noastre fara importanta, dar totusi ne iarta deplin.

• Sa pretinde ca nu suntem raniti !

A ne da zglobi noi ca nu ne afecteaza raul care ni s-a facut, nu este cea mai buna alegere.

Isus a fost ranit cand a fost lovit peste fata de aprodul marelui preot. A fost ranit atat fizic, cat si in suflet.Chiar l-a intrebat: "de ce ma bati?", ca mai apoi sa aiba puterea sa spuna: 

"TATA, IARTA-I CACI NU STIU CE FAC!"

Hrana ta zilnica !

16 Octombrie
2 Cronici 20.1-13
Nu mai puţin de trei armate inamice înaintează simultan împotriva micii împărăţii a lui Iuda. Ele sunt ale vrăjmaşilor ei constanţi: Moab, Amon şi maoniţii (lit. Amoniţii), care făcuseră parte din Edom (v. 22). În faţa acestei ameninţări de invazie, Iosafat îl caută pe Domnul şi proclamă un post. Poporul se strânge. Referindu-se la rugăciunea lui Solomon (6.34-35), împăratul se aşază în faţa locaşului sfânt şi îl cheamă pe Acela care promisese că-i va asculta şi că le va face dreptate (v.8, 9).
Strângând la un loc personalul militar pe care Iosafat îl avea la dispoziţie (17.14-18), se ajunge la numărul impresionant de un milion o sută şaizeci de mii de oameni.

 Ei bine, în mod practic ei nu vor juca nici un rol în acest lung capitol! 

Iosafat înţelesese cuvântul din Psalmul 33: „Un împărat nu este salvat prin mulţimea oştirii sale; viteazul nu este scăpat prin mărimea puterii sale ... Sufletul nostru aşteaptă pe Domnul; El este ajutorul şi scutul nostru" (Psalmul 33.16, 20). Astfel, împăratul recunoaşte pe de o parte lipsa lor de putere, iar pe de altă parte, lipsa lor de înţelepciune (v.12). Totuşi adaugă: „ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine". Şi, în sens invers, „ochii Domnului cutreieră tot pământul, ca să Se arate tare pentru cei cu inima în totul pentru El"(16.9).

Hrana ta zilnica !

15 Octombrie
2 Cronici 19:1-11
Alianţa fatală a lui Iosafat cu Israel justifică o dezaprobare severă din partea Domnului. Iehu îi pune împăratului o întrebare care-1 cercetează şi care în acelaşi timp îl înştiinţează cu privire la ce gândeşte Dumnezeu despre Ahab: „Să ajuţi tu pe cel rău şi să iubeşti tu pe cei care urăsc pe Domnul?" (v. 2).
Credincioşilor, să nu uităm ce nume cutremurător pune Cuvântul în dreptul celor care iubesc lumea: „Oricine vrea să fie prieten al lumii se face vrăjmaş al lui Dumnezeu" (Iacov 4. 4)!
Iehu nu era nicidecum un om lipsit de curaj, din moment ce, sub domnia lui Asa, o misiune asemănătoare avusese ca urmare aruncarea în închisoare a tatălui său, Hanani (cap. 16.7-10). Iosafat însă ascultă mustrarea. Iată mijlocul de a deveni „chibzuiţi", de a căpăta „minte" (Proverbe 13.18; 15.5,32). Să acceptăm şi noi mustrările şi observaţiile care poate ni se fac, deoarece pot avea un rezultat la fel de benefic.
În timp ce tatăl său, Asa, nu se reabilitase, Iosafat poate să-şi reia după această eclipsă buna lucrare din cap. 17. Nefiind mulţumit de data aceasta să trimită doar delegaţi, iese el însuşi prin popor. Şi, ca un adevărat păstor al lui Israel, se străduieşte să-i aducă înapoi la Domnul (v.4). După aceasta stabileşte judecători, cărora le dă instrucţiuni urgente.

