Hrana ta zilnica!

23 DECEMBRIE

Apocalipsa 18.1-13

Aceste viziuni pot fi comparate cu o serie de diapozitive care prezintă aceleaşi tablouri sau evenimente din perspective şi iluminări diferite. Prăbuşirea Babilonului este privită aici ca fiind împlinită direct de „Domnul Dumnezeu" (v. 8, 20). Dar, înainte de aceasta, a răsunat o poruncă: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu" (v. 4; comp. cu profeţia lui Ieremia împotriva Babilonului istoric: cap. 51.7,8,37,45...). Această chemare se face auzită chiar astăzi: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, spune Domnul..." (2 Corinteni 6.17). Fiecare copil al lui Dumnezeu este invitat să se despartă în întregime de lumea religioasă cu principii amestecate, a cărei stare finală ne este prezentată aici (comp. cu Numeri 16.26). Unii ne vor acuza de lipsă de dragoste, că suntem înguşti şi sub imboldul unui spirit de superioritate.

Esenţialul este însă să ascultăm de Domnul.

Versetele 12 şi 13 întocmesc lunga listă a tot ce se află în lume, studiate pentru satisfacerea multiplelor pofte ale oamenilor (1 loan 2.16,17). Lista se deschide cu ceea ce este cel mai preţuit: aurul, şi se încheie cu ceea ce are valoarea cea mai mică în ochii acestei false Biserici, ... dar care are atâta preţ pentru Dumnezeu: sufletele oamenilor.

Hrana ta zilnica!

22 DECEMBRIE

Apocalipsa 17.1-I8

Ultima cupă conţine judecata Babilonului (cap. 16.19), subiect detaliat în capitolele 17 şi 18.

Este vorba despre Biserica apostată, de marea creştinătate de nume, din care toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu vor fi fost luaţi la venirea Domnului. Necredincioasă lui Hristos, ea sa stricat prin alianţe necurate cu lumea şi cu idolii ei. «Stricăciunea celor mai bune este cea mai rea stricăciune.» 

Această „prostituată" este aşezată pe fiară, puterea ei întemeindu-se pe puterea politică (v. 3). Cu toate că Isus a declarat: ,Jmpărăţia Mea nu este din lumea aceasta" (loan 18.36), ea totuşi revendică stăpânirea asupra pământului. Pe deasupra, ea persecută şi omoară pe adevăraţii sfinţi (v. 6). In faţa acestui spectacol, apostolul este cuprins de o adâncă uimire. 

Chiar aşa să ajungă Biserica responsabilă? Da, istoria ei de-a lungul secolelor a confirmat cu prisosinţă aceasta, aşteptând forma finală, care este descrisă aici. Versetele 16 şi 17 ne învaţă însă cum va pieri această „mamă a spurcăciunilor". Va avea soarta pe care ea însăşi le-a pricinuit-o martorilor lui Isus", expresie în care se poate discerne întreaga

tandreţe a inimii lui Dumnezeu (v. 6; vezi şi cap. 2.13).

Hrana ta zilnica!

21 DECEMBRIE

Apocalipsa 16.1-21

Cele şapte cupe vărsate asupra pământului amintesc de urgiile venite peste Egipt: bube, ape transformate în sânge, întuneric, broaşte, tunete, piatră şi foc (vezi Exod 9.23). Insă, în loc să-i aducă la pocăinţă, dezastrele îi fac pe oameni să blesteme (v. 9, 11, 21). O triplă mărturie este însă adusă Dumnezeului celui drept: de la învingători (cap. 15.3,4), de la îngerul apelor (v. 5) şi prin altarul însuşi (v. 7).

Primele patru urgii lovesc, respectiv, aceleaşi sfere ca şi primele patru trâmbiţe (cap. 8.7-12). Cea de-a cincea atinge tronul conducătorului roman. A şasea pregăteşte „lupta din ziua cea mare". In sfârşit, după ultima cupă răsună vocea puternică venind de pe tron: „S-a isprăvit”. Cât de diferită este ea de strigătul anunţând pentru noi sfârşitul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului, după ce Fiul lui Dumnezeu a băut pe cruce cupa pe care noi o meritam: „S-a împlinit' (loan 19.30)!

Aceste evenimente solemne sunt mai apropiate decât credem. «Fie ca niciodată să nu privim lumea în alt fel decât ca o scenă judecată, fiind conştienţi de mânia înspăimântătoare de care ea nu va putea scăpa... Aceasta ne va păzi să nu fim indiferenţi nici faţă de răul care este în lume, nici faţă de judecata divină care o aşteaptă.» (W. K.).

In mainile Olarului!

Admiram in vitrina deseori vase extraordinar de frumoase, adevarate bijuterii.Insa putini am fost fost in atelierul olarului sa vedem procesul intreg de prelucrare.

Sunt multe etape si procesul de prelucrare nu este tocmai unul placut, insa dacă vrei să ajungi un vas frumos si desăvârșit, trebuie să accepți să rămâi în mâinile Olarului!
Fericirea te face dulce, încercările te fac mai puternic, regretele te fac mai uman, eşecurile te învață ce este umilinta, succesul te face să străluceşti, dar Dumnezeu te face să continui.

 Nu stiu in ce faza de prelucrare te gasesti in mainile Olarului, insa stiu un lucru...

in mainile Lui suntem in siguranta.

