Hrana ta zilnica!

13 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni 5.12-28

Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile!

 Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2).

 Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. 

Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 loan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

Urari de inceput de an scolar!

 Datorita actiunilor noastre de zi cu zi, uneori pierdem notiunea timpului, dar cu toate acestea realitatea este realitate si se pare ca si anul acesta a trecut  in graba si nu stiu daca am realizat. Iata-ne ajunsi in pragul toamnei, la inceputul anului scolar, un nou an plin de provocari pentru fiecare, atat pentru noi ca parinti, dar si pentru copiii nostri. 

Eu personal o sa am un an greu, ne gasim din nou in fata unor alegeri cu "mezinul" meu, suntem in anul in care decidem spre ce anume ne orientam...desi lucrul asta a inceput inca din anii trecuti, insa se pare ca timpul ne schimba atat pe noi cat  alegerile noastre sau mai bine zis ale lor.

Oricum ar fi, noi ca parinti trebuie sa decoperim impreuna ce este mai bine pentru ei, pentru viitorul lor, sa-i ajutam sa faca alegeri bune, sa-i ajutam sa-si mentina un echilibru intr-o lume atat de dezechilibrata din toate punctele de vedere, dar toate acestea doar impreuna cu Dumnezeu si sub calauzirea Lui.

Trebuie sa stim atat noi, dar si copiii nostri ca un viitor fara Dumnezeu nu este posibil. 

Orice am face, oricat de inteligenti ne credem, intelepciunea care vine de Sus este desavarsita, de-aceea acum la inceputul acestui an scolar imi doresc mie, copilului meu, dar si voua dragii mei parinti cititorii acestor randuri, doresc ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune in cresterea si educarea copiilor nostri, iar lor le doresc intelepciune in toate lucrurile si mai mult...ma rog ca in viata lor sa fie un duh de ascultare fata de profesori si fata de parinti.

 

sursa:http://modersmal.skolverket.se

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni 5.1-11

Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26-30). 

Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi!

 In practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede. Unii „fii ai luminii" şi-au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? In general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de-a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei", „să nu dormim ca ceilalţi" (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă" (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru. Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?... spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni 4.9-18

Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat" (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11).

 Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ!

La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de-al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie - bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă". Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de-a dreptul „adormiţi" (v. 13, 14, 15; comp. cu loan 11.11-13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într-o ordine desăvârşită, cum şi El însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20).

 Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii?

 Toate ne permit s-o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

Hrana ta zilnica!

10 SEPTEMBRIE

1 Tesaloniceni  4.1-8

Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a-L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi" este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3).

Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându-şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).

De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L-a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18-20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă. A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a-L onora pe Acela care locuieşte în el.

Carui Dumnezeu aduci inchinare?

• Pleacă-Ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!
• Te chem în ziua necazului meu, căci m-asculţi.
•  Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale!
• Psalmii 86: 6-8

Ne place ca Dumnezeul  in care ne-am pus increderea sa ia aminte la rugaciunea noastra, dar intrebarea mea este: ” ne rugam la Dumnezeul care este Atotputernic, Dumnezeul cel viu” sau ne rugam si ne inchinam unui dumnezeu fals?

Discutand adineauri cu sotul la telefon si imi relata o intamplare petrecuta cu cateva ore in urma undeva, intr-o parcare din Germania si vazand scena, efectiv i-a lasat un gust amar.

Erau trei baieti musulmani impreuna cu sotiile sau poate surorile lor, in apropiere de locul unde statea el. La un moment dat, cei trei si-au aprins tigarea si au fumat linistit, (desi curios pentru religia lor)  iar mai apoi femeile au scos  un covoras unde au ingenunchiat toti si baieti si fete inaltand rugaciuni dumnezeului lor. 

Intamplarea a facut sa fie musulmani, dar tot la fel de bine puteau fi...alta nationalitate. Atata timp cat in viata ta faci ce vrei si nu tii cont de invataturile Bibliei, cred ca inchinarea este in zadar, cu atat mai mult inchinarea adusa unui dumnezeu mort care nu are urechi sa auda si nici putere sa raspunda.

Tu, carui Dumnezeu te inchini?

In cine ti-ai pus tu increderea?

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea.

Psalmii 84:5

Te intreb iarasi:

in cine ti-ai pus tu increderea?

Am vazut multi oameni care si-au pus increderea in diferite lucruri, mai putin in Dumnezeu. 

Si-au pus increderea in oameni si-n bani. Si-au facut relatii, iar acestea le confera”un nume”...este prieten cu”X”, cred ca cunoasteti expresia.

Faptul ca, la un moment dat au ajuns bogati si se invart in cercuri ”inalte”, lucrul acesta le da o stare de siguranta, de confort, o stare de ”inaltare” a lor, mai presus de cei din jurul lor.

Cu toate acestea vine o vreme si peste acestia cand vor trece prin valea plangerii. Si oamenii bogati dau de necaz, ajung pe patul de suferinta, se imbolnavesc de cancer sau alte boli in fata carora sunt neputinciosi.
Asculta-ma bine. banii, cariera, prietenii sau alte lucruri pe care poate pui atata pret...nu te vor putea ajuta in ziua necazului tau.

Cuvantul care sta scris in Biblie este cat se poate de clar si adevarat:

Ferice de cei ce-si pun taria in Tine, in a caror inima locuieste increderea. Cand strabat acestia Valea Plangerii o prefac intr-un loc plin de izvoare si ploaia timpurie o acopera cu binecuvantari. Ei merg din putere in putere si se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu in Sion.

Psalmii 84:5-7

Pune-ti increderea in Cel care te-a creat. Doar cu El vei putea fi biruitor!

Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE

1Tesaloniceni 3.1-13

In două rânduri, Satan îl împiedicase pe Pavel să se întoarcă la Tesalonic (cap. 2.18).

 Dumnezeu permisese aceasta, ca să se poată arăta atât afecţiunea apostolului, cât şi credincioşia tesalonicenilor. Folosindu-se de o altă armă, „ispititorul" (v. 5) declanşase atunci asupra lor mari necazuri. Iar Pavel îi avertizase nu numai că aceste încercări erau inevitabile, ci şi că ei erau destinaţi acestora (v. 3; loan 15.20; 16.33). Era el, din acest motiv, indiferent? Dimpotrivă! 

Ceea ce-1 neliniştea însă nu erau necazurile tesalonicenilor, ci îndoiala legată de tăria credinţei lor (v. 2sf, 5,6,1,10). Ce lecţie pentru noi, cei care ne oprim cu uşurinţă la împrejurări exterioare: dificultăţi materiale, boli etc., în timp ce pierdem din vedere starea lăuntrică a creştinului! Nemairăbdând (v. 1, 5), apostolul îl trimisese pe Timotei să-i întărească şi să-i încurajeze. Şi el însuşi fusese mângâiat, da, umplut de bucurie, în propriile sale necazuri, de veştile pe care le primise.

Pentru că, departe de a le zdruncina credinţa acestor tineri credincioşi, încercarea le-o întărise. În acelaşi fel, climele cele mai aspre călesc în general rasele (soiurile) cele mai rezistente. 

Încă o dată, Satan făcuse o lucrare care îl înşelase (Proverbe 11.18)