De ce traiesc...?

Cand vad atatea in jur, cand vad atat indolenta fata de tot ceea  ce Dumnezeu a lasat in jurul nostru, cand vad atatea si atatea ...de multe ori m-am intrebat, care este scopul unor oameni de acest fel ? Pentru ce traiesc pe pamant? Iata ca pastorul Vladimir Pustan a avut cateva cuvinte referitoare la aceasta intrebare si  toate acestea le-am citit pe http://www.ciresarii.ro/

................................

Ca să-i fac umbră. Ca să aibă cine tăia frunză la câini. Ca să consum alcoolul produs în distilerii, salamul produs în carmangerii și aerul bun produs de pădurile tăiate.

Ca să aibă cine merge la școală, facultate, mall. Ca să aibă pământul omul potrivit pentru a lăsa în urmă, în văi și munți PET-uri, cutii de conserve și pahare de unică folosință.

Tata a zis că am venit pe lume dintr-o simplă nebăgare de seamă.

Atunci înseamnă că trăiesc ca să aibă cine munci pământul acesta. Și apoi cine muri. Până la urmă,  învinge pământul. Dacă e doar atât înseamnă că nu sunt cu nimic superior bernardului Barry. Și el va îngrășa pământul într-o zi.

Eu zic că am fost creat ca să aibă pe cine iubi Dumnezeu. De nu eram eu nu avea cui îi zice El: ”Te iubesc cu o iubire veșnică”. Nu contează cât de bun sunt sau cât de rău, El mă iubește pentru că nu poți trăi fără să iubești. Chiar dacă ești Dumnezeu.

Trăiesc pe pământul acesta ca să aibă cine-L iubi pe Dumnezeu cu toată ființa, cugetul și lacrima. De nu L-am iubi noi ar râmăne neiubit. Îngerii nu pot iubi pentru că sunt un fel de mașini.

Trăiesc pe pământ ca să le spun și altora de bunătatea lui Dumnezeu. Sunt mântuit pentru a sluji. Adică să nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Trăiesc pe pământ ca să aibă cine pleca în cer. Pământul pentru mine nu-i decât un mare aeroport. Atunci începe să mi se pară chiar frumos.

Iubiți pământul că-i trecător. Ca voi…

V l a d i m i r _ P u s t a n – ciresarii.ro

Hrana ta zilnica !

14 Aprilie
2 Samuel 6.12-23
Imagine impresionantă a Domnului Isus prezent în casa celui credincios, chivotul este ţinut trei luni în casa lui Obed-Edom, aducând binecuvântare acestui om şi familiei lui. Faptul acesta n-a rămas neobservat (v. 12). Dacă trăim într-o legătură constantă cu Domnul, cei care ne cunosc nu vor întârzia să ia notă de faptul acesta. Vor dori şi ei să se bucure de binecuvântările pe care ni le acordă El.
Acum David, care a învăţat lecţia dată de Domnul, acţionează potrivit gândurilor Lui: chivotul este purtat de leviţii care s-au sfinţit pentru aceasta şi el însuşi se dezbracă de măreţia imperială şi îşi exprimă bucuria dansând înaintea acestuia. Acum nu chivotul, ci Evanghelia ni-L arată pe Domnul Isus în persoană, făcându-Şi intrarea în aceeaşi cetate a Ierusalimului, în mijlocul bucuriei celor care-L aclamau (Matei 21.9).
„Când cei care purtau chivotul Domnului făceau şase paşi, el jertfea un bou şi un viţel gras" (v. 13). Aceasta ne aminteşte despre mersul şi închinarea celui credincios. Amândouă provoacă dispreţul celor fără credinţă, pentru care Mical reprezintă o tristă imagine. 

Lumea apreciază pompa şi fastul. Dar credinciosul este fericit să se smerească, să se arate „şi mai de nimic" (v. 22), pentru ca privirile să nu se îndrepte asupra sa, ci să se oprească numai asupra Domnului Isus (compară cu Ioan 3.30).

Ti-ai asigurat o casa in cer !

Tot mai multi oameni sunt preocupati sa isi faca o casa. Ieri discutam  cu cineva care isi facuse o casa frumoasa, dar printre altele imi spunea ca lunar isi plateste chiria....si nu intelegeam.De fapt creditul din banca, rata lunara pe care o are timp de  25 de ani, este chiria.

Si are dreptate, pentru ca abia dupa 25 de ani intra in posesia ei de fapt.

Calculand de fapt, anii pe care ii are, plus cei 25 de ani cu credit....constat ca va fi in pragul pensiei.De fapt, se sacrifica, si nu numai el, ci multe persoane in aceeasi situatie...pentru a-si face un confort deosebit de care sa se bucure doar cativa ani....si cine stie...poate nici nu apuca sa se bucure, pentru ca ziua de maine nu este a noastra, spune Biblia.

