Hrana ta zilnica!

8 OCTOMBRIE

Evrei 3.1-15

Epistola către Evrei a fost numită „epistola cerurilor deschise". Şi pe Cine contemplăm noi în aceste ceruri? Pe Isus, deopotrivă Apostol (adică purtător de cuvânt al lui Dumnezeu către oameni) şi Mare Preot (purtătorul de cuvânt al oamenilor înaintea lui Dumnezeu).

Scriindu-le creştinilor evrei, autorul, apelând la istoria lor, a dorit să arate cum Isus reuneşte în Persoana Lui şi depăşeşte gloriile pe care le venerau iudeii: cele ale lui Moise (cap. 3), ale lui Iosua (cap. 4) şi ale lui Aaron (cap. 5)... Dar nu putem învăţa să-L cunoaştem pe Domnul fără ca, prin contrast, să descoperim perversitatea inimii fireşti. Dumnezeu o numeşte „inimă rea şi necredincioasă" (v. 12), amintindu-ne că aceasta este la originea tuturor nenorocirilor noastre. „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor", declară versetul 10 (comp. cu Marcu 7.21).

De aceea, oricine aude vocea Domnului (şi cine va îndrăzni să spună că n-a auzit-o niciodată?) este invitat solemn, în trei rânduri, să nu-şi împietrească inima (v. 7, 15; cap. 4.7). In general, noi limităm acest îndemn la evanghelia crucii. Dar noi, care suntem creştini, nu avem în fiecare zi ocazia de a auzi vocea Domnului în Cuvântul Lui?

 Să fim păziţi de orice formă de împietrire, oricare ar fi astăzi cerinţele Domnului faţă de noi!

Vedenie ce ilustreaza starea spirituala actuala a Romaniei

Cred ca aceasta vedenie este pe cale a se intampla in aceasta vreme in tara noastra. De fapt cred ca deja traim vremea in care Bisericile au inceput sa se rupa si toti cei care vor sa-l urmeze pe Hristos cu adevarat, fie chiar si cu pretul vietii, isi fac tot mai mult de cunoscut pozitia lor in Hristos.
Imi doresc din toata inima ca aceasta trezire sa fie cat mai vizibila in orasul meu, in tara mea, iar oamenii pe care ii va folosi Dumnezeu sa fie cu adevarat oameni curajosi si cu frica de Dumnezeu.
Sunt convinsa de-altfel ca Dumnezeu are oameni alesi deja pentru aceasta lucrare si mare va fi surprindere multora cand vor vedea ce fel de oameni ridica Dumnezeu.
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
1 Corinteni 1:27

Stres! Cauze si remedii!

• „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea.
• Luca 12:22-23

Cred ca este un ”pacat” de actualitate si poate cel mai des pacat intalnit la noi crestinii.

Teoretic stim toti, sfaturi dam toti, dar cand trebuie sa aplicam in viata noastra, parca nu mai este atat de simplu.

Cum poti sa nu te ingrijorezi sau sa nu fii stresat in mijlocul framantarilor in care ne gasim?

Ingrijorarea vine fara sa vrei...te ingrijorezi pentru nesiguranta zilei de maine, te ingrijorezi poate pentru ca sanatatea incepe sa-ti dea batai de cap, te ingrijorezi ca cerintele sunt mai mari decat puterea ta de a oferi familiei nevoile necesare si cate alte motive n-am avea de ingrijorare. Si totusi, Domnul Isus spune: ”nu va ingrijorati...”, in termenii nostri mai actuali...”nu va stresati”.

Dar daca stam si analizam cauzele indeaproape constatam ca nu cele descrise mai sus sunt adevaratele motive ale stresului, ci cu totul altele si partea cea mai tragica este ca ni le cauzam singuri.

Diferenta dintre ceea ce suntem si ce am vrea sa fim este unul din motivele pentru care ne stresam zi de zi.

Se intampla ca sa avem asteptari nerealiste de la noi insine si uneori parerea deformata pe care o avem despre noi ne face sa avem uneori asteptari mari, poate prea mari. Nereusind sa ne ridicam la nivelul pe care il dorim...devenim foarte stresati. Daca am tine cont de indemnurile Scripturii cu siguranta nu am avea aceste probleme, pentru ca ap. Pavel spune in Romani 12,  ”fiecare dar sa nu aibe o parere mai inalta despre sine insasi decat se cuvine. ci sa aiba simtiri cumpatate...”, dar datorita faptului ca nu tinem cont de aceste sfaturi ajungem in aceasta situatie...si ”avem stres”. Un alt motiv este ca avem tendinta sa fim intr-o concurenta permanenta cu ”...?”. De fapt nu avem nci un fel de concurenta, falsa impresie a unei concurente pemanente ne aduce o stare de stres.

 Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere. 2 Corint.10: 12

Un alt motiv pentru care suntem stresati este ca spunem una si facem alta.

Dar de ce se intampla asta? Suntem uneori cuprinsi de sentimente si ne grabim sa vorbim, sa luam angajamente si apoi ignoram consecintele, ori toate acestea nu sunt altceva decat...”stres” sau ingrijorare.

 Cuvantul spune: ”căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12:37, iar in Iacov 5 suntem indemnati sa nu juram nici pe cer, nici pe pamant, ci DA sa fie DA si Nu sa fie NU.

Din pacate nu intotdeauna respectam aceste porunci si din aceasta cauza ajungem sa fim ingrijorati gandindu-ne.. poate la consecintele care, desigur vor urma.

O alta cauza si cred ca cea mai importanta cauza a ingrijorarilor noastre din ziua de azi este, 

diferenta dintre ceea ce avem si ceea ce am vrea sa avem.

Cred ca aici merge o mare parte a energiei noastre. Tanjim a avea tot mai mult si suntem condusi de o dorinta nestavilita in a avea mai mult...si mai mult.

Am acceptat modelele de valori ale acestei lumi, ne jertfim viata pe altarul invidiei fata de  aproapele nostru si vesnica insusire ”nemultumirea” este standardul nostru de viata.

Nu suntem multumiti cu ceea ce avem, ne dorim mai mult, nu putem sa ne oferim, iar daca vecinul sau prietenul nostru reuseste ceea ce noi nu putem...devenim invidiosi si suntem stresati.

E trista descrierea, insa daca ne uitam in jur vedem crunta realitate.

Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim multumitori cu ceea ce avem si in tot ceea ce facem sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu, iar celelalte ni se vor da pe deaspura. Este o fagaduinta a lui Dumnezeu si ceea ce El fagaduieste si implineste.

Hrana ta zilnica!

7 OCTOMBRIE

Evrei 2.10-18

Se cuvenea pentru Dumnezeu ... să consume prin suferinţe pe „Căpetenia mântuirii noastre" (v. 10). De altfel, Isaia a spus:, „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinţei" (cap. 53.10). Şi cu ce scop? Ca să aducă mulţi fii la glorie. „Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaş” adaugă de asemeni profetul.

Aceşti copii, pe care Dumnezeu I-a dat lui Hristos ca tovarăşi în glorie, sunt răscumpăraţii Lui dragi. „Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi" (v. 11). Dar, pentru a putea lua în mâini cauza lor, El a trebuit mai întâi să fie făcut asemenea lor, să fi devenit Om adevărat (v. 14).

Şi capitolul nostru ne oferă mai multe motive nepreţuite pentru acest secret: Isus a venit în natura noastră pentru a-L glorifica pe Dumnezeu, reîncepând istoria noastră, şi pentru a-I permite să realizeze planurile cu privire la om.

El a luat un trup pentru a putea muri şi astfel pentru a repurta victoria asupra prinţului morţii în propria sa întăritură.

In sfârşit, Isus S-a îmbrăcat în firea noastră omenească pentru a intra deplin în durerile noastre şi pentru a le înţelege cu o inimă de Om. Propria Lui experienţă de suferinţă îi permite să simpatizeze deplin cu încercările noastre, ca Preot credincios şi îndurător.

 Ce mângâiere pentru toţi cei necăjiţi!

Hrana ta zilnica!

6 OCTOMBRIE

Evrei 2.1-9

Pentru că „Dumnezeu ... ne-a vorbit în Fiul", „de aceea - adaugă capitolul 2 - trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite". Deja, pe muntele sfânt, o voce din cer îi îndemnase solemn pe cei trei ucenici să asculte, nu mai mult de Moise şi de Ilie, ci de Fiul Preaiubit „Şi ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur" (Matei 17.5,8). Şi noi, prin credinţă, „Îl vedem pe Isus..." (v. 9). Capitolul 1 ni L-a prezentat potrivit titlurilor Sale divine, de Creator şi de Intâi-născut. Aici este înfăţişat ca Om glorificat şi ca învingătorul morţii. In capitolul 1, toţi îngerii lui Dumnezeu I se închinau; aici, în capitolul 2, Isus a fost făcut mai prejos decât ei, din cauza acestei morţi căreia a trebuit să-i cunoască gustul nespus de amar (v. 9b). 

Psalmul 8 însă, citat aici, ne dezvăluie ansamblul planului lui Dumnezeu cu privire la „Omul Hristos Isus" (1 Timotei 2.5). O cunună de glorie şi de onoare Ii încununează fruntea, stăpânirea universală îi aparţine de drept; în curând, totul se va supune legii Lui. Dar deja locul ocupat de „Căpetenia mântuirii" noastre proclamă excelenţa acestei mântuiri (v. 10).

