Versetul zilei

23 septembrie 2016

Hrana ta zilnica!

23 SEPTEMBRIE
1 Timotei 5.17-25; 6.1-10
Pavel continuă să-i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu" (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu însuşi - este Casa Sa; Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! 
Iar această înţelepciune „atât de felurită" trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor... (cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!
Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, l0 cu Psalmul 49.16-20). Să-I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.

22 septembrie 2016

O noua zi, o noua sansa!

  • Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
  •  Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale, şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
  • Psalmii 91:9-12

Ce cuvinte frumoase de incurajare ne da Cuvantul in fiecare dimineata....!
Am insa cateva intrebari pentru tine drag cititor:
-ai certitudinea ca Dumnezeu este Domnul si Conducatorul vietii tale?
-ai gasit in El un loc de adapost, atunci cand necazurile vietii cauta sa te doboare?
-in problemele si necazurile vietii tale ai gasit rezolvarea si scapare la El sau ai cautat solutii la oameni?

Stii ca poti fi ferit de nenorociri?
Stii ca familia ta, casa ta, copiii tai pot fi scutiti de necazuri?
Stii ca in calatoriile tale poti fi ferit de accidente sau orice alte nenorociri si toate acestea datorita faptului ca ti-ai pus increderea in Dumnezeu?
Daca ai facut-o, fii binecuvantat,iar daca pana astazi ai tot amanat...astazi e vremea potrivita sa-ti cauti adapost in Domnul, pentru ca vremurile se anunta foarte tulburi.

O zi minunata si plina de dragoste!




Hrana ta zilnica!

22 SEPTEMBRIE
1 Timotei 5.1-16
In relaţiile cu alţi creştini, acestea sunt legăturile, de familie, care trebuie să ne servească drept model: „ca pe un tată,... ca pe fraţi,... ca pe mame,... ca pe surori" (v. 1,2). Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi formăm o singură familie, familia lui Dumnezeu.
Fiecare este invitat să-şi arate evlavia, însă în primul rând în propria casă (v. 4).
Fariseii predicau invers. Tot făcând paradă de pietate, ei anulau porunca lui Dumnezeu, abătându-i pe copii de la îndatoririle lor cele mai legitime faţă de părinţi (Marcu 7.12,13).
Un singur verset, versetul 10, rezumă o viaţă întreagă de slujire pentru Domnul. De ar putea fiecare creştin să nu dorească nimic diferit de aceasta!
Aceste paisprezece versete (v. 3-16) consacrate văduvelor ne amintesc că Dumnezeu veghează asupra lor într-un mod cu totul special (Psalmul 68.5). Evanghelia după Luca menţionează patru dintre ele: pe Ana, a cărei activitate de rugăciune noapte şi zi este ilustrată în versetul 5 (Luca 2.36-38); pe văduva din Nain, căreia Isus i-a redat fiul (Luca 7.12...); pe cea care în parabola din Luca 18 cerea dreptate; de asemeni, pe văduva cea săracă, care sub ochii Domnului - şi spre bucuria Lui - dă pentru vistieria Templului tot ce avea pentru a trăi (Luca 21). O credinţă în totalitate în El, iată ce-I place lui Dumnezeu mai presus de orice (Evrei 11.6)!

21 septembrie 2016

Hrana ta zilnica!

21 SEPTEMBRIE
1 Timotei 4.1-16
Marea taină a evlaviei a fost dispreţuită de mulţi. Unii au eliminat ceea ce îi deranja; alţii au adăugat practici legaliste sau superstiţii. „Un bun slujitor" se hrăneşte cu „învăţătura sănătoasă11' (v. 6; vezi cap. 1.10b şi 6.3). Atunci va fi în măsură să-i înveţe pe alţii (v. 11,13). Evlavia este o virtute în care ne exersăm - în greacă „gimnazo", de unde vine cuvântul gimnastică. 
Ne antrenăm în aceasta. Exerciţiul fizic, sportul, este util pentru sănătatea trupului nostru - însă nu mare lucru în comparaţie cu progresul sufletului, pe care îl aduce practicarea zilnică a evlaviei. Să remarcăm că trebuie să ne exersăm în aceasta individual; nimeni nu poate trăi evlavia altuia. Numai în aceste condiţii, tânărul Timotei va putea fi un „antrenor" pentru alţii (Tit 2.7): un model în cuvânt, confirmat prin purtare, care este inspirată prin dragoste, care, la rândul ei, este luminată de credinţă, iar aceasta, în sfârşit, este păstrată prin curăţie (v. 12).
 Dar cum se exersează evlavia? Fiind ocupaţi cu lucrurile divine şi dedicaţi lor în totul. Slăbiciunea mărturiei noastre provine adesea din faptul că ne împărţim în prea multe direcţii. Să fim campionii unei singure cauze, cea a lui Hristos (2 Corinteni 8.5).
 Vom face astfel progrese evidente pentru toţi (v. 15).

20 septembrie 2016

Pretul urmarii lui Hristos!

  • Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte.
  • Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.”
  •  Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
  •  Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” 
  • ”Vino dupa Mine”, i-a zis Isus ” si lasa mortii sa-si ingroape mortii”
  • Matei 8:18-22
  • Citind acest text, mi-a ramas in minte rugamintea acestui carturar, 
  • ” Invatatorule, vreau sa Te urmez oriunde vei merge”

  • Cati suntem dispusi sa-L urmam pe Hristos in vremurile care ne stau in fata?
  • Cati suntem dispusi sa mergem alaturi de El, indiferent de circumstantele in care ne vom gasi? 

A-L urma pe Hristos in aceste vremuri necesita un pret.
 Daca pana acum  a fi crestin parea ceva usor...iata ca pe zi ce trece drepul acesta pe care il aveam este tot mai ingradit. Cand spun a-L urma pe Hristos, ma refer la crestinii autentici care-I calca pe urme, nu doar crestini cu numele, dar acest subiect prefer sa nu il discut, pentru ca tare multe ar fi de zis.
Crestinul adevarat traieste in conformitate cu Voia lui Dumnezeu, cautand sa fie placut lui Dumnezeu, nicidecum oamenilor. Problema este ca, daca cauti sa fii placut lui Dumnezeu, intri in dizgratiile oamenilor, pari mai degraba un ciudat sau...mai rau, spune ca te dai un sfant.
Toate acestea insa, pe un adevarat crestin nu trebuie sa-l clinteasca de la credinta lui. 
Il urmez pe Hristos deoarece Il iubesc si imi face placere ca prin modul meu de traire, de slujire sa-I aduc onoare si cinste.
Il urmez pe Hristos pentru ca promisiunile Lui sunt ”Da” si ”Amin”, ori citind Sfanta Scriptura. am descoperit atatea si-atatea promisiuni frumoase pentru cei care aleg sa-L urmeze.
Hristos nu este asemeni oamenilor sa-i para rau de vorbele rostite, Hristos nu dezamageste, nu minte, nu-si retrage cuvantul, ”Hristos este Acelasi, ieri, azi si in veci!
 Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Apoc.3:21
Esti dispus sa-L urmezi pe Hristos?


Hrana ta zilnica!

20 SEPTEMBRIE
1 Timotei 3.1-16
Aspirarea la slujba de supraveghere (gr. „episkopos") trebuie privită ca o dovadă de ataşament faţă de adunare. Pentru a exercita funcţiile de supraveghetor (sau de bătrân) şi de slujitor (diacon), nu se pune problema de studii, nici de examen, ci de condiţii morale.
Acestea sunt privite sub două aspecte:
 1. o bună mărturie în adunare şi în afară;
 2. o experienţă dobândită în viaţa creştină.
 In orice casă există o regulă de comportament, o disciplină colectivă, căreia fiecare i se supune. Aşa este şi în casa Dumnezeului celui viu: adunarea (1 Corinteni 14.40). Nu suntem nicidecum liberi să ne comportăm acolo după bunul nostru plac. Adunarea este stâlpul pe care este înscris Numele lui Hristos, Adevărul, pentru a-L face cunoscut întregii lumi. Mare este taina evlaviei, pentru că mare este Acela pe care se întemeiază relaţiile noastre cu Dumnezeu. Venirea lui Isus ca Om pe pământ, dreptatea perfectă a umblării Sale în puterea Duhului Sfânt şi sub privirea îngerilor, Numele Său predicat şi crezut aici, jos, şi înălţarea Lui în glorie constituie elementele inseparabile ale tainei de nepătruns încredinţate adunării. Aceasta este responsabilă înaintea Domnului de a „susţine" şi de a păzi tot Adevărul (v. 15b:, Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi
temelie a adevărului").

19 septembrie 2016

In prezenta Sa !


Ma simt bine acasa, ma simt bine in bratele sotului, ma simt bine in prezenta copiilor, insa nicaieri nu este mai bine decat atunci cand simt prezenta Domnului.
In prezenta Lui simt pace in suflet, in prezenta Lui orice rana-mi este tamaduita, in prezenta Lui durerile-mi sunt alinate, in prezenta Lui ma simt bine.
Nu trebuie sa fii intr-o biserica sa-l simti pe Domnul langa tine, nu trebuie sa fii aplecat pe genunchi ca sa-L simti...El trebuie sa fie prezent in viata ta mereu.
Prezenta Lui prin Duhul Sau cel Sfant sa va umple inima!


Cand ma aflu-n prezenta Ta, pace gasesc!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, imi vezi inima!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, pace gasesc!
Cand ma aflu-n prezenta Ta, stiu ca Tu cunosti!

Tu-mi cunosti numele,
Tu-mi cunosti viata mea,
Inca ma mai iubesti,
Inca-Ti pasa de mine!
Eu sunt visul ce-l porti 
Ascuns in inima.
Cand ma aflu-n prezenta Ta,
Stiu ca Tu cunosti!

Hrana ta zilnica!

19 SEPTEMBRIE
1 Timotei 2.1-15
Apostolul, înainte de toate „acestea" pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11...), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină.
Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S-a dat ca răscumpărare pentru toţi.
Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s-o experimenteze.
Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte" ca noi să putem duce o viaţă paşnica şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).
Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.