Doamne, da-mi puterea sa iert ! IERTAREA DEPLINA (1)

Ieri am primit o carte foarte interesanta. Dar nu ma voi limita la a spune ca este doar interesanta, ci este o carte care ne poate ajuta foarte mult in a ne elibera de povara care apasa pe umerii fiecarui crestin, povara aceasta a NEIERTARII.

Pe masura ce voi citi in carte am sa scriu si pe blog, sfaturi pe care autorul acestei carti, R. T. KENDALL ni le da in urma experientei sale pe care a avut-o, pentru ca si el ca slujitor a avut aceasta problema. De fapt, cred ca orice crestin se confrunta cu aceasta problema, depinde insa cat de serios tratam problema, o luam ca o problema oarecare sau realizam gravitatea ei. Recunosc ca pana acum, am tratat-o poate cu prea multa usurinta. Adeseori am privit si eu la alti crestini si m-am amagit zicand ca: "daca pe ei ii iarta Domnul, facand cutare sau cutare lucru, poate un pacat mai grav (ziceam eu), ma va ierta si pe mine".Ma va ierta pentru ca Dumnezeu vede ce mi-a facut "X" sau "Y"....

Numai ca lucrurile nu stau deloc asa. Prin  Scriptura, Dumnezeu ne cere  sa facem acest lucru:

Coloseni 3:13

Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Cand ceri Domnului ca sa iti arate calea LUI, cand recunosti ca ai o problema in aceasta directie, atunci El intervine si iti vorbeste chiar direct, asa cum a facut cu mine. De-aceea am hotarat sa citesc aceasta carte pentru ca am nevoie sa iert pe deplin, si nu pe jumatate.

"TREBUIE SA-I IERTI DEPLIN.
 CAT TIMP NU-I VEI IERTA DEPLIN, VEI FI IN LANTURI.
ELIBEREAZA-I, SI VEI FI ELIBERAT"
                      spunea fr. Iosif TON

Banutul din pumn!

Profitand de neatentia parintilor care erau ocupati cu musafirii veniti in vizita la ei, o fetita de numai cativa anisori, a intrat intr-una din camerele in care nu avea voie sa se joace si a inceput sa admire tot ce era acolo. A zarit o vaza foarte frumoasa, viu colorata, s-a apropiat de ea si a inceput sa o admire  intorcand-o pe toate partile. La un moment dat, curiozitatea a impins-o sa vada  si ce este in interior, asa ca nu  a stat mult pe ganduri si a bagat mana in vaza.S-a straduit ea  putin, numai ca atunci cand a vrut sa retraga mana, nu a mai putut face acest lucru. Speriata, s-a chinuit cateva minute sa-si scoata manuta, dar vazand ca nu poate a inceput sa planga si sa ceara ajutor parintilor.

Alertati de plansul ei, parintii au venit in camera. Vazand situatia, tatal ei a incercat sa ii scoata mana, numai ca manuta nu iesea sub nici o forma.

Dupa ce s-a chinuit o vreme, parinti au hotarat ca indiferent de valoarea vazei, nu exista decat o singura solutie.... sa  sparga vaza. Odata vaza sparta si manuta fetitei a fost eliberata.

Tatal privi manuta si vazuse ca fetita tinea pumnul strans.Apoi a intrebat-o:

- Spune-mi, cand ai incercat sa scoti mana, tot asa aveai pumnul, inchis?

-Da, raspunse fata.

-De ce, intreba tatal?

-Pentru ca aveam un banut in mana si daca deschideam mana, il pierdeam, raspunse fetita.