 Cum vom scăpa noi dacă o neglijam? (cap. 10.29). 

Să remarcăm cu atenţie: este suficient a fi neglijent, a amâna pe mai târziu... în adevăr, să ne grăbim să apucăm „o mântuire aşa de mare" (v. 3).

De necrezut!

Multe ne-au fost date sa vedem, dar se pare ca si mai multe o sa vedem de-acum incolo.

De necrezut! 

Norvegia și alte cinci tări din lume permit minorilor de peste 6 ani să-și facă operație de schimbare de sex daca au acordul părinților.

Conform acestei legi, nu e nevoie de acordul medicului sau acea perioadă în care pacientul este consultat de un specialist pentru a constata dacă este pregătit de acest pas.

Țări precum Argentina, Danemarca sau Irlanda au adoptat deja legi asemănătoare, însă numai Norvegia și Malta acordă minorilor drepturi depline. După ce primesc acordul părinților, copiii pot apela la o astfel de operație pentru a schimba sexul cu care s-au născut, potrivit B1.ro.

Deși a intrat în vigoare în luna iulie a acestui an, 9 copii din Norvegia deja au profitat de existența acestei legi.

Legea a fost votată în Parlament cu 79 de voturi pozitive și numai 13 negative.

sursa;http://www.activenews.ro/

Hrana ta zilnica!

5 OCTOMBRIE

Evrei 1.1-14

Autorul Epistolei către Evrei este probabil apostolul Pavel. El însă nu şi-a dat numele, pentru a lăsa în întregime locul Domnului Isus, marelui, Apostol... al mărturisirii noastre" (cap. 3.1). După ce vorbise prin atâtea instrumente diferite, Dumnezeu a sfârşit prin a Se adresa direct lui Israel şi oamenilor prin propriul Lui Fiu (Ieremia 7.25; Marcu 12.6...). El este Cuvântul, revelaţia deplină şi definitivă a lui Dumnezeu. Iar pentru a ne da o idee mai înaltă, ne învaţă Cine este acest Fiu: Moştenitorul tuturor lucrurilor, Creatorul lumilor, Strălucirea gloriei Sale şi întipărirea fiinţei Sale, Cel care susţine toate lucrurile (loan 1.1,18). Iar Cel care a făcut lumile este, de asemenea, Cel ce a făcut curăţirea de păcate.

Insă, în timp ce, pentru a crea, a fost suficient un cuvânt, pentru a face curăţirea de păcate, El a trebuit să plătească preţul suprem: propria Lui viaţă.

Mai multe citate din psalmii pe care îi numim mesianici: Psalmul 2, 45, 102, 110..., fixează înălţarea şi supremaţia Fiului lui Dumnezeu. Îngerii sunt creaturi, Isus este Creatorul; ei sunt slujitori, El este Domnul. Îngerii, în chip nevăzut, lucrează în favoarea noastră; Isus singur a înfăptuit curăţirea de păcate, de ale mele şi de ale tale. Iar ceea ce El este pune în evidenţă într-un mod incomparabil valoarea a ceea ce El a făcut.

Hrana ta zilnica!

4 OCTOMBRIE

Filimon 1:13-25

Onisim înseamnă „folositor". Odinioară sclav nefolositor, de acum îşi merita numele (v. 11). In plus, devenise şi un frate credincios şi preaiubit (v. 16; Coloseni 4.9). Niciun nume nu are preţ mai mare ca acela de frate şi el se potriveşte atât stăpânului creştin (v. 7b; 20), cât şi sclavului creştin. Cât despre Pavel, el nu apelează la alte titluri decât la acelea de bătrân şi de întemniţat al lui Isus Hristos (v. 9). Dacă s-ar fi gândit numai la el însuşi, nu s-ar fi lipsit de serviciile lui Onisim. Dorea însă să-i dea ocazie: acestuia, de a da mărturie în casa în care odinioară se purtase rău, iar lui Filimon, de a constata roadele acestei convertiri şi de a „arăta dragoste" faţă de el (2 Corinteni 2.8).

Această istorie a lui Onisim este, într-un sens, a noastră. Sclavi răzvrătiţi, noi am fost găsiţi pe drumul voinţei proprii şi am fost readuşi la Stăpânul nostru, dar nu pentru a fi în robie, ci ca aceia pe care El îi numeşte fraţii Lui preaiubiţi (comp. v. 16 cu loan 15.15). Iar Pavel este aici o imagine a Domnului Isus, plătind datoria noastră şi mijlocind pentru noi (v. 17-19). Această epistolă să ne înveţe să introducem în viaţa noastră de toate zilele creştinismul practic: uitarea de sine, delicateţea, smerenia, harul,... pe scurt, toate multiplele manifestări ale dragostei.