Sanatate in trup, dar mai ales in suflet!

Citeam de dimineata un verset care m-a pus pe ganduri.

”Prea iubitule doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau” 3 Ioan 1:2

Care dintre noi nu-si doreste sa fie sanatos? 

Sa te trezesti dimineata fara nici un fel de dureri, iar seara sa te asezi in pat si sa adormi linistit, este mai mult decat ce-si poate dori un om. Este un har, un dar si o binecuvantare de la Domnul.

Dar sanatatea sufletului, cum este?

Ap. Ioan ii scrie o scrisoare lui Gaiu un frate de credinta pe care el il iubea mult, si ii facea urmatoarea urare:

”Prea iubitule doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau”

Ne-am gandit la starea de sanatate a sufletului nostru?

Daca nu...ar trebui s-o facem!

E sufletul nostru curat, fara nici o boala netratata? Sunt atatea sentimente care zac poate in suflet si nu le luam in seama, insa o boala netratata, avanseaza. Poate este rautate, invidie, egoism, neiertare, ura si lista poate continua.

Am dori noi oare sa sporeasa sanatatea trupului nostru, precum este starea sufletului?

Doamne ajuta-ma sa-mi fac curatenie in sufletul meu, si orice urma de sentimente care nu sunt dupa voia Ta, sa fiu vindecata, pentru ca doresc si sufletul meu sa fie sanatos ca si trupul.

O zi in cabinetul Celui mai bun medic, ne poate vindeca sufletul!

Citeste Biblia pentru ca acolo vei gasi retetele vindecatoare pentru suflet.

Un suflet sanatos este mai important decat un trup sanatos!

Hrana ta zilnica!

19 DECEMBRIE

Apocalipsa 14.1-13

După o paranteză care ne prezintă trinitatea răului - anume balaurul (cap. 12), prima şi a doua fiară (cap. 13) - cele şapte viziuni din capitolul 14 se racordează la cea de-a şaptea trâmbiţă care încă nu s-a împlinit (cap. 11.15). Dar, înainte de a interveni asupra răului, Dumnezeu recunoaşte şi pune deoparte o nouă rămăşiţă a poporului Său. Aceşti martori au rezistat corupţiei generale. Spre deosebire de masele care poartă pe frunte semnul fiarei (cap. 13.16), pe frunţile lor este scris numele Mielului (v. 1). Purtăm noi, fără să ne ruşinăm, numele Mântuitorului nostru?
Poate vedea fiecare din jurul nostru cui aparţinem noi?

Aceşti credincioşi „urmează Mielul oriunde ar merge El" (v. 4; comp. cu loan 1.36,37).

Urmându-L în ocară şi în suferinţă, ei vor fi, de asemeni, însoţitorii Săi în împărăţie. Faptele lor îi urmează (de remarcat că ele nu merg înaintea lor; niciodată faptele cuiva nu-i deschid accesul în cer). Dragi prieteni, privilegiile noastre creştine sunt şi mai înalte.
Vom dori noi să fim mai puţin credincioşi decât aceşti martori ai zilelor din urmă?

Isus e rege!

Dincolo de frumusetea sarbatorilor de iarna, care intr-adevar este cea mai frumoasa perioada din an, 

ce sarbatoresti tu?

Ne pregatim atat de mult, ne ostenim si trudim pentru aceste sarbatori, dar care este motivul real? 

Intreaba-te si cerceteaza-ti inima cu-adevarat, ”este Isus motivul acestei sarbatori?”

Daca nu este ISUS, REGELE acestei sarbatori, dragul meu...te ostenesti si trudesti degeaba.

Hrana ta zilnica!

18 DECEMBRIE

Apocalipsa  13.1-18

Aruncat pe pământ, diavolul profită de timpul scurt pe care-1 are. Se foloseşte de două instrumente, două ,fiare", termen care implică absenţa relaţiei cu Dumnezeu. Prima dintre acestea (v. 1), corespunde imperiului roman reconstituit. El va reuni trăsăturile celor trei imperii precedente: rapiditatea leopardului (Grecia), tenacitatea ursului (Persia) şi ferocitatea leului (Babilonul; vezi Daniel 7.4-6). In pustie, Isus refuzase împărăţiile lumii. Satan le dăruieşte împăratului roman, obţinând astfel închinarea întregului pământ (v. 4; Luca 4.5-8).

Cât despre cea de-a doua fiară, ea este o contrafacere a Mielului, însă limbajul o trădează.

Este Antihristul, care va avea putere religioasă, va face minuni şi va susţine prima fiară.

Mulţimile de oameni pe care îi va ademeni vor fi marcate precum vitele, cu numele „fiarei romane". Aceşti oameni vor fi numiţi: „cei care locuiesc pe pământ (v. 8, 14; cap. 3.10; 6.10; 8.13; 11.10), pentru că toate interesele şi aspiraţiile lor ţin de pământ.
 Cât de numeroasă este încă de astăzi această categorie de persoane!
 In contrast cu aceştia, versetul 6 vorbeşte despre „cei care locuiesc în cer" (Filipeni 3.19,20). Creştini, să arătăm clar, fără îndoială, unde se află locuinţa noastră (Evrei 11.14).