Stateam si ma gandeam....pentru cativa ani, ca sa o ducem bine...ne silim sa facem tot ce ne sta in  putinta. Acuma nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu e rau sa iti faci o casa, si din pacate astea sunt conditiile la noi in tara, si nu numai, poti face ceva doar cu ajutorul ratelor, dar ideea este alta. 

Cat ne silim sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne asigura tot confortul pentru viata vesnica?

Viata de aici este o secunda in comparatie cu vesnicia care ne sta in fata. Cred ca cereasca casa pe care o putem  mosteni ar trebuie sa fie preocuparea noastra.Tot ce este aici vom parasi in curand....vesnicia ne sta in fata.

Isus spune:"În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan14:2

Fiecare avem pregatit un loc, depinde insa de noi ce facem, cum traim, ca sa putem mosteni acest loc.

Iti  stau in fata doua drumuri, calea ce duce in iad sau drumul ce duce la cer.

Iti sta in putere sa decizi azi, ce alegi?

Spune DA lui ISUS si vei fi salvat!

Nu vreau sa te pierd, caci prea mult te iubesc!

Aseara am ascultat o cantare care mi-a placut mult....mi-a placut incat am adormit cu ea...si m-am trezit tot cu ea.

 Stiu ca fratii de la Toflea, cei care o canta, nu sunt pe gustul profesionistilor sau  asa zisilor "artisti crestini", dar sa nu uitam Domnul are nevoie de slujitori si nu de artisti.

Talente avem, destule...din pacate credinta prea putina.

Imi amintesc de un verset din Matei 19:30

Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

Ma simt ca o frunza.. purtata de vant..
Ca o trestie franta..pe malul unui lac..
Ca un muc..care abia mai fumega..
Dar fara Domnul..mult, mult prea sarac..
Furtuna e mare iar barca..mi-e inecata..
Nu mai pot vasli..as vrea, sa ajung la mal..
Ma uit in jurul meu si vad, doar barci scufundate..
Mai vino odata, sa nu ma pierd in lac..

/Mai trimite-mi Doamne /x3
Incurajari…
Ca mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare..
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu..
Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor..
Nu vreau sa Te pierd Isuse,
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc..

Nu strig fiul lui David, ai mila de mine..
Nu sunt orbul Bartimeu, cel din vechime..
Nu-s femeia, Cananeanca, cea din scripturi..
Sa cer de la tine, doar faramituri..
Sunt un simplu calator, spre tara mea..
Sunt un copil, fara de-ajutor..
Tu Esti Tatal meu, Tu Esti Mama mea..
Ma incred in Tine, din tineretea mea..
 

/Mai trimite-mi Doamne /x 3
Incurajari…
Ca mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare,
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu..
Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor..
Nu vreau sa Te pierd Isuse,
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc…

Hrana ta zilnica !

13Aprilie
2 Samuel 6.1-11
Primul gând al lui David la inaugurarea împărăţiei se îndreaptă spre chivotul Domnului. El mobilizează treizeci de mii de oameni, elita lui Israel, de data aceasta nu pentru o bătălie, ci pentru a escorta chivotul într-un mod demn, până la Ierusalim. 

Oricâtă onoare am acorda Persoanei Domnului Isus, nu este niciodată prea mare. Numai că acest omagiu şi această închinare trebuie să I le aducem într-un fel înţelept şi în ascultare. Potrivit dispoziţiei divine, chivotul ar fi trebuit purtat pe umeri (Numeri 7.9); însă David şi poporul n-au ţinut cont de aceasta. În opinia lor, un car nou, asemenea celui folosit mai înainte de filisteni în ignoranţa lor, servea mult mai bine scopului lor.

 Nu era mai practic aşa, decât să-1 transporte pe jos? 

Şi iată că Uza, care a atins chivotul, este rupt pe loc! Ce consternare!

 Noi nu l-am fi considerat atât de vinovat. Dar a fost vinovat! Dumnezeu a vrut să ne facă pe noi, ca şi pe David, să înţelegem cât de grav este să înlocuim învăţătura şi îndrumările Sale cu propriile noastre bune intenţii, în special acolo unde este implicată închinarea şi adorarea.

Amară întrerupere a acestei frumoase ceremonii! David, iritat şi înfricoşat în acelaşi timp, schimbă destinaţia chivotului şi pierde astfel o binecuvântare de care se va bucura, în schimb, familia lui Obed-Edom.

Esti invidiat....fii fericit !

O intrebare care mi-am pus-o in ultima vreme, de ce sunt oamenii invidiosi ? 

Am incercat sa gasesc cateva raspunsuri si sa inteleg de ce uneori oamenii sunt invidiati.

• Daca ai probleme financiare...fii fara grija nu vei fi invidiat de nimeni.
• Daca ai ramas somer....stai linistit, ca nimeni nu te invidiaza.
• Daca ai o casnicie ratata...stai pe pace, ca nimeni nu vrea sa fie in locul tau.
• Daca ai datorii la banca....fii sigur, ca nu vei fi invidiat de nimeni.
• Daca esti pe un pat de spital, bolnav de cancer sau paralizat....sunt convinsa ca nu vei avea pe nimeni in jurul tau care sa te invidieze.
• Daca esti falimentar in viata....sunt convinsa ca nu vei fi invidiat.

