Fiti binecuvantati !

O zi binecuvantata iti doresc, oriunde unde te-ai afla!

De ce sufar...???

Astazi citeam pe un site de socializare, un verset postat de o sora draga mie, si am stat cateva clipe si am meditat la el.

“După ce veţi suferi… Dumnezeu … vă va desăvârşi” 1 Petru 5:10

De la Dumnezeu vine si bucuria si incercarea. Atunci cand suntem incercati, atunci cand cunoastem suferinta, atunci cand pierdem pe cineva drag, atunci cand prin portofel "bate vantul", atunci cand  diagnosticul "cancer" este pronuntat de medic in dreptul analizelor noastre, ne intrebam oare de ce ingaduie Dumnezeu sa trecem prin asa ceva daca ne iubeste...?

Atunci incepem sa cartim, atunci dispare de pe buzele noastre cantarea de lauda, atunci..."ni se ineaca corabiile toate", asta ca sa folosesc o expresie mai uzuala.

Tot mai putine sunt clipele in care ne ridicam ochii spre cer multumindu-i pentru toate binecuvantarile primite. Cand toate merg ca pe roate....ne atribuim meritul: 

"SUNTEM CEI MAI DESTEPTI, SUNTEM ...GENIALI"

Cand suntem coplesiti de probleme..."DUMNEZEU E DE VINA"...

Rar am auzit, si recunosc chiar in dreptul meu o spun cu rusine, sa ii aducem Domnului o zi de jertfa ca multumire, pentru ca ne merge foarte bine. Dar ceea ce este interesant ca in incercare stim mai mult ca oricand ce inseamna rugaciunea cu staruinta, stim ce inseamna postul, stim ce inseamna ungerea...atunci cautam pastorii pentru a sta de vorba, atunci stim sa facem totul....in incercare stim sa ridicam ochii spre cer mai mult...ceea ce de fapt, ar trebui sa facem in fiecare zi.

Ne intrebam de ce suferim, de ce suntem pusi la incercare.....iata un motiv pentru care avem parte de incercari...

In incercare suntem aproape de Domnul, in incercare avem credinta lui ISUS!

Hrana ta zilnica !

24 Noiembrie Deuteronom 34.1-12
Moise petrecuse patruzeci de ani la Faraon, patruzeci de ani la Ietro în şcoala lui Dumnezeu, în sfârşit, patruzeci de ani în pustiu, conducându-1 pe Israel. Avusese la început „priveliştea minunată" a rugului. Apoi, prin credinţă, „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut" (Evrei 11.27). Cu un ochi care „nu se întunecase"

(v. 7), omul lui Dumnezeu, sfârşindu-şi cursa, contemplă admirabila panoramă a ţării lui Emanuel.
Urmează apoi momentul când, potrivit cuvintelor sale din Psalmul 90.3, la porunca lui Dumnezeu, omul se întoarce în ţărână. Dar Domnul îl onorează pe slujitorul Lui drag, ocupându-Se El însuşi de înmormântarea sa (v. 6). De atunci, Moise face parte dintre martorii credinţei care aşteaptă gloria promisă, bucurându-se deja în totul de prezenţa Celui care este răsplata desăvârşită (Matei 17.3).

Ce este pierderea ţării faţă de acest câştig?
Fie ca, la sfârşitul acestei părţi a Bibliei, cuprinzând cele cinci cărţi ale lui Moise, fiecare dintre noi să fi avansat în cunoştinţa Domnului! „Moise ... a scris despre Mine", le va spune Domnul Isus iudeilor (Ioan 5.46). Pe cine Altcineva decât pe El însuşi L-am descoperit noi traversând atâtea umbre şi imagini în această bogată porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu?

MULTUMESC !

Zi de zi experimentez puterea lui Dumnezeu. Sunt coplesita de modul in care lucreaza in viata mea. Inca o data am vazut ca atunci cand stai langa EL, atunci cand astepti raspunsul Sau in tacere, El nu intarzie in a ne raspunde. 

Atunci, Dumnezeu preia controlul in viata ta si se implica in fiecare aspect al vietii tale.Ceea ce este interesant, este felul in care o face.

Este atat de diferit modul Lui de lucru fata de cel al oamenilor.....

Cand incepe ceva...duce la bun sfarsit.

De-aceea vreau sa Ii multumesc in mod deosebit pentru tot ceea ce a facut pana acum si pentru tot ceea va face in continuare.