Hrana ta zilnica!

17 DECEMBRIE

Apocalipsa 12.1-17

Această nouă diviziune este introdusă prin versetul 19 din capitolul 11. Chivotull legământului apare acolo în semn de har înaintea judecăţilor asupra lui Israel. Acest popor(pus în scenă prin imaginea simbolică a femeii însărcinate învăluite în soare), fiind cel care trebuia să dea naştere lui Mesia, atrage prin aceasta împotrivirea furioasă a lui Satan, marele balaur roşu. Această vrăjmăşie dintre sămânţa femeii şi „şarpele cel vechi" (v. 9), anunţată de la cădere, s-a continuat pe tot parcursul Bibliei (Geneza 3.15; Exod 1.22; 2 împăraţi 11.1; Matei 2.16...). Zadarnic a încercat diavolul să-şi concentreze eforturile pentru a împiedica împlinirea, prin naşterea şi înălţarea Domnului Isus, a planurilor lui Dumnezeu. Hristos şi sfinţii Lui cereşti - copilul înălţat la Dumnezeu - nu mai pot fi atinşi acum. In plus, Satan va fi curând aruncat din cer pe pământ (citiţi Luca 10.18 şi Romani 16.20), unde furia lui neputincioasă se va dezlănţui împotriva rămăşiţei lui Israel. Această rămăşiţă va fi

caracterizată prin aceea că va păzi poruncile lui Dumnezeu (v. 17b). Care a fost pentru Hristos şi care este astăzi pentru noi secretul forţei şi victoriei asupra celui Rău! 

Este Cuvântul lui Dumnezeu locuind în inimă (Psalmul 17.4; Matei 4.4; 1 loan 2.14b).

Esti gata sa accepti oferta LUI?

 

In mod special in aceasta perioada a sarbatorilor se face reclama la tot felul de produse si oferte, si peste tot in reviste, pe vitrinele magazinelor gasim tot felul de indemnuri de acest gen:

reducere 50% sau 2+1 gratis si oamenii captati de oferte, alearga dupa ele si cheltuiesc si ultimele resurse, fie ca le trebuie sau nu.

 

Si-n viata spirituala unii oameni alearga dupa beneficii si binecuvantari.

Dar in mintea mea s-a nascut o intrebare:

"cati alearga sau cati alergam dupa Cel care DA binecuvantarea?"

Vrem sa ne fie bine, vrem sa fim binecuvantati, dar fara CEL care ne da binecuvantarea, ori fara EL n-are cum sa ne fie bine.

Hristos a venit sa ne aduca pacea si mantuirea in dar, insa oferta Lui este la pachet:

ai pace daca Il ai pe El, ai mantuire daca Il accepti pe El in inima ta.

Esti gata sa accepti oferta LUI?

 

 

 

O zi binecuvantata!

Oamenii isi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingusitoare, vorbesc cu inima prefacuta, asa spune psalmistul (Ps. 12:2)

Oare n-am experimentat niciodata si n-am cazut in mreaja acestor oameni vicleni?

Avem insa un refugiu si un loc unde gasim doar Adevarul si cel mai mare adevar nu-l putem gasi decat pe paginile sfintei Scripturi!

O zi binecuvantata!

Hrana ta zilnica!

16 DECEMBRIE

Apocalipsa 11.4-19

Cei doi martori simbolizează mărturia suficientă şi completă dată de rămăşiţa credincioasă în timpul necazului final. Ei se prezintă cu trăsăturile lui Ilie şi ale lui Moise, care, amândoi, în timpuri întunecate din istoria lui Israel, îşi asumă de asemenea o mărturie potrivită lui Dumnezeu. 

La rugăciunea primului, cerul rămâne închis timp de trei ani şi jumătate (v. 6; Iacov 5.17; comp. v. 5 cu 2 împăraţi 1.10,12). Cel de-al doilea primeşte puterea să transforme apa în sânge (viaţa în moarte: Exod 7.19) şi să lovească pământul cu tot felul de plăgi. Aceşti credincioşi vor fi daţi la moarte la Ierusalim prin „fiara romană" din capitolul 13, mângâiaţi de gândul că, în chiar acest loc, înaintea lor, „Domnul lor a fost răstignit" (Luca 13.33,34). Martiriul lor va fi urmat de o înviere strălucită şi publică, spre consternarea prigonitorilor lor.

In sfârşit, sună nenorocirea finală. Odată cu ea sunt aduse două lucruri: împărăţia Domnului (v. 15b) şi, de asemeni, mânia Lui (v. 18; Psalmul 110.5). In capitolul 6.17, oamenii înspăimântaţi credeau că a venit mânia Mielului. Ea însă a fost stăpânită până în momentul când Hristos preia guvernarea lumii. Atunci cerul izbucneşte în cântări de triumf, sfinţii se prosternează în adorare: Cel care a fost răstignit (v. 8) domneşte de acum în veci de veci (Luca 1.33).