Chiar daca suntem framantati, chiar daca suntem in cuptor, noi suntem sub supravegherea Lui, de-altfel nici un olar nu-si pune obiectul in cuptor si uita de el. Exista un timp de sedere ingaduit de El, dar la final...

caracterul tau va intrece orice frumusete.

Hrana ta zilnica!

20 DECEMBRIE

Apocalipsa 14.14-20; 15.1-8

Odinioară Domnul îi anunţase pe acuzatorii Lui: „De acum încolo veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului" (cap. 1.7; Matei 26.64 şi 24.30). Iată-L aici pe acest Fiu al Omului aşezat pe un nor alb! Odinioară încununat cu spini, El poartă o coroană de aur; în loc de trestie, El are în mână o seceră ascuţită. Cel pe care oamenii II judecau a devenit Judecătorul oamenilor. Şi, în calitatea aceasta, El porunceşte marele seceriş al pământului, urmat de un impunător cules al viei, şi unul şi altul

anunţate de foarte mult timp (de exemplu, Ioel 3.13; Matei 13.30,39).

Odată cu capitolul 15 se deschide o nouă serie de judecăţi (cupele). Şi de astă dată însă, sfinţii care vor avea să treacă prin ele sunt mai întâi văzuţi în siguranţă (v. 2-4); numai după aceea, cei şapte îngeri împuterniciţi cu executarea urgiilor ies din Templu şi primesc cele şapte cupe pline de mânia lui Dumnezeu 

(comp. cu Ieremia 25.15). 

Dragi prieteni creştini, această lume, care va fi lovită, este cea pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult, încât a dat pentru ea pe singurul Lui Fiu. Şi îngerii nimicitori încă nu şi-au primit misiunea cumplită.

Misiunea noastră, cât timp aşteptăm, este cu totul alta: să proclamăm în ea harul divin (2 Corinteni 5.20).

Traieste cu folos!

Vin sarbatorile...!
Atata agitatie in jurul nostru, incat uitam sa mai traim.
Nu uita, viata continua si dupa aceste sarbatori, asa ca nu-ti epuiza energia si timpul pe lucruri trecatoare.
Investe timpul in oameni!!!
Traieste cu folos!

 

Sanatate in trup, dar mai ales in suflet!

Citeam de dimineata un verset care m-a pus pe ganduri.

”Prea iubitule doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau” 3 Ioan 1:2

Care dintre noi nu-si doreste sa fie sanatos? 

Sa te trezesti dimineata fara nici un fel de dureri, iar seara sa te asezi in pat si sa adormi linistit, este mai mult decat ce-si poate dori un om. Este un har, un dar si o binecuvantare de la Domnul.

Dar sanatatea sufletului, cum este?

Ap. Ioan ii scrie o scrisoare lui Gaiu un frate de credinta pe care el il iubea mult, si ii facea urmatoarea urare:

”Prea iubitule doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau”

Ne-am gandit la starea de sanatate a sufletului nostru?

Daca nu...ar trebui s-o facem!

E sufletul nostru curat, fara nici o boala netratata? Sunt atatea sentimente care zac poate in suflet si nu le luam in seama, insa o boala netratata, avanseaza. Poate este rautate, invidie, egoism, neiertare, ura si lista poate continua.

Am dori noi oare sa sporeasa sanatatea trupului nostru, precum este starea sufletului?

Doamne ajuta-ma sa-mi fac curatenie in sufletul meu, si orice urma de sentimente care nu sunt dupa voia Ta, sa fiu vindecata, pentru ca doresc si sufletul meu sa fie sanatos ca si trupul.

O zi in cabinetul Celui mai bun medic, ne poate vindeca sufletul!

Citeste Biblia pentru ca acolo vei gasi retetele vindecatoare pentru suflet.

Un suflet sanatos este mai important decat un trup sanatos!

Hrana ta zilnica!

19 DECEMBRIE

Apocalipsa 14.1-13

După o paranteză care ne prezintă trinitatea răului - anume balaurul (cap. 12), prima şi a doua fiară (cap. 13) - cele şapte viziuni din capitolul 14 se racordează la cea de-a şaptea trâmbiţă care încă nu s-a împlinit (cap. 11.15). Dar, înainte de a interveni asupra răului, Dumnezeu recunoaşte şi pune deoparte o nouă rămăşiţă a poporului Său. Aceşti martori au rezistat corupţiei generale. Spre deosebire de masele care poartă pe frunte semnul fiarei (cap. 13.16), pe frunţile lor este scris numele Mielului (v. 1). Purtăm noi, fără să ne ruşinăm, numele Mântuitorului nostru?
Poate vedea fiecare din jurul nostru cui aparţinem noi?

Aceşti credincioşi „urmează Mielul oriunde ar merge El" (v. 4; comp. cu loan 1.36,37).

Urmându-L în ocară şi în suferinţă, ei vor fi, de asemeni, însoţitorii Săi în împărăţie. Faptele lor îi urmează (de remarcat că ele nu merg înaintea lor; niciodată faptele cuiva nu-i deschid accesul în cer). Dragi prieteni, privilegiile noastre creştine sunt şi mai înalte.
Vom dori noi să fim mai puţin credincioşi decât aceşti martori ai zilelor din urmă?