Cum sa te rogi cu folos

Iti place sa fii mustrat?

Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui.

Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte.

Proverbe 3:11-12

Traim intr-o societate in care oamenii nu mai suporta sa le spui nimic. Nu mai suporta invatatura, nu mai suporta critica si asta incepand chiar de la cele mai fragede varste. Incercati sa-i dati un sfat  copilului dumneavoastra si o sa va treziti ca imediat raspunde...”las ca stiu” , si asta la o invatatura, dar sa indraznesti sa-l mustri...

Orice parinte care-si iubeste copilul si ii doreste binele va folosi si aceasta metoda.

La fel cum parintii isi mustra copilul, asa face si Dumnezeu cu noi. Placerea insa nu este de partea noastra, dar cu toate acestea Biblia spune sa nu dispretuim si nici sa nu ne mahnim.

In cartea Iov gasim urmatoarele cuvintele:

” Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu”

Ne plac noua mustrarile Domnului?

Ce inseamna de fapt sau in ce consta mustrarea Domnului?

Mustrarea ESTE:

- un act al disciplinei

- o metoda prin care Dumnezeu ne apropie de El

- o solutie de a creste in credinta

- un gest de iubire a lui Dumnezeu 

Mustrarea NU este neaparat plata pentru pacatul savarsit.

Mustrarea TREBUIE facuta cu duhul blandetei.

Mustrarea nu consta neaparat intr-un act vizibil de ceilalti in viata noastra. Ea poate fi sub diverse forme si poate avea efecte diferite.

Mustrarea poate fi venita prin Cuvantul din Scriptura, poate fi adusa de un frate sau o sora, poate fi o incercare in viata noastra, o boala sau un necaz, poate fi printr-un mesaj biblic rostit de pastor sau prin orice alta forma pe care Dumnezeu o doreste. Sa ne amintim de magarita lui Balaam...

O mustrare primita este dovada ca Dumnezeu ne iubeste mult.

Indemnul prorocului Osea imi arata cat de ingaduitor si de bun este Domnul:

Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

El ne-a intristat si tot El ne va da bucuria!

Asa cum poporul Israel a fost mustrat , tot asa si noi am fost si suntem mustrati de Dumnezeu, insa e trist ca omul nu prea ia aminte. Din aceasta cauza de foarte multe ori trebuie sa suportam consecintele neascultarii.

 Ziceam: „Dacă ai voi măcar să te temi de Mine şi să ţii seama de mustrare! Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa şi n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am ameninţat.” 

Tefania 3:7

Ne mahnim si suntem suparati atunci cand suntem mustrati si trebuie sa suportam consecintele, insa toate acestea se datoreaza doar noua. In primul rand ca nu intelegem rolul mustrarii si in al doilea rand ca nu cunoastem Cuvantul.

 Inainte de toate Dumnezeu doreste sa-L cunoastem pe El.

Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!

Osea 6:6

Cuvantul este cel care ne aduce intelepciune!

Nadajduiesc ca prin cunoastrea Cuvantului devenim intelepti si acceptam, intelegem si ne corectam de tot ceea ce am gresit uneori in viata.

 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept

Proverbele 15:5

Hrana ta zilnica!

30 SEPTEMBRIE

Tit 1.1-16

Regăsim în Epistola către Tit subiectele care ne-au preocupat în 1 Timotei: rânduiala în adunări, învăţătura sănătoasă, opusă celei a falşilor învăţători, roadele acesteia în purtarea celor credincioşi. Pavel i-a dat lui Tit răspunderea de a alege şi de a rândui bătrâni (la plural) în fiecare adunare (Fapte 14.23). Suntem departe de principiul atâtor Biserici în care un singur om cumulează aceste funcţii şi, de regulă, ajunge să fie depăşit de ele şi să nu le poată îndeplini. Demnitate, seriozitate, ospitalitate, stăpânire de sine - astfel sunt trăsăturile morale indispensabile ale unui supraveghetor.

