Esti pregatit sa-l intalnesti pe Dumnezeu?

Stiu ca acest cantec minunat este foarte cunoscut de noi. Eu cel putin il stiu din vremea copilariei, insa nicioadta parca nu am constientizat atat de mult cuvintele.

 V-as ruga sa va faceti timp si sa meditati la aceste versuri...

Viata noastra este asemenea anotimpurilor. Ne nastem, crestem, urmeaza adolescenta, ne casatorim, vin copii, vin nepotii, ii vedem cum ei cresc iar viata noastra se aseamana cu un copac al carui frunze incep incet sa ingalbeanesca, se scutura si intr-o zi....ne-apropiem de final.

In viata multora finalul aduce sentimentul de teama, insa indiferent daca ne sperie sau nu, ”el” vine.

Esti pregatit sa-l intalnesti pe Dumnezeu?

 Şi frunzele s-au veştejit,
Căci iată toamna a sosit,
An după an, se duc în zbor, 
Toate se duc, în viitor.

 /: Şi tu, eşti o frunză să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf, la pământ,
Cădea-vei ca frunza în vânt. :/

Priveşte-n urmă anii tăi,
Cum au zburat ca şi un vis,
Erai copil, copii tăi,
E tot ce viaţa ţi-a promis.

 /: Şi tu, eşti o floare pe lac,
Ce apele mari o desfac,
Petalele toate se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng. :/

 Dar nu uita și dacă vrei,
Tu iarăşi poţi să înfloreşti,
În veşnicii sunt fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.

 /: Un lucru, aş vrea ca să ştii,
Acolo în raiul ceresc,
Acolo sunt apele vii,
Şi florile nu veştejesc. :/

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE

Evrei 13.17-25

Am avut conducători credincioşi. Să le cinstim memoria, să le imităm credinţa ... şi să

le citim scrierile (v. 7). Dumnezeu însă ne dă şi astăzi conducători (v. 17,24). Care este datoria noastră faţă de ei? Să-i ascultăm, să ne rugăm pentru ei (v. 18), să facem în aşa fel încât să-şi poată împlini slujba cu bucurie - ei veghează pentru propriile noastre suflete.

Şi în aceeaşi măsură să primim cuvintele de îndemn când ne sunt adresate de ei (v. 22).

Totuşi, niciun lucrător al Domnului nu trebuie să ne facă să-L pierdem din vedere pe marele Păstor al oilor. Numai El Şi-a dat viaţa pentru ele şi acum le duce cu El „afară din tabăra" religiei omeneşti (Exod 33.7). De atunci, toţi creştinii constituie o singură turmă, având drept cap un singur Păstor (loan 10.4,16).

Unul după altul, elementele iudaismului au fost înlocuite de-a lungul epistolei cu glorioasele adevăruri creştine. Toate aceste adevăruri sunt rezumate în Isus Hristos. Şi în final, Dumnezeu îşi împlineşte lucrarea în noi (v. 21): ne eliberează de orice legătură, ne dezbracă de orice formă, pentru a ne lega de Fiul Său înviat şi glorificat în aşteptarea apropiatei Lui apariţii, această epistolă să ne înveţe de acum ca, prin credinţă, să ne aţintim privirile spre El (cap. 12.2).

Italia zuduita din nou!

