Hrana ta zilnica !

17 Septembrie Numeri 31.1-12; 48-54

Instigate de Balaam, femeile moabite şi madianite l-au atras pe Israel să se închine la idolii lor. A sunat ceasul pedepsirii. Răzbunarea asupra madianiţilor este nemiloasă: naţiunea aceasta este aproape toată nimicită -imagine pentru noi a grabei cu care suntem chemaţi să „tăiem" şi să „scoatem" din mijlocul nostru toate pietrele de poticnire (citiţi Matei 5.27-30). De exemplu, dacă simţim că o anumită tovărăşie ne pune sufletul în pericol, să nu ezităm să o rupem, indiferent ce ar putea gândi unii.

Versetele 25-54 sugerează rezultatele îmbucurătoare pe care le putem aştepta „exterminând" cele ce pot fi curse pentru sufletele noastre. Departe de a ne sărăci (nici un luptător nu lipsea - v. 49), aceasta aduce un mare câştig spiritual în folosul întregii adunări (v. 27) şi de care are parte şi Dumnezeu prin recunoştinţă şi mulţumire.

Balaam este şi el trecut sub ascuţişul săbiei (v. 8). N-a cunoscut „moartea celor drepţi" (23.10) şi nu s-a bucurat mult timp de recompensa în schimbul căreia şi-a vândut sufletul. Aşa sfârşeşte o cale perversă, o cale care duce la pieire.

  „Căci ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?" (Matei 16.26).

Hrana ta zilnica !

16 Septembrie Numeri 30.1-16

După jertfele obligatorii din capitolele 28 şi 29, găsim aici jurămintele prin care cineva se angaja spontan faţă de Domnul. Un bărbat, odată ce făcea un jurământ, trebuia neapărat să-1 împlinească; aceasta însemna sa-şi plătească sau să-şi achite jurămintele (Psalmul 22.25; 116.14, 18). O femeie nu era la fel de responsabilă daca trăia la tatăl ei sau cu soţul ei. Aceştia aveau dreptul să anuleze jurămintele cu care nu erau de acord.

Capitolul acesta aminteşte de îngâmfarea cu care poporul Israel s-a situat singur sub Lege, angajându-se să facă tot ce spusese Dumnezeu. „Mai bine este să nu promiţi - sfătuieşte Eclesiastul - decât să promiţi şi să nu împlineşti" (Ecl. 5.5). Într-o manieră generală, cât de important este ca tot ce decidem noi să poată fi ratificat în cer, aprobat de Domnul!

 lacov ne învaţă să punem toate planurile noastre sub rezerva: ,Dacă Domnul va vrea şi vom trăi, vom

face şi aceasta sau aceea" (Iacov 4.15). Şi cu privire la jurămintele menţionate în v. 3, acelaşi scriitor îndeamnă: „Nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun alt jurământ; ci «da» al vostru să fie «da» şi «nu» al vostru să fie «nu» ..." (Iacov 5.12; vezi şi Matei 5.33-37).

Jerusalem - The Hoppers

Retine...

Esti unic...!!!  Niciodată nu-ti compromite valorile şi crezurile tale, nu cauta niciodata sa te compari cu altii, incearca sa fii tu insuti si incearca sa fi loial fata de tine insuti.

Ai primit in dar o viata, traieste-ţi propria viata cu folos si nu da voie nimanui  sa ia hotarari pentru tine. Nu lasa pe nimeni sa decida in locul tau. Singurul care  are drept de decizie asupra ta este DUMNEZEU !

In viata nu te increde in oamenii ale caror sentimente se schimba dupa cum se schimba vremea.

Crede in schimb in acele persoane, a caror sentimente raman neschimbate, chiar daca vremurile se schimba.

Daca ti-ai propus sa escaladezi  muntii si  viitorul pare ca se intinde in departare…nu te consola ca ai suficient timp pentru tot ceea ce vrei sa faci,

  tot ceea ce conteaza acum, este dealul pe care il ai de urcat azi.

Nu uita...."viitorul are obiceiul de a veni neanuntat."

O seara cat mai placuta alaturi de cei dragi !

Inca un an....!

 Stiu ca trecerea anilor este ceva firesc si totodata ceva ireversibil. Privesc in urma...stiu cati ani au trecut...dar nu stiu cati ani mai am in fata...

 Tot ceea ce imi doresc, este ca fiecare clipa care imi este daruita de Domnul, sa o traiesc cu folos, sa ma bucur de tot ceea ce am, de tot ceea ce imi ofera Dumnezeu zilnic, si multumirea sa fie totdeauna pe buzele mele.
In acest moment cuvintele imi sunt prea sarace sa pot sa Ii multumesc pentru tot ceea ce mi-a daruit...si totusi, alt cuvant nu pot rosti decat:
MULTUMESC  TATA, pentru anul binecuvantat pe care mi l-ai daruit  si-ti multumesc pentru binecuvantarile si incercarile care vor urma in viata mea ! 

Hrana ta zilnica !