Nu este deloc măgulitor portretul cretanilor schiţat de propriul lor profet şi confirmat de apostol. Trăsăturile, mai mult sau mai puţin acuzate, ale omului firesc nu sunt şterse prin întoarcerea lui la Dumnezeu. Unul rămâne mai înclinat să poarte o minciună, altul spre lene sau spre mândrie. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi cunoască propriile tendinţe şi, cu ajutorul Domnului, să vegheze apoi să nu le permită să se manifeste.

 Aşadar nesupunerea! 

Cea a copiilor faţă de părinţii lor (sf. v. 6) riscă să se arate mai târziu faţă de învăţătura divină (v. 10). Şi Dumnezeu nu recunoaşte lucrările celui ce nu se supune autorității Cuvântului Său (sf.v.16).

Hrana ta zilnica!

Din nou timpul...cel mai mare dusman al meu, m-a facut sa ratez mesajul si hrana pentru sufletul nostru.

Ieri, fiind miercuri am avut o zi mai aglomerata, vacanta a luat sfarsit, concediile au trecut, asa ca au inceput repetitiile de cor. Dupa serviciul de zi cu zi, repetitii, putine cumparaturi, etc...am ajuns epuizata seara si am ratat.

Stiind insa ca cititorii mei fideli, ma vor ierta...postez astazi si pentru ieri.

 Sufletul nostru are nevoie de hrana la fel ca si trupul.

28 SEPTEMBRIE

2 Timotei 3.1-17

Sumbrul portret moral din versetele 2-5 seamănă cu cel din Romani 1.28-32, cu această diferenţă strânsă că aici nu sunt zugrăviţi păgâni, ci oameni care-şi zic creştini. Iar ceea ce îl agravează este că forma de evlavie, ipocrizia, acoperă aceste trăsături înspăimântătoare cu o spoială înşelătoare. „Dar tu...", întrerupe din nou apostolul (v. 10, 14; 4.5). De o parte sunt aceşti oameni imorali, „întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului..." (v. 7); de cealaltă parte se află acest tânăr slujitor al lui Dumnezeu, hrănit încă din copilărie cu „sfintele scrieri", sub influenţa unei mame şi a unei bunici evlavioase (cap. 1.5). Ce fericiţi sunt cei care, încă de la vârstă fragedă, au fost cititori perseverenţi ai Cuvântului lui Dumnezeu! Lor, şi nouă tuturor, se adresează acest îndemn: „rămâi în cele ce ai învăţat” (v. 14).

Versetul 16 stabileşte deplina inspiraţie a tuturor Scripturilor şi, în acelaşi timp, autoritatea lor pentru a învăţa, pentru a convinge, pentru a îndrepta şi pentru a instrui în dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu îl hrăneşte şi îl formează pe omul lui Dumnezeu. Timotei era unul dintre aceştia, în pofida tinereţii lui (v. 17; 1 Timotei 6.11). Acest titlu de om al lui Dumnezeu este încă şi mai nobil decât cel de ostaş, de lucrător sau de rob al Domnului (cap. 2.3,15,24). Dumnezeu ne arată aici cum putem deveni astfel. De asemeni, El să ne ajute să dorim să devenim astfel!

29 SEPTEMBRIE

2 Timotei 4.1-22

Chiar dacă mulţi îşi întorc urechile de la adevăr (v. 4), lucrătorul Domnului nu trebuie să lucreze în mai mică măsură, ci să vestească Cuvântul, să avertizeze, să stăruie „la timp şi nelatimp", să convingă, să mustre, să îndemne..., pe scurt să-şi împlinească deplin slujba (v. 2,5). Pavel dăduse el însuşi exemplu. Alergarea lui era încheiată. Sportivii însă ştiu că o competiţie nu este niciodată câştigată înaintea liniei de sosire. A abandona sau a te lăsa depăşit pe ultimii metri înseamnă a fi pierdut toată cursa ... cu premiul ei. Şi aceşti ultimi paşi sunt adesea cei mai dificili. Apostolul nostru drag ne dă o apreciere rapidă emoţionantă a condiţiilor finale ale luptei şi cursei sale: închisoarea, frigul şi lipsa hainelor (1 Corinteni 4.11; 2 Corinteni 11.27; aici el cere mantaua: v. 13), răutatea şi împotrivirea oamenilor (v. 14, 15), înfăţişarea lui înaintea Cezarului (Nero) în absenţa tuturor prietenilor (v. 16).

