Versetul zilei

20 iunie 2012

Hrana ta zilnica!

20 Iunie Levitic 6.8-30
Probabil că am observat o paralelă între cele patru jertfe principale şi aspectele lucrării lui Hristos prezentate de cei patru evanghelişti. In Ioan, Isus este jertfa sfântă a arderii-de-tot, Cel pe care Tatăl L-a iubit pentru că Şi-a dat viaţa El însuşi (Ioan 10.17-18). Luca ne face să ne minunăm de viaţa Omului desăvârşit, despre care vorbeşte darul de mâncare. Marcu 11 pune înaintea noastră pe Robul lui Dumnezeu, reprezentat prin jertfa de consacrare sau de pace. Matei, mai mult decât ceilalţi, proclamă că „El va mântui pe poporul Său de păcatele sale" (Mat. 1.21).
Capitolele 6 şi 7 tratează aceste patru tipuri de jertfe pentru a stabili legea lor, cu alte cuvinte, cum anume trebuia să le ofere preotul. Arderea-de-tot trebuia să fie necurmată (v.13), iar darul de mâncare „era o rânduială pentru totdeauna" (v.18). Ieri am văzut temerile israelitului care niciodată nu era sigur că era făcut desăvârşit prin aceleaşi jertfe aduse neîntrerupt. Dar cap. 10 din Evrei îl prezintă pe preot stând „în picioare în fiecare zi, slujind şi aducând deseori aceleaşi jertfe care niciodată nu pot înlătura păcatele". Acelaşi capitol îl prezintă apoi pe Isus care, „după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu" (Evrei 10.1,11,12; vezi şi notele de la v. 12; „s-a aşezat": expresie a încheierii pe deplin a lucrării Domnului Isus, în contrast cu preoţii care stăteau în picioare, slujind zi de zi).

19 iunie 2012

Samanta care aduce rod... !

 "Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiasca" Fapte 17:30
Un verset cu foarte mare autoritate "porunceste acum "...
Acum....inseamna AZI...si nu maine, nu la anul, nu la pensie ...ACUM, pentru ca ziua de maine nu e a noastra.
A ne pocai este o porunca de care trebuie sa tinem cont.De ce....?
„Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire"Ps. 75:2
Ceea ce trebuie sa nu uitam, este ca indiferent de lumea corupta in care traim, standardul lui Dumnezeu nu s-a schimbat...si nu se va schimba niciodata, iar trairea noastra cu EL nu inseamna sa nu facem pacat....trairea cu Dumnezeu inseamna, a  aduce roada.
Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare. Luca 8:15
Ca si crestini, trebuie sa inlaturam roada firii si sa cautam sa avem Roada Duhului ,iar  pocainta adevarata o traim doar in plinatatea DUHLUI, pentru ca numai asa putem aduce roada.
Firea poate fi de orice religie...baptista, catolica, penticostala, ortodoxa...etc, dar in nici un caz firea nu este una duhovniceasca, iar daca traim lasandu-ne condusi de fire  cu siguranta vom avea parte de judecata lui Dumnezeu, iar in ziua judecatii nu vom avea parte de HAR.
"MANTUIREA E PRIN HAR,JUDECATA ESTE DUPA FAPTE"

Hrana ta zilnica!