Vuieste si oceanul, se zguduie si pamantul in Italia, dar nimic nu-i  poate inspaimanta pe cei care se incred in Domnul.
Desigur ca toate aceste lucruri  dau o stare de teama si nesiguranta, insa cu toti suntem in Mana Domnului, Daca El vrea sa incheiem socotelile, vom incheia, daca El vrea sa mai ramanem pe pamant...cu siguranta ne mai lasa.
Asta-seara au fost cutremure in lant in centrul Italiei, si fiind in centrul ei s-au simtit aproape peste tot. Eu numai ce am ajuns de acolo, dar am prieteni, cunostinte care sunt acolo si isi traiesc viata in aceasta tara.
Cred ca nu gresesc cand spun ca poporul acesta are nevoie de rugaciune, are nevoie ca Dumnezeu sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca pentru ca numai ce au trecut nu demult printr-un alt cutremur mare care a facut multe victime si pagube materiale. Dumnezeu sa se indure de ei si sa fie cu ei.
Eu nu pot decat sa-i multumesc Domnului pentu ca este cu mine mereu, desi sincer va marturisesc ca am plecat in inima cu acest sentiment....ca voi avea parte de ”o scuturare in Ialia”.
Dumnezeu n-a ingaduit...slava Lui!

Hrana ta zilnica!

26 OCTOMBRIE

Evrei 13.1-16

Dragostea frăţească se poate manifesta sub multe forme: ospitalitatea, care este în folosul celui care o practică (v. 2), simpatia care se identifică cu cei care suferă (v. 3; cap. 10.34), binefacerea, în care nu numai cei ajutaţi, ci însuşi Dumnezeu găseşte plăcere (v. 16).

Avariţia are de asemenea multe feţe. Putem iubi banul pe care-1 avem, dar şi pe acela pe care dorim să-1 avem. Să ştim să ne mulţumim cu ceea ce avem în prezent. Iar pentru nevoile sau pericolele de mâine, să ştim să ne bizuim „plini de încredere" pe credincioşia Domnului (v. 6; Matei 6.31-34). Cel care este ajutorul nostru nu Se va schimba. „Tu eşti Acelaşi", proclama versetul 12 din capitolul 1. Acum, versetul 8 completează prin această afirmaţie de o deschidere de nemăsurat: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci". Dacă El este de ajuns, atunci diferitele „învăţături străine" (v. 9) nu vor avea nicio atracţie pentru noi şi vom fi gata să ieşim din tabăra religioasă formalistă (comp. cu Exod 33.7), pentru a merge numai spre Isus, în locul unde El a promis că va fi. El a oferit sacrificiul suprem.

Privilegiul nostru este de a-I oferi în schimb lui Dumnezeu nu numai duminicile, ci neîncetat o jertfă de laudă, acest rod al buzelor care se coace mai întâi în inimile noastre (Psalmul 45.1)

Hrana ta zilnica!

25 OCTOMBRIE

Evrei 12.18-29

Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. In locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu", Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să-i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilor-născuţi, adică Biserica. In vârf este însuşi Dumnezeu,, Judecătorul tuturor", însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi" (v. 23) - ale celor din capitolul 11 - şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ pecetluit cu propriul Lui sânge.

«Acolo-i casa mea", spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20).

Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt nu în felul în care mi-ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu-I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!

Concluzii!

   

  După câteva zile petrecute în Italia, unde am revenit dupa doi ani, mâine mă voi întoarce acasă.
  Italia a fost, este si va ramane  o țară foarte frumoasă, dar pe zi ce trece lucrurile se schimbă și aici...și din păcate nu în bine. Sentimentul nesiguranței si scaderea nivelului de trai se face tot mai simțit, atât pentru cetățenii italieni, dar si pentru romanii care sunt plecați, fie ca sunt stabiliți aici sau doar veniți pentru o vreme. Pe de altă parte tot mai mult se vede îndepărtarea poporului italian de Dumnezeu prin legi aprobate și hotărâri luate, legi cu care Dumnezeu nu este de acord.
  Cu toate acestea, românii din diaspora stiu sa se bucure în Domnul.  Duminica am luat parte la o întâlnire frumoasă împreună cu românii din Padova. A fost minunat, m-am bucurat să întâlnesc români din toate zonele țării și în mod special chiar zona Banatului. Și la ei, ca si la noi nevoile sunt aceleași, oameni care se roagă și varsă lacrimi pentru cei nemantuiti, copii depărtați de Dumnezeu, părinți nemantuiti, boli in trup si multe alte motive pentru care trebuie să ne rugăm unii pentru alții.
  Plec spre casă în curand și în tolba mea cu amintiri s-au strans multe lucruri, si bune si mai putin bune. Cele mai puțin bune...am să le las pe aeroport, iar pe cele bune le voi lua cu mine.
  Ce am găsit bun...?
  