Aceştia se risipiseră. Dima chiar îl abandonase. Nu putem fi în acelaşi timp dintre cei care iubesc „veacul de acum" (v. 10) şi dintre cei care iubesc arătarea Domnului (v. 8). Iar epistola se încheie cu suprema resursă într-un timp de ruină: harul. Acesta era cuvântul de «salut» al apostolului (cap. 1.2) şi, de asemenea, este cuvântul său de «adio» (v. 22). Acest har să fie cu fiecare dintre noi!

Necazul in una din zilele tale!

"Simțiți-vă bine, diavolul e cu copiii, în parc!”

Adineauri am citit un articol care m-a ingrozit...si ma intreb, 

Romania vrea sa atraga mania lui Dumnezeu?

În Parcul Tei a fost construit, pe bani europeni, un așa-zis parc de distracții pentru copii, străjuit, la intrare, de statuia diavolului, imensă și multiplicată.

DA...ati auzit bine, statuia diavolului....

"Simțiți-vă bine, diavolul e cu copiii, în parc!”

În Parcul Tei, pe fonduri europene, s-a construit un parc de distracții. Pentru că tot vine sezonul Halloween, pentru amatorii de satanism amuzant s-a ridicat o casă de speriat copiii, străjuită de trei statui colorate, enorme, ale diavolului, cea pusă în centru tronând ca a unui stăpân al legiunilor demonice.

Seamănă mai degrabă cu intrarea într-un templu satanic, decât cu un loc de divertisment. 

Cui poate folosi asemenea spațiu împuțit - vă spun ca unul căruia i-a fost scârbă să reziste câteva minute - e greu de înțeles.

continuarea pe  http://www.activenews.ro

Astazi ai privit cerul?

Astazi ai privit cerul?
Pacat...acolo stau toate raspunsurile la problemele tale, la ingrijorarile tale, la dorintele tale!
Fa-ti timp... si ridica-ti privirea sus.
Exista un Creator care te-astepta sa stai de vorba cu EL!
O seara binecuvantata!

Laudati pe Domnul!

O mare parte din cartea psalmilor este scrisa de David. De nenumarate ori David exprima prin cuvinte frumoase frumusetea si stralucirea naturii pe care Dumnezeu a creat-o. Natura intreaga, cerurile si pamantul declara maretia lui Dumnezeu.

Psalmul 19  incepe in primul verset:

 ” Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Sale”

Toate ii aduc cinste si inchinare, luna, stelele, soarele, ziua, noaptea, toate ii sunt supuse, numai omul...nu.

Nici macar falnicia stejarilor, varfurile muntilor cu crestele lor desavarsite, intinderea apelor limpezi si albastre, nu au atata mandrie cat poate avea ”sarmanul”om.

Suntem creatia lui Dumnezeu, stim sau daca nu stim, ar trebui sa stim, ca fara El nu suntem nimic, dar cu toate acestea uneori traim ca si cum,”NOI” putem totul. Uitam cat suntem de vremelnici, neputinciosi, neajutorati, uitam ca suntem dependenti de El in totalitate. Realizam doar...daca ne aduce Dumnezeu in mijlocul incercarilor, insa uneori sunt binevenite si incercarile pentru ca acestea ne apropie de Dumnezeu.
Toate ii dau lauda!
Psalmul 148 

• Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!
•  Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
• Lăudaţi-L, Soare şi Lună, Lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
• Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
• Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,
• 
  
•  le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca, 
• 
  
• si psalmistul continua...(cititi ps.148)

Vers.6,  ”...le-a dat legi si nu le va calca”

Oare nu a dat si oamenilor legi? Pazim noi legile Lui?

Necinstirea lui Dumnezeu atrage pedeapsa!

Romani :18-20

•  Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
•  Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
•  În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi....

Psalmul 19:12-14

• Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
• 
  
•  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
•  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!