Hrana ta zilnica!

Din nou timpul...cel mai mare dusman al meu, m-a facut sa ratez mesajul si hrana pentru sufletul nostru.

Ieri, fiind miercuri am avut o zi mai aglomerata, vacanta a luat sfarsit, concediile au trecut, asa ca au inceput repetitiile de cor. Dupa serviciul de zi cu zi, repetitii, putine cumparaturi, etc...am ajuns epuizata seara si am ratat.

Stiind insa ca cititorii mei fideli, ma vor ierta...postez astazi si pentru ieri.

 Sufletul nostru are nevoie de hrana la fel ca si trupul.

28 SEPTEMBRIE

2 Timotei 3.1-17

Sumbrul portret moral din versetele 2-5 seamănă cu cel din Romani 1.28-32, cu această diferenţă strânsă că aici nu sunt zugrăviţi păgâni, ci oameni care-şi zic creştini. Iar ceea ce îl agravează este că forma de evlavie, ipocrizia, acoperă aceste trăsături înspăimântătoare cu o spoială înşelătoare. „Dar tu...", întrerupe din nou apostolul (v. 10, 14; 4.5). De o parte sunt aceşti oameni imorali, „întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului..." (v. 7); de cealaltă parte se află acest tânăr slujitor al lui Dumnezeu, hrănit încă din copilărie cu „sfintele scrieri", sub influenţa unei mame şi a unei bunici evlavioase (cap. 1.5). Ce fericiţi sunt cei care, încă de la vârstă fragedă, au fost cititori perseverenţi ai Cuvântului lui Dumnezeu! Lor, şi nouă tuturor, se adresează acest îndemn: „rămâi în cele ce ai învăţat” (v. 14).

Versetul 16 stabileşte deplina inspiraţie a tuturor Scripturilor şi, în acelaşi timp, autoritatea lor pentru a învăţa, pentru a convinge, pentru a îndrepta şi pentru a instrui în dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu îl hrăneşte şi îl formează pe omul lui Dumnezeu. Timotei era unul dintre aceştia, în pofida tinereţii lui (v. 17; 1 Timotei 6.11). Acest titlu de om al lui Dumnezeu este încă şi mai nobil decât cel de ostaş, de lucrător sau de rob al Domnului (cap. 2.3,15,24). Dumnezeu ne arată aici cum putem deveni astfel. De asemeni, El să ne ajute să dorim să devenim astfel!

29 SEPTEMBRIE

2 Timotei 4.1-22

Chiar dacă mulţi îşi întorc urechile de la adevăr (v. 4), lucrătorul Domnului nu trebuie să lucreze în mai mică măsură, ci să vestească Cuvântul, să avertizeze, să stăruie „la timp şi nelatimp", să convingă, să mustre, să îndemne..., pe scurt să-şi împlinească deplin slujba (v. 2,5). Pavel dăduse el însuşi exemplu. Alergarea lui era încheiată. Sportivii însă ştiu că o competiţie nu este niciodată câştigată înaintea liniei de sosire. A abandona sau a te lăsa depăşit pe ultimii metri înseamnă a fi pierdut toată cursa ... cu premiul ei. Şi aceşti ultimi paşi sunt adesea cei mai dificili. Apostolul nostru drag ne dă o apreciere rapidă emoţionantă a condiţiilor finale ale luptei şi cursei sale: închisoarea, frigul şi lipsa hainelor (1 Corinteni 4.11; 2 Corinteni 11.27; aici el cere mantaua: v. 13), răutatea şi împotrivirea oamenilor (v. 14, 15), înfăţişarea lui înaintea Cezarului (Nero) în absenţa tuturor prietenilor (v. 16).

Aceştia se risipiseră. Dima chiar îl abandonase. Nu putem fi în acelaşi timp dintre cei care iubesc „veacul de acum" (v. 10) şi dintre cei care iubesc arătarea Domnului (v. 8). Iar epistola se încheie cu suprema resursă într-un timp de ruină: harul. Acesta era cuvântul de «salut» al apostolului (cap. 1.2) şi, de asemenea, este cuvântul său de «adio» (v. 22). Acest har să fie cu fiecare dintre noi!

Necazul in una din zilele tale!

"Simțiți-vă bine, diavolul e cu copiii, în parc!”