Ii multumesc pentru ca mi-a purtat de grija in acesti ani in care am fost incercata, Ii multumesc ca nu m-a abandonat, Ii multumesc ca in mod deosebit m-a binecuvantat.

Niciodata nu mi-am pierdut increderea in El,

chiar daca uneori am simtit ca tremur pe stanca....

El nu m-a lasat!!!

Vreau sa ii multumesc ca mi-a ascultat rugaciunile, ba chiar le-a indeplinit pana in cele mai mici detalii.

Ii multumesc pentru ceea ce mi-a daruit in viata mea, si Ii multumesc pentru modul in care mi-a confirmat acest lucru.

Stiu ca este Voia Lui si stiu ca este darul Lui pentru mine.

Acum mi-a daruit ceea ce El deja avea  pregatit pentru mine.

Vreau sa Ii multumesc pentru CHRISTIAN, barbatul care mi-a sters lacrimile, si vreau sa Il rog SA ramana alaturi de noi pe drumul pe care vom porni impreuna.

"EU SI CASA MEA VOM SLUJI DOMNULUI"

Hrana ta zilnica !

23 Noiembrie Deuteronom 33.13-29
Tot ceea ce este „cel mai preţios" trebuie să fie pentru Iosif, simbol al Domnului Hristos. De cinci ori vom întâlni această expresie. Totuşi nimic nu este mai de preţ pentru Domnul Isus decât dragostea Bisericii Sale, a răscumpăraţilor Săi. Cel care a fost „despărţit de fraţii Săi" (Geneza 49.26) a rămas „despărţit dintre fraţii săi" (v. 16). In virtutea suferinţelor lui din groapă şi din închisoare, apoi a gloriei sale în Egipt, Iosif ocupă pe drept această poziţie deosebită. Tot astfel este şi cu Domnul Isus. Nimeni nu L-a putut însoţi pe acel drum grozav al Calvarului. A fost singur pe cruce. De aceea Dumnezeu I-a dat pentru totdeauna un loc deosebit: El L-a înălţat foarte sus", „I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume", L-a „uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Săi" (Filipeni 2.9; Psalmul 45.7).
Ca într-un minunat tablou, împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos este evocată prin binecuvântările seminţiilor.

Spre deosebire de ceea ce a pronunţat lacov, acestea nu cuprind nici o învinuire, nici o restricţie. Această a doua listă nu are totuşi trecută o persoană. Aţi remarcat-o?

Este vorba de Simeon, odinioară asociat cu Levi în aceeaşi condamnare (Geneza 49.5). Levi, obiect al harului, este binecuvântat din plin. Dar Simeon, unde este el?

Este o problemă serioasă! Numele vostru este el în Cartea Vieţii?

El e vinovat...!

 "Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui. A luat viţelul, pe care-l făcuseră ei, şi l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenuşă, a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
Moise a zis lui Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?”
 Aaron a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău. Ei mi-au zis: „Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut!” Eu le-am zis: „Cine are aur, să-l scoată!” Şi mi l-au dat; l-am aruncat în foc, şi din el a ieşit viţelul acesta.”

Exod 32:19-24

Inca de la inceput, omul a avut tendinta sa nu isi asume responsabilitatea.Adam nu  si-a recunoscut vina, si a incercat sa se dezvinovateasca , acuzand-o pe Eva. In textul de mai sus, il vede pe Aron in aceeasi  postura: 

 „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu singur ştii că poporul acesta este pornit la rău"

...nu eu....israelitii....se scuza Aron...

Atitudinea asta caracterizeaza si astazi pe oameni.Indiferent la ce nivel discutam, fie ca in politica, fie ca intre colegi la servici, fie ca acasa printre copiii nostri...nimanui nu ii place sa isi asume responsbilitatea...mai ales cand a gresit.Fiecare isi cauta in jur un "tap ispasitor"

Aron ar fi putut spune NU, atunci cand israelitii au cerut sa le faca un vitel de aur caruia sa se inchine...dar nu s-a impotrivit. Datorita faptului ca a acceptat, s-a facut vinovat si el de acelasi pacat.

Recunoasterea vinovatiei ne salveaza de la moarte. Unul care si-a recunoscut pacatul, a fost David. In psalmul 51, David isi recunoaste starea si se caieste amarnic.El nu a incercat sa se dezvinovateasca, acuzand pe altcineva pentru savarsirea pacatului sau....ci si-a asumat responsabilitatea.