De atatea ori  ai auzit  vorbindu-se despre un Dumnezeu gelos, un Dumnezeu care nu accepta compromisul, un Dumnezeu care uraste pacatul, care uraste fatarnicia, minciuna, curvia, si toate faptele firii. Ai auzit vorbindu-se de un Dumnezeu Sfant, de trei ori SFANT, si totusi  tu continui sa traiesti in aceeasi stare de compromis, in aceeasi stare de pacat.Uneori, poate  inima ta a fost sensibilizata la Cuvantul lui Dumnezeu, insa nu ai reusit sa iei o decizie clara in aceasta privinta, nu ai reusit sa te rupi in totalitate de pacat si nu ai reusit sa iti omori firea si te intrebi , "de ce, Doamne?"

Voia lui Dumnezeu este ca "toti sa vina la pocainta, spune Scriptura.

ISUS a murit pe lemnul crucii ca TOTI sa fie salvati!

Adeseori si noi suntem in situatia acestei fetite.Dorim eliberarea si  salvarea sufletului,dar pastram in viata noastra pacate pe care nu vrem sa le parasim.
 Ne chinuim singuri sa ne eliberam, dar nu avem puterea. Desi strigam dupa ajutor, nu ne abandonam complet in mana Celui care a venit  pe pamant, sa ne salveze.Din acest motiv este nevoie ca Dumnezeu sa ne zdrobeasca uneori. Zdrobirea  este dureroasa, dar benefica, ne aduce eliberare si vindecare.
Tinem in pumnii nostri stransi poate nu pacate infaptuite, insa ascundem pofte bolnavicioase, ganduri murdare, ranchiuna, etc, si toate acestea nu Ii dau voie lui Dumnezeu sa lucreze in noi.
Astazi poate e timpul sa-ti deschizi pumnii, sa-ti deschizi inima inaintea lui Dumnezeu si sa te abandonezi pe deplin. Nu astepta ca Dumnezeu sa intervina zdrobindu-te.Nu uita...o poate face oricand!
El are o bucurie deosebita cand din propria initiativa cautam sa facem voia Lui, cand Il cautam cu toata sinceritatea. 
Atunci Domnul rasplateste si binecuvinteaza din plin!
Alegerea iti apartine....

Hrana ta zilnica !

14 Octombrie
2 Cronici 18.1-11, 28-34
Istoria lui Iosafat continuă. Cele ce l-au făcut pe acest om credincios să cadă au fost asocierile lui. Relaţiile mondene, schimburile prietenoase între oameni de aceeaşi clasă socială au constituit o cursă pentru mulţi credincioşi (1 Corinteni 15.33). Priviţi la consecinţele acestora pentru Iosafat!
(1) A ajuns în situaţia de a aranja un mariaj nobil pentru fiul său, dându-i ca soţie pe o fiică a casei împărăteşti a lui Israel, nu alta decât Atalia! Fără îndoială, o căsătorie splendidă în ochii oamenilor! În realitate, ea a constituit startul unei inevitabile ruine a întregii sale familii.
(2) Îşi pierde mărturia, punându-se pe aceeaşi treaptă cu împăratul rău al lui Israel:

 „Eu sunt ca tine ..."
(3) În final, temându-se să displacă prietenului său de rang împărătesc, se lasă antrenat în acţiunea de recuperare a Ramotului din Galaad. În adevăr, trebuie să medităm la acest aspect şi să ne reamintim textul de la Galateni 1.10. Alianţa pe care Iosafat o face cu Israel împotriva sirienilor nu este mai bună decât cea făcută de tatăl său, Asa, cu sirienii împotriva lui Israel. Alianţa se termină prin a-1 plasa pe nefericitul împărat într-o poziţie dramatică, la fel cu cea a lui Saul pe muntele Ghilboa, situaţie din care numai Dumnezeu, ca răspuns la strigătul lui, poate să-1 salveze în mod miraculos (vezi Psalmul 120.1).

Extraordinar!

  Citind mesajele din casuta de email, unul de-a dreptul mi s-a parut de exceptie.

Am stat si am ascultat melodiile sugerate, insa nu pot sa nu le impartasesc cu voi.

 Sunt extraordinare !!!!

                                         

Primit pe email http://barzilaiendan.wordpress.com/