Adineauri am citit un articol care m-a ingrozit...si ma intreb, 

Romania vrea sa atraga mania lui Dumnezeu?

În Parcul Tei a fost construit, pe bani europeni, un așa-zis parc de distracții pentru copii, străjuit, la intrare, de statuia diavolului, imensă și multiplicată.

DA...ati auzit bine, statuia diavolului....

"Simțiți-vă bine, diavolul e cu copiii, în parc!”

În Parcul Tei, pe fonduri europene, s-a construit un parc de distracții. Pentru că tot vine sezonul Halloween, pentru amatorii de satanism amuzant s-a ridicat o casă de speriat copiii, străjuită de trei statui colorate, enorme, ale diavolului, cea pusă în centru tronând ca a unui stăpân al legiunilor demonice.

Seamănă mai degrabă cu intrarea într-un templu satanic, decât cu un loc de divertisment. 

Cui poate folosi asemenea spațiu împuțit - vă spun ca unul căruia i-a fost scârbă să reziste câteva minute - e greu de înțeles.

continuarea pe  http://www.activenews.ro

Astazi ai privit cerul?

Astazi ai privit cerul?
Pacat...acolo stau toate raspunsurile la problemele tale, la ingrijorarile tale, la dorintele tale!
Fa-ti timp... si ridica-ti privirea sus.
Exista un Creator care te-astepta sa stai de vorba cu EL!
O seara binecuvantata!

Laudati pe Domnul!

O mare parte din cartea psalmilor este scrisa de David. De nenumarate ori David exprima prin cuvinte frumoase frumusetea si stralucirea naturii pe care Dumnezeu a creat-o. Natura intreaga, cerurile si pamantul declara maretia lui Dumnezeu.

Psalmul 19  incepe in primul verset:

 ” Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Sale”

Toate ii aduc cinste si inchinare, luna, stelele, soarele, ziua, noaptea, toate ii sunt supuse, numai omul...nu.

Nici macar falnicia stejarilor, varfurile muntilor cu crestele lor desavarsite, intinderea apelor limpezi si albastre, nu au atata mandrie cat poate avea ”sarmanul”om.

Suntem creatia lui Dumnezeu, stim sau daca nu stim, ar trebui sa stim, ca fara El nu suntem nimic, dar cu toate acestea uneori traim ca si cum,”NOI” putem totul. Uitam cat suntem de vremelnici, neputinciosi, neajutorati, uitam ca suntem dependenti de El in totalitate. Realizam doar...daca ne aduce Dumnezeu in mijlocul incercarilor, insa uneori sunt binevenite si incercarile pentru ca acestea ne apropie de Dumnezeu.
Toate ii dau lauda!
Psalmul 148 

• Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din înălţimea cerurilor, lăudaţi-L în locurile cele înalte!
•  Lăudaţi-L, toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!
• Lăudaţi-L, Soare şi Lună, Lăudaţi-L, toate stelele luminoase!
• Lăudaţi-L, cerurile cerurilor, şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!
• Să laude Numele Domnului, căci El a poruncit şi au fost făcute,
• 
  
•  le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi şi nu le va călca, 
• 
  
• si psalmistul continua...(cititi ps.148)

Vers.6,  ”...le-a dat legi si nu le va calca”

Oare nu a dat si oamenilor legi? Pazim noi legile Lui?

Necinstirea lui Dumnezeu atrage pedeapsa!

Romani :18-20

•  Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
•  Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
•  În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi....

Psalmul 19:12-14

• Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
• 
  
•  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
•  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

Hrana ta zilnica!

26 SEPTEMBRIE

2 Timotei 2.1-13

„întăreşte-te în har" (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune..." (2 Corinteni 12.9). Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului. Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase. Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică. 

Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne-a înrolat sub steagul Său!

 Într-o armată însă se pot afla dezertori, care-şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia. Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bunăl (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).

Ziua cand dai lucrare de control. Absolvi testul?

Hrana ta zilnica!

25 SEPTEMBRIE

2 Timotei 1.1-18

Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele", care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1).

«Curaj» - îi scrie Pavel „copilului său preaiubit" - «nu te înspăimânta!». Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; loan 14.17b). ..Mântuitorul nostru Isus Hristos" nu S-a schimbat.

Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1). Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). In faţa împotrivirii, mulţi l-au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi-1 vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).