Oare de cate ori nu am gresit noi...si am incercat cumva sa ne spalam pe maini...gasind un "tap ispasitor"?

Pocainta inseamna sa recunosti pacatul...dar sa-l si parasesti !

Hrana ta zilnica !

22 Noiembrie Deuteronom 33.1-12
Fiind pe punctul de a părăsi poporul, omul lui Dumnezeu lasă să vorbească afecţiunile sale. Nu mai este ceasul îndemnurilor; îşi ia rămas bun de la cei pe care îi iubeşte, ultimul său mesaj fiind o binecuvântare (compară cu Luca 24.50).

Moise este un demn reprezentant al Dumnezeului care „iubeşte popoarele" şi care îi ţine pe „toţi sfinţii Săi" în mâna Sa (v. 3). Asigurare completată cu promisiunea Domnului Isus: „Nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu"! (Ioan 10.29).
Comparând această binecuvântare a lui Moise cu cea a lui Iacov din Geneza 49, observăm câteva diferenţe pline de învăţăminte pentru noi. După mărturia tatălui său, Levi era un om violent, crud.

Dumnezeu, privind spre credincioşia fiilor săi (Ex. 32.26), a făcut din el „bărbatul evlavios" al său (v. 8) şi i-a dat în grijă sanctuarul. De partea sa, Beniamin fusese numit „un lup răpitor" (Geneza 49.27). Prin har, el devine „preaiubitul Domnului" (v. 12) şi acest „lup" va ocupa locul oii regăsite, pentru că se spune: „el va locui între umerii Săi" (v. 12; Luca 15.5). Atât de «completă» este transformarea pe care o produce Evanghelia în cel care o primeşte!

Aceasta a fost experienţa unui Saul din Tars care a făcut parte tocmai din această seminţie a lui Beniamin şi care, din prigonitor îndârjit, a devenit martor şi slujitor credincios al Domnului (1 Timotei 1.12, 13).

Israel, poporul ales de DOMNUL !

Poporul acesta este un popor rău: nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor; de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta care nu mai este bun de nimic!

Ieremia 13:10

...si daca citim cap. 13 de la inceput gasim scris si ce s-a intamplat cu acest brau.

Aşa mi-a vorbit Domnul: „Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale; dar să nu-l înmoi în apă!

.............................

După mai multe zile, Domnul mi-a zis: „Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!”
M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem; dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic"Ieremia 13:1-7

Mai mult ca oricand Israelul este in centrul atentiei.Toate ziarele ocupa prima pagina cu situatia din Israel si tot ceea ce se intampla vis-a-vis de aceasta tara.

Cunoastem istoria poporului Israel inca din vechiul Testament si stim ca acest popor are o istorie aparte. Este poporul ales de Dumnezeu si inca din vechime, Dumnezeu  ii fagaduieste lui  Avraam ca  va face din el o semintie aleasa, un neam mare si ii va da in stapanire tara in care Avraam era atunci un strain. Un popor pe care Domnul l-a scos de multe ori din necaz, si l-a binecuvantat.

Cu toate acestea in vers.10 din Ieremia gasim cum este  descris poporul Israel:

"poporul acesta este un popor rău:

nu vrea să asculte cuvintele Mele,

urmează pornirile inimii lui şi

....merge după alţi dumnezei..." 

Facand analogia dintre vers.10  si  vers. 11:

 "Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie

poporul Meu,

numele Meu,

lauda Mea şi..

slava Mea..."

"este un popor rău ...........  poporul Meu,

nu vrea să asculte...........  numele Meu,

urmează pornirile inimii lui.........lauda Mea, 

merge după alţi dumnezei.....slava mea."

Poporul meu....inseamna apartenenta.

"Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.." 1 Petru 2

Numele meu...inseamna identitate.

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu..." Ioan 1:12

Lauda mea.... inseamna chemare.

"Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt, în veci de veci! Psalmii 145:21

Slava mea....inseamna  mostenire.

"Eu Îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mântuirea Mea nu va zăbovi. Eu voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea peste Israel" Isaia 46:8

Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor, ingaduitor, dar care pretinde ascultare.

Neascultarea atrage dupa sine intotdeauna consecinte grave.

Indiferent prin ce va trebui sa treaca poporul Israel, Dumnezeu isi va tine fagaduinta fata de ei, pentru ca este poporul ales de DOMNUL !