15 Septembrie Numeri28.1-10:29.1-16

În capitolele 28 şi 29, jertfele nu sunt clasificate după semnificaţia lor, ci în funcţie de situaţiile în care trebuia aduse. Să exersăm, iubiţi copii ai lui Dumnezeu, ca să facem din orice împrejurare o ocazie de a aduce mulţumiri (1 Tesaloniceni 5.18).

Capitolul 29 se ocupă cu jertfele din luna a şaptea şi, începând cu v. 12, constatăm din zi în zi o diminuare a numărului taurilor aduşi ca jertfă. Aceasta sugerează perioadele din viaţa noastră în timpul cărora persoana lui Isus, dacă nu suntem atenţi, îşi poate pierde, puţin câte puţin, valoarea pe care o are pentru sufletele noastre. Capitolul 29 îşi va avea împlinirea profetică în timpul împărăţiei de o mie de ani. Atunci mulţi se vor supune de nevoie autorităţii Domnului Isus Hristos (Psalmul 18.44), astfel că declinul general al aprecierii gloriilor lui Hristos va culmina cu revolta finală a lui Gog şi a lui Magog (Apocalipsa 20.7 ...).

Să observăm contrastul dintre locul ocupat de arderea de tot (treisprezece tauri, paisprezece miei ...) şi cel al jertfei pentru păcat: un singur ţap. 

Accentul este pus de fapt pe deplina şi necontenita satisfacţie pe care Dumnezeu o găseşte în Hristos: El este jertfa Lui, pâinea lui, mireasma plăcută Lui (28.2).

Pot totul....dar numai cu Hristos !

 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

 Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

 Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.

Romani 7:18-23

Stim cu totii, ca unul din marii eroi ai credintei, a fost Pavel (Saul din Tars), cel care prigonea si tortura pe crestini. Dar iata ca a fost  pus deoparte si  ales ca sa-i slujeasca, si vedem din text, ca marele  Pavel a avut si el  momente in viata lui  de slujire, ca si noi. Au fost poate si din partea lui promisiuni si asigurari ca va pazi poruncile, ca nu se va abate de la calea LUI, si totusi, nu de fiecare data a avut puterea sa faca ceea ce a promis.Daca citim mai departe  toata istoria lui Pavel, vom vedea si nivelul  la care a ajuns Pavel spiritual. Cu siguranta a fost un proces mai lung, a trecut prin atatea experiente cu Dumnezeu, s-a lasat prelucrat si  abandonat in totalitate in mainile lui Isus Hristos, si iata ca cel care zicea:

" ....ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac", ajunge sa spuna:

"POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!"

Daca treci prin asemenea stari ca si Pavel, vrei sa faci binele, dar raul se tine de tine, singur luptand cu problemele tale, incercand tu sa fii cel care rezolvi totul, iata ca ajungi la final si vezi ca lucrurile nu sunt asa cum te-ai fi asteptat, ba mai mult au iesit chiar rau. 

Pana nu capitulam in fata lui Hristos, pana nu ne abandonam in totalitate, nu vom putea spune niciodata: POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE !

Lasa totul in mainile LUI, problemele tale, casa ta, familia ta, copiii tai, sotia ta, sotul tau, business-ul tau, si in final...abandoneaza-te tu complet, asa cum esti in bratul Sau, si vei vedea modul frumos prin care lucreaza Dumnezeu in toate lucrurile, si-atunci nimic nu-ti va parea prea greu. Vei putea spune oricand:

POT TOTUL IN HRISTOS....PENTRU CA DOAR EL MA INTARESTE !

O zi binecuvantata de Domnul !

 .

Hrana ta zilnica !

14 Septembrie Numeri 27.12-23

Domnul stă acum de vorbă cu slujitorul Său, Moise, aflat la sfârşitul carierei sale. Din cauza greşelii comise la apele Meriba, lui Moise nu i se va permite să ducă poporul în ţară. Ceea ce îl îngrijorează mai degrabă pe omul lui Dumnezeu este că Israel ar putea rămâne fără conducător. În loc să se gândească la sine, el mijloceşte încă o dată pentru popor, cerând ca ei să nu ajungă „ca nişte oi care n-au păstor" (v.17).

Acelaşi gând preocupa şi inima Domnului Isus. Îl vedem în Matei 9.36 încărcat de compasiune pentru mulţimile care-L înconjurau, „pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor". Totuşi, nu era în mijlocul lor chiar El, Bunul Păstor ... Dar ei nu L-au dorit.

Răspunzând cererii lui Moise, Domnul îl desemnează pe Iosua, „bărbat în care este Duhul" (v. 18). Din interiorul cortului, acesta a învăţat chiar din tinereţe să-L cunoască pe Domnul (Exod 33.11). A împlinit mai târziu cu credincioşie o misiune de mare încredere: cercetarea ţârii. În sfârşit, ca şi Moise, losua a fost format timp de patruzeci de ani în şcoala pustiei - lunga şcoală a răbdării. Numai atunci Dumnezeu 1-a chemat pentru slujba pe care i-o pregătise: introducerea poporului în Canaan.