19 Iunie Levitic 5.14-19; 6.1-7
Chiar şi cel mai scrupulos israelit putea să aibă mereu teama că a uitat un păcat comis din neştiinţă şi că, imediat după ce a adus jertfa, un nou act de necredinţă ar fi cerut altă jertfă. Vai! în ciuda certitudinilor Cuvântului lui Dumnezeu, mulţi creştini trăiesc şi azi cu aceeaşi teamă. Ei îşi leagă mântuirea de strădanii sincere de a se împăca cu Dumnezeu, dând milostenie şi făcând penitenţe (exprimându-şi părerea de rău sau chiar supunându-se la canoane), fără a avea vreodată siguranţa că acestea vor fi suficiente. Iată ce înseamnă a nu cunoaşte harul divin!
 In schimb, ce fericiţi am fi dacă am trăi eliberaţi de teamă, prin asigurarea că Domnul Isus a făcut totul pentru noi!
In aceste pasaje se disting păcate împotriva lui Dumnezeu (5. 15, 17) şi păcate împotriva aproapelui (6.2, 3). Adesea ne preocupă mai puţin cele dintâi decât cele din urmă, dar ar trebui să fie invers. Pentru răul cauzat altuia nu era suficient ca acesta să fie îndreptat, ci trebuia să aducă Domnului o jertfă pentru vină (6.6; vezi Psalmul 51.4). La fel, nu era suficient numai a te pune de acord cu Dumnezeu, ci, în ziua când vinovatul se pocăia şi aducea o jertfă, trebuia să rezolve problema şi înaintea oamenilor (6.5 sf). Creştinii din Efes, odinioară practicanţi ai vrăjitoriei, sunt grăbiţi după convertirea lor să ardă cărţile magiei lor (Fapte 19.19).

18 iunie 2012

Vrednic este MIELUL de lauda !!!

      Nu demult am primit o carte in format electronic de la o sora foarte draga mie....desi nu o cunosc realmente, ci doar virtual ...si totusi o cunosc parca de o viata. O respect si ...toata stima pentru cuvintele deosebite, dar se vede ca varsta  si experienta de viata, isi spun cuvantul.
    Atunci cand am vorbit cu dansa pe internet si mi-a pomenit de aceasta carte, insusi titlul carti  a sunat o provocare foarte tare, mai ales ca subiectul cartii era " lauda". Si cum mie imi place sa il laud pe Dumnezeu chiar  a sunat o reala provocare.
   Citind aceasta carte...mi-am dat seama cat de importanta este lauda adusa la adresa lui Dumnezeu.Tare mult mi-a placut introducerea facuta de autor si avea mare dreptate....
    Oriunde ne-am duce....in orice limba s-ar vorbi....chiar daca nu cunoastem limba....dar cuvantul "ALELUIA", il intelegem indiferent in ce limba este rostit!!!
     ALELUIA .....care de fapt este :LAUDAT FIE DOMNUL, SE PARE CA ESTE CUVANTUL CARE IL VOM ROSTI SI IN CER, cei care ajungem acolo.....si sa dea Domnul sa ajungem cu toti, Apoc.19:1; Apoc.19:4 si in vers 6 gasim din nou aceasi expresie...ALELUIA
   Dar oare lauda sta doar in cantare...??? Citind aceasta carte pe care o ador....am inteles ca NU...
Multi in ziua de azi suntem inclinati sa credem ca lauda inseamna cantare, iar rugaciunea de regula este o cerere inaintea lui Dumnezeu adusa, la care asteptam raspuns. Imi amintesc de indemnurile unui frate din biserica pe care le dadea la rugaciune....in care insista sa avem rugaciuni doar de lauda..si sa incercam sa nu cerem nimic Domnului....doar sa ii aducem lauda.
    Si avea mare dreptate !!!!
    In rugaciune, lauda este o dinamita !!!
    In Psalmul 22:3, David spune:"Totusi, Tu esti Cel sfant, Tu care locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel" !!!
  De ce este lauda in rugaciune o dinamita....?
Dumnezeu  locuieste in mijlocul laudelor noastre. A locui  inseamna : a sta in , a trai  in .....
Deci Dumnezeu sta  si se manifesta IN  mijlocul laudelor....Atunci cand Il laudam !!!!!
   Imi amintesc cand erau copiii mici si erau agitati le puneam muzica.Asa bine se linisteau...si adormeau....!!!!
Muzica  le dadea o stare de liniste. Insusi eu am trait aceste experiente, si atunci cand eram confruntata cu diferite stari incepeam sa il laud pe Domnul, il laudam prin cantare, dar am convingerea ca lauda in rugaciune face minuni.
"In orice lucru, aduce-ti cererile voastre inaintea  lui Dumnezeu  prin rugaciuni si cereri CU MULTUMIRI "Filipeni 4:6 .Rugaciunea si lauda sunt doua puteri spirituale deosebite.
  Atunci cand esti nervos adu-i la adresa lui Dumnezeu laude, si vei vedea cum vor dispare nervii !
  Atunci cand esti ingrijorat, lauda-L pe Domnul !
  Atunci cand esti frustrat, lauda-L pe Domnul !
Lauda  alunga orice stare din viata noastra care ne impiedica sa Il simtim pe Dumnezeu alaturi de noi si toate aceste stari sunt invinse prin bucuria laudei lui Dumnezeu.
  EL este CEL vrednic de lauda !!!!