Daca esti  binecuvantat de Dumnezeu....

atunci ai toate motivele sa fii invidiat de cei rai !

Insa este o problema...atunci cand noi ca si crestini  invidiem pe cineva...trebuie sa stim un lucru, rugaciunile noastre nu vor fi ascultate, indiferent care este cererea noastra, pentru ca lui Dumnezeu nu ii plac oamenii invidiosi.

Atunci cand am fost fara Hristos, poate ca nu am stiut cat de grav este acest lucru. 

 Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urâţi şi urându-ne unii pe alţii.

Tit 3:3, iar inteleptul Solomon spune:

 O inima linistita este viata trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. Proverbe 14:30

De-aceea sa nu ne facem rau noi insine, ci sa cautam sa facem ce spune ap. Pavel:

Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizma. 

 Romani 13:13

Esti invidiat...? Nu este nici o problema...singura problema este sa nu invidiezi tu. 

Sunt eu unul dintr-acela?

Cei care sunteti familiarizati cu blogul, stiti ca, din cand in cand am obiceiul de a schimba imaginea blogului.Astazi am vrut sa fac aceeasi "operatie", nu stiu poate vremea frumoasa de afara mi-a dat acest imbold, dar nu stiam ce imagine sa pun.

Initial am vrut ceva viu, cu pofta de viata, imagini de primavara...dar imediat m-am gandit la o imagine, care nu are cum sa nu iti vina in minte....avand in vedere evenimentul care ne sta in fata.

Crucea de la Golgota este imaginea cea mai potrivita care ne aminteste  locul unde am fost eliberati de pacate. Cum nu am gasit ce am vrut, am tot cautat...pana la un moment dat, am incercat sa scriu pe google, "imagini de pasti".

Surpriza maxima am avut.....!

In afara de oua, iepuri, puisori  si miei, altceva nu am gasit. Uitand de fapt motivul pentru care am ajuns la aceste imagini, am stat si m-am gandit...oare asta e tot ceea ce inseamna pentru noi astazi? Miei, oua, pui si iepuri?
Pentru asta a murit pe lemnul crucii Isus?
Astazi tot mai multi sarbatoresc cu oua rosii si distractie pana dimineata in zori. Putini Il mai  serbeaza pe Isus. Putini isi  mai amintesc motivul venirii lui Isus pe pamant...
S-a pus in cer o intrebare, iar Tatal asteapta un raspuns. ISUS  a dat raspunsul, voi merge Eu, Tata sa-mplinesc ceea ce este scris in sulul cartii, merg sa rascumpar pamantul intreg.
Merg sa implinesc voia Ta!
Prea putini inteleg de ce a ales Isus, sa paraseasca Slava Cereasca. A lasat locul acela minunat ca sa vina aici pe pamant, sa ia toate poverile noastre, toate mizeriile, toate pacatele, sa se faca faradelege, pentru ca eu si tu sa putem trai.
Oare chiar nu ne pasa?
Nu ne pasa ca El, Fiu de Dumnezeu s-a lasat batjocorit, scuipat, lovit si nu oricum ci lovit pana la sange...si mai apoi crucificat?
Astazi, inca multimii de oameni mai bat cuie in palma Lui, inca il mai batjocoresc.
.....................inca Il rastignesc.
Sunt eu unul dintr-acela?

Hrana ta zilnica !

12Aprilie
2 Samuel 5.10-5
Am admirat calităţile de credinţă şi de dependenţă manifestate de David în atât de multe situaţii (şi o dată în plus în v. 19 şi 23, în lupta contra filistenilor). Din nefericire, viaţa lui de familie este departe de a ajunge la acelaşi nivel. În pofida uneia dintre poruncile Domnului adresate special împăraţilor (Deuteronom 17.17), David îşi ia multe soţii, întâi la Hebron, apoi la Ierusalim. Dacă ar fi avut-o numai pe credincioasa Abigail de soţie (numele ei semnificând bucuria tatălui, fiind o prefigurare a Bisericii), n-am mai fi întâlnit trei nume care urmau să devină sursa unei dureri atât de mari pentru el: Amnon, Absalom şi Adonia (3.2-4).
Războiul contra filistenilor poate fi reluat cu triumf, urmând instrucţiunile Domnului. Inaintea celei de-a doua bătălii, David şi-ar fi putut spune: «Să procedăm ca şi întâia dată, pentru că atunci am reuşit!» Dar îl veţi remarca, din contră, întrebându-L din nou pe Domnul. Şi face foarte bine că întreabă, pentru că răspunsul este cu totul diferit. 

De aceea, să nu ne încredem în propria înţelepciune, ci să cerem de la Domnul îndrumarea;  

atunci vom fi şi noi capabili să câştigăm victoriile pe care El ni le-a pregătit.