Dragostea lor! 
Dragostea unii fata de altii, ceea ce nouă creștinilor din România...ne cam lipseste.
Dumnezeu să binecuvânteze toți românii din această țară, dar și poporul italian care i-a adoptat.

 

 

Hrana ta zilnica!

24 OCTOMBRIE

Evrei 12.4-17

Un copil este supus în familia lui educaţiei părinţilor. Aceasta îl va face să verse câteva lacrimi, dar, ajuns mare, va fi un lucru pentru care el le va putea mulţumi părinţilor. Dacă suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, este imposibil să nu avem de-a face cu disciplina Lui (v. 8), pentru că Dumnezeul sfânt doreşte să-Şi formeze copiii după imaginea Lui (v. 10).

Totuşi, această disciplină ne-ar putea conduce la două reacţii opuse: Mai întâi s-o dispreţuim, nesocotind-o; dar trebuie să fim „exersaţi de ea”, adică să ne judecăm înaintea Domnului, cercetând pentru ce motiv ne-a trimis El această încercare (Iov 5.17). Celălalt pericol este ca noi să pierdem curajul (v. 5; Efeseni 3.13). Să ne amintim atunci de numele dat credinciosului sub disciplină: „acela pe care-1 iubeşte Domnul" (v. 6). Să urmărim pacea cu toţi, însă fără ca aceasta să fie în dauna sfinţeniei (v. 14). Să nu uităm că noi înşine suntem obiecte ale harului şi să alungăm din inimile noastre rădăcinile de amărăciune (literal: germenii de otravă). La început ascunse, acestea se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, dacă nu sunt imediat judecate (Deuteronom 29.18).

Esau, care n-a putut fi numit în capitolul precedent alături de membrii familiei lui, este pomenit aici spre ruşinea lui veşnică. Fie ca niciunul dintre noi să nu-i semene!

Hrana ta zilnica!

23 OCTOMBRIE

Evrei 11.32-40; 12.1-3

Începând cu versetul 32 ne aflăm în ţara Canaan. Şi îi găsim acolo pe judecători, pe împăraţi, pe profeţi, un mare nor de martori care ne înconjoară, care au fost înaintea noastră şi care ne aşteaptă pentru a intra în posesia lucrurilor promise (v. 39,40). Traversând timpurile cele mai întunecate, flacăra credinţei, trecută din mână în mână, nu se stinge niciodată. Numai Dumnezeu cunoaşte lista acestor martiri uitaţi şi o ţine la zi. «Fiecare are propria lui pagină în volumul credincioşi-ei» (T.A.P.). Armata credinţei numără cercetaşi (cap. 11), un Comandant renumit (cap. 12); noi suntem ariergarda. Acum este rândul nostru să ne angajăm în această «cursă-ştafetă». Ce ne trebuie ca să alergăm bine? Să nu fim încărcaţi, nici împiedicaţi. Să începem prin a ne debarasa de orice povară sau bagaj inutil.

Să aruncăm de asemenea păcatul, această plasă care ne împiedică atât de uşor!

 Dar aceasta nu este totul. Trebuie ca un obiect, ca un magnet irezistibil, să ne atragă înainte. Să ne aţintim ochii asupra lui Isus, Călăuza şi Modelul vieţii de credinţă, Căpetenia şi împlinitorul ei. Şi El a avut un obiect înaintea Lui, mai puternic decât crucea, decât ruşinea, decât toată suferinţa. 

Aceasta era „plinătatea bucuriei care trebuia să încununeze viaţa omului credinţei, potrivit Psalmului 16 (v. 11).