Hrana ta zilnica!

18 Iunie Levitic 5.1-13
Versetele de la 1 la 4 ne dau câteva exemple de păcate care trebuia ispăşite prin jertfa. Se pune problema unor fapte a căror gravitate probabil că nu am fi descoperit-o dacă Cuvântul, piatra de încercare a conştiinţei noastre, nu le-ar fi condamnat: omisiunea depunerii unei mărturii, contactul scurt cu ceva necurat, rostirea unor cuvinte nesocotite. Cineva poate să se facă vinovat prin păstrarea tăcerii (v.l) sau prin faptul că a spus prea mult (v. 4). în toate aceste cazuri era necesară mărturisirea (v. 5), urmată de aducerea jertfei (v. 6). Tot aşa se pune problema în 1 loan 1.9, numai că acolo nu mai trebuia să se aducă jertfa a doua oară. Sângele lui Hristos este deja vărsat pentru noi înaintea lui Dumnezeu, aşa că este suficientă mărturisirea. Atunci Dumnezeu „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire".
Versetele de la 7 la 13 iau în considerare unele deosebiri între resursele celor care aduceau jertfe. Unul oferea un miel, altul două turturele şi altul o mână de făină. Nu toţi putem aprecia în aceeaşi măsură lucrarea Domnului Isus. Dar ceea ce contează este adevărata valoare pe care o are înaintea lui Dumnezeu.

17 iunie 2012

O duminica frumoasa !


 Mă bucur când mi se zice „Haidem la Casa Domnului!”
Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!
Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr-o bucată!
Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.
 Căci acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
 Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.
 Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea, în casele tale domneşti!
 Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.
 Din pricina Casei Domnului Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.
Psalmul 122

O duminica binecuvantata cu pace si multe bucurii!

Hrana ta zilnica!

17 Iunie Levitic 4.27-35
Pentru păcatul lui, un preot uns trebuia să aducă un viţel (v.3), o căpetenie un ţap (v.22, 23), iar un om de rând un ied sau un miel (v.27, 28, 32). Cei care trebuie să fie un exemplu au o responsabilitate mai mare, care se reflectă în importanţa animalului adus ca jertfă. Dar înaintea lui Dumnezeu „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu" (Romani 3.23). Fie că sunt în vârful sau la baza scării sociale, onoraţi sau dispreţuiţi de contemporanii lor, fie că sunt răufăcători sau trec drept oameni cinstiţi, toţi oamenii sunt incluşi într-o singură categorie: cea a păcătoşilor pierduţi. Totuşi, în nemăsurata Lui îndurare, Dumnezeu a creat o nouă categorie: cea a păcătoşilor iertaţi. El „i-a închis pe toţi în neascultare (sau: în necredinţă), ca să arate îndurare tuturor" (Romani 11.32).
Să ne oprim asupra expresiilor din v. 23 şi 28: „dacă i se va face cunoscut păcatul lui prin care a păcătuit". Aceasta este o aluzie la slujba delicată, numită „spălarea picioarelor", care constă în a-1 ajuta pe un alt credincios să-şi descopere şi să-şi judece greşelile (Ioan 13.14).
„Şi i se va ierta", spune Cuvântul la sfârşitul fiecărui paragraf. Acesta este răspunsul divin pe care Dumnezeu îl poate da păcătosului pocăit pe temeiul lucrării Fiului Său preaiubit!